Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

What justifies political power? Most philosophers argue that consent or democracy are important, in other words, it matters how power is exercised. But this book argues that outcomes primarily matter to justifying power.

Derek Parfit has argued that prioritarianism “naturally” has global scope, i.e. naturally applies to everyone, irrespective of his or her particular national, state or other communal affiliation. In that respect, it differs from e.g. egalitarianism. In this article, I critically assess Parfit's argument. In particular, I argue that it is difficult to draw conclusions about the scope of prioritarianism simply from an inspection of its structure. I also make some suggestions as to what it would take to argue that prioritarianism (...) has either global or merely domestic scope. (shrink)

The paper considers a hierarchical theory that combines concern for two values: individual well-being – as a fundamental, first-order value – and (distributive) fairness – as a high-order value that its exclusive function is to complete the value of individual well-being by resolving internal clashes within it that occur in interpersonal conflicts. The argument for this unique conception of high-order fairness is that fairness is morally significant in itself only regarding what matters – individual well-being – and when it matters (...) – in interpersonal conflicts in which constitutive aspects of individual well-being clash. Consequently, the proposed theory is not exposed to claim that fairness comes at the expense of welfare. This theory is considered within a consequential framework, based on the standard version and, alternatively, on a novel interpretation of consequentialism. Thus, it refutes the claim that consequentialism does not take the distinction between persons seriously. (shrink)

According to the Leveling Down Objection, some, if not all, egalitarians must concede that leveling down can make things better in a respect—in terms of equality. I argue, first, that if this is true, then it is hard for such egalitarians to avoid the even more disturbing result that leveling down can be better all-things-considered. I then consider and reject two attempts to take this particular sting out of being an egalitarian. The first is Tom Christiano’s argument that the egalitarian (...) is not forced to concede that the leveled down state is better with respect to equality, on the grounds that if equality with respect to any X matters, e.g. welfare, then value must be assigned to X, rendering the leveled down state inferior even with respect to equality. This is insufficient, I argue, to justify his requirement that Pareto-inferior states cannot be better with respect to equality. The second, offered by both Ingmar Persson and Campbell Brown, is to argue that prioritarianism—a central rival to egalitarianism—is also subject to the Leveling Down Objection. Persson and Campbell fail, I claim, because their arguments turn on increases in measures in leveled down states that have no value on the prioritarian view. (shrink)

Many think that equality is an intrinsic value. However, this view, especially when based on a consequential foundation, faces familiar objections related to the claim that equality is sometimes good for none and bad for some: most notably the levelling down objection. This article explores a unique (consequential) conception of equality, as part of a more general conception of fairness concerning the resolution of interpersonal conflicts, which is not exposed to these objections.

În acest capitol îmi revine sarcina de a prezenta unul dintre cele mai influente și mai dinamice curente din filosofia politică actuală. Este vorba, desigur, despre curentul care dă titlul acestui capitol: egalitarianismul.