In this chapter, I discuss the contents of the now lost academic dictata of Henricus Regius, embodying one of the first comprehensive teachings of natural philosophy inspired by René Descartes at a university. These contents are partially extant in Martin Schoock’s Admiranda methodus (1643), and can be reconstructed from Regius’s early texts and correspondence with Descartes. They reveal that Regius was original with respect to Descartes especially in his account of magnetism, which was functional to his medical physiology, and (...) discussion of the powers of plants, out of which he developed such a physiology. (shrink)

In this article, I provide a historical and bibliographical exploration of the handwritten, dictated commentaries (dictata) of Johannes de Raey (1620/1622–1702) on the texts of René Descartes (1596–1650), shedding light on their structure, development, and on their relations with the academic commentaries of Johannes Clauberg (1622–1665) and Christoph Wittich (1625–1687). The study of these commentaries, which are extant as class notes, is important because they conveyed one of the first systematic teachings of Descartes’s ideas and constituted a vehicle for (...) their further dissemination across northern Europe. (shrink)

This paper offers a reconstruction of the interpretations of Descartes’s ideas of place and motion by Dutch Cartesians (Henricus Regius, Johannes de Raey, Johannes Clauberg, and Christoph Wittich). It does so by focusing on the reading of Descartes’s Principia philosophiae (1644) offered, in particular, by the dictated commentaries on it. It is shown how such commentaries bring to the light new potential Aristotelian-Scholastic sources of Descartes, and the different ways Dutch Cartesians brought to the fore, also with the help of (...) such sources, the rationale of the Cartesian text: in doing so, they constituted a philosophical school. (shrink)

Federico Pendasio was a highly esteemed professor at the universities of Padua and Bologna. His contemporaries as well as modern scholars have recognized his commitment both to Aristotle and Plato. The aim of this paper is to provide a contribution to the study of the dissemination of Platonism in sixteenth-century university teaching by examining Pendasio’s Platonic sources, in particular Olympiodorus’s and Damascius’s commentaries on Plato’s Phaedo, Damascius’s commentary on the Philebus and Hermias Alexandrinus’s Scholia on the Phaedrus. These works are (...) used in two of Pendasio’s most representative works: his De animae immortalitate and Lectiones dictatae in librum De anima. In order to assess Pendasio’s interests in Platonism, a general survey of most of his university lectures and quaestiones will also be provided. (shrink)

Nimeni nu ştie sigur dacă amintirea lui Newton despre măr a fost corectă, dar perspectiva lui aceasta este. Filosofii au crezut încă de la greci că mişcarea “naturală” a stelelor, planetelor, Soarelui şi Lunei este circulară. Kepler a stabilit că orbitele sunt de fapt eliptice, dar a crezut că mişcările planetelor este dictată de către o “forţă divină” emanată de la Soare, iar Newton şi-a dat seama că aceeaşi forţă care face ca o piatră aruncată să cadă înapoi pe Pământ, (...) ţine şi planetele pe orbita Soarelui, şi Luna pe orbita Pământului. În 1687, Isaac Newton a publicat Principia, în care face ipoteza legii pătratelor inverse a gravitației universale. Aplicarea legii gravitației lui Newton a permis obținerea multor informații detaliate pe care le avem despre planetele din Sistemul Solar, masa Soarelui și detalii despre quasari; chiar și existența unei materii întunecate se deduce din legea gravitației lui Newton. Deși nu am călătorit pe toate planetele și nici pe Soare, cunoaștem masele lor. Aceste mase se obțin prin aplicarea legilor gravitației la caracteristicile măsurate ale orbitei. În spațiu un obiect își menține orbita datorită forței gravitaționale care acționează asupra ei. Planeta orbitează stelele, stelele orbitează în centre galactice, galaxiile orbitează un centru de masă în grupuri și clusterele orbitează în superclustere. CUPRINS: Gravitația - Istoria teoriei gravitației - - Revoluția științifică - - Teoria lui Newton a gravitației - - Principiul echivalenței - - Relativitatea generală - - Gravitația și mecanica cuantică - Aspecte specifice - - Gravitația Pământului - - Ecuațiile pentru un corp care cade aproape de suprafața Pământului - - Gravitația și astronomia - - Radiații gravitaționale - - Viteza gravitației - Anomalii și discrepanțe Istoria teoriei gravitației - Antichitate - Era modernă - - Teoria lui Newton despre gravitație - - Explicații mecanice ale gravitației - - Relativitatea generală - - Gravitația și mecanica cuantică Isaac Newton - Ortodoxia creștină - Dumnezeu ca maestru creator - Alte credințe - Scrieri Legea gravitaţiei universale a lui Newton - Istorie - Forma modernă - - Forma vectorială - - Comparaţie cu forţa electromagnetică - - Reticenţele lui Newton - Aspecte problematice - - Preocupări teoretice privind expresia lui Newton - - Observații care contravin formulei lui Newton - - Reticențele lui Newton - - Soluția lui Einstein Isaac Newton vs. Robert Hooke - Opera și revendicările lui Hooke - Opera și revendicările lui Newton - Recunoașterea lui Newton - Controversa modernă a priorității - Schopenhauer despre Newton și Hooke Acțiunea la distanță - Ipotezele eterului - Corespondența cu Richard Bentley - Concluzii Explicarea gravitației prin eter - Curenți - Presiune statică Constanta gravitațională universală, G Legea inversului pătratului în gravitație - Formula - Justificare - Gravitația Gravitaţia Pământului - Ecuațiile pentru un corp în cădere în apropiere de suprafața Pământului Greutatea și imponderabilitatea - Greutatea în mecanica newtoniană - Istorie - - Newton - Relativitatea Mareele și gravitația - Caracteristici - Constituienți - Istoria fizicii mareelor - Forțe - Ecuațiile de maree ale lui Laplace - Mareele oceanelor - - Amplitudine și ciclu - - Batimetrie - Mareea Pământului - - Forța fluxului - - Mareea corporală - - Ceilalți contribuabili ai mareelor Pământului - Mareea atmosferei Pământului - - Caracteristici generale - Mareele lunare - - Componenta principală lunară semi-diurnă Câmpul gravitațional - Mecanica clasică Gravitația în interiroul unei planete (Teorema carcasei) - Dovezile lui Newton - - Forța pe un punct în interiorul unei sfere goale - Modelul preliminar de referință al pământului (PREM) Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

In this article I present some unpublished fragments concerning the life and works of René Descartes (1596–1650), gathered from the academic commentaries of Johannes de Raey (1620/1622–1702) on his treatises. The fragments, of different degrees of reliability, are important as (1) they reveal how the image of Descartes was shaped among his first followers and biographers; (2) they offer insights on his now lost manuscripts, to which De Raey had access after his death. They concern, amongst others, Descartes’s days at (...) La Fléche, the original title of his Principia philosophiae, his inventum mirabile, a fragment of a conversation with him, and passages from an irretrievable French version of his Principia. (shrink)

In this chapter I provide a reconstruction of the contents of the lectures provided by Burchard de Volder by means of experiments at Leiden, in the years 1676–1678, as well as of the natural-philosophical interpretation he provided of the experimental evidences he gained. Such lectures, mostly based on the experiments described by Boyle, served De Volder to teach natural-philosophical ideas which he borrowed from Descartes, and which he re-interpreted in the light of Archimedes’s hydrostatics.