O argumentare a importanței dualiste a emoțiilor în societate, individual și la nivel de comunitate. Tendința actuală de conștientizare și control al emoțiilor prin inteligența emoțională are un efect benefic în afaceri și pentru succesul activităților sociale dar, dacă nu suntem atenți, poate duce la o alienare ireversibilă la nivel individual și social. Lucrarea se compune din trei părți principale: Emoții (Modele ale emoțiilor, Procesarea emoțiilor, Fericirea, Filosofia emoțiilor, Etica emotiilor), Inteligența emoțională (Modele ale inteligenței emoționale, Inteligența emoțională în (...) cercetare și educație, Filosofia inteligenței emoționale, Inteligența emoțională în filosofia orientală) și Inteligența emoțională în organizații (Munca emoțională, Filosofia inteligenței emoționale în organizații, Critica inteligenței emoționale în organizații, Etica inteligenței emoționale în organizații). În Concluzii prezint un rezumat al afirmațiilor din lucrare. CUPRINS: Abstract 1. Emoții 1.1 Modele ale emoțiilor 1.2 Procesarea emoțiilor 1.3 Fericirea 1.4 Filosofia emoțiilor 1.5 Etica emoțiilor 2. Inteligența emoțională 2.1 Modele ale inteligenței emoționale 2.1.1 Modelul de abilități al lui Mayer și Salovey 2.1.2 Modelul mixt al lui Goleman 2.1.3 Modelul mixt al lui Bar-On 2.1.4 Modelul de trăsături al lui Petrides 2.2 Inteligența emoțională în cercetare și educație 2.3 Filosofia inteligenței emoționale 2.3.1 Inteligența emoțională în filosofia orientală 3. Inteligența emoțională în organizații 3.1 Munca emoțională 3.2 Filosofia inteligenței emoționale în organizații 3.3 Critica inteligenței emoționale în organizații 3.4 Etica inteligenței emoționale în organizații Concluzii Bibliografie DOI: 10.13140/RG.2.2.32991.20640. (shrink)

Emoția este combinația dintre un proces de evaluare mentală și răspunsuri la acest proces. Dar nu toate emoțiile generează sentimente, și nu toate sentimentele își au originea în emoții. Emoția și sentimentul se bazează astfel pe două procese de bază, vizualizarea unei anumite stări corporale juxtapuse la colectarea semnalelor de declanșare și de stimulare a mușchilor, și un proces cognitiv care însoțește evenimentele respective dar care funcționează în paralel. DOI: 10.13140/RG.2.2.21890.22723.

Emoția a fost exclusă din cunoaștere încă din antichitate, când Democrit afirma că „Medicamentul vindecă bolile corpului, înțelepciunea eliberează sufletul de emoții”. O astfel de opinie spune că „rațiunea ar trebui să fie maestrul pasiunii”. Cea mai cunoscută declarație inversată aparține lui Hume, conform căruia rațiunea este și ar trebui să fie sclavul pasiunilor. Emoțiile au fost recunoscute ca amenințări la luarea deciziilor raționale și epistemice, corelându-se emoțiile cu voința sau dorința (emoțiile ar fi un mijloc prin care voința (...) sau dorința pot denatura rațiunea sau percepția sau un proces rațional). DOI: 10.13140/RG.2.2.11004.69762 . (shrink)

Emoția poate fi diferită de alte constructe similare, precum sentimentele (nu toate sentimentele includ emoția); stările sufletești (durează mult mai mult decât emoțiile, sunt mai puțin intense și adesea lipsite de stimul contextual), sau afectul (experiența sentimentului sau a emoției). Platon, în Republica, propune trei componente de bază ale minții umane: raționamentul, dorința și părțile emotive. Pentru Aristotel emoțiile au fost importante în viața morală, o componentă esențială a virtuții. Stoicii au evidențiat importanța emoțiilor în judecată (în teoriile stoice, emoțiile (...) sunt considerate o piedică pentru rațiune, și deci pentru virtute). DOI 10.13140/RG.2.2.24223.30884. (shrink)

Darwin a evidențiat importanța expresiei emoționale pentru supraviețuire. Immanuel Kant distingea „trei tipuri de acțiuni”: (i) acțiunea tehnică (modul de gestionare a obiectelor), (ii) acțiunea pragmatică (modul de a face față oamenilor) și (iii) acțiunea etică (modul de abordare a valorilor morale), transferate de Müller-Merbach la nivelul inteligenței. În 1920, E. L. Thorndike, a folosit termenul de inteligență socială în relațiile umane, propunând mai multe tipuri de inteligență În 1940, David Wechsler, a evidențiat importanța factorilor afectivi, personali și sociali în (...) a prezice capacitatea cuiva de a reuși în viață. DOI: 10.13140/RG.2.2.24098.79043 . (shrink)

Emoțiile au fost considerate adesea o amenințare pentru moralitate și raționalitate; în tradiția romantică, pasiunile au fost așezate atât în centrul individualității umane cât și al vieții morale. Această ambivalență a dus la o ambiguitate între termenii emoțiilor pentru vicii și virtuți. Epicureismul și stoicii au susținut că emoțiile sunt iraționale. Stoicii considerau că virtutea nu este altceva decât cunoașterea, iar emoțiile sunt în mod esențial credințe iraționale. Scepticii considerau că credințele sunt responsabile de durere, recomandând respingerea opiniilor de orice (...) fel. Aceste școli au subliniat valoarea generală a „ ataraxiei ”, absența perturbării mentale, filosofia fiind privită ca terapie pentru curățarea emoțiilor din suflet. DOI: 10.13140/RG.2.2.25383.29608 . (shrink)

Timpul trece atât de repede când urmărești convulsiile politice ale ţărilor de la marginea Uniunii Europene. Această carte a apărut într-un moment în care conflictul dintre președintele Klaus Iohannis și Partidul Social Democrat (PSD) încă mai angaja emoţii puternice. Mulţi cetăţeni vedeau în președinte și în partidul patronat de acesta, Partidul Naţional Liberal (PNL), zenitul luptei împotriva corupţiei, iar în PSD întruchiparea corupţiei. În 2017, marile proteste în sprijinul legislaţiei penale și instituţiilor poliţienești, beneficiind de încurajarea directă a președintelui, au (...) devenit imaginea revoltei publice faţă de corupţia elitei politice naţionale, personalizată de liderii PSD în imaginarul colectiv al momentului. Intensitatea polarizării politice era atât de mare încât un compromis între președintele justiţiar și partidul „penalilor” nu putea fi măcar imaginat. Îmi amintesc manifestaţiile electorale de la Iași din cursul anului 2019, când primarul PSD al urbei, Mihai Chirica, încă își pregătea traseul către PNL. Atunci, pe 9 mai, în așteptarea vizitei președintelui (invitat la mitingul propriului partid ce urma să se desfășoare pe 11 mai), participanţii la mitingul PSD au fost întâmpinaţi de contramanifestanţi cu placarde, fluiere, huiduieli și bancnote de 1 leu ce le erau întinse ostentativ sau aruncate pe jos, ca simbol al actului de corupţie electorală la care aceștia ar fi fost dispuși să participe (Redactia Știrile ProTV, 2019). (shrink)

Lucrul cu emoțiile reprezintă încercarea de a schimba nivelul sau calitatea unei emoții, fiind definit ca managementul propriilor emoții sau munca depusă în efortul de a menține o relație. Munca emoțională poate fi definită ca o formă de reglare emoțională în care angajații trebuie să afișeze anumite emoții ca parte a muncii lor și să promoveze obiectivele organizaționale. Un astfel de control organizațional al emoțiilor poate duce la suprimarea sentimentelor prin disonanță emoțională, percepții relaționale modificate, modele de (...) comunicare schimbate și alte efecte negative și contraproductive personale și de muncă, inclusiv stres, demotivare și epuizare. DOI: 10.13140/RG.2.2.32018.81607 . (shrink)

Fericirea este un concept fuzzy. Ea poate fi definită în termeni de a trăi o viață bună sau de a înflori, mai degrabă decât de a experimenta o emoție. Fericirea în acest sens a fost folosită pentru a traduce eudaimonia greacă și este încă folosită în etica virtuții. A existat o tranziție în timp, de la accent pe fericirea virtuții la virtutea fericirii. În psihologie, fericirea este o stare mentală sau emoțională a bunăstării, care poate fi definită, printre altele, de (...) emoții pozitive sau plăcute, variind de la mulțumire până la bucuria intensă. În Vedele hinduse, ānanda semnifică fericirea veșnică, cea care însoțește sfârșitul ciclului de renaștere. Pentru grecii antici, ataraxia este o stare lucidă de echilibru robust, caracterizată de elibertatea continuă de teama primejdiei și îngrijorare. Filosofii consideră că fericirea poate fi înțeleasă ca fiind scopul moral al vieții sau ca aspect al hazardului, explicând fericirea fie ca o stare de spirit, fie ca o viață înfloritoare pentru persoana căreia i se aplică. „Conceptul de fericire este un concept atât de vag încât, în ciuda dorinței fiecărui om de a fi fericit, nimeni nu poate spune niciodată în termeni preciși și coerent ce vrea și dorește cu adevărat. Motivul este că elementele care fac parte din conceptul de fericire sunt în totalitate empirice, adică trebuie împrumutate din experiență, și că în același timp, pentru ideea fericirii, un întreg absolut, este necesar un maxim de bunăstare în starea actuală și cea viitoare. Ori, este imposibil ca o persoană finită să fie atât de perspicace și, în același timp, atât de puternică încât să se presupună că poate crea un concept cert despre ceea ce își dorește cu adevărat. Bogăție? ... Cunoaștere? ... Viață lungă? .. Sănătate? Prin urmare, nu există, în acest sens, un imperativ care să ne impună în sensul strict al cuvântului ce să facem pentru a fi fericiți, deoarece fericirea este un ideal nu al rațiunii, ci al imaginației." (Emmanuel Kant, Critica facultății de judecată) -/- CUPRINS: -/- Fericirea - Definiție - Legătura cu sănătatea fizică - Filozofie - Religie - - Religiile orientale - - - Budism - - - Hinduism - - - Confucianismul - - Religiile abrahamice - - - Iudaismul - - - Catolicismul roman - - - Islam - Psihologie - - Ierarhia nevoilor a lui Maslow - - Teoria autodeterminării - - Psihologie pozitivă - - Măsurarea fericirii - Viziunea economică și politică Ānanda - Diferite sensuri de fericire în filosofia hindusă - - Swami Vivekananda - - Sri Aurobindo - - Advaita vedanta - - Dvaita vedanta - - Vishishtadvaita vedanta - - Sri Ramana Maharshi - Modalități de realizare a ānandei Ataraxia - Epicureismul - Pironism - Stoicism Indici ai fericirii: Fericirea Națională Brută - Definirea FNB - Implementarea FNB în Bhutan - Răspândirea FNB în afara Bhutan - Critica Filosofia fericirii - Grecia antică - - Platon - - Aristotel - - Cinism - - Cirenaicism - - Pironism - - Epicureism - - Stoicism - Roma antică - - Școala lui Sextius - - Augustin de Hippo - - Boețiu - Evul Mediu - - Avicenna - - Al-Ghazali - - Maimonide - - Thomas de Aquino - Perioada modernă timpurie - - Michel de Montaigne - - Jeremy Bentham - - Arthur Schopenhauer - Perioada contemporană - - Władysław Tatarkiewicz - - Herbert Marcuse - - Viktor Frankl - - Robert Nozick - Scientismul - Studiul fericirii - - Sonja Lyubomirsky Teoria (etica) virtuții - Concepte cheie - Istoria virtuții - - „Turnura aretaică” contemporană Consecințialism - Filosofii - - Consecințialismul de stat - - Utilitarism - - Egoismul etic - - Altruismul etic - - Consecințialismul regulilor - - Consecințialismul pe două niveluri - - Consecințialismul motivațional - - Consecințialism negativ - - Etica teleologică - - Actele și omisiunile, și "doctrina actelor și omisiunilor" Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Voi analiza una dintre cele mai importante secvente (min 20) din acest film: “Andrei in camera de hotel”. Ideea principala: camera (pin obiecte si lumini) reflecta granita dintre doua lumi (Est-ortodox si Vest-catolic) + femeie-barbat + suspendarea TIMPULUI + lipsa de identitate a lui Andrei (scriitor rus pierdut in Italia). Ideea de pierderea a identitati este “universala” datorata pierderii credintei in general. Identitatea fiecaruia dintre noi data de ganduri, amintiri, emotii, imaginatie, visuri!