In his proof of the first incompleteness theorem, Kurt Gödel provided a method of showing the truth of specific arithmetical statements on the condition that all the axioms of a certain formal theory of arithmetic are true. Furthermore, the statement whose truth is shown in this way cannot be proved in the theory in question. Thus it may seem that the relation of logical consequence is wider than the relation of derivability by a pre-defined set of rules. The aim of (...) this paper is to explore under which assumptions the Gödelian statement can rightly be considered a logical consequence of the axioms of the theory in question. It is argued that this is the case only when the all the theorems of the theory in question are understood as statements of the same kind as statements of arithmetic and statements about provability in the theory, and only if the language of the theory contains logical expressions allowing to include certain predicates of meta-language in the language of the theory. (shrink)

Tato recenzní studie sleduje analogii, na níž založil svoji metodu bádání i psaní Douglas R. Hofstadter v knize Gödel, Escher, Bach. Proti Hofstadterovu pojetí analogie, kromě jiného ilustrované zavádějícími příklady skladeb J. S. Bacha, je analogie v této studii precizována. Zároveň jsou ve studii napraveny nedostatky hudebních příkladů, jež by patrně neodhalili čtenáři bez přímé vazby na hudební teorii. Tyto aspekty sleduje tato studie až k závěru, že recenzovaná vlivná kniha, neprávem aspirující na metodologii veškerenstva, patří mezi poulárně naučnou literaturu.

Nedávné vědecké poznatky týkající se lidského vnímání a lidského konání naznačují, že nejenom není konání bez vnímání, ale že není ani vnímání bez konání. Zcela se mění pohled na to, jak lidé vnímají ; a objevují se dokonce i extrémní názory, že vnímání a konání jsou vlastně jednou a toutéž věcí. Podobně se v důsledku zkoumání motivačních struktur stojících v základu tvorby teorií rozmývá ostrou hranici mezi teorií a praxí. Zdá se mi, že tohle všechno je poněkud překvapivá voda na (...) mlýn filosofického pragmatismu. (shrink)

Člověk se od jiných živočišných druhů odlišuje mnoha způsoby, k nejpodstatnějším z nichž patří rozum, jazyk a také schopnost řídit se pravidly. V tomto textu argumentuji, že je to především ta poslední schopnost, která je klíčová a bez které jsou ty další nepředstavitelné. Člověk je společenská bytost nejenom v tom smyslu, že žije ve společenstvích, ale i v tom, že tato společenství jsou strukturována složitým pletivem pravidel, která zásadním způsobem determinují modus vivendi lidí, kteří je tvoří, a v důsledku toho (...) determinují i člověka jako takového. Soustava pravidel může vytvořit jistý „vnitřní prostor" - to jest tato pravidla můžeme přijímat a tím vstoupit do tohoto prostoru, nebo je můžeme jenom zaznamenávat. Dialektika těchto dvou postojů nám umožňuje nahlédnout, že ač je normativní rozměr pro člověka jakožto společenskou bytost naprosto klíčový a těžko postižitelný běžnými vědeckými metodami „nezúčastněného pozorování", není tento normativní rozměr ničím esoterickým, něčím, co by bylo z hlediska vědy pochybné. (shrink)

The authors of the book have come to the conclusion that it is necessary to effectively use modern approaches to developing and implementation strategies of sustainable socio-economic development in order to increase efficiency and competitiveness of economic entities. Basic research focuses on economic diagnostics of socio-economic potential and financial results of economic entities, transition period in the economy of individual countries and ensuring their competitiveness, assessment of educational processes and knowledge management. The research results have been implemented in the different (...) models and strategies of supply and logistics management, development of non-profit organizations, competitiveness of tourism and transport, financing strategies for small and medium-sized enterprises, cross-border cooperation. The results of the study can be used in decision-making at the level the economic entities in different areas of activity and organizational-legal forms of ownership, ministries and departments that promote of development the economic entities on the basis of models and strategies for sustainable socio-economic development. The results can also be used by students and young scientists in modern concepts and mechanisms for management of sustainable socio-economic development of economic entities in the condition of global economic transformations and challenges. (shrink)

One of the moral questions concerning autonomous vehicles (henceforth AVs) is the choice between types that differ in their built-in algorithms for dealing with rare situations of unavoidable lethal collision. It does not appear to be possible to avoid questions about how these algorithms should be designed. We present the results of our study of moral preferences (N = 2769) with respect to three types of AVs: (1) selfish, which protects the lives of passenger(s) over any number of bystanders; (2) (...) altruistic, which minimizes the number of casualties, even if this leads to death of passenger(s); and (3) conservative, which abstains from interfering in such situations. We differentiate between scenarios in which participants are to make their decisions privately or publicly, and for themselves or for their offspring. We aim to answer two research questions: (1) whether the public visibility of the choice of an AV type choice make this choice more altruistic and (2) which type of situation makes it more difficult to choose altruistically: when choosing for society as a whole, when choosing only for oneself, or when choosing only for one’s offspring. Our results show that respondents exhibit a preference for an altruistic strategy for AVs and that it is reinforced when signaled to others. The altruistic preference is strongest when applies to everybody else, weaker when it reflects a solely personal choice, and weakest when choosing for one’s own child. We conclude that a public choice is considerably more likely to pressure consumers into accepting a more socially beneficial solution. (shrink)

The topic of disinterested love became fashionable in 1697 due to the famous amour pur dispute between Fénelon (1651-1715) and Bossuet (1627-1704). It soon attracted the attention of Electress Sophie of Hanover (1630-1714) and she asked for an opinion about the dispute from her trusted friend and correspondent, the Hanoverian councilor Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716). This gave Leibniz an opportunity to present his views on the matter, which he had developed earlier in his career (for example, in Elementa juris naturalis (...) of 1671 and Codex iuris gentium of 1693). In his 1697 letter to Sophie he did not explicitly take sides in the dispute, but formulated his own views on the topic in a theological manner, aiming to provide an account of disinterested love which would surpass the doctrines of both French theologians. In addition to presenting Leibniz’ early views on disinterested love and examining this alternative formulation of his views on love, I will show that after the letter Leibniz gave this alternative perspective up and returned to his earlier, more philosophical views on the topic, which suggests that he regarded them to be superior to the theological version, where the virtue of charity was related to the virtue of hope. (shrink)

Jaroslav Peregrin, Člověk v zrcadle teorie her: Jak nám matematika a filozofie pomáhají zjišťovat, co jsme zač, Praha: Dokořán, 2021, 119 s., ISBN 978-80-7675-012-8.

Practic, Newton vrea pur și simplu să reafirme adevărul omniprezenței lui Dumnezeu, fără să-l implice direct în fizica sistemului mondial. Newton dorește pur și simplu să se distanțeze de un concept cartezian al lui Dumnezeu și să-i convingă pe atei că Dumnezeu este o prezență reală extinsă în lume. Dumnezeu trebuie să existe în spațiu, pentru a exista, dar Dumnezeu nu acționează numai prin contact. Newton a presupus întotdeauna că Dumnezeu a acționat prin cauze secundare. DOI: 10.13140/RG.2.2.22468.78720.

Prea îndrăgostit de operaţiile pur tehnice ale Serviciului Secret (recrutarea, dirijarea şi infiltrarea agenţilor, combinaţiile şi legendele informative, contrapropaganda şi dezinformarea, interceptările de înscrisuri şi convorbiri), in care era un maestru, Moruzov a neglijat tocmai menirea fundamentală a unui şef al Intelligence-ului: preocuparea pentru analiza profundă şi obiectivă a situaţiei geostrategice şi geopolitice a ţării şi elaborarea prognozelor pe termen scurt, mediu şi îndepărtat pe care să le supună atenţiei factorilor politici constituţionali, responsabili de soarta ţării, iar activitatea întregului aparat (...) de informaţii să fie direcţionată spre un asemenea obiectiv. Prevalându-se permanent de necesitatea păstrării secretului în activitatea de informaţii, ceea ce a fost un lucru bun şi de absolută utilitate pentru instituţia pe care a fondat-o şi condus-o, dar coroborat cu comportamentul etalat ori de câte ori i se ivea ocazia de a-şi da importanţă cu aceea ce ştie şi ar putea să realizeze, Mihail Moruzov a creat celor din jur mai mult derută decât claritate. Toate acestea au alimentat din plin imaginaţia adversarilor săi şi ai Serviciului Secret, care au căutat să-i proiecteze personalitatea într-o lumină dintre cele mai sumbre şi misterioase. (shrink)

This article studies the "Theory of the Pur Object" in the Spanish philosopher Antonio Millán-Puelles, relating it to the Scholastics and to of Husserl and Hartmann.

Dans l’histoire de la métaphysique, l’époque initiée par Descartes se caractérise par le projet de tirer toute connaissance de son propre fonds. C’est ce que Kant a exprimé par la révolution copernicienne : les structures universelles des objets de l’expérience (temporalité, spatialité, grandeur, force, mathématisabilité, etc.) se règlent sur les structures a priori impliquées dans la constitution du sujet transcendantal (les facultés et leurs formes pures). Par là, toute l’ontologie de l’objet d’expérience possible trouve son fondement dans une présupposition transcendantale (...) : celle de la préconstitution invariante du sujet transcendantal, caractérisée par un système de facultés (sensibilité, imagination, entendement, raison) et de formes pures (intuitions, schèmes, concepts et Idées pures). N’est-il pas possible d’élaborer une philosophie transcendantale qui fasse l’économie d’un tel présupposé ? Tel est le projet que l’auteur voit dans la phénoménologie husserlienne : un dépassement de la révolution copernicienne, dont le but n’est nullement de restaurer une ontologie réaliste, mais d’élucider l’essence du sujet transcendantal sans en présupposer l’identité, ni les facultés invariantes. En voici le principe : toute catégorie d’objets prescrit au sujet transcendantal une structure régulatrice, de sorte que le système des facultés du sujet peut être réélaboré au fil conducteur des types d’objets possibles. Dès lors se présente un cercle apparemment insoluble : l’essence du sujet pur se lit à partir des catégories d’objets, mais ces mêmes objets sont constitués par l’activité synthétique du sujet. Or, comment peut-on admettre le paradoxe selon lequel le sujet serait le produit de ses produits ? (shrink)

Augustin est bien connu comme défenseur d’une « théorie privative » du mal. On peut lire, par exemple, dans les Confessions que « le mal n’est que la privation du bien, à la limite du pur néant ». Le problème, cependant, avec les théories privatives du mal est qu’elles ne nous offrent pas, généralement, une explication robuste ni de l’activité du mal, ni de son pouvoir à causer des effets bien réels ; effets desquels l’expérience demande, malgré tout, une explication (...) rationnelle. Or, selon Augustin, la privation seule ne permet pas de rendre compte de toutes les manifestations du mal. L’explication privative du mal est, certes, la plus étudiée par la littérature ; mais elle ne constitue qu’une partie du tableau. Cet article veut souligner quatre moments de l’explication du mal qu’Augustin propose : le mal comme privation ; le mal comme parasite par rapport à l’être ; le mal comme perversion de la volonté ; et finalement, le mal comme conflit d’intérêts. Chacun de ces moments éclaire un type de mal, mais aucun ne permet à lui seul de rendre compte du problème. Pris ensemble, cependant, et gardant leurs différences respectives à l’esprit, la réponse d’Augustin à la question du mal se révèle beaucoup plus sophistiquée et exhaustive qu’on ne voudrait souvent l’admettre lorsqu’on se limite uniquement à la théorie de la privation. | : Augustine is well-known for advocating a ‘privation theory’ of evil. In Confessions, he writes that “evil has no existence except as a privation of good, down to that level which is altogether without being.” The problem with privation theories of evil generally is that they do not provide a robust enough account of the activity and power of evil to cause the very real effects for which experience demands a rational explanation. For Augustine, however, privation alone does not fully account for evil in all of its manifestations. The privation account of evil receives much scholarly treatment, but it is only part of the complete Augustinian picture. This paper outlines four accounts of evil in Augustine : evil as privation, as parasitic on being, as perversion of the will, and as conflict of interest. Each deals with a kind of evil, but none alone provides a complete account. Taken together, however, with their differences in mind, Augustine’s explanation of evil is shown to be much more sophisticated and comprehensive than is often recognised when one limits one’s understanding of Augustine’s conception of evil to the privation theory alone. (shrink)

Nel primo paragrafo sarà esaminato l’impianto normativo che regola le pubbliche amministrazioni, riformato dalle l. n. 142 e n. 241 del 1990, dal D.Lgs. 29/1993, dalle “leggi Bassanini” e dalla legge-quadro 150/2000, sia riguardo al diritto di accesso nei confronti dell’attività dell’amministrazione, sia in merito al radicamento di criteri di efficacia, efficienza ed economicità delle policies sia agli strumenti con cui gli Enti locali e cittadini possono comunicare. Gli anni ‘90 segnano l’inizio di un processo volto alla riorganizzazione delle PA (...) a partire dalla centralità della comunicazione istituzionale ma anche della concezione del “diritto all’informazione” nelle tre accezioni di diritto “di informare, “di informarsi” e “essere informati”. La Levi ha ben sottolineato “la rapidità inusuale nella storia nazionale” di tale riforma e la centralità assunta in essa dalle dimensioni dell’informazione, della comunicazione e della partecipazione: "In sintesi, si può ritenere legittimo concludere che le riforme del decennio 1990-2000 abbiano segnato il passaggio dal segreto alla trasparenza e dall’unilateralità alla partecipazione. Le politiche di modernizzazione in tema di comunicazione pubblica e di maggiore trasparenza dell’attività dell’amministrazione si sono mosse verso una più marcata tutela dei diritti dei cittadini e verso l’accentuazione del risultato dell’azione amministrativa" (2004, p. 16). Grandi ha ribadito che tale evoluzione costituisce nella cultura politica dello stato di diritto una «sorta di pre-condizione dell’emergere dei nuovi diritti di cittadinanza, intesi quale partecipazione consapevole e informata al processo decisionale pubblico» (Grandi 20022, 13). Nel secondo paragrafo verranno descritte gli ambiti di applicazione, le finalità, gli obiettivi e le strutture della comunicazione istituzionale disciplinate dalla legge n. 150/2000 e dai conseguenti regolamenti attuativi: il Portavoce, l’Ufficio stampa, l’Ufficio per le relazioni al pubblico. Come vedremo, si tratta di una normativa che rappresenta un punto di arrivo e un punto di partenza, in quanto, da un lato, se chiude il decennio delle riforme amministrative, d’altro lato, problematizza compiutamente per la prima volta il rapporto di comunicazione tra PA e cittadini e pone in evidenza tutte le difficoltà nell’implementare le norme nella realtà. Agli elementi critici della comunicazione istituzionale sono riservate le considerazioni conclusive: dal reclutamento e formazione del personale, al coordinamento delle strutture, dal persistere di mentalità burocratiche e autoreferenziale alla carenza di risorse. Il problema delle dotazioni organiche e finanziarie, in particolare, è molto sentito dalle amministrazioni di dimensioni più piccole, le quali spesso ricorrono alla “esternalizzazione” di attività degli uffici di comunicazione, non solo per la produzione editoriale, le campagne pubblicitarie e i servizi di gestione degli eventi, ma anche per il sito internet e i compiti di informazione più tradizionali. In tale situazione, la comunicazione istituzionale, pur dichiarata come strategica, rischia di rimanere un momento residuale dell’azione pubblica sia in termini di processo sia in termini di contenuto, slegata dagli obiettivi dell’organizzazione. (shrink)

Automatizarea şi informatizarea nu mai reprezintă astăzi un simplu deziderat pentru bibliotecile româneşti. Dimpotrivă, ele sunt o realitate ce, pe zi ce trece, prinde contururi mai extinse, devenind mediul nostru cotidian. Cu cât ne sunt însă mai "apropiate" cu atât mai mult ele devin şi o sursă de sfidări şi de confruntare. Cu ce anume ne confruntă însă - în primul rând şi în esenţă - automatizarea şi informatizarea, în general, şi cea a activităţii de informare, în special? Ca orice (...) întrebare pusă în mod serios şi aceasta trebuie să fie însă mai întâi lămurită cu privire la structura şi natura ei proprie. Ceea ce - din punct de vedere structural - ne izbeşte din capul locului la această întrebare este faptul că, în structura ei este cuprins deopotrivă şi în mod explicit şi cel care ridică întrebarea. Astfel spus, în ea, noi înşine suntem aceia care, aflaţi în faţa unei confruntări, ne întrebăm despre noi înşine. Apoi: în şi prin această întrebare, însăşi sarcina cu care ne confruntăm - adică automatizarea şi informatizarea - devine şi ea dizlocată din toposul său pur destinai şi se eliberează pentru întâlnirea unei sfidări organice. (shrink)

[ita]Completando un precedente articolo si analizza la concezione gnoseologica di Maurice Blondel, di cui viene respinta una interpretazione relativistica, pur riconoscendo in lui alcuni limiti, in particolare una eccessiva diffidenza verso il concetto. [eng] Completing a previous article, the gnoseological conception of Maurice Blondel is analyzed, and a relativistic interpretation of her is rejected, even if some of its limits are recognized, in particular an excessive diffidence towards the concept.

The article studies historically and systematically one of the most important aspects of Suárez’s metaphysics: the actualism, which consists in a reinterpretation of the Aristotelian doctrine of potency and act, which rejects the potency in its own sense and replaces it by the idea of an actuated potency (i.e., possessing an own being).

La storia della nascita, utilizzo e declino delle notazioni scientifiche costituisce un’area di indagine importante che può aiutare le nostre analisi del pensiero scientifico e la sua evoluzione. […] this history constitutes a mirror of past and present conditions in mathematics which can be made to bear on the notational problems now confronting mathematics. The successes and failures of the past will contribute to a more speedy solutions of the notational problems of the present times.Questa storia, ovviamente, coinvolge anche le (...) notazioni della logica. Il presente contributo intende proporre un nuovo insieme di simboli per una particolare teoria logica: la Mereologia Formale, in considerazione del fatto che questa teoria, pur avendo avuto trattazioni sistematiche, non ha allo stato attuale ancora raggiunto un sistema di notazioni condiviso dagli studiosi. Tale stato dell’arte è espressione, da un lato, di un legame della teoria al suo nascere con la notazione polacca, e del suo confronto con la Teoria Assiomatica degli Insiemi; dall’altro, del fatto che essa ha ricevuto solo in tempi recenti sistematiche applicazioni alle scienze.94 In tale prospettiva ho ritenuto necessario definire in primo luogo dei criteri attraverso cui procedere alla costruzione del sistema di simboli. Criteri desunti in parte dalla storia delle notazioni scientifiche nella loro evoluzione, in parte dalla pratica personale nell’uso di strumenti formali. (shrink)

Against the apparent casting away of poetry from contemporary philosophy of language and aesthetics which has left poetry forceless, I argue that poetry has a linguistic, philosophical, and even political force. Against the idea that literature (as novel) can teach us facts about the world, I argue that the force of literature (as poetry) resides in its capacity to change our ways of seeing. First, I contest views which consider poetry forceless by discussing Austin’s and Sartre’s views. Second, I explore (...) the concept of force in the realm of art—focusing on Nietzsche’s philosophy and Menke’s Kraft der Kunst—and the relations between linguistic, artistic, and political forces. Third, I consider how the transformative force of poetry can be considered political by turning to Kristeva’s Revolution in Poetic Language and Meschonnic’s conception of poetry according to which the poem does something to language and the subject. To illustrate this transformative force of poetry, I analyse Caroline Zekri’s poem ‘Un pur rapport grammatical’. I therefore think of poetry not only as doing something with language, but also as doing something to language. To rephrase Austin’s famous title, and thus reverse his evaluation of poetry, poetry might reveal to us not only How to Do Things with Words, but how to do things to words and, through this doing, how to transform and affect the world. (shrink)

Sprachliche Ausdrücke, mit deren Hilfe wir Spiele beschreiben und vorantreiben, sind in ihrer Verwendungsweise so vielfältig wie kaum irgendwelche anderen Ausdrücke. Und sie haben eine Eigenschaft, die man mit dem Thema Spiel eher nicht in Verbindung bringen würde: Sie eignen sich dazu, auf substantive Weise Metaphysik zu treiben oder wieder ingangzubringen. Diese Art der Starthilfe hat die jahrtausendealte Metaphysik (metaphysica specialis) neuerdings nötig. Seit knapp hundert Jahren steht sie im Verdacht, auf nichts besseres hinauszulaufen als leeres, unverständliches Wortgeklingel. Wer diesen (...) sprachphilosophischen Verdacht auszuräumen wünscht, tut gut daran, unverdächtige Redebereiche zu bemühen. In der Tat, mithilfe unserer höchst robusten, völlig alltäglichen Rede vom Spielen und beim Spielen können wir tiefe metaphysische Möglichkeiten verständlich machen, etwa die Möglichkeit einer Wirklichkeit jenseits oder oberhalb des Bereichs derjenigen Wirklichkeit, die wir Natur oder physisches Universum nennen. Dazu betrachte ich ein philosophisches Gedankenspiel (das den Matrix-Filmen zugrundeliegt und all unsere Wissensansprüche zu unterminieren scheint): Wir sind Gehirne im Tank, d.h. wir haben keinen vollständigen menschlichen Körper, sondern nur ein Gehirn, das in einem Tank mit Nährflüssigkeit schwebt; die Nerven-Enden dieser Gehirne sind mit einem Supercomputer verbunden, der uns die Illusion verschafft, dass alles in Ordnung sei. Hiergegen hat Hilary Putnam folgende sprachphilosophische Schwierigkeit aufgeworfen: Wie soll ein Gehirn im Tank seine eigene Situation treffend auf den Punkt bringen, wenn doch seine Ausdrücke "Tiger", "Gehirn", "Tank" usw. allesamt nicht mit echten Tigern, Gehirnen usw. verknüpft sind, sondern mit Nullen und Einsen im Computer? Putnam trieb diese Schwierigkeit bis an den Punkt, an dem sich zweifelsfrei beweisen lässt, dass wir keine Gehirne im Tank sein können. Und da hatte er meiner Ansicht nach recht. Wie ich meine, sollten wir uns nicht darüber den Kopf zerbrechen, ob wir ein Gehirn im Tank sind, sondern darüber, ob wir in einer analogen Situation stecken, um eine Ebene nach oben verschoben. Um die Metaphern dieser Formulierung des Problems auszupacken, setze ich Spielvokabeln ein. Wegen ihrer atemberaubenden Flexibilität brauchen sie (im Unterschied zur naturwissenschaftlichen Sprache) bei Übersetzung aus der Tanksprache in unsere Sprache nicht verändert zu werden; solche Ausdrücke heißen semantisch stabil. Mit ihrer Hilfe können wir gravierende metaphysische Möglichkeiten aufwerfen, z.B.: "Jemand, der nicht aus Materie besteht und nicht in meinem physischen Universum vorkommt, treibt mit mir von außerhalb seine Machtspielchen". Damit beziehen wir uns vielleicht auf die außerirdische Programmiererin der Simulation, in der wir möglicherweise doch stecken. Weniger respektlos formuliert, wäre das die Frage eines allmächtigen Schöpfergottes außerhalb unserer physikalischen Raumzeit: Metaphysik pur. (shrink)

Jean-François Lyotard s'interroga sulla forma delle organizzazioni sociali e ne identifica la problematica principale nell'eterogeneità che esse veicolano tra i differenti regimi di frasi: si sofferma, in particolare, sull'incompatibilità tra il regime della conoscenza e quello della libertà. A partire da tale riflessione, l'articolo esamina come le società attuali, multiculturali e globalizzate, siano chiamate oggi a compiere una scelta: abbracciare la sintesi dell'eterogeneo oppure rispettare e far rispettare la presenza inevitabile del dissidio. Nella prima occorrenza si corre il rischio di (...) trasformare il diritto in succedaneo dell'ordalia e di accendere la guerra di tutti contro tutti. Nella seconda, invece, si sperimenta la costruzione d'interazioni di tipo dipolare le quali, pur non potendo garantire contro lo scatenamento smisurato della violenza, riescono potenzialmente ad arginarlo. Queste ultime, infatti, spostano la misura della sopravvivenza dall'esclusione delle ostilità alla loro elusione, dal rifiutare il conflitto all'addomesticarlo, dal rinunciare allo sforzo muscolare al calibrarlo. (shrink)

Il est rare, en philosophie, qu'on rencontre un problème ayant reçu une solution définitive. Dans le cadre de la philosophie contemporaine du langage, cependant, la critique de Russell à Meinong fait souvent figure d'exception à la règle - ce que l'on ne peut, eu égard à certains aspects de la philosophie de Meinong, que déplorer. Selon l'interprétation courante, la théorie des descriptions définies de Russell - que Ramsey qualifia de “paradigme de philosophie” - aurait mis hors jeu une fois pour (...) toutes la doctrine ontologique de Meinong, caractérisée par des thèses d’apparence paradoxale telles que : “il y a des choses telles qu’il n’y a pas de telles choses”, “l’objet est au-delà de l’être et du non-être”, “l’être-ainsi [le fait d’avoir des propriétés] précède l’existence (Dasein)”. Récemment pourtant, on a tenté, de toutes parts, de faire revivre la doctrine meinongienne. Je pense ici aux diverses propositions, toutes d’inspiration meinongienne, avancées par Castañeda 1989, Parsons 1980, Rapaport 1978, Routley 1980 et Zalta 1983. Mais bien que toutes ces propositions aient développé certaines intuitions meinongiennes de manière certainement plus raffinée d’un point de vue formel que Meinong lui-même, elles ont été perçues comme de purs modèles théoriques sans aucun doute intéressants, mais incapables en tant que tels de déplacer les termes de la question, comme Russell l’avait fait à l’égard de Meinong. Ainsi naît l’exigence de repenser le thème complet et d’évaluer dans quelle mesure la critique de Russell pose vraiment de sérieuses difficultés aux thèses meinongiennes. Nous verrons ainsi ce qu’il faut, dans ces dernières, considérer comme mort, et ce qui, au contraire, jouit toujours d'une validité objective. Si ce qui suit est plausible, nous découvrirons que ces thèses résistent pour la plupart aux critiques de Russell, à condition qu’on les considère de façon adéquate. (shrink)

Catharine Trotter Cockburn (1679- 1749) fu poetessa, drammaturga e filosofa. La vivacità intellettuale e la forte determinazione le permisero di aggirare il pregiudizio di genere e di sottrarsi alle dinamiche di marginalizzazione femminile tipiche dell’età moderna. Pur celandosi dietro l’anonimato, Cockburn prese parte attiva al dibattito filosofico del tempo, intervenendo soprattutto in materia di morale. Le sue opere filosofiche, scritte in difesa di Locke o di Clarke, custodiscono, nonostante il dichiarato intento apologetico, tratti di originalità e indipendenza, particolarmente evidenti nella (...) teoria dell’obbligo morale, nell’interpretazione modale della dottrina lockeana d’identità personale, nell’ipotesi di una natura ontologica dello spazio. (shrink)

Contro una visione prettamente strumentale della razionalità, una tesi di questo libro è che il pensiero critico non può consistere solo di abilità di pensiero deduttivo o inferenziale, ma è più in generale espressione di abilità epistemiche e competenze etiche inerenti al processo della conoscenza intesa come questione complessa, poiché relativa alla formazione della persona che conosce e agisce nel mondo secondo determinati fini, valori, credenze. Una valutazione delle competenze che non tenga conto di questa differenza genera forme di ingiustizia (...) epistemica. La proposta di questo lavoro –– alla luce di alcune riflessioni su varie tendenze dell’epistemologia contemporanea –– è pertanto che il pensiero critico nasce essenzialmente da un processo di trasmissione dell’eredità culturale e va di pari passo con una didattica guidata. Il linguaggio rappresenta un bagaglio storico, olistico e sociale della tradizione delle ragioni e delle forme di vita che costituiscono le norme o il mezzo in base ai quali gli educatori mediano la loro interpretazione di colui che apprende e lo ammettono all’interno dello spazio delle ragioni. Il passaggio è così da una concezione improntata alla formazione di abilità volte alla ricerca di una verità oggettiva, all’idea che l’approccio critico, pur senza negare una verità oggettiva, e senza ricadere in una soluzione relativista, presuppone piuttosto un punto di vista prospettico sulla realtà. (shrink)

Christoph Andreas Leonhard Creuzer (1768-1844), che dedicherà la propria vita alIa carriera ecclesiastica e aIle attività benefiche, pubblica nel 1793 - ancora giovane ed entusiasta della filosofia - un'opera che suscita un certo scalpore, le Considerazioni scettiche sulla libertà del volere, sulla quale prendono posizione, polernicamente, anche Fichte e Schelling. Pur accogliendo i princlpi della filosofia critica, Creuzer sostiene che l'idea di libertà come autonornia della volontà, quale Kant l'ha definita, conduca nienterneno che alio spinozismo, ossia alia negazione dei concetti (...) di imputazione, merito e colpa. Mascherandosi dietro uno scetticismo di comodo, Creuzer mostra corne tale conclusione spinoziana, a cui Kant ha tentato inutilmente di sottrarsi, sia l'esito obbligato tanto della sua filosofia teoretica quanto di quella pratica, che pure mirava in prima istanza a salvaguardare la responsabilità morale. (shrink)

“Identità” qui si intende nel senso già precisato da Aristotele di “identità numerica”, che si ha “quando i nomi sono parecchi, ma la cosa è una sola” e, non nel senso di “identità specifica”, che si ha invece “quando gli oggetti, pur essendo parecchi, non rivelano differenze quanto alla specie”.1 In questo articolo intendo fornire al lettore indicazioni introduttive (non certo esaustive) sul posto che la nozione di identità numerica occupa nella logica contemporanea e nell’area di riflessione filosofica del Novecento (...) più strettamente legata alla logica, la filosofia analitica. Nella terza parte proporrò qualche spunto per un’indagine originale. (shrink)

În ciuda faptului că nu contribuie la ordonarea cunoașterii actuale despre fascism, ci dimpotrivă, creează confuzie, lucrarea Madeleinei Albright are unele merite incontestabile. Primul dintre ele este capacitatea de a simplifica, într-o naraţiune scurtă, ușor de parcurs, ideile și faptele liderilor fasciști interbelici. Începând cu capitolul al doilea și până la cel de-al cincilea, istorisirea ar putea să fie folosită ca un foarte accesibil, viu și instructiv rezumat istoric pentru studenţi. Cu certitudine, experienţa profesorală a autoarei în învăţământul politic american (...) a ajutat-o să ajungă la acest nivel excepţional de persuasiune didactică. În al doilea rând, focalizându-și descrierile asupra personalităţii liderilor mai mult decât asupra fenomenelor social-economice, efectul imediat al lecturii este acela de a te face să reflectezi la cât de mult contează orgoliul și ambiţiile personale în alegerea drumului spre fascism. Portretele pe care cartea le schiţează sugerează că nu politician fascist modest și delăsător pur și simplu nu poate exista, așadar transmite cititorilor o intuiţie interesantă în sine. De asemenea, deși face destul de multe afirmaţii îndoielnice, Albright nu se abţine să enunţe unele adevăruri pe care politicienii de obicei le ocolesc. De exemplu, admiraţia lui Winston Churchill faţă de membrii cuplului fascist italo-german este ilustrată cu citate atât în capitolul despre ascensiunea lui Mussolini (p. 25), cât și în cel despre dobândirea puterii de către Hitler (p. 52). Este descris destul de clar și felul în care anticomunismul elitei liberale și conservatoare a contribuit decisiv la succesul politic al celor doi. În fine, cartea arată indirect cât de diferită este încercarea de a defini un fascist de aceea de a defini fascismul și că fascismul este mai mult decât suma credinţelor și acţiunilor adepţilor lui. (shrink)

Teoreticienii au formulat un set de criterii fundamentale pe care orice teorie a gravitației ar trebui să le satisfacă, două pur teoretice și două care se bazează pe dovezi experimentale. Astfel, o teorie trebuie să fie: 1. completă (capabilă să analizeze din "primele principii" rezultatul oricărui experiment de interes); 2. auto-consistentă (predicția sa pentru rezultatul fiecărui experiment trebuie să fie unică); 3. relativistă (la limită când se neglijează gravitația în comparație cu alte interacțiuni fizice, legile non-gravitaționale ale fizicii trebuie să (...) se reducă la legile relativității speciale); 4. cu limita newtoniană corectă (în limitele câmpurilor gravitaționale slabe și ale mișcărilor lente, trebuie să reproducă legile lui Newton). DOI: 10.13140/RG.2.2.22012.90244. (shrink)

Un ghid complet pentru cultivarea şi prepararea celor mai variate tipuri de cafea, cu accent pe aspectele culturale şi de sănătate, şi modalităţi de includere a cafelei în diverse deserturi şi cocktailuri. Cafeaua este o băutură universal recunoscută ca o necesitate umană. Departe de a fi văzută ca un lux sau privită cu indulgenţă, ea este considerată un corolar pentru energia şi eficienţa umană, producând în acelaşi timp o puternică senzaţie de plăcere. Cafeaua este o băutură democratică. Este în acelaşi (...) timp băutura înaltei societăţi, dar şi a bărbaţilor şi femeilor care muncesc în diverse domenii de activitate, mental, sau fizic. Tocmai de aceea cafeaua a mai fost numită şi "lubrifiantul om-maşină cel mai cunoscut", ca şi "gustul cel mai plăcut din toată natura." Dar cafeaua este ceva mai mult decât o băutură. Este unul dintre cei mai importanţi adjuvanţi alimentari din lume. Există şi alte alimente auxiliare, dar niciunul care să exceleze în gust şi efecte reconfortante precum cafeaua, efecte datorate în primul rând aromei sale unice. Cafeaua bună, prăjită cu atenţie şi preparată în mod corespunzător, este o băutură naturală cu un efect tonic neegalat de nicio altă băutură naturală. Un stimulent pur, în condiţii de siguranţă, produs în laboratoarele mamei Natura, şi una din bucuriile de seamă al vieţii! (shrink)

Explorați lumea sunetelor - cum se generează, se propagă, se percep și se înregistrează sunetele, în natură și în activitatea umană. Informații utile, la nivel fenomenologic, despre vibrații și unde, acustică, și sunete muzicale: caracteristici, descrieri fizice, fenomene specifice. Despre muzică și acustica instrumentelor muzicale. CUPRINS: Vibrații și unde - Pendul - Unde - - Exemple de unde - - Caracteristici generale - - Descriere fizică - - - Unde de deplasare - Unde mecanice - - Unde transversale - - (...) Unde longitudinale - - Unde de suprafață - - Polarizarea - Viteza undelor - - Viteza de fază - Unde transversale - - Unde "polarizate" - - Undele electromagnetice - Unde longitudinale - - Exemple - - Unde sonore - - - Unde de presiune - Interferența undelor - - Mecanisme - - - Între două unde sferice - - Interferometria radio - - Interferometria acustică - Unde staționare - - Fizica undelor staționare - Efectul Doppler - - Istorie - - Descriere - Unde de șoc - - Terminologie - - În deplasările supersonice - - Undele de șoc datorate stării abrupte neliniare - - Tipuri de fenomene - - - Șoc de mișcare - - - Unde de detonare - - - Unde frontale (șoc detașat) - - - Șoc atașat Sunete - Acustica - - Concepte fundamentale ale acusticii - - Nivele de presiune - - Transducția - Cum se generează sunetele - Natura sunetului în aer - - Undele de compresie și de forfecare - Fizica sunetelor - - Undele longitudinale și transversale - - Proprietăți și caracteristici ale undelor sonore - Viteza sunetului - Reflexia sunetului - Ecoul - - Ecoul - - - Fenomen acustic - Refracția sunetului - - Gradientul vitezei sonore - - Acustica subacvatică - - Canalul SOFAR - Energia în undele sonore - - Densitatea de energie sonoră - - - Nivelul densității energiei sonore - Vibrații forțate - Oscilații - - Oscilații - - - Oscilator armonic simplu - - - Oscilații amortizate și forțate - - - Oscilații cuplate - - Testarea vibrațiilor - Rezonanța - - Rezonanță acustică - - - Tonuri false - Bătăi - - Tonurile bătăilor - - Bătăi binaurale Sunete muzicale - Tonul pur - Elemente - Înălțimea sunetelor - - Înălțimea definită și nedefinită - - Standarde de înălțime și înălțimea standard - Intensitatea și volumul sunetelor - - Intensitatea sunetelor - - - Definiție matematică - - Volumul sonor (Loudness) - - - Explicație - - - Compensare și normalizare - Calitatea sunetului - - Audio digital - Instrumente muzicale - - Instrumente de alamă - - Instrumente cu coarde - - Instrumente de lemn - - Instrumente de percuție - - Instrumente cu claviatură - Analiza Fourier - - Aplicații - - - Aplicații în procesarea semnalelor - - Interpretarea în termeni de timp și frecvență - Disc compact (CD) - - Detaliile fizice Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Un ghid complet pentru cultivarea şi prepararea celor mai variate tipuri de cafea, cu accent pe aspectele culturale şi de sănătate, şi modalităţi de includere a cafelei în diverse deserturi şi cocktailuri. Cafeaua este o băutură universal recunoscută ca o necesitate umană. Departe de a fi văzută ca un lux sau privită cu indulgenţă, ea este considerată un corolar pentru energia şi eficienţa umană, producând în acelaşi timp o puternică senzaţie de plăcere. Cafeaua este o băutură democratică. Este în acelaşi (...) timp băutura înaltei societăţi, dar şi a bărbaţilor şi femeilor care muncesc în diverse domenii de activitate, mental, sau fizic. Tocmai de aceea cafeaua a mai fost numită şi "lubrifiantul om-maşină cel mai cunoscut", ca şi "gustul cel mai plăcut din toată natura." Dar cafeaua este ceva mai mult decât o băutură. Este unul dintre cei mai importanţi adjuvanţi alimentari din lume. Există şi alte alimente auxiliare, dar niciunul care să exceleze în gust şi efecte reconfortante precum cafeaua, efecte datorate în primul rând aromei sale unice. Cafeaua bună, prăjită cu atenţie şi preparată în mod corespunzător, este o băutură naturală cu un efect tonic neegalat de nicio altă băutură naturală. Un stimulent pur, în condiţii de siguranţă, produs în laboratoarele mamei Natura, şi una din bucuriile de seamă al vieţii! CUPRINS: 1 Cafeaua - Etimologie - Istorie - - Legende - - Dovezile istorice - Planta de cafea - Cultivarea cafelei - - Efecte ecologice - Procesarea cafelei - - Torefierea (prăjirea) cafelei - - Clasificarea seminţelor torefiate - - Caracteristicile torefierii - - Decafeinizarea - - Depozitarea - - Prepararea cafelei - - Servirea cafelei - - Cafeaua instant (“nes”) - Vânzare și distribuție - - Piața cafelei - Efectele asupra sănătății - - Mortalitatea - - Boala cardiovasculară - - Sănătatea mentală - - Boala Parkinson - - Diabetul de tip II - - Cancer - Mecanismul de acțiune - - Beneficii - - Conţinutul de cafeină din cafea - Cafenele - Aspecte sociale - - Interzicerea cafelei de-a lungul timpului - - Comerţul echitabil - - Cafeaua în cultura populară - - Ziua cafelei - 1.1 Istoria cafelei - - Etimologie - - Prima utilizare - - Istorie - - - Europa - - - - Austria - - - - Anglia - - - - Franţa - - - - Germania - - - - Olanda - - America Latină - - Asia - - - India - - - - Chikmagalur - - - Japonia - - - Coreea de Sud - - - Indonezia - - - Filipine - 1.2 Boabele de cafea - - Istorie - - - Procesare - - - Distribuția - - Compoziția - - - Alcaloizi ne-volatili - - - Proteine ​​și aminoacizi - - - Carbohidrați - - - Lipide - - - Acizi clorogeni nonvolatili - - - Compuși volatili - 1.3 Efectele cafeinei asupra sănătăţii - - Efectele pozitive - - Efectele negative - - Proprietăţi chimice - - Toxicitatea şi intoxicaţia - - Efecte asupra diferitelor funcţii - - - Relaţia dintre cafeină şi adenozină - - - Cum elimină cafeina starea de somnolenţă - - Efecte pe termen scurt - - - Cardiovascular - - - Riscuri gastro-intestinale - - - Creşterea urinării - - - Exerciţii - - - Efecte psihologice - - Recomandări - - - La adulţi - - - La femeile gravide - - - La copii - - Efectul combinării alcoolului cu cofeina - 1.3.1 Este cafeaua sănătoasă? - 1.3.2 Detoxifierea cu cafea - - Efecte şi riscuri 2 Varietăți de cafea - Terminologie - Istorie - Criterii de selecție - Varietăți și soiuri de cafea arabica - Soiurile robusta - Alte soiuri - 2.1 Cafea arabica - - Biologie - - Distribuția și habitat - - Cultivarea și utilizarea - - Istorie - - Taxonomie - - Tulpinile - 2.2 Cafea robusta 3. Producţia cafelei - Culesul - - Cules mecanic - - Cules selectiv - Prelucrarea cafelei - - Procedeul umed - - Procedeul uscat - - Procedeul semi-uscat - Sortarea - - Decorticare - - Şlefuirea - - Curăţare şi sortare - - Clasificarea - Alte etape - - Îmbătrânirea - - Decofeinizarea - Depozitare - Prăjirea - 3.1 Industria cafelei - - Producţia mondială - - Consumul - - Preţul - 3.2 Stocarea boabelor de cafea - - Cafeaua verde - - Cafeaua prăjită - - Stocarea acasă 4. Prepararea cafelei - Prăjirea - Măcinarea - - Măcinare prin zdrobire - - Măcinare prin tocare - - Măcinare prin pisare - - Măcinarea cu role - Prepararea băuturii de cafea - - Fierbere - - Înmuiere în apă - - Metode de filtrare - - Sub presiune - Extracţia - Prezentare - - Băuturi calde - - - Pe bază de espresso, fără lapte - 4.1 Prăjirea cafelei - - Istorie - - Procesul - - Echipament - - Prăjiri - - - Savoare - - Prăjirea la domiciliu - - Ambalare - - Emisii și control - 4.2 Cafea instant - - Istorie - - Utilizare - - Fabricarea - - - Uscarea prin îngheţare (liofilizare) - - - Uscarea prin pulverizare - - Decofeinizarea - - Compoziţie - - Efectele asupra sănătăţii - - Context de reglementare - - Utilizare non-alimentară - 4.3 Espresso - - Preparare - - Prăjirea cafelei pentru espresso - - Popularitate - 4.4 Café au lait - - Europa - - Statele Unite ale Americii - 4.5 Caffè macchiato - - Istorie - - Tendinţe - 4.6 Cafea cu conţinut mic de cofeină - - Decofeinizarea - - Riscurile cofeinei - - Cafea cu conţinut mic de cofeină în mod natural - 4.7 Sfaturi practice - - Sfaturi practice pentru o cafea perfectă - - 9 sfaturi pentru o cafea perfectă - - 8 sfaturi pentru o cafea mai bună - 4.8 Utilizări ale zațului de cafea 5. Reţete - 5.1 Cafea - - Cappuccino Cooler - - - Ingrediente - - - Preparare - - Café frappé - - Cafea cu mentă - - Cafea condimentată - - - Ingrediente - - - Preparare - - Cafea cu nutella - - - Ingrediente - - - Preparare - - Cafea Mocha rece cu nucă de cocos - - - Ingrediente: - - - Preparare: - - Cafea cu unt - - - Preparare: - 5.2 Deserturi - - Café liégeois - - - Istorie - - - Preparare - - Boabe de cafea acoperite cu ciocolată - - Jeleu de cafea - - - Descriere - - Sos de cafea - - - Utilizări - - Prăjitura Tiramisu cu cafea - - - Caracteristicile originale - - - Reţeta - 5.3 Cocktailuri - - B-52 - - - Istorie - - - Preparare - - - B-52 flambat - - - Variante ale băuturii - - Baby Guinness - - - Preparare - - - Variaţii - - Black Russian - - - Variaţii - - Espresso Martini - - - Origine - - - Asociația Internațională a Barmanilor - - - Ghidul lui Difford - - - Rețeta - - - - Preparare - - Blow Job - - Orange Tundra - - - Reţeta tipică - - Quick Fuck - - White Russian - - - Etimologie - - - Preparare - - - Variaţii 6. Aspecte culturale - Cafeaua în media - Cafenele - Aspecte sociale ale cafelei - Pauza de cafea - 6.1 Ceaşca de cafea - - În cafenele - - - Gibraltar sau Cortado - - - Demitasse - - - Cappuccino - - - Cafe Drinkware - - Căni - 6.2 Degustarea cafelei - - Aromele cafelei - - Gust - - Textura (senzaţia în gură) - - Echipamentul tradiţional - 6.3 Latte art - - Chimia - - Tehnica - - Stiluri - - - Turnare liberă - - - Gravura - - Variante - 6.4 Cafenele - - Cafeaua în Europa - - - Folosirea curentă - - Cafenelele în SUA - 6.5 Cafeaua în artă - - Pictură - - - Charles André van Loo, Sultăniţă cu ceaşca de cafea oferită de o sclavă - - - François Boucher, Cafeaua de dimineață - 6.6 Citate despre cafea Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Gli approcci della tradizione filosofica alla morale si fondano prevalentemente su concetti e teorie metafisiche e teologiche. Tra i concetti etici tradizionali, il più importante è la Teoria del Comando Divino (DCT). Secondo la DCT, Dio dà fondamenti morali all’umanità attraverso la sua creazione e attraverso la Rivelazione. Moralità e Divinità sono inseparabili fin dalle civiltà più remote. Questi concetti si inseriscono in un quadro teologico e sono accettati principalmente dalla maggior parte dei seguaci delle tre tradizioni abramitiche: ebraismo, cristianesimo (...) e islam: la parte più considerevole della popolazione umana. Tenendo come fondamento la fede e la Rivelazione, le Teorie del Comando Divino non sono strettamente soggette alla dimostrazione. Gli oppositori alla concezione della morale del Comando Divino, fondata sull'impossibilità di dimostrare i suoi presupposti metafisici e religiosi, hanno tentato per molti secoli (anche se senza successo) di sminuirne l'importanza. Sostenevano che esso non presenta prove materiali e coerenza logica e, per questo motivo, non può essere preso in considerazione per scopi scientifici o filosofici. È solo una convinzione e, come tale, dovrebbe essere intesa. Oltre a queste opposizioni estreme, molti altri concetti contravvengono alle teorie del Comando Divino, in un modo o nell'altro, in parte o del tutto. Dalla filosofia greca classica fino ai giorni nostri, molti filosofi e scienziati sociali sostengono che la moralità è solo un costrutto e quindi culturalmente relativo e culturalmente determinato. Tuttavia, ciò apre la strada a molte altre discussioni e impone la sfida di determinare il significato della cultura, quali elementi della cultura siano moralmente determinanti e, infine, i confini di tale relatività. I deterministi morali affermano che tutto ciò che riguarda il comportamento umano, inclusa la moralità, è determinato una volta che il libero arbitrio non esiste. Più recentemente, i pensatori moderni hanno sostenuto che esiste una scienza rigorosa della moralità. Tuttavia, pur spiegando numerosi fatti e prove, il metodo scientifico da solo non può illuminare l’intero contenuto e il pieno significato dell’etica. La comprensione della morale richiede una percezione più ampia e un accordo tra i filosofi, cosa che essi non hanno mai raggiunto. Queste domande hanno molte configurazioni diverse a seconda di ciascun filone filosofico e danno origine ad analisi complesse e dibattiti infiniti finché molti di essi sono reciprocamente conflittuali. L'universo e l'atmosfera che coinvolgono questa ricerca sono i domini di tutti questi conflitti concettuali, osservati da un punto di vista oggettivo ed evolutivo. Indipendentemente da questa circostanza e dalla sua intrinseca importanza; tuttavia, queste domande sono lontane dall’approccio metodologico di una discussione analitica sulla morale oggettiva, che è, in effetti, lo scopo e la portata di questo lavoro. Dovremmo rivisitare brevemente queste importanti teorie tradizionali perché questo lavoro ospita uno studio comparativo e i suoi presupposti differiscono profondamente da tutte le teorie tradizionali. -/- Diventa quindi necessario offrire al lettore elementi di confronto diretti e specifici per una critica valida, dispensando ricerche interruttive. Tuttavia, anche rivisitando le teorie tradizionali, a questo scopo di esposizione comparativa e critica, esse verranno tenute ai margini delle nostre preoccupazioni primarie come “aliena materia”. Indipendentemente dalla validità di alcuni o tutti gli elementi di questa discussione e dal loro significato come universo filosofico della nostra ricerca, lo scopo di questo lavoro è dimostrare e giustificare l’esistenza e il significato degli archetipi morali preistorici sorti direttamente dal contesto sociale fondamentale e corrispondenti bisogni e sforzi per la sopravvivenza. Tali archetipi sono la definizione del fondamento essenziale dell'etica, la sua aggregazione all'inconscio collettivo e la corrispondente logica di organizzazione e trasmissione agli stadi evolutivi del genoma umano e dei diversi rapporti spazio-temporali, indipendentemente da qualsiasi esperienza contemporanea dei singoli individui. Il sistema definito da questi archetipi compone un modello sociale umano evolutivo. È questa una posizione meta etica? Sì. Inoltre, come in ogni ragionamento meta etico, bisognerebbe cercare attentamente i percorsi migliori e più coerenti, come offre la Filosofia Analitica. Pertanto, questo lavoro dovrebbe ragionevolmente dimostrare che la morale non è un prodotto culturale degli uomini civilizzati o delle società moderne. Pur essendo soggetto a molteplici aggregazioni e sottrazioni culturali, i suoi fondamenti essenziali sono archetipici e non sono mai strutturalmente mutati. Questo ragionamento induce che la moralità sia un primo attributo dell'“homo sapiens”; non è una proprietà né un accidente: integra l'essenza umana e appartiene all'identità ontologica umana. I fenomeni umani sono un processo continuo, che gioca il suo ruolo tra determinazione casuale e libero arbitrio, e dobbiamo chiederci come è iniziata la moralità e come è arrivata a noi nel presente. (shrink)

Il principale obiettivo teoretico di questo lavoro consiste nel tentativo di verificare, attraverso un’indagine storico-genealogica e concettuale, come nella filosofia di Gilles Deleuze si assista ad un radicale mutamento del paradigma relativo alla nozione di trascendentale. Si tratta, in altre parole, di ripercorrere alcune delle tappe fondamentali che conducono il filosofo parigino a “purificare” il trascendentale da ogni riferimento ad una coscienza soggettiva egologica che si fondi in quanto principio genetico del mondo. Si riterrà utile procedere analizzando, in primo luogo, (...) il rapporto che Deleuze intrattiene con le istanze originarie del soggettivismo trascendentale kantiano, ove il trascendentale stesso, nel pensiero del filosofo tedesco, è strettamente connesso all’Io penso in quanto facoltà appercettiva dell’intelletto che incarnerebbe le condizioni di possibilità dell’esperienza. In secondo luogo, si tratterà di orientarsi nel dibattito critico che Deleuze intrattiene con la fenomenologia di Edmund Husserl, ed in particolar modo con la lettura husserliana della Critica della Ragion Pura di Kant, ove il padre fondatore dell’indirizzo fenomenologico novecentesco è colui che fa leva sullo stretto rapporto che sussiste tra il trascendentale e la coscienza. Nonostante il percorso storico, tracciato dal concetto di trascendentale, abbia inizio con l’opera di Kant, ritengo non sia possibile evitare un pur breve confronto con il ruolo che l’ego ha avuto nella formulazione cartesiana del cogito; si dovrà, per ciò stesso, considerare la particolare lettura deleuziana che riconosce nel cogito cartesiano il “luogo” in cui confluiscono tutte le facoltà del soggetto, permettendo di identificare il cogito stesso con una forma embrionale di piano di immanenza, seppur non adeguatamente radicalizzata nella misura in cui il cogito cartesiano resta saldamente ancorato al soggetto. Ritengo, tuttavia, che il più considerevole obiettivo di questa proposta d’indagine non si risolva in una ricostruzione meramente storico-genealogica. Si tratterà, al contrario, di verificare come l’importanza degli esiti raggiunti da Deleuze mediante l’opera di purificazione della nozione di trascendentale sia da individuare su due fronti: 1. La teorizzazione del concetto di campo trascendentale permette a Deleuze di disegnare una forma di temporalità non psicologica e non cronologica fondata sul paradosso secondo cui il tempo costituirebbe un’interiorità non psicologica, o per meglio dire, una dimensione autenticamente trascendentale nella quale il soggetto vive e diviene. 2. In antitesi ai proponimenti della fenomenologia husserliana, l’esito autentico del progetto di purificazione del trascendentale da ogni istanza egologica consiste nell’interruzione della correlazione a priori tra il soggetto e il mondo, nella destituzione della filosofia da ogni pregiudizio antropocentrico, e nella rideterminazione dell’umano niente più che come un effetto, o un caso, del mondo. (shrink)

Abstract: Any normative inferentialist view confronts a set of challenges in the form of how to account for the sort of ordinary empirical descriptive vocabulary that is involved, paradigmatically, in our noninferential perceptual responses and knowledge claims. This chapter lays out that challenge, and then argues that Sellars’ original multilayered account of such noninferential responses in the context of his normative inferentialist semantics and epistemology shows how the inferentialist can plausibly handle those sorts of cases without stretching the notion of (...) inference beyond its standard uses. Finally, it is suggested that for Sellars there were deeply naturalistic motivations for his own normative inferentialism, though the latter raises further questions as to whether this really represents, as Sellars thought, a genuinely scientific naturalist outlook on meaning and conceptual cognition. (shrink)

Per la prima volta in duemila anni di pedagogia stiamo parlando di didattica digitale. L’evento epocale che ha determinato questo suo improvviso irrompere nelle vite delle famiglie è stata, com’è noto, l’emergenza Covid19. Una nuova sfida che gli insegnanti italiani hanno retto bene, pur non essendo mai stati preparati ad hoc e neppure avendo per contratto un simile impegno. Fin dai primi giorni dell’emergenza Coronavirus, prima ancora che il Miur istituzionalizzasse questo tipo di didattica, i docenti si sono attivati con (...) tanta buona volontà, predisponendo materiali e lezioni online, attraverso canali di comunicazione diversi, che vanno dalla email alle class room, in modo da far sentire vicinanza e interesse ai loro studenti. (shrink)

În istoria umanităţii greşelile au avut un rol fundamental, fiecare greşeală a dat naştere unei întâmplări sau unui fapt măreţ. O greşeală sau un pur destin istoric a dus la descoperirea continentului american, tot o greşeală, dar cu altfel de consecinţe, a fost arderea din temelii a legendarei şi magnificei Biblioteci din Alexandria. Aşadar greşeala, proprie naturii umane, modelează istoria.Dar ce ne facem atunci când greşelile sunt benevole sau au o mare doză de inconştienţă? Marile greşeli ale oamenilor au fost (...) dintotdeauna cele care au provocat mult rău semenilor, egoismul este o parte intim legată de entitatea biologică înzestrată cu raţiune, omul. (shrink)

L’Amérique et le monde sont en train de s’effondrer à cause d’une croissance démographique excessive, la plupart pour le siècle dernier et maintenant tout cela en raison de la 3e population mondiale. La consommation de ressources et l’ajout d’un ou deux milliards de dollars de plus vers 2100 vont effondrer la civilisation industrielle et provoquer la famine, la maladie, la violence et la guerre à une échelle stupéfiante. Des milliards vont mourir et la guerre nucléaire est presque certaine. En Amérique, (...) cela est considérablement accéléré par l’immigration massive et la reproduction des immigrants, combinée avec des abus rendus possibles par la démocratie. La nature humaine dépravée transforme inexorablement le rêve de démocratie et de diversité en cauchemar de la criminalité et de la pauvreté. La cause profonde de l’effondrement est l’incapacité de notre psychologie innée à s’adapter au monde moderne, ce qui conduit les gens à traiter des personnes sans lien de parenté comme s’ils avaient des intérêts communs. Ceci, plus l’ignorance de la biologie de base et de la psychologie, conduit aux illusions d’ingénierie sociale des personnes partiellement instruites qui contrôlent les sociétés démocratiques. Peu de gens comprennent que si vous aidez une personne, vous faites du mal à quelqu’un d’autre, il n’y a pas de déjeuner gratuit et chaque article que quelqu’un consomme détruit la terre au-delà de la réparation. Par conséquent, les politiques sociales partout sont insoutenables et une à une toutes les sociétés sans contrôle strict sur l’égoïsme s’effondreront dans l’anarchie ou la dictature. Sans changements dramatiques et immédiats, il n’y a aucun espoir pour empêcher l’effondrement de l’Amérique, ou tout autre pays qui suit un système démocratique. D’où mon essai "Suicide by Democracy". Il est également maintenant clair que les sept sociopathes qui gouvernent la Chine gagnent la guerre mondiale 3, et donc mon essai final sur eux. La seule plus grande menace est l’intelligence artificielle que je commente brièvement. La clé de tout ce qui nous concerne est la biologie, et c’est l’oubli qui conduit des millions de personnes instruites intelligentes comme Obama, Chomsky, Clinton, le Parti démocrate et le pape à épouser des idéaux utopiques suicidaires suicidaires qui mènent inexorablement directement à l’enfer sur Terre. Comme W l’a fait remarquer, c’est ce qui est toujours sous nos yeux qui est le plus difficile à voir. Nous vivons dans le monde du système linguistique délibératif conscient 2, mais c’est inconscient, système réflexif automatique 1 qui règne. C’est la source de la cécité universelle décrite par L’illusion phénoménologique (TPI) de Searle, Blank Slate de Pinker et Tooby et le modèle standard de science sociale de Cosmides. Le premier groupe d’articles tente de donner un aperçu de la façon dont nous nous comportons qui est raisonnablement exempt d’illusions théoriques. Dans les trois groupes suivants, je commente trois des principales illusions empêchant un monde durable : la technologie, la religion et la politique (groupes coopératifs). Les gens croient que la société peut être sauvée par eux, donc je fournis quelques suggestions dans le reste du livre quant à pourquoi cela est peu probable par le biais de courts articles et des critiques de livres récents par des écrivains bien connus. Un autre section decrit l’illusion religieuse - qu’il ya un certain super pouvoir qui nous sauvera. La section suivante décrit les délires numériques, qui confondent les jeux linguistiques du système 2 avec les automatismes du système un, et ne peut donc pas distinguer les machines biologiques (c’est-à-dire les gens) d’autres types de machines (c.-à-d. les ordinateurs). D’autres illusions numériques sont que nous serons sauvés du mal pur (égoïsme) du système 1 par les ordinateurs /AI/robotique/nanotech/génie génétique créé par le système 2. Le directeur du no Free Lunch nous dit qu’il y aura des conséquences graves et peut-être fatales. La dernière section décrit The One Big Happy Family Delusion, c’est-à-dire que nous sommes sélectionnés pour la coopération avec tout le monde, et que les idéaux euphonieux de la démocratie, de la diversité et de l’égalité nous mèneront à l’utopie, si nous gérons les choses correctement (la possibilité de la politique). Encore une fois, le principe du non-déjeuner libre devrait nous avertir qu’il ne peut pas être vrai, et nous voyons à travers l’histoireet partout dans le monde contemporain, que sans contrôles stricts, l’égoïsme et la stupidité prennent le dessus et détruisent bientôt toute nation qui embrasse ces illusions. En outre, l’esprit singe écarte fortement l’avenir, et nous coopérons donc à la vente du patrimoine de notre descendant pour des conforts temporaires, exacerbant considérablement les problèmes. (shrink)

Ce înseamnă mai exact idoli? Sunt multe definiţii dar şi multe incorectitudini. Este adevărat că fiecare religie are idolii săi, o caracteristică politeistă. Cuvântul apare cu o încărcătură puternică şi cu un caracter pur negativ, aş putea spune eretic în Biblie. Idolii sunt soldaţii Infernului. Biblia ne spune că un chip cioplit este un idol, o înfăţişare făcută după mintea ta. Este de fapt obiectul unei adorări exagerate o supunere voită faţă de un lucru sau o fiinţă. Drumul pe care (...) un idol merge este urmat de cohorte de frenetici dar şi de fanatici. În opinia mea un idol este un obiect fizic sau o reprezentare imaterială având în componenţa sa ideea de supunere, de pierdere a suveranităţii personale. (shrink)

Il tema della complessità della scienza è stato da qualche decennio oggetto di una vasta letteratura sia sul versante più strettamente scientifico, sia sul piano filosofico. Un argomento emerso con notevole interesse ha riguardato un aspetto della complessità inteso come rinuncia a una generalizzazione dei procedimenti assiomatico-deduttivi come metodo generale della ricerca scientifica. È stata espressa la convinzione che la fisica pre-relativistica sia stata fondata prevalentemente sul trionfo di questo metodo, sulla scia, fra l’altro, della gloriosa tradizione dei Principia newtoniani. (...) Pur riconoscendo la sua imponenza storica e concettuale, che ha condotto spesso a una sua identificazione con la stessa tradizione della scienza occidentale, la mia ricerca storica ha evidenziato una posizione antagonista presente nelle idee di Newton, e ripresa da due grandi fisici ottocenteschi, Ampere e Maxwell, posizione consistente in un ricorso alla cosiddetta deduzione dai fenomeni, un metodo di ricerca che rappresenta un’importante alternativa rispetto al metodo assiomatico-deduttivo. Nei primi decenni del nuovo secolo, si impongono poi progressivamente le idee di Einstein, che sul problema del metodo presentano un’irrisolta problematica. La celebrazione del metodo assiomatico-deduttivo si contrappone ad una lode dell’osservazione dei fenomeni e della riflessione sugli esperimenti, una variazione sul tema della deduzione dai fenomeni. Seppure i contributi del grande scienziato alle teorie derivate dagli assiomi del campo generalizzato non portarono a teorie conclusive, le sue idee in merito contribuirono enormemente alla moderna riflessione storico-epistemologica sulla scienza. (shrink)

Istoria unui stat poate fi plină de evenimente care nu sunt preconizate. Pentru a cunoaște viitorul trebuie să te raportezi la trecut. Istoria evenimențială este o istorie accidentală plină de necunoscute și de interogări. Autoritatea centrală în istoria omenirii a avut caracter diferit de la stat la stat. Faraoni, împărați, regi sau moguli, toți acești conducători au avut în jurul lor un grup de oameni care i-a ajutat în actul de administrare al țării. În calitatea lor de guvernatori, intendenți, legați (...) sau sub diverse alte denumiri, acești funcționari se aflau în slujba puterii centrale administrative. Rolul acestor funcționari a variat de-a lungul istoriei. Reprezentarea lor nu a fost doar pur formală. Delegarea de autoritate s-a făcut în baza unei rațiuni și a unui calcul pragmatic și anume o reprezentare exactă a voinței liderului în comunități care nu gravitau în jurul centrului său de putere. În istorie, reprezentanții autorității centrale au avut un rol fundamental în promovarea puterii centrale la nivel local, în provincii. Guvernatorii de provincii au fost emisarii puterii centrale, numirea și demiterea lor depinzând de voința unilaterală a conducătorului. Evoluția statală a mărit importanța rolului acestui reprezentant de la simplu emisar sau de la persoana care pune în practică voința conducătorului la un adevărat administrator al problemelor unei comunități. În statele democratice reprezentatul administrației centrale are un rol de gestionar al problemelor curente, dar și de control al diferitelor instituții la nivel local. Am putea spune că este un factor de echilibru și control asumat de autoritatea centrală. Reprezentarea în teritoriu a administrației centrale este o realitate în zilele noastre și o certitudine istorică. Comunitățile au avut nevoie să fie conduse de către lideri, iar liderii care au condus națiuni formate din mai multe comunități au avut nevoie de ajutoare în gestionarea mecanismelor interne ale administrării acelor popoare care au evoluat spre națiuni. Prin urmare, reprezentarea în teritoriu a fost benefică de-a lungul istoriei, iar delegarea de autoritate către persoane atent alese poate chiar întări autoritatea centrală. În epoca postmodernă a statelor democratice, reprezentanții autorității centrale sunt ghidați în luarea deciziilor de către puterea executivă la nivel central, în spiritul legii. Toate deciziile se iau cu respectarea legii, a normelor și a reglementărilor în vigoare. De asemenea, deciziile se iau și cu conștientizarea unei etici a funcției pe care o îndeplinesc. (shrink)

Recenze: Apostolos Doxiadis - Christos H. Papadimitriou - Alecos Papadatos - Annie Di Donna, Logikomiks: Hledání absolutní pravdy. Praha: Dokořán 2012, 336 s. Z anglického originálu Logicomix: An Epic Search for Truth přeložil Jaroslav Peregrin.