Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică. -/- Cuprins: -/- EDITORIAL Cunoașterea științifică – Metodologii, de Nicolae Sfetcu -/- ȘTIINȚE NATURALE Drobeta Turnu Severin Heavy Water Plant: Functioning and Shutting Down, de Nicolae Sfetcu Pandemia: Women and Policewomen, de Albert Torma -/- ȘTIINȚE SOCIALE Poziția statelor emergente în raport cu politica externă şi de securitate comună a Uniunii Europene, de Alexandru Cristian Parohia în textul (...) sfintelor canoane și în practică bisericească, de Dumitru Mazilu Abandonul școlar în România, de Alexandra Mocanu Despre calitatea de paroh-administrator în funcționarea unei unități parohiale moderne, de Dumitru Mazilu Anime culture in Romania, de Alexandra Mocanu -/- ȘTIINȚE FORMALE Identity and Artificial Intelligence in The Adventures of Pinocchio, de Nicolae Sfetcu -/- FILOSOFIE Teorii cauzale ale referinței, de Nicolae Sfetcu -/- RECENZII CĂRȚI Reconstrucția rațională a științei prin programe de cercetare, de Nicolae Sfetcu -/- ISSN 2821– 8086 ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS33642. (shrink)

Una din cele mai citite cărți din lume, considerată o metaforă a condiției umane, și pretabilă la o pluralitate de interpretări, Aventurile lui Pinocchio a avut un impact mare asupra culturii mondiale. Cartea răspunde unei prerogative care aparține doar capodoperelor: aceea de a fi în afara timpului. Cartea pune accent pe investigarea psihologică a personajului său central Pinocchio, în timp ce încearcă să descopere o umanitate pierdută în vidul tehnologiei și al științei. Mitul Pinocchio este folosit pentru a condamna cultura (...) violenței și a consumerismului. Collodi apelează cu succes la interacțiunile metaforice, bipolaritățile, și miracolele ambigue. Identitatea lui Pinocchio este adesea jucată la limită, imaginată de el însuși și de toți cei pe care îi întâlnește în drum. Pinocchio este numele vieții care este simultan anorganică, umană și animală. Aventurile lui Pinocchio explorează modul în care experiențele câștigate în spațiul heterotopic oferă individului capacitatea de a modifica viziunea panoramică, și cum aceste experiențe ne pot arăta în cele din urmă cum putem recupera sau restabili existența noastră ca subiecți individuali. -/- CUPRINS: -/- Abstract Carlo Collodi Aventurile lui Pinocchio Pinocchio Mitul Psihologia Dualitatea Heterotopia Identitatea Inteligența artificială Umanismul Devenirea Demiurgul Educația Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.22089.67688. (shrink)

Cele mai mari instituții medicale și diverși eticieni pledează pentru o abordare utilitaristă în perioadele de crize de sănătate publică, pentru a maximiza beneficiile pentru societate, în conflict direct cu viziunea noastră obișnuită (kantiană) privind respectul față de persoane ca indivizi. O problemă centrală a utilitarismului este că nu există nicio modalitate clară de a evalua alegerile morale, inclusiv în deciziile medicale. În general, în medicină se respectă etica medicală kantiană. Dar în pandemie, când resursele sunt sărace, trebuie făcute alegeri (...) profunde, de viață și moarte. În aceste situații principiile utilitarismului oferă cel mai bun răspuns, cu trecerea de la un model de gândire centrat pe pacient la un model de gândire centrat pe societate. DOI: 10.13140/RG.2.2.28443.69929. (shrink)

Izolarea socială (desocializarea) presupune o lipsă completă sau aproape completă de contact între un individ și societate. Aceasta poate fi o problemă pentru persoanele de orice vârstă, deși simptomele pot diferi în funcție de grupul de vârstă. Izolarea socială poate include șederea acasă pentru perioade îndelungate de timp, și lipsa comunicării față în față cu familia, cunoștințele, prietenii sau colegii de servici. Izolarea socială poate duce la sentimente de singurătate, frica de ceilalți sau stima de sine negativă. Nu putem exista (...) independent de relațiile noastre cu ceilalți. Propria umanitate este redusă atunci când alții sunt tratați fără demnitate și respect. În același timp, provocarea de rău altei persoane poate afecta și percepțiile despre sine. Rezultă că umanitatea unei persoane depinde de umanitatea celor din jurul ei. DOI: 10.13140/RG.2.2.27847.32166. (shrink)

O scurtă retrospectivă a virusul COVID-19 care a cauzat actuala pandemie, a cilului său de viață și a istoriei sale. Reacții, măsuri și efecte ale pandemiei COVID-19. O prezentare a diverselor abordări filosofice, cu accent pe filosofia morții, ecopsihanaliză, și apel la filosofiile lui Sigmund Freud și Albert Camus. DOI: 10.13140/RG.2.2.17900.59528.

După declararea pandemiei COVID-19, Slavoj Žižek a publicat o carte numită „Pandemic!: COVID-19 Shakes the World”, care a declanșat un val de reacții. În carte, el prezintă modul în care media a exploatat fără milă acest subiect, accentuând panica. Multe studii majore au prezis apariția unei astfel de pandemii, dar au fost ignorate de toate guvernele, declarându-le ca fiind exagerate. Žižek crede că actuala pandemie a dus la falimentul actualului capitalism ”barbar”, întrebându-se dacă nu cumva drumul pe care îl va (...) lua omenirea este un neo-comunism (el însuși se descrie ca un „radical de stânga” și un „comunist în sens calificat”). Žižek argumentează aceste idei cu măsurile socio-politice din pandemie ale cancelarului Germaniei, Angela Merkel și a președintelui Franței, și naționalizarea temporară a căilor ferate de către Boris Johnson. ”Chiar și președintele SUA, Donald Trump, a transferat miliarde de dolari americanilor. El a emis apeluri pentru preluarea sectorului privat în ceea ce privește materialele medicale.” DOI: 10.13140/RG.2.2.31451.80167. (shrink)

Studiul virușilor ridică întrebări conceptuale și filozofice presante despre natura lor, clasificarea lor, și locul lor în lumea biologică. Un set major de probleme se referă la individualitatea și identitatea diacronică a unui virus: ce anume este virusul, particula virală (virionul) sau întregul ciclu viral? Identificarea corectă a virusului are consecințe ontologice semnificative, legate și de locul și momentul în care încep și se termină entitățile biologice. DOI: 10.13140/RG.2.2.29715.09760.

De la existențialismul lui Albert Camus și Sartre, la înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, o formă ideală de control al autorităților statului a tuturor formelor de ”dezordine”, și modernitatea virală și bioinformaționalism. Și despre ipoteza Gaia, dezvoltată de James Lovelock și susținută în actuala pandemie de Bruno Latour. DOI: 10.13140/RG.2.2.31276.49284.

Bioputerea face referire la practica statelor naționale moderne prin o explozie de numeroase și diverse tehnici pentru realizarea subjugării corpurilor și controlul populațiilor. Foucault a folosit termenul pentru a se referi în mod specific la practicile de sănătate publică, printre alte mecanisme de reglementare. Biopolitica este un concept care ia în considerare administrarea vieții și a populațiilor unei regiuni guvernate. Biopolitica produce o societate disciplinară generalizată și controale de reglementare prin biopolitica populației. Giorgio Agamben afirmă că ceea ce se manifestă (...) în această pandemie este tendința crescândă de a folosi starea de excepție ca o paradigmă normală de guvernare. DOI: 10.13140/RG.2.2.13265.56161. (shrink)

Virușii coabitează de cca. 300 milioane de ani cu oamenii. Uneori, virușii pot infecta oamenii pe scară largă. Dar, cum a fost posibilă actuala pandemie? Încălzirea globală determină fenomene meteorologice extreme care au dus la o creștere a bolilor infecțioase. Noul climat poate susține vectori epidemiologici pentru perioade mai lungi de timp, creând condiții mai favorabile replicării și apariția de noi vectori. În cazul bolilor infecțioase emergente, se consideră că există o graniță peste care s-a sărit deja. Virușii au, în (...) mod normal, o zonă nativă („rezervorul” lor), din care nu ar trebui să fie împinși afară. Se creează astfel o intimitate periculoasă, cu „puncte fierbinți” care includ locații precum piețele, care devin adevărate focare de epidemii. DOI: 10.13140/RG.2.2.16634.11202. (shrink)

În cazul pandemiei COVID-19, există unele semne ale schimbării de paradigmă, inclusiv dispariția bruscă a ideologiei legate de „ziduri”: ”o tuse a fost suficientă pentru a face dintr-o dată imposibilă evitarea responsabilității pe care fiecare individ o are față de toate ființele vii pentru simplul fapt că este parte a acestei lumi, și a dorinței de a fi parte a ei”. Întregul este întotdeauna implicat în parte, pentru că totul este, într-un anumit sens, în tot și în natură nu există (...) regiuni autonome care să constituie o excepție. Virusul pare să restabilească supremația care a aparținut cândva politicii. Una din virtuțile virusului este capacitatea acestuia de a genera o idee mai sobră de libertate: a fi liber înseamnă a face ceea ce trebuie făcut într-o situație specifică. DOI: 10.13140/RG.2.2.29865.83041. (shrink)

Karl Popper, ca raționalist critic, a fost un oponent al tuturor formelor de scepticism, convenționalism și relativism în știință. Multe dintre argumentele sale sunt îndreptate împotriva membrilor "Cercului Vienez". Popper este de acord cu aceștia cu privire la aspectele generale ale metodologiei științifice și neîncrederea lor în metodologia filosofică tradițională, dar soluțiile sale au fost semnificativ diferite. A contribuit semnificativ la dezbaterile privind metodologia științifică generală, demarcarea științei de pseudoștiință, natura probabilității și metodologia științelor sociale. DOI: 10.13140/RG.2.2.27356.85127/1 .

O retrospectivă a dezbaterilor privind originea vieții: virusul sau celula? Virusul are nevoie de celulă pentru replicare, în schimb celula este o formă mai evoluată pe scara evoluționistă a vieții. Virușii par să fi jucat un rol în evenimente precum originea vieții celulare și evoluția mamiferelor. Chiar și cea mai simplă bacterie este mult prea complexă pentru a fi apărut spontan la începutul evoluției. Ulterior, evoluția a putut produce sisteme din ce în ce mai complexe. Prima celulă adevărată este posibil (...) să fi fost deja un produs al evoluției, rezultată din o comunitate primordială. DOI: 10.13140/RG.2.2.31315.81446. (shrink)

Lucrarea debutează cu o retrospectivă a dezbaterilor privind originea vieții: virusul sau celula? Virusul are nevoie de celulă pentru replicare, în schimb celula este o formă mai evoluată pe scara evoluționistă a vieții. În plus, studiul virușilor ridică întrebări conceptuale și filozofice presante despre natura lor, clasificarea lor, și locul lor în lumea biologică. Subiectul pandemiilor este abordat pornind de la existențialismul lui Albert Camus și Sartre, înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, și despre ipoteza (...) Gaia, dezvoltată de James Lovelock și susținută în actuala pandemie de Bruno Latour. În continuare sunt evidențiate dimensiunile sociale ale pandemiilor, legătura lor cu încălzirea globală care a dus la o creștere a bolilor infecțioase, și despădurirea unor zone întinse, care au determinat virușii să migreze din zona lor nativă („rezervorul” lor). Etica pandemiilor este abordată din mai multe puncte de vedere filosofice, din care cel mai important într-o criză de asemenea dimensiuni globale este utilitarismul care presupune maximizarea beneficiilor pentru societate în conflict direct cu viziunea obișnuită (kantiană) privind respectul față de persoane ca indivizi. După o retrospectivă a virusul COVID-19 care a cauzat actuala pandemie, a ciclului său de viață și a istoriei sale, cu accent pe filosofia morții, este discutat conceptul de bioputere dezvoltat inițial de Foucault, cu referire la practica statelor naționale moderne de control al populațiilor și dezbaterea generată de Giorgio Agamben care afirmă că ceea ce se manifestă în această pandemie este tendința crescândă de a folosi starea de excepție ca o paradigmă normală de guvernare. O altă abordare de interes și foarte dezbătută este cea generată de lucrările lui Slavoj Žižek, care afirmă că actuala pandemie a dus la falimentul actualului capitalism ”barbar”, întrebându-se dacă nu cumva drumul pe care îl va lua omenirea este un neo-comunism. Un alt efect negativ important este desocializarea, cu concluzia unor filosofi că nu putem exista independent de relațiile noastre cu ceilalți, că umanitatea unei persoane depinde de umanitatea celor din jurul ei. Ultima secțiune este dedicată previziunilor despre cum va arăta lumea după pandemie, existând deja semne ale unei schimbări de paradigmă, inclusiv dispariția bruscă a ideologiei legate de „ziduri”: o tuse a fost suficientă pentru a face dintr-o dată imposibilă evitarea responsabilității pe care fiecare individ o are față de toate ființele vii pentru simplul fapt că este parte a acestei lumi, și a dorinței de a fi parte a ei. Întregul este întotdeauna implicat în parte, pentru că totul este, într-un anumit sens, în tot și în natură nu există regiuni autonome care să constituie o excepție. Pandemia COVID-19 pare să restabilească supremația care a aparținut cândva politicii. Una din virtuțile virusului este capacitatea acestuia de a genera o idee mai sobră de libertate: a fi liber înseamnă a face ceea ce trebuie făcut într-o situație specifică. -/- CUPRINS: -/- Abstract Introducere 1 Viruși 1.1 Ontologia 2 Pandemii 2.1 Dimensiuni sociale 2.2 Etica 3 COVID-19 3.1 Biopolitica 3.2 Neocomunism 3.3 Desocializarea 4 Previziuni Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.27611.39205 . (shrink)

România intră, în iunie 1941, în al Doilea Război Mondial de partea Axei și împotriva URSS, sperând să redobândească astfel teritoriile pierdute. Pe 22 iunie 1941, armatele germană și română au început campania împotriva Uniunii Sovietice prin „Operațiunea München”, armata română fiind motivată de dorința de a lua înapoi de la URSS Basarabia și Bucovina. Pe 1 august 1943, aliații au bombardat câmpurile petroliere și rafinăriile de la Ploiești (Operațiunea Tidal Wave). După bătălia de la Stalingrad din perioada 23 august (...) 1942–2 februarie 1943, armata sovietică a început să avanseze și, în martie 1944, ajunge pe teritoriul României. Trupele românești au participat la război alături de Axă în cadrul Grupului de armate german sub denumirea „Ucraina de Sud”. Mareșalul Antonescu, convins de imposibilitatea opririi asaltului sovietic, în noaptea de 21 august a cerut ambasadorului Manfred von Killinger să angajeze toate rezervele germane pentru a sprijini frontul, și a doua zi, pe 22 august, a informat guvernul român despre intenția sa de a continua lupta alături de Germania nazistă. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.15073.38243. (shrink)

Plato's philosophy is in line with the pre-Socratics, sophists and artistic traditions that underlie Greek education, in a new framework, defined by dialectics and the theory of Ideas. For Plato, knowledge is an activity of the soul, affected by sensible objects, and by internal processes. Platonism has its origins in Plato's philosophy, although it is not to be confused with it. According to Platonism, there are abstract objects (a notion different from that of modern philosophy that exists in another realm (...) distinct from both the external sensible world and the internal world of consciousness, and is the opposite of nominalism). An essential distinction for Plato in his philosophy is the theory of Forms, the distinction between perceptible but unintelligible reality (science) and imperceptible but intelligible reality (mathematics) Geometry was Plato's main motivation, and this shows the influence of Pythagoras. Forms are perfect archetypes whose real objects are imperfect copies. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.21536.05121. (shrink)

Biopower refers to the practice of modern nation-states through an explosion of numerous and diverse techniques for achieving the subjugation of bodies and the control of populations. Foucault used the term to refer specifically to public health practices, among other regulatory mechanisms. Biopolitics is a concept that takes into account the management of the life and populations of a governed region. Biopolitics produces a generalized disciplinary society and regulatory controls through population biopolitics. Giorgio Agamben states that what is manifesting in (...) this pandemic is the growing tendency to use the state of emergency as a normal paradigm of government. DOI: 10.13140/RG.2.2.29380.04488 . (shrink)

The largest medical institutions and various ethicists advocate a utilitarian approach in times of public health crises, to maximize benefits for society, in direct conflict with our usual (Kantian) view of respect for people as individuals. A central problem with utilitarianism is that there is no clear way to evaluate moral choices, including in medical decisions. In general, in medicine is respected the Kantian medical ethics. But in a pandemic, when resources are poor, deep choices of life and death must (...) be made. In these situations, the principles of utilitarianism offer the best answer, moving from a patient-centered thinking model to a society-centered thinking model. DOI: 10.13140/RG.2.2.36811.82728. (shrink)

Dialectics, a process that leads us to the knowledge of the Forms and finally to the highest Form of the Good, through discussion, reasoning, questions and interpretation, has preoccupied philosophers since ancient times. Socrates practiced dialectics through the method of oral dialogue, which he called the art of "the birth of souls" (a method also called Mayan, or the method of Elenchus), which could lead, according to Socrates' intention, to confirm or refute statements, or to the so-called "aporia" in which (...) no definitive conclusion was reached. In Plato, dialectics is a type of knowledge, with an ontological and metaphysical role, which is reached by confronting several positions to overcome opinion (doxa), a shift from the world of appearances (or "sensible") to intellectual knowledge ( or "intelligible") to the first Principles. It also involves the ordering of concepts into genera and species by the method of division, and embraces multiplicity in unity, being used to understand the whole process of enlightenment, by which the philosopher is educated so as to attain knowledge of the supreme good, the Form of Good. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.14169.80485. (shrink)

Throughout World War II, Romanian secret services collected information on the location of German units in the country. The officers from the conspiracy group for the return of weapons against Germany increase the number of Romanian units present in the capital, in order to be able to face the Germans. A clandestine allied mission was parachuted into Bucharest and secretly hosted by General Constantin Sanatescu. Following the success of the German offensive on the Iasi-Chisinau lineup, the conspiracy group decided to (...) speed up preparations. On August 20, Michael I and the group of soldiers in the conspiracy set the date for the action for August 26. On the night of August 21, members of the opposition secretly agreed to this date. However, finding out that Mars Antonescu intended to return to the front on August 24, King Mihai was forced to change the date to August 23, 1944. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.11855.56483. (shrink)

In the case of the COVID-19 pandemic, there are some signs of a shift of paradigm, including the sudden disappearance of the wall ideology: a cough was enough to suddenly make it impossible to avoid the responsibility that each individual has towards all living beings for the simple fact that it is part of this world, and of the desire to be part of it. The whole is always involved in part, because everything is, in a sense, in everything and (...) in nature there are no autonomous regions that are an exception. The virus seems to restore the supremacy that once belonged to politics. One of the virtues of the virus is its ability to generate a more sober idea of freedom: to be free means to do what needs to be done in a specific situation. DOI: 10.13140/RG.2.2.20745.67681 . (shrink)

From the existentialism of Albert Camus and Sartre, to the replacement of the exclusion ritual with the disciplinary mechanism of Michel Foucault, an ideal form of control of state authorities of all forms of "disorder", and viral modernity and bioinformationalism. And about the Gaia hypothesis, developed by James Lovelock and supported in the current pandemic by Bruno Latour. DOI: 10.13140/RG.2.2.34967.80801.

Dans l'interprétation traditionnelle, La République s'inscrit dans la continuité des discussions de Gorgias, selon lesquelles la vertu et les lois de la polis sont des artifices inventés par une masse de faibles pour capter la soif de pouvoir des meilleurs individus, peu nombreux mais naturellement enclins à gouverner. Les thèses de Caliclès de Gorgias ressemblent aux idées exposées par Trasymaque dans le Livre I de La République. Les thèses politiques centrales exprimées par Socrate dans La République sont : les meilleurs (...) gouvernants sont sages, les meilleurs gouvernants gouvernent pour le bénéfice de ceux qui sont dirigés et non pour eux, il est très peu probable qu'une ville ait les meilleurs gouvernants car il y a un gouffre entre les valeurs de la plupart des gens et les valeurs des sages, le plus grand mal à une ville est la guerre civile pour savoir qui doit gouverner, l'harmonie entre les citoyens quant à qui doit gouverner, et l'harmonie exige que la ville cultive la vertu et la règle de droit. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.33208.01289 . (shrink)

In the traditional interpretation, The Republic is a continuation of the discussions in Gorgias, according to which virtue and polis laws are tricks invented by a mass of weak people to capture the lust for power of the best individuals, few in number but naturally inclined to leads. The theses of Calicles of Gorgias resemble the ideas set forth by Trasymachus in Book I of The Republic. The central political theses expressed by Socrates in The Republic are: the best rulers (...) are wise, the best rulers rule for the benefit of those led and not for their sake, it is very unlikely that a city will have the best rulers because there is a chasm between the values ​​of most people and the values ​​of the wise, the greatest harm to a city is civil strife for who should rule, harmony between citizens as to who should rule, and harmony requires the city to cultivate virtue and the rule of law. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.27958.57922 . (shrink)

A retrospective of the debates on the origin of life: the virus or the cell? The virus needs a cell for replication, instead the cell is higher on the evolutionary scale of life. Viruses appear to have played a role in events such as the origin of cell life and the evolution of mammals. Even the simplest bacteria is far too complex to have appeared spontaneously at the beginning of evolution. Subsequently, evolution has been able to produce increasingly complex systems. (...) The first true cell may have already been a product of evolution, resulting from a primordial community. DOI: 10.13140/RG.2.2.32719.92328. (shrink)

La dialectique, un processus qui nous conduit à la connaissance des Formes et finalement à la Forme la plus élevée du Bien, à travers la discussion, le raisonnement, les questions et l'interprétation, a préoccupé les philosophes depuis les temps anciens. Socrate pratiquait la dialectique par la méthode du dialogue oral, qu'il appelait l'art de « la naissance des âmes » (méthode aussi appelée maya, ou méthode d'Elenchus), qui pouvait conduire, selon l'intention de Socrate, à confirmer ou infirmer déclarations, ou à (...) la soi-disant « aporie » dans laquelle aucune conclusion définitive n'a été tirée. Chez Platon, la dialectique est un type de connaissance, avec un rôle ontologique et métaphysique, auquel on accède en confrontant plusieurs positions pour dépasser l'opinion (doxa), un passage du monde des apparences (ou « sensible ») à la connaissance intellectuelle (ou « intelligible ») aux premiers Principes. Il implique également l'ordonnancement des concepts en genres et espèces par la méthode de la division, et embrasse la multiplicité dans l'unité, étant utilisé pour comprendre l'ensemble du processus d'illumination, par lequel le philosophe est éduqué afin d'atteindre la connaissance du bien suprême, le Forme du bien. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.30743.85925 . (shrink)

Social isolation (desocialization) implies a complete or almost complete lack of contact between an individual and society. This can be a problem for people of any age, although the symptoms may differ depending on the age group. Social isolation can include staying home for long periods of time, and lack of face-to-face communication with family, acquaintances, friends, or co-workers. Social isolation can lead to feelings of loneliness, fear of others or negative self-esteem. We cannot exist independently of our relationships with (...) others. One's own humanity is reduced when others are treated without dignity and respect. At the same time, provoking harm to another person can also affect perceptions of oneself. It turns out that a person's humanity depends on the humanity of those around him. DOI: 10.13140/RG.2.2.35832.06405. (shrink)

Following the declaration of the COVID-19 pandemic, Slavoj Žižek published a book called "Pandemic!: COVID-19 Shakes the World", which triggered a wave of reactions. In the book, he presents how the media ruthlessly exploited this subject, accentuating the panic. Many major studies have predicted the emergence of such a pandemic, but have been ignored by all governments, declaring them to be exaggerated. Žižek believes that the current pandemic has led to the bankruptcy of the current "barbaric" capitalism, wondering if the (...) path that humanity will take is a neo-communism (he describes himself as a "radical leftist" and a "communist in a qualified sense”). Žižek argues these ideas with the pandemic socio-political measures of German Chancellor Angela Merkel and the President of France, and the temporary nationalization of the railways by Boris Johnson. "Even [US President Donald] Trump transferred billions of dollars to the public. He issued calls to take over the private sector insofar as medical supplies are concerned." DOI: 10.13140/RG.2.2.12914.12484. (shrink)

The Republic was written approximately between 380 and 370 BC. The title Republic is derived from Latin, being attributed to Cicero, who called the book De re publica (About public affairs), or even as De republica, thus creating confusion as to its true meaning. The Republic is considered an integral part of the utopian literary genre. The second title, Peri dikaiou (περὶ δικαίου, On Justice), may have been included later. The central theme of the book is justice, argued with the (...) help of several Platonic theories, including the allegorical myth of the cave, the doctrine of Ideas, dialectics, the theory of the soul, and the design of an ideal city. The Republic is considered by many academics to be the greatest philosophical text ever written, being the most studied book in top universities. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.21273.90723. (shrink)

A brief retrospective of the COVID-19 virus that caused the current pandemic, its life cycle and its history. Reactions, measures and effects of the COVID-19 pandemic. A presentation of various philosophical approaches, with an emphasis on the philosophy of death, eco-psychoanalysis, and appeal to the philosophies of Sigmund Freud and Albert Camus. DOI: 10.13140/RG.2.2.14848.25608.

The viruses coexist for approx. 300 million years with the humans. Sometimes viruses can infect people on a large scale. But how was the current pandemic possible? Global warming is causing extreme weather events that have led to an increase in infectious diseases. The new climate can support epidemiological vectors for longer periods of time, creating more favorable conditions for replication and the emergence of new vectors. In the case of emerging infectious diseases, it is considered that there is a (...) border that has already been crossed. Viruses normally have a native area (their "reservoir") from which they should not be pushed out. This creates a dangerous intimacy, with "hotspots" that include locations such as markets, which become real hotbeds of epidemics. DOI: 10.13140/RG.2.2.26974.87364 . (shrink)

Plato's educational model (paidèia) differentiates the level of education according to the students' skills. Thus, a basic education includes, in addition to gymnastics and fighting (the exercise of the body), music (the exercise of the spirit), without being imposed by force because a free man must be free in the conquest of knowledge. If the student has skills, he is educated in mathematics to become a strategist, and in astronomy to raise the soul. From these, the best are selected to (...) become good leaders, studying philosophy and dialectics. Women will have the same rights and duties as men. According to Socratic principles, in order to do justice, one must know what is good, and this is best known to the philosopher. Plato detailed this concept, highlighting the distinction between the philosopher (who seeks the principles of truth without claiming to possess it) and the sophist (who lets himself be guided by opinion as the only valid parameter of knowledge). Plato considers philosophers to be ideal leaders for two main reasons: because they know what is right, and because they do not want to lead. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.17459.71200. (shrink)

The study of viruses raises pressing conceptual and philosophical questions about their nature, their classification, and their place in the biological world. A major set of problems concerns the individuality and diachronic identity of a virus: what is the virus, the viral particle (virion) or the entire viral cycle? The correct identification of the virus has significant ontological consequences, also related to the place and time when biological entities begin and end. DOI: 10.13140/RG.2.2.35874.66241.

La principale source biographique sur Platon, selon le témoignage du néoplatonicien Simplicius, a été écrite par le disciple Xénocrate, mais malheureusement elle ne nous est pas parvenue. La première biographie de Platon à ce jour, De Platone et dogmate eius, est d'un auteur latin du IIe siècle, Apulée. Toutes les autres biographies de Platon ont été écrites plus de cinq cents ans après sa mort. L'historien grec Diogène (IIe et IIIe siècles) est l'auteur d'une série de biographies de philosophes grecs (...) (Les vies des philosophes) dans lesquelles il se réfère à la vie de Platon. Il a également écrit une louange funèbre pour Platon. D'autres premiers biographes de Platon sont Olympiodore le Jeune au VIe siècle et une source anonyme. Une source importante sur la vie de Platon est ses dialogues philosophiques, ses treize lettres (peut-être fausses, à l'exception peut-être des Lettres VII et VIII), les écrits d'Aristote, un extrait de l'épicurien Philodème dede Gadara, l'Histoire des philosophes (Syntaxis ton philosophon), Ier siècle av. J.-C., les écrits anonymes de Prolégomène sur la philosophie platonicienne traditionnellement attribués à Olympiodore, Suda, Xe siècle, et La vie de Dio de Plutarque, Ier-IIe siècle. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.18219.92969 . (shrink)

La philosophie de Platon s'inscrit dans la lignée des présocratiques, des sophistes et des traditions artistiques qui sous-tendent l'éducation grecque, dans un cadre nouveau, défini par la dialectique et la théorie des Idées. Pour Platon, la connaissance est une activité de l'âme, affectée par des objets sensibles, et par des processus internes. Le platonisme a ses origines dans la philosophie de Platon, bien qu'il ne doive pas être confondu avec elle. Selon le platonisme, il existe des objets abstraits (une notion (...) différente de celle de la philosophie moderne qui existe dans un autre domaine distinct à la fois du monde sensible externe et du monde interne de la conscience, et est à l'opposé du nominalisme). Une distinction essentielle pour Platon dans sa philosophie est la théorie des Formes, la distinction entre la réalité perceptible mais inintelligible (science) et la réalité imperceptible mais intelligible (mathématiques). La géométrie était la principale motivation de Platon, ce qui montre l'influence de Pythagore. Les formes sont des archétypes parfaits dont les objets réels sont des copies imparfaites. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.12629.70883. (shrink)

Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică. -/- Cuprins: -/- EDITORIAL Viitorul științei – Știința științelor, de Nicolae Sfetcu -/- ȘTIINȚE NATURALE Anomalii ale relativității generale, de Nicolae Sfetcu -/- ȘTIINȚE SOCIALE Dezvoltarea capabilităților europene în domeniul managementului crizelor, de Alexandru Cristian The Security Management System from the Perspective of the Global Energy Crisis and the Extended Black Sea Region Escalating Conflict, de Daniela Georgiana (...) Golea, Andreea Florina Radu, și Tiberiu Tănase Closed Economies, Autarchy – Failure and Economic Disaster, de Darius-Antoniu Ferenț -/- ȘTIINȚE FORMALE Învățarea automată a regulilor de asociere în mineritul datelor (data mining), de Drew Bentley -/- FILOSOFIE Karl Popper și problema demarcației între știință și ne-știință, de Nicolae Sfetcu A Scientifically Acceptable Mechanism for the Reincarnation Process of the Self, de Adrian Klein -/- RECENZII CĂRȚI Republica lui Platon, de Nicolae Sfetcu -/- ISSN 2821– 8086 ISSN – L 2821 – 808, 10.58679/CS57085. (shrink)

Hard to say what knowledge is. The more this concept is discussed, the more divergent opinions are. Epistemology is the theory of knowledge, and one of the characteristic questions of epistemology concerns what all the myriad kinds of knowledge we ascribe to ourselves have in common. A major distinction between different types of knowledge is descriptive, declarative, or propositional knowledge (which requires a greater degree of intellectual sophistication on the part of the knowledge seeker) and knowledge or skill knowledge. For (...) a description, statement, or assertion to be knowledge, it must be a belief, be true, and be justified. A statement of faith is an expression of belief in someone or something. Belief must be true to be knowledge. Plato, in the Gorgias, argues that faith is the most frequently invoked bearer of truth. In many of Plato's dialogues, such as the Meno and especially the Theaetetus, Socrates regards knowledge as true belief explained or defined in some way. Justification for belief involves a good reason for doing so. The definition of knowledge as justified true belief was widely accepted until 1960, when the American philosopher Edmund Gettier provoked major widespread discussion. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.11276.59528. (shrink)

One of the most widely read books in the world, considered a metaphor for the human condition, and suitable for a variety of interpretations, The Adventures of Pinocchio has had a major impact on world culture. The book responds to a prerogative that belongs only to masterpieces: that of being out of time. The book focuses on the psychological investigation of his central character Pinocchio, while trying to discover a humanity lost in the vacuum of technology and science. The myth (...) of Pinocchio is used to condemn the culture of violence and consumerism. Collodi successfully uses metaphorical interactions, bipolarities, and ambiguous miracles. Pinocchio's identity is often played to the limit, imagined by himself and everyone he meets along the way. Pinocchio is the name of life that is simultaneously inorganic, human and animal. The Adventures of Pinocchio explore how experiences gained in heterotopic space give the individual the ability to change panoramic vision, and how these experiences can ultimately show us how we can recover or restore our existence as individual subjects. -/- CONTENTS: -/- Abstract Carlo Collodi The Adventures of Pinocchio Pinocchio The Myth The Psychology The Duality The Heterotopy The Identity Artificial Intelligence The Humanism The Becoming The Demiurge The Education Bibliography -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.20541.38887. (shrink)

Les défenseurs d'Ion Antonescu considèrent l'acte du roi Mihai I comme une erreur tragique ou une « grave erreur politique », affirmant que le roi aurait dû attendre encore un mois ou deux pour que le Maréc lui-même exige un armistice. L'historien Neagu Djuvara a déclaré que ces « conditions plus faciles » qu'aurait obtenues Ion Antonescu « sont de pures fables », en réalité Antonescu avait l'intention de donner aux Allemands une pause pour quitter la Roumanie. Entre le 24 (...) et le 26 août, l'armée roumaine a vaincu les derniers points de résistance allemande, avec l'aide de volontaires civils. Jusqu'au 28 août, il n'y avait plus de troupes allemandes à Bucarest et ses environs, et jusqu'au 31 août, toutes les troupes allemandes du pays étaient expulsées. Le 10 février 1947 a lieu la cérémonie de signature du Traité de paix de Paris entre les puissances alliées et associées et la Roumanie. Les Alliés n'ont pas reconnu la Roumanie comme une nation co-belligérante, la considérant comme une « alliée de l'Allemagne hitlérienne ». La frontière avec l'URSS et la Bulgarie a été fixée dans son état en janvier 1941, mais la Roumanie a repris le nord de la Transylvanie, suite à la reconnaissance que la Roumanie « a agi dans l'intérêt de toutes les Nations Unies » après le 23 août 1944. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.32483.02086. (shrink)

Le modèle éducatif de Platon (paidèia) différencie le niveau d'éducation selon les compétences des élèves. Ainsi, une éducation de base comprend, outre la gymnastique et le combat (l'exercice du corps), la musique (l'exercice de l'esprit), sans être imposée par la force car un homme libre doit être libre dans la conquête du savoir. Si l'élève a des compétences, il est éduqué en mathématiques pour devenir stratège, et en astronomie pour élever l'âme. Parmi ceux-ci, les meilleurs sont sélectionnés pour devenir de (...) bons leaders, étudiant la philosophie et la dialectique. Les femmes auront les mêmes droits et devoirs que les hommes. Selon les principes socratiques, pour faire justice, il faut savoir ce qui est bien, et c'est ce que le philosophe sait le mieux. Platon a détaillé ce concept en soulignant la distinction entre le philosophe (qui cherche les principes de vérité sans prétendre les posséder) et le sophiste (qui se laisse guider par l'opinion comme seul paramètre valable de la connaissance). Platon considère les philosophes comme des leaders idéaux pour deux raisons principales : parce qu'ils savent ce qui est juste et parce qu'ils ne veulent pas diriger. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.14844.82564. (shrink)

Filosofia lui Platon se înscrie pe linia presocraticilor, a sofiștilor și a tradițiilor artistice care stau la baza educației grecești, într-un cadru nou, definit de dialectică și teoria ideilor. Cunoașterea este pentru Platon o activitate a sufletului, afectată de obiectele sensibile, și de procesele interne. Platonismul își are originea în filosofia lui Platon, deși nu se confundă cu aceasta. Conform platonismului există obiecte abstracte (noțiune diferită de cea a filosofiei moderne care există într-un al tărâm distinct atât de lumea sensibilă (...) externă, cât și de lumea internă a conștiinței, și este opusul nominalismului). O distincție esențială pentru Platon în filosofia sa este teoria Formelor, distincție dintre realitatea perceptibilă dar neinteligibilă (știința) și realitatea imperceptibilă dar inteligibilă (matematica). Geometria a fost principala motivație a lui Platon, iar aceasta arată și influența lui Pitagora. Formele sunt arhetipuri perfecte ale căror obiecte reale sunt copii imperfecte. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.33183.43687. (shrink)

L'un des livres les plus lus au monde, considéré comme une métaphore de la condition humaine et adapté à une variété d'interprétations, Les Aventures de Pinocchio a eu un impact majeur sur la culture mondiale. Le livre répond à une prérogative qui n'appartient qu'aux chefs-d'œuvre : celle d'être hors du temps. Le livre se concentre sur l'enquête psychologique de son personnage central Pinocchio, tout en essayant de découvrir une humanité perdue dans le vide de la technologie et de la science. (...) Le mythe de Pinocchio est utilisé pour condamner la culture de la violence et du consumérisme. Collodi utilise avec succès les interactions métaphoriques, les bipolarités et les miracles ambigus. L'identité de Pinocchio est souvent jouée à la limite, imaginée par lui-même et par tous ceux qu'il rencontre en cours de route. Pinocchio est le nom de la vie à la fois inorganique, humaine et animale. Les Aventures de Pinocchio explorent comment les expériences acquises dans l'espace hétérotopique donnent à l'individu la capacité de changer la vision panoramique, et comment ces expériences peuvent finalement nous montrer comment nous pouvons récupérer ou restaurer notre existence en tant que sujets individuels. -/- CONTENU: -/- Résumé Carlo Collodi Les Aventures de Pinocchio Pinocchio Le mythe La psychologie La dualité L'hétérotopie L'identité Intelligence artificielle L'humanisme Le devenir Le Démiurge L'éducation Bibliographie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.31269.63204. (shrink)

La 23 august 1939 Germania și Uniunea Sovietică au semnat la Moscova pactul Ribbentrop-Molotov, conform căruia URSS revendica Bucovina de Nord și Basarabia. În septembrie 1939 Polonia este invadată de Germania. În acest context Consiliul de Coroană a decis, la 6 septembrie 1939, proclamarea neutralității României, securizând frontierele și evitând confruntarea militară prin activarea “Blocului Balcanic al Neutrilor”, a Acordului Balcanic din 1934 și prin încercarea de a încheia un pact de neagresiune cu URSS. La 29 martie 1940, V. M. (...) Molotov vorbește despre “existența unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a cărei anexare de către România nu a fost niciodată recunoscută de Uniunea Sovietică, cu toate că aceasta n-a pus niciodată chestiunea înapoierii Basarabiei pe cale militară”. Prin tratatul Hitler-Stalin, Tratatul de la Craiova și Al Doilea Arbitraj de la Viena (Dictatul de la Viena) România pierde peste o treime din teritoriu și peste un sfert din populație), inclusiv Ținutul Herța care nu făcea parte nici din Bucovina, nici din Basarabia și nu fusese revendicat inițial de URSS. O parte din Basarabia este alipită Ucrainei, iar cealaltă parte formează Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.24746.49604 . (shrink)

În toată perioada celui de Al Doilea Război Mondial, serviciile secrete române au colectat informații privind localizarea unităților germane în țară. Ofițerii din grupul conspirativ pentru întoarcerea armelor împotriva Germaniei sporesc numărul unităților românești prezente în capitală, pentru a putea face față germanilor. O misiune interaliată clandestină a fost parașutată în București și găzduită în secret de generalul Constantin Sănătescu. Urmare a succesului ofensivei germane pe aliniamentul Iași-Chișinău, grupul conspirativ a decis accelerarea pregătirilor. Pe 20 august, Mihai I și grupul (...) de militari din conspirație au stabilit data acțiunii pentru 26 august. În noaptea de 21 august, în secret, membrii opoziției și-au dat acordul pentru această dată. Aflând însă că mareșalul Antonescu intenționa să se întoarcă pe front în 24 august, Regele Mihai s-a văzut obligat să modifice data pentru 23 august 1944. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.22256.12808. (shrink)

La République a été écrite environ entre 380 et 370 av. J.C. Le titre République est dérivé du latin, étant attribué à Cicéron, qui a appelé le livre De re publica (A propos des affaires publiques), ou même De republica, créant ainsi une confusion quant à sa véritable signification. La République est considérée comme faisant partie intégrante du genre littéraire utopique. Le deuxième titre, Peri dikaiou (περὶ δικαίου, Sur la justice), a peut-être été inclus plus tard. Le thème central du (...) livre est la justice, argumentée à l'aide de plusieurs théories platoniciennes, dont le mythe allégorique de la caverne, la doctrine des Idées, la dialectique, la théorie de l'âme et la conception d'une cité idéale. La République est considérée par de nombreux universitaires comme le plus grand texte philosophique jamais écrit, étant le livre le plus étudié dans les meilleures universités. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.26103.91040 . (shrink)

Dialectica, un proces care ne conduce la cunoașterea formelor și în final la cea mai înaltă formă a Binelui, prin discuție, raționament, chestionare și interpretare, a preocupat filosofii încă din antichitate. Socrate a practicat dialectica prin metoda dialogului oral, ceea ce el numea arta „nașterii sufletelor” (o metodă numită și maieutică, sau metoda lui Elenchus), care putea duce, în funcție de intenția lui Socrate, la confirmarea sau infirmarea unor afirmații, sau la așa-numitele „aporii” în care nu se ajungea la o (...) concluzie definitivă. La Platon, dialectica este un tip de cunoaștere, cu rol rol ontologic și metafizic, la care se ajunge prin confruntarea mai multor poziții pentru a depăși opinia (doxa), o deplasare din lumea aparențelor (sau a „sensibilului”) către cunoașterea intelectuală (sau „inteligibilul”) până la primele principii. Ea implică și ordonarea conceptelor în genuri și specii prin metoda divizării, și îmbrățișează multiplicitatea în unitate, fiind folosită pentru a înțelege „procesul total al iluminării, prin care filozoful este educat astfel încât să realizeze cunoașterea binelui suprem, a Formei Binelui”. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.22933.60641. (shrink)

L'ensemble de l'œuvre de Platon est restée intacte jusqu'à ce jour, influençant de manière décisive la culture occidentale. Pour Platon, le dialogue est le seul outil capable de mettre en évidence le caractère de recherche de la philosophie, élément clé de sa pensée. Certes, l'écrit est plus précis et approfondi que le discours, mais le discours oral permet un échange de vues immédiat sur le sujet en discussion. Le principal protagoniste des dialogues est Socrate, à l'exception des derniers dialogues où (...) il se voit attribuer un rôle secondaire, disparaissant complètement dans Lois et Épinomis. Les dialogues platoniciens ont été regroupés par de nombreux commentateurs dans diverses classifications. Selon certains, un classement serait chronologique : les premiers dialogues seraient caractérisés par la forte influence de Socrate, ceux de la maturité dans lesquels il aurait développé la théorie des idées, et la dernière période dans laquelle il éprouvait le besoin de défendre son propre conception des attaques contre l'adresse de sa philosophie, réalisant une profonde autocritique de la théorie des Idées. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.10198.32327. (shrink)

Dovezi timpurii despre oameni care fac încercări conștiente de a măsura, înregistra, și anticipa schimbările sezoniere prin referire la cicluri astronomice apare ca marcaje pe oase și pereți din peșteri, demonstrând că ciclurile lunare au fost observat încă de acum 25.000 de ani. Acesta a fost un prim pas spre înregistrarea influenței Lunii asupra mareelor și a râurilor, precum și spre organizarea unui calendar comun. Agricultorii au abordat necesitățile agricole cu o mai bună cunoaștere a constelațiilor care apar în diferite (...) anotimpuri și utilizând mișcarea pe cer a anumitor grupuri stelare pentru a anunța inundații anuale sau activități sezoniere. Până în mileniul al 3-lea î.e.n., civilizațiile din acele timpuri au dezvoltat o cunoaștere sofisticată a ciclurilor cerești, și au orientat templele aliniindu-le cu răsăritul heliacal al stelelor. (shrink)

The main biographical source about Plato, according to the testimony of the Neoplatonic Simplicius, was written by the disciple Xenocrates, but unfortunately it has not reached us. The earliest biography of Plato to date, De Platone et dogmate eius, is by a second-century Latin author, Apuleius. All of Plato's other biographies were written more than five hundred years after his death. The Greek historian Diogenes (2nd and 3rd centuries) is the author of a series of biographies of Greek philosophers (The (...) Lives of Philosophers) in which he refers to the life of Plato. He also wrote a funeral praise for Plato. Other early biographers of Plato are Olympiodorus the Younger in the sixth century and an anonymous source. An important source about Plato's life is his philosophical dialogues is his thirteen letters (possibly false though, with the possible exception of Letters VII and VIII), the writings of Aristotle, an excerpt from the Epicurean Philodemus of Gadara's History of Philosophers (Syntaxis ton philosophon), 1st century BC, Prolegomena's anonymous writings on Platonic philosophy traditionally attributed to Olympiodorus, Suda, 10th century and Plutarch's Life of Dio, 1st-2nd Century. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.15396.96647. (shrink)

Termodinamica se ocupă cu studiul energiei, a conversiilor sale între diferite forme, cum ar fi căldura, și capacitatea energiei de a produce lucru mecanic. Ea este strâns legată de mecanica statistică, din care pot fi derivate multe relații termodinamice. Se poate argumenta că termodinamica a fost greșit denumită astfel întrucât aceasta nu se referă de fapt la rate de schimbare ca atare și, prin urmare, ar fi fost probabil mai corect ca domeniul să se denumească termostatica. Termodinamica se referă la (...) posibilitatea de declanșare a anumitor reacții chimice, și nu cât de repede au loc acestea. (shrink)