Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

Isaiah Berlin repeatedly attempted to derive liberalism from value pluralism. It is generally agreed that Berlin 's arguments fail; however, neo-Berlinians have taken up the project of securing the entailment. This paper begins with an account of why the Berlinian project seems attractive to contemporary theorists. I then examine Berlin 's argument. With this background in place, I argue that recent attempts by William Galston and George Crowder to rescue the Berlinian project do not succeed.

This article tackles one of the most burning issues discussed by adherents of the dynamically developing movement in ethics which bears on political and legal philosophy, that is value-pluralism. In particular, the article is devoted to an investigation into the highly controversial issue of the relationship between pluralism and liberalism, based upon the three crucial, divergent approaches represented by Isaiah Berlin and his two main opponents, John Gray and George Crowder. The analysis leads to the conclusion that the two concepts (...) in question are neither mutually exclusive nor logically connected, but actually overlapping, which signifies the existence of a loose, de facto connection between them. Such a final thesis proves to be consistent with the position of Isaiah Berlin, and contrary to the final statements endorsed by his critics, John Gray and George Crowder. (shrink)

Political philosophy has seen vibrant debate over the connection, if any, between liberalism and pluralism. Some philosophers, following Isaiah Berlin, reckon a close connection between the two concepts. Others--most notably John Gray--believe that liberalism and pluralism are incompatible. In this essay, I argue that the puzzle can be solved by distinguishing the responsibilities of liberal states to their peoples from the responsibilities of liberal states to other states. There is an entailment from pluralism to liberalism, and it in turn implies (...) that while liberal states must tolerate "illiberal" lifestyles within their borders, liberal states must not tolerate illiberal states. The fact of liberal intolerance, however, does not justify unreasonably aggressive intervention by liberal states, nor does it mean that illiberal states deserve to be punished. (shrink)

Issues relating to diversity and pluralism continue to permeate both social and political discourse. Of particular contemporary importance and relevance are those issues raised when the demands associated with forms of pluralism clash with those of the liberal state. These forms of pluralism can be divided into two subcategories: thin and thick pluralism. Thin pluralism refers to forms of pluralism that can be accommodated by the existing liberal framework, whereas thick pluralism challenges this liberal framework. -/- This thesis is an (...) examination of four forms of political association that may be able to accommodate and support the demands of pluralism. These four models are Rawls’ political liberalism, Crowder’s value pluralism, Rorty’s post-foundational liberalism, and Mouffe’s radical democratic project. What unites these four forms of political association is their capacity to avoid the exclusionary effects of a form of liberalism that I, following Gaus, refer to as Enlightenment liberalism. As the name suggests, this conception of liberalism is anchored in the Enlightenment, and in particular with what may be considered as the Enlightenment view of reason. As such, therefore, Enlightenment liberalism is both universal and perfectionist. In this context, I argue that Enlightenment liberalism is a species of what Berlin refers to as ‘moral monism’. -/- These four forms of political association are ordered in such a way as to chart an intellectual trajectory. Rawls and Crowder are both situated firmly within the liberal tradition, whereas Rorty and Mouffe move beyond this, and embrace a form of post-foundational politics. It is in this trajectory that the second theme of this thesis emerges. This is centred on a paradox: in order to avoid the exclusionary effect of Enlightenment liberalism and embrace a form of political association that meets the demands of pluralism and diversity, the models examined still promote autonomy as the dominant virtue. (shrink)

Normal 0 false false false MicrosoftInternetExplorer4 In this article, we will look at the political philosophical theories of Brian Barry ( Culture and Equality , 2001) and Chandran Kukathas ( The Liberal Archipelago , 2003) and see which consequences both theories have for the Belgian model of church and state. For both authors, the liberal state should be neutral toward religion but they interpret this neutrality in a different way. According to Kukathas, neutrality implies a hands-off policy and therefore, recognizing (...) and financing religions is out of the question. For Barry on the other hand, the state is neutral if equal people have equal opportunities. Consequently, state support for religions and even the recognition of religions is possible, if religions are treated in the same way. However, a hands-off policy is also in line with Barry’s theory. Both from a pragmatic and from a normative point of view, Barry’s egalitarian liberalism seems the most interesting theory as an inspiring source for the evolvement and modification of the Belgian system, towards more fairness and equality. (shrink)