The increasing sophistication of cyber threats necessitates innovative and proactive cybersecurity measures. This paper explores the latest trends in cybersecurity, focusing on the role of Artificial Intelligence (AI), Zero Trust security, and blockchain technology. A review of the literature highlights significant advancements and persistent challenges, including the security of Internet of Things (IoT) ecosystems and human-centric vulnerabilities. Experiments were conducted to evaluate the efficacy of machine learning-based intrusion detection systems and Zero Trust implementation in a simulated environment. Results demonstrate improved (...) detection rates and reduced insider threat risks. This paper concludes by emphasizing future directions, such as quantum-resistant cryptography and collaborative cybersecurity frameworks, to secure the digital future. (shrink)

Cartea de față este teza de doctorat în Teologie a autorului, alcătuită și susținută în cadrul Școlii Doctorale „Sf. Nicodim” a Universității din Craiova, în noiembrie 2021. Lucrarea se remarcă prin rigurozitatea și amploarea cercetării teologice despre o temă actuală în misiologie, anume relația dintre misiune și eclesiologie. În acest sens, opera și personalitatea Pr. Prof. Ion Bria sunt punctele de referință pentru susținerea dimensiunii misionare a Bisericii Ortodoxe. Amintim că Pr. Ion Bria ne-a fost un apropiat, mai ales în (...) perioada activității noastre ca profesor la Facultatea de Teologie din Sibiu (1999- 2001). În semn de apreciere, i-am semnat Prefața volumului Tratat de Teologie Dogmatică și Ecumenică, publicat la editura România Creștină, în anul 1999. Lucrarea părintelui Diac. Doru Marcu se situează la întâlnirea dintre Misiologie și Dogmatică. Totuși, analiza este una misiologică, având în vedere formarea profesional-teologică a autorului, licențiat în teologie, cu studii masterale la Facultatea de Teologie din București și cu studii misiologice în străinătate, la Facultatea de Teologie și Studii Religioase, Universitatea Catolică din Leuven, Belgia. Pregătirea temeinică a părintelui autor se observă din numeroasele studii și lucrări folosite în prezenta cercetare. Apreciem și informațiile inedite despre prestigioasa activitate a Pr. Ion Bria, în conformitate cu documentele de arhivă cercetate de autor în fondul dedicat teologului român în Arhivele Consiliului Mondial al Bisericilor din Geneva, Elveția. Pornind de la adevărul că misiunea este parte integrantă eclesiologiei, autorul demonstrează că, în viziunea Pr. Ion Bria, conceptul liturghie după Liturghie este definitoriu pentru a înțelege legătura dintre cele două dimensiuni. Punctul de vedere al autorului se situează în interiorul teologiei ortodoxe ce consideră că misiunea nu se poate realiza fără eclesiologie. Așadar, Biserica rămâne un organism viu și teandric propovăduind neîncetat mesajul evanghelic al Împărăției lui Dumnezeu. Conceptul liturghie după Liturghie propune o strânsă legătură între actul eclesial și actul misionar, care începe prin săvârșirea Sfintei Liturghii și se continuă ca o nouă liturghie a iubirii aproapelui, prin cuvânt și prin faptă. 8 În concluzie, lucrarea părintelui Marcu este un reper pentru teologia românească și nu numai. Mai mult, având în vedere că în acest an se împlinesc două decenii de la trecerea la cele veșnice a Pr. Ion Bria, cartea de față va reprezenta în mod sigur și un omagiu de cinstire a celui mai important misiolog român. (shrink)

Problemele filosofie sensibile pe care le pune aplicabilitatea matematicii în ştiinţe şi viaţa de zi cu zi au conturat, pe un fond interdisciplinar, o nouă “ramură” a filosofiei ştiinţei, anume filosofia aplicabilităţii matematicii. Aplicarea cu succes a matematicii de-a lungul istoriei ştiinţei necesită reprezentare, încadrare, explicaţie, dar şi o justificare de ordin metateoretic a aplicabilităţii. Între rolurile matematicii în practica ştiinţifică, rolul constitutiv teoriilor ştiinţifice este cel a cărui analiză poate contribui esenţial la această justificare. În lucrarea de faţă, am (...) analizat acest rol constitutiv prin prisma relaţiilor sale cu celelalte roluri importante ale matematicii (descriptiv-semantic-reprezentaţional, inferenţial-explicativ-predictiv), încercând să surprind motivaţia primară a acestui rol relativ la ideea de structură matematică şi epistemică, componente esenţiale ale ştiinţei structurale matematizate. (shrink)

Studiul virușilor ridică întrebări conceptuale și filozofice presante despre natura lor, clasificarea lor, și locul lor în lumea biologică. Un set major de probleme se referă la individualitatea și identitatea diacronică a unui virus: ce anume este virusul, particula virală (virionul) sau întregul ciclu viral? Identificarea corectă a virusului are consecințe ontologice semnificative, legate și de locul și momentul în care încep și se termină entitățile biologice. DOI: 10.13140/RG.2.2.29715.09760.

Automatizarea şi informatizarea nu mai reprezintă astăzi un simplu deziderat pentru bibliotecile româneşti. Dimpotrivă, ele sunt o realitate ce, pe zi ce trece, prinde contururi mai extinse, devenind mediul nostru cotidian. Cu cât ne sunt însă mai "apropiate" cu atât mai mult ele devin şi o sursă de sfidări şi de confruntare. Cu ce anume ne confruntă însă - în primul rând şi în esenţă - automatizarea şi informatizarea, în general, şi cea a activităţii de informare, în special? Ca orice (...) întrebare pusă în mod serios şi aceasta trebuie să fie însă mai întâi lămurită cu privire la structura şi natura ei proprie. Ceea ce - din punct de vedere structural - ne izbeşte din capul locului la această întrebare este faptul că, în structura ei este cuprins deopotrivă şi în mod explicit şi cel care ridică întrebarea. Astfel spus, în ea, noi înşine suntem aceia care, aflaţi în faţa unei confruntări, ne întrebăm despre noi înşine. Apoi: în şi prin această întrebare, însăşi sarcina cu care ne confruntăm - adică automatizarea şi informatizarea - devine şi ea dizlocată din toposul său pur destinai şi se eliberează pentru întâlnirea unei sfidări organice. (shrink)

Dacă cercetarea fenomenologică are o anumită intuiţie mai mult sau mai puţin vagă a direcţiei în care se îndreaptă, ea nu ştie dintru început unde anume va ajunge, unde anume o vor ghida întrebările. Ca în Călăuza lui Tarkovski, cercetătorul aruncă înaintea sa întrebarea şi apoi o urmează, înaintând oarecum în necunoscut, în orizontul neştiut pe care întrebarea îl deschide. Tocmai de aceea cercetarea fenomenologică este o explorare, o înaintare în necunoscut, fără o hartă sigură, fără o busolă infailibilă, alta (...) decât cea a propriei pre-înţelegeri, care poate fi confirmată sau infirmată pe parcurs. Spre deosebire de alte tipuri de cercetare, care pornesc de la un dat pozitiv deja disponibil, deja asigurat, în fenomenologie cercetătorul trebuie să îşi obţină datul originar, să şi-l asigure constant, să-l extragă din contexte fenomenale în care el este de cele mai multe ori ocultat, mascat şi obturat. Tot aşa şi noi, întrebându-ne dacă şi cum ar putea fi conceput un sens originar şi integrator al trupului, unul care să premeargă şi totodată să cuprindă diversele forme de expresie corporală a existenţei umane, noi nu presupunem că îl avem deja, gata dat, disponibil, apt de a fi arătat cu degetul: iată-l! Dimpotrivă, este mult mai plauzibil ca acest sens originar să ne fie dat întâi de toate prin ocultările sale, prin formele sale derivate, privative sau sărăcite. Explorarea fenomenologică ia atunci chipul unei operaţii de desfoliere, de recuperare a unui strat de sens originar, ascuns în spatele unor aluviuni care îl acoperă şi, uneori, îl fac de nerecunoscut. (shrink)

Aceasta nu este o carte de matematică, ci una despre matematică, care se adresează elevului sau studentului, dar şi dascălului său, cu un scop cât se poate de practic, anume acela de a iniţia şi netezi calea către înţelegerea completă a matematicii predate în şcoală. Tradiţia predării matematicii într-o abordare preponderent procedural-formală a avut ca efect o viziune deformată a elevilor asupra matematicii, ca fiind ceva strict formal, instrumental şi calculatoriu. Pierzând contactul cu baza conceptuală a matematicii, elevii dezvoltă pe (...) parcurs o "anxietate matematică" şi renunţă la a mai căuta înţelegerea matematicii, care devine "duşmanul tradiţional" din şcoală. Această lucrare şi-a propus materializarea rezultatelor cercetărilor inter- şi trans-disciplinare având ca obiect înţelegerea matematicii, care au concluzionat că domeniile care au potenţialul de a contribui în acest fel la educaţia matematicii, unificând abordările procedurală şi conceptuală, sunt epistemologia şi filosofia matematicii şi ştiinţei, precum şi fundamentele şi istoria matematicii. Aceste rezultate susţin teza că teama de matematică poate fi înlăturată prin abordarea conceptuală, iar un elev cu o bună înţelegere conceptuală va fi un rezolvitor de probleme mai bun. Autorul a identificat acele zone şi concepte aparţinând acestor discipline, care pot fi adaptate şi prelucrate în vederea familiarizării elevului sau studentului cu acest tip de cunoştinţe, care să însoţească conţinutul tradiţional al matematicii şcolare. Lucrarea a fost astfel organizată încât să contureze cititorului o imagine unificatoare asupra complexităţii naturii matematicii, precum şi o perspectivă conceptuală necesară, în final, înţelegerii de tip holistic a matematicii şcolare. Autorul vorbeşte despre matematică, pentru a convinge că a înţelege matematica înseamnă mai întâi să o înţelegem ca întreg, dar şi ca parte a unui întreg. Natura matematicii, conceptele sale primare (cum ar fi numerele şi mulţimile), structurile, limbajul, metodele, rolurile şi aplicabilitatea matematicii, sunt prezentate în conţinutul lor esenţial, iar explicarea conceptelor non-matematice este făcută într-un limbaj accesibil, însoţită de multe exemple relevante. Cartea este o unitate didactică concepută să reprezinte punctul de plecare şi un ghid de orientare către dobândirea înţelegerii de tip holistic a matematicii (pentru elev sau student) şi (pentru dascăl) către o predare de tip epistemic-conceptual, în care înţelegerea conceptuală este la fel de importantă ca antrenarea abilităţilor procedural-aplicative. (shrink)

Lucrarea tratează unul dintre “misterele” filosofiei analitice şi ale raţionalităţii însăşi, anume aplicabilitatea matematicii în ştiinţe şi în investigarea matematică a realităţii înconjurătoare, a cărei filosofie este dezvoltată în jurul sintagmei – de acum paradigmatice – ‘eficacitatea iraţională a matematicii’, aparţinând fizicianului Eugene Wigner, problemă filosofică etichetată în literatură drept “puzzle-ul lui Wigner”. Odată intraţi în profunzimea acestei probleme, investigaţia nu trebuie limitată la căutarea unor răspunsuri explicative la întrebări precum “Ce este de fapt aplicabilitatea matematicii?”, “Cum explicăm prezenţa în (...) natură a conceptelor matematice simple şi complexe?” sau “Cum explicăm rata de succes uriaşă a aplicaţiilor matematice, care presupun modele aproximativ false ale unei realităţi idealizate?”, ci extinsă în plan metateoretic către căutarea unei justificări teoretice a utilizării metodei matematice în practica ştiinţifică, independent de succesul acestei metode. Aceste întrebări şi probleme sunt abordate în detaliu în lucrarea de faţă. Lucrarea, care va continua cu un al doilea titlu, dedicat modelelor teoretice ale aplicabilităţii şi alternativelor structurale ale acestora, se adresează în special – dar nu exclusiv – matematicienilor, fizicienilor, filosofilor ştiinţei, filosofilor limbajului şi epistemologilor, dar şi studenţilor acestor discipline. (shrink)

În prezent, în România, ca și în toate celelalte state euro-atlantice și în cadrul organizațiilor internaționale din care facem parte (NATO de exemplu), există o cerere puternică de analiști de informații „bine pregătiți”. Pentru a funcționa într-un mod eficient, structurile de informații au nevoie de analiști de informații eficienți, sau cu alte cuvinte, de analiști de informații bine pregătiți. Acesta este cazul comunității noastre naționale de informații, precum și al componentelor și structurilor sale. Necesitatea și importanța proiectului este în consecință (...) înrădăcinată în nevoia de analiști bine pregătiți și în misiunea lor centrală în domeniul informațiilor, și anume crearea de produse (informații de securitate) care să poată prezenta o înțelegere corectă și exactă a diferitelor procese, evenimente. și fenomene pentru factorii de decizie. Selecția celor vizați pentru a fi pregătiți necesită alcătuirea inițială a profilului unui analist de informații, selecția însăși necesitând orientarea către un profil psihologic compatibil cu misiunea pe care acesta va trebui să o îndeplinească și care posedă un nivel minim de analitică. abilitățile necesare, celelalte aspecte referitoare la instruirea analistului vor fi implementate într-un program numit pentru educația și formarea analiștilor de informații. (shrink)

Creștinii sărbătoresc nașterea lui Isus Hristos de către Fecioara Maria ca o împlinire a profeției mesianice din Vechiul Testament. Biblia conține două povestiri care descriu evenimentele din jurul nașterii lui Isus. În funcție de perspectiva fiecăruia, aceste povestiri sunt fie diferite una de cealaltă, fie spun două versiuni ale aceleiași narație. Aceste povestiri biblice se găsesc în Evanghelia după Matei, și anume Matei 01:18, și Evanghelia lui Luca, în special Luca 01:26 și 02:40. Conform acestor povestiri, Isus a fost născut (...) de Maria asistată de soțul ei Joseph, în orașul Betleem. (shrink)

Istoria unui stat poate fi plină de evenimente care nu sunt preconizate. Pentru a cunoaște viitorul trebuie să te raportezi la trecut. Istoria evenimențială este o istorie accidentală plină de necunoscute și de interogări. Autoritatea centrală în istoria omenirii a avut caracter diferit de la stat la stat. Faraoni, împărați, regi sau moguli, toți acești conducători au avut în jurul lor un grup de oameni care i-a ajutat în actul de administrare al țării. În calitatea lor de guvernatori, intendenți, legați (...) sau sub diverse alte denumiri, acești funcționari se aflau în slujba puterii centrale administrative. Rolul acestor funcționari a variat de-a lungul istoriei. Reprezentarea lor nu a fost doar pur formală. Delegarea de autoritate s-a făcut în baza unei rațiuni și a unui calcul pragmatic și anume o reprezentare exactă a voinței liderului în comunități care nu gravitau în jurul centrului său de putere. În istorie, reprezentanții autorității centrale au avut un rol fundamental în promovarea puterii centrale la nivel local, în provincii. Guvernatorii de provincii au fost emisarii puterii centrale, numirea și demiterea lor depinzând de voința unilaterală a conducătorului. Evoluția statală a mărit importanța rolului acestui reprezentant de la simplu emisar sau de la persoana care pune în practică voința conducătorului la un adevărat administrator al problemelor unei comunități. În statele democratice reprezentatul administrației centrale are un rol de gestionar al problemelor curente, dar și de control al diferitelor instituții la nivel local. Am putea spune că este un factor de echilibru și control asumat de autoritatea centrală. Reprezentarea în teritoriu a administrației centrale este o realitate în zilele noastre și o certitudine istorică. Comunitățile au avut nevoie să fie conduse de către lideri, iar liderii care au condus națiuni formate din mai multe comunități au avut nevoie de ajutoare în gestionarea mecanismelor interne ale administrării acelor popoare care au evoluat spre națiuni. Prin urmare, reprezentarea în teritoriu a fost benefică de-a lungul istoriei, iar delegarea de autoritate către persoane atent alese poate chiar întări autoritatea centrală. În epoca postmodernă a statelor democratice, reprezentanții autorității centrale sunt ghidați în luarea deciziilor de către puterea executivă la nivel central, în spiritul legii. Toate deciziile se iau cu respectarea legii, a normelor și a reglementărilor în vigoare. De asemenea, deciziile se iau și cu conștientizarea unei etici a funcției pe care o îndeplinesc. (shrink)

Asemenea altor procese istorice, procesul de destrămare a regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est nu poate fi periodizat cu ușurință și nu poate fi corelat cu o explicație cauzală irefutabilă. Prăbușirea acestor regimuri s-a petrecut accelerat în cursul anului 1989, însă procesul de decompensare a început mult mai devreme. Când anume? – Este foarte greu de spus. Fără îndoială, au existat cauze obiective care au dus la rezultatele spectaculoase consemnate de istorie, însă a existat și un joc al (...) întâmplărilor fericite, precum și un impact aproape imposibil de măsurat al unor factori subiectivi. Destrămarea regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est nu a părut inevitabilă pentru actorii scenei politice din anul 1989, după cum nu ni se pare nici nouă că ar fi fost vorba de un proces inexorabil, la trei decenii de la evenimentele respective. Dat fiind caracterul puțin previzibil al evenimentelor care au marcat destrămarea regimurilor comuniste din Blocul Estic, nu este de mirare că ziariștii de la „Scînteia“ au aplicat până la capăt stratageme propagandistice menite să apere în sfera mediatică establishment-ul comunist: (a) supradimensionarea taberei proprii, respectiv deprecierea adversarului; (b) prezentarea lacunară sau abstractizantă a faptelor; (c) decontextualizarea; (d) mistificarea. În ciuda „virtuozității“ de care au dat dovadă ziariștii, aceste stratageme propagandiste nu au dat rezultatele scontate, în primul rând din cauza faptului că regimul ceaușist nu controla perfect mediul informațional din țară. Cetățenii români puteau corobora informațiile oficiale din „Scînteia“ cu informațiile obținute de la Europa Liberă, Vocea Americii, posturile radio și TV din țările vecine. Cea mai întristătoare concluzie este însă aceea că articolele din „Scînteia“ au creat pentru România regimului Ceaușescu imaginea unei fortărețe a ortodoxiei socialiste. Până în ultima zi a regimului comunist din România (22 decembrie 1989), publicația „Scînteia“ s-a dovedit a fi organul de presă obedient al Partidului Comunist Român, partid aflat în cea mai dogmatică și inflexibilă perioadă de viață. Nu este de mirare, în aceste condiții, că sfârșitul regimului Ceaușescu a însemnat sfârșitul Partidului Comunist Român și sfârșitul ziarului „Scînteia“. (shrink)