V práci sa zaoberám kritickou expozíciou argumentačných schém v kontexte pragma-dialektického prístupu k argumentácii. Nadväzujem pritom na prácu Hitchcocka a Wagemansa (2011), ktorí sa sústredili najmä na problémy súvisiace s typológiou argumentačných schém v pragma-dialektike. Pozorovania Hitchcocka a Wagemansa sú v priebehu výkladu kriticky hodnotené, prípadne upravené. Časť kritiky, ktorú v práci uvádzam, súvisí s tým, že niektoré dôležité aspekty argumentačných schém sú v rôznych pragma-dialektických publikáciách prezentované odlišne bez toho, aby sa odlišnosť akokoľvek komentovala, alebo zdôvodnila. Existencia takýchto zdôvodnení (...) nie je pritom iba znakom, ale aj nevyhnutnou podmienkou toho, aby sme akúkoľvek zmenu mohli nazývať pokrokom v teórii. Posledná časť práce je zameraná na problémy týkajúce sa hodnotenia argumentácie v pragma-dialektickom prístupe. Hoci článok prináša vlastné pozitívne návrhy, dôraz a celkový zámer spočíva predovšetkým na expozícii nedostatkov súčasného stavu pragma-dialektickej koncepcie argumentačných schém. Kľúčové slová: argumentačné schémy, kritické otázky, pragma-dialektický prístup k argumentácii, hodnotenie argumentov. (shrink)

Příspěvek se věnuje problematice antického řeckého sportu, konkrétně významu sportovních zápolení a jejich výchovné a vzdělávací roli. Pozornost autor věnuje rozboru pozic filosofů Sókrata, Platóna a Aristotela. Po nastínění kontextu tématu představuje a interpretuje základní filosofické a náboženské premisy sportovního výkonu a jeho výchovné role. Řadí mezi ně úsilí o dosažení božské přízně, nesmrtelnosti, vyššího společenského postavení, ale i ideálů kalokagathia, areté a dalších ctností. Důležitý rozměr antického sportu spatřuje rovněž v jeho formativním potenciálu směřujícímu k přípravě na duševní život. (...) Hlavní část příspěvku se věnuje přístupu k pohybovým zápolením u filosofů Sókrata, Platóna a Aristotela, kteří svými úvahami k chápání výchovné role sportu podstatně přispěli. Následně se autor zaměřuje na identifikaci dobrého sportu podle zmíněných myslitelů a na zkoumání role sportu v kontextu dobrého života, který nahlíží v aristotelském rámci jako dosahování blaženosti. Cílem textu je identifikovat a vyzdvihnout výchovný smysl sportování, poukázat na jeho filosofické konotace a možnou roli sportu v otázce vedení dobrého života. ----------- This manuscript deals with the problematics of ancient Greek sport, specifically with the significance of sporting practices and their educational role. Attention is given to a detailed analysis of the positions of the philosophers Socrates, Plato, and Aristotle. After demonstrating the context, the author presents and interprets fundamental philosophical and religious premises of the athletic performance and its educational role. Among the identified features are the effort of acquiring divine favour, immortality, higher social status, but also the ideals of kalokagathia, areté, and other virtues. Important dimension of ancient Greek sport is also found in its formative potential which aims at the preparation for intellectual life. The main part of the article is focused on the approaches of the philosophers Socrates, Plato, and Aristotle towards the sporting practices. These thinkers made an important contribution to the understanding of the educational role of sport. Then, the author identifies a good sport according to these thinkers and examines the role of such sport in the context of a good life, which is considered in the Aristotelian perspective as achieving beatitude (eudaimonia). The aim of this article is to identify and highlight an educational purpose of sport, underlines its philosophical connotations, and demonstrate its possible role in the context of a good life. (shrink)

Tato studie se zabývá zobrazováním alchymie v malbách, knižních ilustracích i v architektuře v období raného novověku. Na jednotlivých příkladech obrazů či ilustrací prezentuje různé aspekty alchymistova života i jeho práce. Nezabývá se symbolickou alchymickou ikonografií, ale zaměří se především na zobrazování prostředí a vybavení alchymických dílen i osobností samotných alchymistů. Soustředí se zejména na vyobrazení zařízení alchymických laboratorií, s nimiž se lze setkat jak u renesančních malířů, tak v ilustracích alchymických rukopisů a poměrně ojediněle i v české architektuře. Poskytuje (...) také pohled na vyobrazení vzniklá v souvislosti s literární kritikou alchymie. Alchymisté byli zejména v dílech předních evropských humanistů často záměrně zesměšňováni, kritizováni a označováni za blázny a zloděje. V závěru se zabývá vybranými příklady ze žánrového umění, kde byli rovněž alchymisté zobrazováni často satiricky, ale i s určitou úctou, jako vzdělaní učenci. Výtvarné umění raného novověku nám představuje různé aspekty života alchymistů a je v dnešní době jednou z možností, jak se přiblížit porozumění jejich vědeckým aktivitám. Jak však studie ukazuje, k těmto obrazovým materiálům je třeba přistupovat kriticky. (shrink)

Pseudovědecké teorie jsou uzavřeny vůči možnosti vyvrácení, ale s konspiračními teoriemi to tak jednoduché není, protože mnohé zprávy o konspiracích jsou pravdivé. Přijetí jedné konspirační teorie nicméně může vést k přijetí jiné, která je s ní v přímém protikladu. Co nás žene do pasti konspiračního myšlení?

Studie recenzuje následující díla: Maurice HALBWACHS, Kolektivní paměť. Praha: SLON 2009, 289 s. ; Françoise MAYER, Češi a jejich komunismus: paměť a politická identita. Praha: Argo 2009, 273 s. ; Zdeněk VAŠÍČEK – Françoise MAYER, Minulost a současnost, paměť a dějiny. Brno – Praha: CDK – Triáda 2008, 199 s. Studie konstatuje, že v češtině začíná být k dispozici dostatečné množství publikací o sociální paměti, aby teoreticky zabezpečily širší pojetí výzkumů paměti. Zároveň by však tyto výzkumy neměly být podřizovány historiografii, (...) a především je v nich zapotřebí pracovat nejen s koncepty identity a sociálních svazků, ale i moci a konfliktu. (shrink)

David Miller v pracích Critical Rationalism a Out of Error se jako jeden z mála Popperových žáků snaží nejen o vysvětlení a obhájení Popperova kritického racionalismu, ale zároveň i o jeho další rozvinutí. Millerovo znovunastolení kritického racionalismu ovšem předpokládá, že k racionálnímu jednání není třeba žádných „dobrých důvodů“, ale jen argumentů. Uvedená stať se zaměřuje právě na tuto otázku existence tzv. „dobrých důvodů“ ve spojení s racionalitou a racionálním rozhodováním a ukazuje, že Millerův požadavek neexistence „dobrých důvodů“ je nejen příliš (...) radikální, ale i nepřijatelný z hlediska Popperova nebo Musgravova pojetí kritického racionalismu. (shrink)

Studie nabízí přehled různých přístupů k pojmu „znalosti“. Hlavní důraz je kladen na relevanci vybraných a aplikovaných znalostí vzhledem k dané úloze nebo řešené problémové situaci a na kompetenci subjektu znalosti, zejména vzhledem k výběru a integraci různých znalostí. To zahrnuje nejen integraci různých oblastí znalostí, ale také integrací znalostí a hodnot.

Understanding of the term of crisis significantly influences the main argumentation line of the philosophical conceptions stimulated by the reflection of the crisis. The deep ecology of A. Naess belongs to these philosophical concepts. The term of crisis in his thinking appears in a form of a threat as well as opportunity, necessity to make important decisions. It also has a meaning of historical and political crisis, i.e. situations in which under the pressure the basic imperatives and organizational principles of (...) the society are reformulated. Such a broad semantic spectre of the crisis concept is connected with the fact that Naess wants to address not only ecologists, environmentalists and philosophers, but also political scientists and social activists by which he greatly contributed to the constitution of environmentalism as a political movement as well as a political ideology. -/- Chápanie pojmu krízy významne ovplyvňuje hlavnú argumentačnú líniu filozo­fických koncepcií, ktorých vznik podnietila reflexia krízy. K takýmto filozofickým kon­cepciám patrí aj hlbinná ekológia A. Naessa. Pojem krízy v jeho myslení vystupuje vo význame hrozby, ale aj príležitosti, nutnosti rozhodnúť sa, prijať závažné rozhodnutia. Má však tiež význam historickej a politickej krízy, teda situácií, v ktorých sa pod tlakom nutnosti reformulujú základné imperatívy a organizačné princípy spoločnosti. Takto široké významové spektrum pojmu krízy súvisí s tým, že Naess sa snaží osloviť nielen ekológov, ochranárov a filozofov, ale aj politológov, politikov a občianskych aktivistov, čím významne prispel k vzniku environmentalizmu ako politického hnutia i politickej ideológie. (shrink)

Krize spojená s příchodem pandemie koronaviru ukázala, že užitečné expertní vědění sice podle všeho existuje, ale ne každému, kdo se představí jako expert, bychom měli věřit. Slovy doktora House: „Všichni lžou.“ Lžou i odborníci. Kapitola se zaměřuje na situace, kdy odborník lže takříkajíc „s dobrým úmyslem,“ neboť se domnívá, že pravda by veřejnost vedla k chování, které není společensky žádoucí. V takovém případě se jedná o lhaní paternalistické, protože má ochránit veřejnost před ní samotnou. Ukážeme příklady, kdy k němu dochází, (...) a pokusíme se i odhadnout, jak dobře takový pokus o manipulaci veřejnosti funguje krátkodobě i dlouhodobě. Protože výsledky našeho rozboru nenaznačují, že by dobročinné lhaní odborníků bylo skutečně společensky prospěšné, pobavíme se také o tom, proč by se mu člověk v roli experta měl raději vyhnout. (shrink)

Článek ukazuje pohled na utváření novověké koncepce pokroku v dílech Bernarda Le Boviera de Fontenelle. Idea pokroku byla poprvé přesně zformulována právě ve Fontenellových pracích. Podnětem pro Fontenellovy úvahy byla intelektuální debata querelle des anciens et des modernes. Tato diskuze měla rozhodnout o nadřazenosti novověku nad antikou nebo naopak. Fontenelle se debaty účastnil a závěry, k nimž došel, dovršily jeho teorii pokroku, jíž se věnoval nejen téměř ve všech pracích, ale též ve chvalořečích.

Tato studie se snaží o filosofickou analýzu problematických aspektů neurogeneze. V první řadě se zaměřuje na moderní historii neurogeneze, která je obecně považována za historii dogmatického přesvědčení, které předpokládalo, že v mozku dospělého savce nemohou vzniknout nové neurony. Tato konvence přežívala v neurovědě po několik desítek let a její kořeny sahají až do dob Ramóna y Cajala. Důležitá část této filosofické analýzy se zaměřuje na aspekt tzv. zaštiťování dogmatu pomocí ad hoc hypotéz. Analýza se dále věnuje implicitním definicím, které hrají (...) roli axiomů neurovědy, a problematice falsifikace potenciálních falsifikátorů. Na konci této filosofické analýzy jsou prezentovány argumenty, které dospívají k tomu, že historie neurogeneze není historií dogmatického uvažování, jak většina autorů předpokládá, ale že jde o historii vědeckého pragmatismu. (shrink)

Žádnému tématu – s výjimkou historie Anglie – nevěnoval David Hume více pozornosti než náboženství. Jak už to ale s Humovým filosofickým odkazem bývá, i jeho teorie náboženství byla podrobena celé řadě mnohdy naprosto protikladných interpretací – a právě těm bude věnována první část mého článku. Došlo totiž k pokusům představit jej jako teistu, fideistu, deistu, agnostika nebo ateistu. Ve druhé části budu obhajovat hypotézu, podle níž je úsilí zařadit Huma do jediného údajně správného výkladu liché, protože každá taková snaha (...) naráží na nepřekonatelné terminologické spory, interpretační potíže a argumentační pochybení. Nemusí nás ovšem zajímat, co si Hume ve skutečnosti o náboženství myslel, případně za jaký typ věřícího či nevěřícího se považoval. Mnohem přínosnější je pochopit, jakým způsobem Humova koncepce předchází a obohacuje současnou ateologii. Ve třetí části proto představím textovou evidenci z primárních pramenů, v nichž se Hume zabýval kritikou zjeveného i přirozeného náboženství, morálních i psychologických aspektů religiozity. Závěrem se krátce zamyslím nad Humovou koncepcí „pravého náboženství“ a jejím uplatněním v sekulární společnosti. (shrink)

Člověk se od jiných živočišných druhů odlišuje mnoha způsoby, k nejpodstatnějším z nichž patří rozum, jazyk a také schopnost řídit se pravidly. V tomto textu argumentuji, že je to především ta poslední schopnost, která je klíčová a bez které jsou ty další nepředstavitelné. Člověk je společenská bytost nejenom v tom smyslu, že žije ve společenstvích, ale i v tom, že tato společenství jsou strukturována složitým pletivem pravidel, která zásadním způsobem determinují modus vivendi lidí, kteří je tvoří, a v důsledku toho (...) determinují i člověka jako takového. Soustava pravidel může vytvořit jistý „vnitřní prostor" - to jest tato pravidla můžeme přijímat a tím vstoupit do tohoto prostoru, nebo je můžeme jenom zaznamenávat. Dialektika těchto dvou postojů nám umožňuje nahlédnout, že ač je normativní rozměr pro člověka jakožto společenskou bytost naprosto klíčový a těžko postižitelný běžnými vědeckými metodami „nezúčastněného pozorování", není tento normativní rozměr ničím esoterickým, něčím, co by bylo z hlediska vědy pochybné. (shrink)

Odată cu creșterea volumului de date pe Internet, în media socială, cloud computing, dispozitive mobile și date guvernamentale, Big Data devine în același timp o amenințare și o oportunitate în ceea ce privește gestionarea și utilizarea acestor date, menținând în același timp drepturile persoanelor implicate. În fiecare zi, folosim și generăm tone de date, alimentând bazele de date ale agențiilor guvernamentale, companiilor private și chiar cetățenilor privați. Beneficiem în multe feluri de existența și utilizarea Big Data, dar trebuie să ne (...) amintim de asemenea că „nu există nimic gratuit”. Există riscuri în utilizarea Big Data, un fel de parte întunecată. Schimbările de piață pot fi obținute prin utilizarea Big Data: în timp ce acestea pot fi pozitive pentru cineva, ele pot dăuna altcuiva. Riscurile potențiale provin și de la agențiile publice. Este clar că datele mari pot aduce beneficii cetățenilor și companiilor, dar trebuie să fie echilibrate de o conștientizare sporită a „părții întunecate” a Big Data în exploatarea noilor capacități și oportunități pe care le oferă tuturor . -/- CUPRINS -/- 1. Big Data - Definiție - Caracteristici - Clasificarea datelor mari - Arhitectura - Tehnologii - Oportunități - Provocări - Critici - - Criticile paradigmei Big Data - - Criticile modelului "V" - - Criticile de noutate - - Criticile execuției Big Data - 1.1 Viața datelor mari - - Nașterea - - Copilăria - - - Educație - - - Divertisment - - Adolescența - - - Servicii online - - - Comunicații mobile - - - Servicii de streaming - - Adulți tineri - - - Căutarea de locuri de muncă - - - Servicii bancare și asigurări - - - Utilități - - - Dating online și pornografie - - Vârsta medie - - - Servicii de sănătate - - - Aplicații pentru îngrijire și aplicații pentru sănătate și fitness - - - Căutarea de locuri de muncă - - - Dating online - - Bătrânețea - - - Îngrijirea sănătății - - Moartea - 1.2 Aplicații - - Guvern - - Dezvoltare internațională - - Fabrici - - Sănătate - - Educaţie - - Mass-media - - Asigurare - - Internetul obiectelor (IoT) - - Tehnologia informației - 1.3 Studii de caz - - Guvern - - - China - - - India - - - Israel - - - Regatul Unit - - - Statele Unite ale Americii - - Cu amănuntul - - Ştiinţă - - Sport - - Tehnologie - - Activități de cercetare - - - Prelevarea de date mari - 1.4 Agenda europeană privind societatea digitală - - Cadrul juridic - - Peisajul opiniei părților interesate - 1.5 GDPR - - Etapele procesării datelor personale - - Principiile procesării datelor - - Politica de confidențialitate și transparența - - Scopurile procesării datelor - - Confidențialitate prin design și implicită - - - Paradoxul (legal) al Big Data - - Domeniul teritorial al GDPR - - Definirea datelor mari, a datelor personale și a datelor anonime - - Etapele procesării datelor cu caracter personal - - Principii de prelucrare a datelor - - Politica de confidențialitate și Transparența - - Scopuri de prelucrare a datelor - - Confidențialitate prin design și confidențialitate în mod implicit - - Paradoxul (legal) al datelor mari 2. Analiza Big Data - 2.1 Analitica - - Analitica vs. analiză - - Aplicații ale analiticii - - - Optimizarea marketingului - - - Analiza oamenilor - - - Analiza portofoliului - - - Analitica riscurilor - - - Analitica digitală - - - Analitica securității - - - Analitica software-ului - - Provocări - - Riscuri - 2.2 Analitica predictivă - - Definiție - - Procesul de analitica predictivă - - Tipuri - - - Modele predictive - - - Modele descriptive - - - Modele de decizie - - Aplicații - - - Managementul relațiilor cu clienții analitic (CRM) - - - Protecția copilului - - - Sisteme de suport decizional clinic - - - Analiticile colecțiilor - - - Vânzări încrucișate - - - Retenția clienților - - - Marketing direct - - - Detectarea fraudelor - - - Prezicerea rezultatelor deciziilor legale - - - Previziuni privind portofoliul, produsele sau economia - - - Managementul riscului de proiect - - - Acceptanța (Underwriting) - - Tehnologia și influențele big data - - Tehnici analitice - - - Tehnici de regresie - - - - Model de regresie liniară - - - - Modele de alegere discretă - - - - Regresie logistică - - - - Regresie logistică multinomială - - - - Regresie probit - - - - Logit versus probit - - - - Modele pentru serii de timp - - - - Analiza supraviețuirii sau a duratei - - - - Arborele de clasificare și regresie (CART) - - - - Funcții spline adaptive de regresie multivariate - - - Tehnici de învățare automată - - - - Rețele neuronale - - - - Perceptron multistrat (MLP) - - - - Funcții radiale de bază - - - - Mașini cu vectori de suport - - - - Bayesiene naive - - - - Vecinul k-cel mai apropiat - - - - Modelarea predictivă geospațială - - Instrumente - - - PMML - - Critici - 2.3 Analitica prescriptivă - - Istorie - 2.4 Studiul critic al datelor - - Perspective critice - - Abordare: Pragmatismul și etica discursului 3. Etica Big Data - Datele personale ale copiilor - Rolul instituțiilor - - State naționale - - Bănci - Articole relevante de știri despre etica datelor - Legislație relevantă privind etica datelor - 3.1 Principii ale eticii Big Data - - Etica în cercetare - - Conștientizarea - - Consimţământul - - Controlul - - Transparența - - Încrederea - - Proprietatea - - Supravegherea și securitatea - - Identitatea digitală - - Realitatea ajustată - - De-anonimizarea - - Inegalitatea digitală - - Confidențialitatea - - Financiar - - - Cât de mult merită datele? - - Deschidere - 3.2 Probleme etice în cercetare - - Etica cercetării pentru cercetarea socială - - Principalele aspecte etice ale cercetării sociale - - - Intimitate - - - Consimțământ informat - - - De-identificarea - - - Inegalitate – Diviziune digitală - - Integritatea cercetării - - Probleme emergente - - Aviz legal - 3.3 Aspecte filosofice - 3.4 10 reguli de bază în lucrul cu Big Data - - Concluzie Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

This article highlights the underlying themes or leitmotifs that recur in Russian war propaganda. Using the method of thematic analysis, we analyze the messages related to the war in Ukraine that have been disseminated in mass media and social media by Russian propagandists through the lens of the „principles of war propaganda“ presented and illustrated by Arthur Ponsonby and Anne Morelli. More precisely, we will show that all the eleven recurrent themes of war propaganda defined by Ponsonby and Morelli intervene (...) in the messages disseminated through two important media channels for the propaganda of the Kremlin regime: the TV show „Evening with Solovyov“ and the Russian news agency TASS. Misleading war propaganda is as lethal as weapons of mass destruction, and it is part of the arsenal of any aggressor country, including Russia. Through thorough knowledge of the underlying leitmotifs, it is easier to counter it. (shrink)

Fenomenologie není pouze specifická metoda filosofického zkoumání, ale též svébytná filosofická pozice. Husserl je znám a diskutován spíše jako autor právě zmíněné metody, ovšem ta přeci měla sloužit jakožto organon pro vytvoření samostatné filosofické nauky. Proto se bude v příspěvku věnovat pozornost Husserlovu chápání toho, co je to filosofie, a to v kontrastu proti dobově populárním filosofickým pozicím, jimiž byly naturalismus a filosofie světového názoru s jeho nejodpudivější podobou nazývanou Husserlem pejorativně „Tiefsinn“: důvtipná duchaplnost. Husserl zamýšlí odstranit oba zmíněné typy (...) filosofie skutečně přísně vědeckou filosofií, jež bude filosofií fenomenologickou. (shrink)

The Aristotelian view that the moral virtues–the virtues of character informed by practical wisdom–are essential to an individual's happiness, and are thus in an individual's self-interest, has been little discussed outside of purely scholarly contexts. With a few exceptions, contemporary philosophers have tended to be suspicious of Aristotle's claims about human nature and the nature of rationality and happiness. But recent scholarship has offered an interpretation of the basic elements of Aristotle's views of human nature and happiness, and of reason (...) and virtue, that brings them more into line with common-sense thinking and with contemporary philosophical and empirical psychology. This makes it fruitful to reexamine the question of the role of virtue in self-interest. (shrink)

Catalan translation, introductory study and notes on W. K. Clifford’s “The Ethics of Belief”. Published in Clifford, W.K. “L’ètica de la creença”. Quaderns de Filosofia, vol. III, n. 2 (2016), pp. 129–150. // Catalan translation, introductory study and notes on William James’s “The Will to Believe”. Published in James, William. “La voluntat de creure”. Quaderns de Filosofia, vol. III, n. 2 (2016), pp. 151–172. [Introductory study published in Oya, Alberto. “Introducció. El debat entre W. K. Clifford i William James”. Quaderns (...) de Filosofia, vol. III, n. 2 (2016), pp. 123–127]. (shrink)

Martin Heidegger svým poukázáním na mathématický charakter novověké vědy vyostřil rozbor její bytnosti prostřednictvím výkladu klíčové části její metody, jež podle něj spočívá v „souvislosti hypotéza-experiment“. V Heideggerově výkladu experimentální charakter novověké vědy znamená předchůdný metafyzický akt logického stanovení obecného porozumění významu „jsoucna“. Heidegger tedy analyzuje čtyři stupně konceptu „zakoušení“, jenž rozlišuje moderní vědu ode všech starších pojetí „vědy“. Ovšem vše, čeho chce Heidegger dosáhnout, je jasné nahlédnutí do podstaty časového charakteru „existence“.

In the mid 30s of the 20th century Martin Heidegger attempted to explain the “history of Being” leading to what he called “the oblivion of Being”. In this he focused on the impact of the modern science, which he grants to be a sort of metaphysics. According to Heidegger, the main feature of the modern science consists in what he calls the mathéma-character. The Greek word “to mathéma” means “it what can be learned” and “what must be know beforehand”. It (...) is Heidegger’s intention to show that the mathéma-character of the modern science is deciding about the general understanding of the meaning of “being” and that modern science is replacing the metaphysics, which is the origin of the modern science. (shrink)

Edmund Husserl obdržel v roce 1927 nabídku od Jamese Louise Garvina, britského editora Encyclopædia Britannica, ať napíše pro novou, tehdy čtrnáctou edici článek „Fenomenologie“. Garvin stanovil rozsah článku na 4000 slov a termín vydání na září roku 1929. Husserl pracoval na článku v časovém rozmezí mezi zářím a prosincem roku 1927, během kterého vyhotovil celkem čtyři verze. Husserl požádal o spolupráci na prvních třech verzích svého žáka Martina Heideggera, který toho času zastával profesorský stolec na univerzitě v Marburku. Heidegger strávil (...) v říjnu 1927 u Husserla několik dní, během kterých intenzivně pracovali na řečeném článku. Nicméně jejich spolupráce vedla ke vzájemnému profesnímu odcizení, protože práce na formulování článku dala vytanout nepřekonatelným obsahovým diferencím mezi oběma filosofy. Na základě Heideggerových nepřijatelných návrhů a připomínek Husserl nakonec sepsal finální, čtvrtou verzi článku již sám. Tuto poslední verzi čítající 7000 slov pak Husserl předal oxfordskému učenci Christopheru V. Salmonovi, který ji měl zkrátit a přeložit do angličtiny. Salmon sice v únoru roku 1928 opravdu dodal do redakce EB text čítající 3844 slov bez bibliografie, ovšem nejednalo se vpravdě o překlad, nýbrž dost svévolnou parafrázi. Tato podoba Husserlova článku se pak objevovala ve čtrnácté edici EB, jež se vydávala až do roku 1974, jen do roku 1956, kdy byla nahrazena článkem napsaným Johnem N. Findlayem. Původní podoba Husserlova článku byla poprvé zveřejněna až roku 1962 v rámci jeho sebraných spisů známých pod označením Husserliana, podle jejichž IX. svazku jsme vyhotovili předložený překlad z německého jazyka. Podle této edice rovněž uvádíme paginaci, která je uvedena v hranatých závorkách, přičemž stránkový přechod indikuje v textu umístěná značka |.U příležitosti 80. výročí Husserlova skonu, který připadl na rok 2018, bylo naším záměrem připomenout přínos a odkaz tohoto našeho krajana tím, že napravíme absenci překladu jeho patrně nejvíce instruktivního, přehledného a programového textu, který byť ve zkomolené podobě anglického „překladu“, po dlouhou dobu seznamoval učenou veřejnost s tím, co je to fenomenologie. (shrink)

This essay will attempt to inspect and discuss what ‘efforts’ have been made to recover from the apartheid regime, to explore the status quaestionis of peacebuilding and conflict transformation theories that have been formulated and consulted to advance and assess these efforts and to consider the reasons for the impact—or lack thereof—that these efforts have had on South Africa's recovery from apartheid era policies and transgressions. The central question towards which these points of focus are directed, is: are South Africa’s (...) various recovery and reconciliation initiatives to be considered more of a success than a failure or vice versa? (shrink)

In Slovenia, the collaborative economy is in the early stages of development. The collaborative economy became a popular topic in 2015 when the government intensified its efforts to initiate a debate on legal reforms that would better accommodate foreign collaborative economy companies in Slovenia. While in 2016, the government was actively working on the topic and eager to start the discussions on legal reform in line with the European agenda for the collaborative economy since 2018, the issue has lost its (...) momentum. After the Act Amending the Hospitality Act was adopted, the government has slowed down its efforts to create a regulatory framework conducive to the needs of the collaborative economy. Nevertheless, the practice is becoming more and more common, with several sharing initiatives surfacing in the past few years. Most collaborative economy services are not yet subject to taxation and regulation, one of the most pressing questions that will have to be answered in Slovenia is how to regulate and tax the collaborative economy. (shrink)

The analysis performed in connection with religious education in Romania has pointed out that after fatal atheist communist period in which religious denominations were excluded from social life and religious education was restricted and then completely excluded from public education in most cases being only present in families who passed it on ancestral beliefs, in our time, with the establishment of democratic regime in Romania, religion has regained the place it deserves in society. In the last 25 years were made (...) considerable efforts to correct the mistakes of the past and at the same time, attempt to respect religious freedom, as they are present throughout Europe, without abandoning the Romanian national values. Religious education has come to be again part of the educational structures, being introduced in the public schools, although currently there are voices that want to exclude it from the everyday life of people. This is just another atheist challenge that Romanian society should respond promptly and seriously, showing that Romanian national values have been built on traditional religious values. With these values the Romanian people appears before Europe, trying to meet the challenges of any kind in the world today. (shrink)

Citation: Christodoulou, Marina. “Philosophical An(n)ales: Ugliness Abject Disgust ... as an allergy to the (Feminine) Other”, in Wassard Elea Rivista III, no 3 (giugno12,2016), 119-141. -/- -------- -/- Ugliness Abject Disgust ... as an allergy to the (Feminine) Other -/- Appendix: Towards a Philosophy of Poop The Anti-Aesthetics of Scat, the Philosophy of Disgust and the Scato- Libidinal Economy.

Citation: Christodoulou, Marina. “Philosophical An(n)ales: Laideur Abject Dégoût...comme une allergie à l’Autre (féminin),” (trans. Bertrand Naivin) in Sur la laideur. [Actes du symposium On Ugliness, organizé par Lars Aagaard- Mogensen au Wassard Elea (Ascea, Italie) en juin 2016], edited by d Bertrand Naivin and Lars Aagaard-Mogensen (Paris: Editions Complicités, 20178, 97-109. ISSN: 9782351201435 -/- -------------------- -/- Laideur Abject Dégoût ... comme une allergie à l’Autre (féminin) Sur l’art et l’esthétique sexués. -/- Pourquoi le dégoût est-il (ou peut-il être considéré) comme (...) sexiste (phallocratique et misogyne): Une allergie à l’Autre. (shrink)

Modelele inteligenței emoționale au ajutat la dezvoltarea de diferite instrumente pentru evaluarea constructelor. Fiecare paradigmă teoretică conceptualizează inteligența emoțională din una din cele două perspective: abilitatea sau modelul mixt. Modelele de abilitate consideră inteligența emoțională ca o formă pură a abilității mentale și deci ca o inteligență pură. Modelele mixte de inteligență emoțională combină capacitatea mentală cu caracteristicile personalității. Modelele de trăsături ale inteligenței emoționale se referă la percepțiile individuale ale abilităților emoționale proprii. DOI: 10.13140/RG.2.2.32497.22881 .

Emoția poate fi diferită de alte constructe similare, precum sentimentele (nu toate sentimentele includ emoția); stările sufletești (durează mult mai mult decât emoțiile, sunt mai puțin intense și adesea lipsite de stimul contextual), sau afectul (experiența sentimentului sau a emoției). Platon, în Republica, propune trei componente de bază ale minții umane: raționamentul, dorința și părțile emotive. Pentru Aristotel emoțiile au fost importante în viața morală, o componentă esențială a virtuții. Stoicii au evidențiat importanța emoțiilor în judecată (în teoriile stoice, emoțiile (...) sunt considerate o piedică pentru rațiune, și deci pentru virtute). DOI 10.13140/RG.2.2.24223.30884. (shrink)

Motivated by Scholze and Fargues' geometrization of the local Langlands correspondence using perfectoid diamonds and Clausen and Scholze's work on the K-theory of adic spaces using condensed mathematics, we introduce the Efimov K-theory of diamonds. We propose a pro-diamond, a large stable (infinity,1)-category of diamonds D^{diamond}, diamond spectra and chromatic tower, and a localization sequence for diamond spectra.

Suporterii lui Popper au susținut că cele mai multe critici se bazează pe o interpretare neînțeleasă a ideilor sale. Ei afirmă că Popper nu ar trebui interpretat în sensul că falsificabilitatea este o condiție suficientă pentru delimitarea științei. Unele pasaje par să sugereze că el o consideră doar o condiție necesară. Alte pasaje ar sugera că, pentru ca o teorie să fie științifică, Popper impune (pe lângă falsificabilitate) și alte teste, și că rezultatele negative ale testelor sunt acceptate. DOI: 10.13140/RG.2.2.22639.79521.

Özet: Bu yazı Paul Grice’ın 1967 yılında verdiği “Mantık ve Konuşma” başlıklı dersinin Türkçe çevirisinin okunmasına yardımcı olmayı amaçlamaktadır. Yazıda önce “Mantık ve Konuşma”nın arka planında yer alan dil felsefesi tartışmaları kısaca tanıtılmış sonrasında sezdirimler ve özellikleri, bağlam ve iletişimin ilkeleri gibi metinde geçen temel tartışmalar açıklanmıştır. En sonda ise “Mantık ve Konuşma”nın dil felsefesi ve dilbilimdeki etkilerinden kısaca söz edilmiştir. -/- Abstract: This paper aims at being helpful in reading the Turkish translation of Paul Grice’s 1967 lecture titled “Logic (...) and Conversation”. After introducing some relevant background discussions in the philosophy of language literature briefly, the paper explains the main discussions in “Logic and Conversation” such as implicatures and their features, context and principles of conversation. In the end, some influences of “Logic and Conversation” on philosophy of language and linguistics are briefly mentioned. (shrink)

The main aim of this paper is to explain and analyze the debate between W. K. Clifford ("The Ethics of Belief", 1877) and William James ("The Will to Believe", 1896). Given that the main assumption shared by Clifford and James in this debate is doxastic voluntarism –i.e., the claim that we can, at least in some occasions, willingly decide what to believe–, I will explain the arguments offered by Bernard Williams in his “Deciding to Believe” (1973) against doxastic voluntarism. Finally, (...) I will explain what happens with the debate between Clifford and James once we accept Bernard Williams’s arguments and refuse to accept doxastic voluntarism. (shrink)

De la existențialismul lui Albert Camus și Sartre, la înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, o formă ideală de control al autorităților statului a tuturor formelor de ”dezordine”, și modernitatea virală și bioinformaționalism. Și despre ipoteza Gaia, dezvoltată de James Lovelock și susținută în actuala pandemie de Bruno Latour. DOI: 10.13140/RG.2.2.31276.49284.

În timp, teoria generală a relativității a acumulat mai multe anomalii și discrepanțe, indicând necesitatea unor teorii mai bune despre gravitație sau alte moduri de abordare. Ipotezele ad-hoc introduse în relativitatea generală pentru a explica singularitățile gravitaționale pe baza condițiilor energetice nu sunt foarte eficiente. Sunt necesare ipoteze mai detaliate asupra conținutului materiei. Mulți oameni de știință și filosofi au ajuns la concluzia că singularitățile trebuie să fie asociate cu atingerea limitelor valabilității fizice a relativității generale, fiind nevoie să se (...) dezvolte o nouă teorie, a gravitației cuantice. DOI: 10.13140/RG.2.2.29013.78565 . (shrink)

Thomas Kuhn a criticat falsificabilitatea pentru că a caracterizat "întreaga întreprindere științifică în termeni care se aplică doar părților revoluționare ocazionale". Potrivit lui Kuhn, modul în care știința funcționează în astfel de ocazii nu poate fi folosit pentru a caracteriza întreaga întreprindere științifică. În opinia lui Kuhn, un criteriu de delimitare trebuie să se refere la funcționarea științei normale. Kuhn obiectează împotriva întregii teorii a lui Popper și exclude orice posibilitate de reconstrucție rațională a dezvoltării științei. În opinia lui Kuhn, (...) nu poate exista logică, ci doar psihologia descoperirii. DOI: 10.13140/RG.2.2.16061.92641. (shrink)

Virușii coabitează de cca. 300 milioane de ani cu oamenii. Uneori, virușii pot infecta oamenii pe scară largă. Dar, cum a fost posibilă actuala pandemie? Încălzirea globală determină fenomene meteorologice extreme care au dus la o creștere a bolilor infecțioase. Noul climat poate susține vectori epidemiologici pentru perioade mai lungi de timp, creând condiții mai favorabile replicării și apariția de noi vectori. În cazul bolilor infecțioase emergente, se consideră că există o graniță peste care s-a sărit deja. Virușii au, în (...) mod normal, o zonă nativă („rezervorul” lor), din care nu ar trebui să fie împinși afară. Se creează astfel o intimitate periculoasă, cu „puncte fierbinți” care includ locații precum piețele, care devin adevărate focare de epidemii. DOI: 10.13140/RG.2.2.16634.11202. (shrink)

We provide an analysis of the public's having warranted epistemic trust in science, that is, the conditions under which the public may be said to have well-placed trust in the scientists as providers of information. We distinguish between basic and enhanced epistemic trust in science and provide necessary conditions for both. We then present the controversy regarding the connection between autism and measles–mumps–rubella vaccination as a case study to illustrate our analysis. The realization of warranted epistemic public trust in science (...) requires various societal conditions, which we briefly introduce in the concluding section. (shrink)

In Naked, Krista K. Thomason offers a multi-faceted account of shame, covering its nature as an emotion, its positive and negative roles in moral life, its association with violence, and its provocation through invitations to shame, public shaming, and stigmatization. Along the way, she reflects on a range of examples drawn from literature, memoirs, journalism, and her own imagination. She also considers alternative views at length, draws a wealth of important distinctions, and articulates many of the most intuitive objections to (...) her own view in order to defend it more thoroughly. As such, the book’s subtitle, The Dark Side of Shame and Moral Life, undersells its scope and ambition. This is an exploration not just of shame’s dark side but a kaleidoscopic appreciation of both the nature and the (dis)value of shame and shaming. Somewhat undercutting this breadth, Thomason relies heavily on Kantian intuitions about equal respect and recognition for persons and their dignity; in several key arguments, she tells us to disregard predictable and systematic consequences of emotions, practices, and institutions so that we can better focus on their constitutive or internal aspects. Of course, every philosopher inevitably brings theoretical commitments to bear when writing about moral psychology, but non-Kantian readers should be forewarned that — despite the fact that Thomason says that she does “not assume any particular moral theory” — her ethical conclusions about shaming and stigmatizing are likely to be plausible only to those who are already snugly tied into a web of “Kantian commitments” (p. 9). (shrink)

Evidențierea și compararea principalelor teorii cauzale ale referinței pentru nume proprii, și propunerea unei noi abordări pe baza analogiei lanțului cauzal al referinței cu lanțul de blocuri din tehnologia blockchain și teoria narativă a lui Paul Ricœur. După o scurtă Introducere în care trec în revistă tipurile de propoziții din conceptul de lumi posibile, și o prezentare generală a teoriei în Teoria cauzală a referinței, prezint teoria cauzală inițială a referinței propusă de Saul Kripke, apoi două teorii cauzale hibride dezvoltate (...) de Gareth Evans și Michael Devitt. În secțiunea Blockchain și arborele cauzal al referinței prezint ideea dezvoltării unei noi teorii cauzale a referinței pentru nume proprii printr-un arbore cauzal al referinței. În Concluzii vorbesc despre dezvoltarea ulterioară a modurilor în care termenii referențiali s-ar putea referi la anumite obiecte și indivizi, principalele critici ale teoriilor cauzale, și sugestii de dezvoltare pe viitor. -/- CUPRINS: -/- Abstract Introducere 1. Teoria cauzală a referinței 2. Saul Kripke 3. Gareth Evans 4. Michael Devitt 5. Blockchain și arborele cauzal al referinței Concluzii Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.23906.89289. (shrink)

It is hardly a novel claim that the work of Ursula K. Le Guin (1929–2018) contains influences from philosophical Daoism, but I argue that this influence has yet to be fully understood. Several scholars criticize Le Guin for misrepresenting Daoist ideas as they appear in ancient Chinese philosophical texts, particularly the Dao De Jing and the Zhuangzi. While I have sympathy for this charge, especially as it relates to Le Guin’s translation of the Dao De Jing, I argue that it (...) fails to understand the extent to which her fiction contains her own philosophical development of Daoist ideas. Looking at some of her most influential works (e.g., The Left Hand of Darkness, The Dispossessed, The Lathe of Heaven, A Wizard of Earthsea, etc.), I suggest that Le Guin’s fiction is better seen as a refocusing of Daoist concepts such as complementary contrasts and non-action (wu wei) in the contexts of modern feminism, modern anarchism, science fiction, and fantasy. Le Guin was not trying to represent ancient Daoism as a scholar. Rather, she was trying to reimagine Daoism as a creative artist and philosopher in her own right. This way of viewing Le Guin’s work does not fully exorcise the specter of the possibility of Orientalist cultural appropriation, but it does make the issue more complex in a way that can deepen further conversations. To what extent can an artist be guilty of misrepresentation if representation was not, strictly speaking, her goal? I end with a brief reflection on what is perhaps the deepest philosophical lesson of Le Guin’s work: everything is more complicated than it first appears. On that note, the present article is an attempt not just to do philosophy about Le Guin, but to do philosophy in a Le Guinian fashion, which requires rethinking the metaphor of combat that guides much academic philosophy today. (shrink)

I examine the epistemic import of collaborative research in science. I develop and defend a functional explanation for its growing importance. Collaborative research is becoming more popular in the natural sciences, and to a lesser degree in the social sciences, because contemporary research in these fields frequently requires access to abundant resources, for which there is great competition. Scientists involved in collaborative research have been very successful in accessing these resources, which has in turn enabled them to realize the epistemic (...) goals of science more effectively than other scientists, thus creating a research environment in which collaboration is now the norm. (shrink)

Book Review K. Brad Wray: Resisting Scientific Realism. Cambridge University Press: Cambridge 2018, xii + 224 pp, £ 75.00 (Hardcover), ISBN: 9781108231633. By Ragnar van der Merwe. In The Journal for the General Philosophy of Science.

Epistemolojik olarak bilgiye başvuran ve bilme faaliyetinde bulunan insanın, Kur’an’da önemli bir yeri vardır. Buradaki bilme faaliyetini, salt teolojik bir buyruk olarak, yani Allah’ı bilmek olarak değil, doğru bilgi ile yanlış bilgi arasında hem teorik hem de ahlaki bir farklılık olarak anlamak ve Kur’an'da insana epistemik özellikler atfedildiğini ve böylece insanın epistemik başarılarından dolayı övüldüğünü söyleyebilmek mümkündür. Bu açıdan bakıldığında herhangi bir önermeye yönelik olarak rasyonel bir tutum benimseyen, yani bilen özne ile bu faaliyette isteyerek ve istemeyerek giren kişinin durumu (...) arasında bir fark olduğu açıktır. Doğrusu bu farkın epistemik önceliği kadar, ahlaki önceliği de dikkate değerdir. Nitekim buradaki ahlaki üstünlük, doğru bilgiyi hedefleme ve ona ulaşma noktasında ortaya çıkan erdemdir. Doğru bilgiye ulaşmanın entelektüel bir erdem olduğu düşünüldüğünde, Kur’an’ın Erdem epistemolojisi üzerinden değerlendirilmesi bu noktada önemlidir. Doğrusu erdemli bir bilişsel faaliyet, Kur'an’da açık bir şekilde ana fikir olarak ortaya konulur ve buna göre cehaletten kaçınmak ve doğru bilgiye ulaşmak için erdemli bir çaba göstermek önem taşır. Kur’an’daki ifadeleri bilgeliğe ulaşmak olarak anlayacak olursak, asıl hedef; bilgi ve anlayışımızın, entelektüel ve ahlaki vicdanımızı veya takvamızı güçlendirmesi için kullanılabileceği söylenilebilir ve bu inanç, erdem epistemolojisine dayalı bir yaklaşım içerisinde şekillendirilebilir. (shrink)

This chapter identifies and explores a series of challenges raised by the clinical concept of delusion for theories which conceive autonomy as an agency rather than a status concept. The first challenge is to address the autonomy-impairing nature of delusions consistently with their role as grounds for full legal and ethical excuse, on the one hand, and psychopathological significance as key symptoms of psychoses, on the other. The second challenge is to take into account the full logical range of delusions, (...) which may take the form of true or false factual beliefs, positive or negative evaluations, as well as the paradoxical delusion of mental illness. The third and final challenge is to make room for non-pathological or, autonomy-preserving delusions and to offer a credible way of distinguishing between these and pathological or, autonomy-impairing delusions. By setting out these challenges, we are able to, firstly, distinguish between two separate conceptions of objectivity that may be at work in existing accounts of delusions and, secondly, to put a spotlight on an elusive yet inescapable notion of agential success that underlies our thinking about autonomy as well as mental disorder. (shrink)

Singularitățile la care se ajunge în relativitatea generală prin rezolvarea ecuațiilor lui Einstein au fost și încă mai sunt subiectul a numeroase dezbateri științifice: Există sau nu, singularități? Big Bang a fost o singularitate inițială? Dacă singularitățile există, care este ontologia acestora? Este teoria generală a relativității o teorie care și-a arătat limitele în acest caz? În acest eseu argumentez faptul că există singularități, iar teoria generală a relativității, ca de altfel oricare altă teorie științifică din prezent, nu este valabilă (...) în interiorul orizontului evenimentelor. Dar asta nu presupune, așa cum consideră unii oameni de știință, că ea trebuie considerată ca fiind perimată. După o scurtă prezentare a aspectelor specifice din teoria clasică newtoniană și teoria specială a relativității, și o scurtă prezentare a teoriei generale a relativității, în capitolul Ontologia relativității generale prezint aspectele ontologice specifice relativității generale. Următorul capitol, Singularități, este dedicat prezentării singularităților care rezultă în relativitatea generală, a aspectelor specifice ale găurilor negre și orizontul evenimentelor, inclusiv dezbaterea despre Big Bang ca singularitate inițială, și argumentele în favoarea existenței singularităților. În Ontologia singularităților vorbesc despre posibilitățile de încadrare ontologică a singularităților în general și a găurilor negre în special, despre argumentul găurii pus în evidență de Einstein, și argumentele prezentate de oamenii de știință că nu există singularități și deci că teoria generală a relativității este în impas. Închei cu Concluziile în care expun și reiau pe scurt argumentele care ămi susțin opiniile prezentate mai sus. Aceasta este o traducere din limba engleză a lucrării: Sfetcu, Nicolae, "The singularities as ontological limits of the general relativity". (shrink)

One of the most intriguing claims in Sven Rosenkranz’s Justification as Ignorance is that Timothy Williamson’s celebrated anti-luminosity argument can be resisted when it comes to the condition ~K~KP—the condition that one is in no position to know that one is in no position to know P. In this paper, I critically assess this claim.

Grice bu yazıda temel olarak sezdirim kavramını incelemektedir. Sezdirim bir karşılıklı konuşmada konuşucunun, söylediği şey ötesinde dinleyicisine aktardığı düşüncedir. Konuşma sezdirimleri söz konusu olduğunda dinleyici, bir çıkarım sonucunda sezdirimleri saptar. Grice'ın savı, bu çıkarımda nicelik, nitelik, bağıntı ve tarz olmak üzere dört grupta toplanabilen ilkelerin (maksimler) belirleyici rol oynadığıdır.

In this article, we develop a new approach to integrating philosophical phenomenology with qualitative research. The approach uses phenomenology’s concepts, namely existentials, rather than methods such as the epoché or reductions. We here introduce the approach to both philosophers and qualitative researchers, as we believe that these studies are best conducted through interdisciplinary collaboration. In section 1, we review the debate over phenomenology’s role in qualitative research and argue that qualitative theorists have not taken full advantage of what philosophical phenomenology (...) has to offer, thus motivating the need for new approaches. In section 2, we introduce our alternative approach, which we call Phenomenologically Grounded Qualitative Research (PGQR). Drawing parallels with phenomenology’s applications in the cognitive sciences, we explain how phenomenological grounding can be used to conceptually front-load a qualitative study, establishing an explicit focus on one or more structures of human existence, or of our being in the world. In section 3, we illustrate this approach with an example of a qualitative study carried out by one of the authors: a study of the existential impact of early parental bereavement. In section 4, we clarify the kind of knowledge that phenomenologically grounded studies generate and how it may be integrated with existing approaches. (shrink)