Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

This is the most comprehensive book ever published on philosophical methodology. A team of thirty-eight of the world's leading philosophers present original essays on various aspects of how philosophy should be and is done. The first part is devoted to broad traditions and approaches to philosophical methodology. The entries in the second part address topics in philosophical methodology, such as intuitions, conceptual analysis, and transcendental arguments. The third part of the book is devoted to essays about the interconnections between philosophy (...) and neighbouring fields, including those of mathematics, psychology, literature and film, and neuroscience. (shrink)

This article examines the methodology of a core branch of contemporary political theory or philosophy: “analytic” political theory. After distinguishing political theory from related fields, such as political science, moral philosophy, and legal theory, the article discusses the analysis of political concepts. It then turns to the notions of principles and theories, as distinct from concepts, and reviews the methods of assessing such principles and theories, for the purpose of justifying or criticizing them. Finally, it looks at a recent debate (...) on how abstract and idealized political theory should be, and assesses the significance of disagreement in political theory. The discussion is carried out from an angle inspired by the philosophy of science. (shrink)

The gendered division of labor is the major cause of gender inequality with respect to the broad spectrum of resources, occupations, and roles. Although many feminists aspire to an equality of outcome where there are no significant patterns of gender difference across these dimensions, many have also argued that liberal theories of social justice do not have the conceptual tools to justify a direct attack on the gendered division of labor. Indeed, many critics argue that liberalism positively condones it, presuming (...) that it arises from the free choices of individuals, which must be respected. In this paper I will accept the feminist goal of equality of outcome across roles, occupations, income, and wealth, but will argue that liberal theories of justice are consistent with strong measures aimed at promoting such equality. I will show that liberalism has the conceptual resources to justify a concrete policy measure that goes considerably beyond the measures usually championed by feminists. The example I focus on is “daddy quotas,” which refers to the tagging of a significant part of parental leave for the exclusive use of fathers. (shrink)

Pettit (2006) argues that deferring to majority testimony is not generally rational: it may lead to inconsistent beliefs. He suggests that “another ... approach will do better”: deferring to supermajority testimony. But this approach may also lead to inconsistencies. In this paper, I describe conditions under which deference to supermajority testimony ensures consistency, and conditions under which it does not. I also introduce the concept of “consistency of degree k”, which is weaker than full consistency by ruling out only “blatant” (...) inconsistencies in an agent’s beliefs while permitting less blatant ones, and show that, while super-majoritarian deference often fails to ensure full consistency, it is a route to consistency in this weaker sense. (shrink)

Despite women’s increased labor force participation, household divisions of labor remain highly unequal. Properly implemented, gender egalitarian political interventions such as work time regulation, dependent care provisions, and family leave initiatives can induce families to share work more equally than they currently do. But do these interventions constitute legitimate uses of political power? In this article, I defend the political legitimacy of these interventions. Using the conception of citizenship at the heart of political liberalism, I argue that citizens would accept (...) political interventions aimed at protecting the ‘genuinely available option’ to enact gender egalitarian lifestyles. More strongly still, I argue that under certain circumstances, citizens would insist on the enactment of political interventions to protect this option. According to political liberalism’s constraints on legitimacy, this insistence renders these interventions not only legitimate but positively mandatory. It is legitimate for a state to exercise power to preserve the genuinely available option to enact a gender egalitarian lifestyle, and under certain circumstances, it is illegitimate for a state to fail to do so. (shrink)