Most agree that envy, or at least the malicious kind, should not have any role in the moral justification of distributive arrangements. This paper defends a contrary position. It argues that at...

Conventional wisdom among contemporary liberal egalitarians is that taxing individuals according to their “endowment” or “earnings capacity” would constitute an unacceptable intrusion on basic human liberties. In effect, the argument goes, such a scheme would result in a type of slavery - in order to pay the tax, people would be forced to accept jobs commensurate with their identified levels of endowment. The most succinct formulation of this argument comes from John Rawls, who argued that an endowment tax “would force (...) the more able into those occupations in which earnings were high enough for them to pay off the tax; it would interfere with their liberty to conduct their life within the scope of the principles of justice…”This Article examines the Rawlsian objection to endowment taxes and considers whether it can be distinguished from the libertarian claim, advanced most famously by Robert Nozick, that taxation of earnings is unjust because it is “on a par with forced labor.” The Article’s principal claim is that unless one assigns greater moral value to non-market activities than to market activities (a position arguably in tension with the liberal principle of neutrality as between alternative visions of the good life), there is no difference in kind or in degree between the interference with liberty occasioned by the two types of taxes. It follows from this analysis that if one accepts Rawls’s argument regarding endowment taxes, one must also accept Nozick's argument regarding wage taxes. If correct, this conclusion presents the liberal egalitarian with a dilemma: she must either (1) embrace endowment taxes as a moral ideal, rejecting the liberty concerns expressed by Rawls and others, or (2) join Nozick in renouncing the ordinary taxation of earnings, a move that would substantially weaken her commitment to egalitarian outcomes.The purpose of the Article is not to offer any particular resolution of this dilemma, but rather to expose some of the tensions inherent in the liberal egalitarian framework and to suggest that consideration of these tensions is necessary to the development of a more satisfactory liberal egalitarian position on questions of taxation and distributive justice. Toward that end, an alternative framework is suggested for assessing the liberty cost of taxation. It is contended that all taxes-whether on income, consumption, wealth, endowment or other tax bases-interfere with individuals’ pursuit of the good life. For any given level of revenue to be raised through taxation, the recognition and protection of a liberty interest in one type of activity will simply increase the liberty costs associated with unprotected activities. The liberal instinct to shield non-market activity from taxation does not reduce the liberty cost of taxation, but rather shifts it to those whose conceptions of the good life involve the use of markets. This is not to suggest that a concern for personal autonomy should not inform our choice of tax institutions, but rather that the question may ultimately be one of distribution. That is, in fashioning a tax system, how best can we allocate the benefit of being free from taxation's inevitable interference with personal autonomy? (shrink)

În acest capitol îmi revine sarcina de a prezenta unul dintre cele mai influente și mai dinamice curente din filosofia politică actuală. Este vorba, desigur, despre curentul care dă titlul acestui capitol: egalitarianismul.

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

[Book Review] Joseph Heath sometimes plays the role of a gadfly in climate and environmental ethics. He often defends conventional, economics-focused claims which rub many philosophers the wrong way—claims that are at the heart of issues raised in these pages, claims such as that discounting is justifiable, growth is good, or cost-benefit analysis is appropriate in liberal democracies. I think we can all agree that sophisticated defences of conventional positions play an important part in the ecosystem. For philosophers, a gadfly (...) can challenge entrenched conceptions. If we agree that these goals are worthwhile, then this book serves as a useful summary and synthesis of the ways Heath has ably defended conventional claims about climate policy. (shrink)

Welfarism is the view that morality is centrally concerned with the welfare or well-being of individuals. The division between welfarist and non-welfarist approaches underlies many important disagreements in ethics, but welfarism is neither consistently defined nor well understood. I survey the philosophical work on welfarism, and I offer a suggestion about how the view can be characterized and how it can be embedded in various kinds of moral theory. I also identify welfarism's major rivals, and its major attractions and weaknesses.

Joseph Heath sometimes plays the role of a gadfly in climate and environmental ethics. He often defends conventional, economics-focused claims which rub many philosophers the wrong way—claims that are at the heart of issues raised in these pages, claims such as that discounting is justifiable, growth is good, or cost-benefit analysis is appropriate in liberal democracies. I think we can all agree that sophisticated defences of conventional positions play an important part in the ecosystem. For philosophers, a gadfly can challenge (...) entrenched conceptions. If we agree that these goals are worthwhile, then this book serves as a useful summary and synthesis of the ways Heath has ably defended conventional claims about climate policy. (shrink)

En el presente trabajo sostengo que los argumentos específicos desarrollados por John Rawls para justificar la adopción de un estándar de bienes sociales primarios no logran su cometido. En primer lugar, presento y critico los argumentos rawlsianos relacionados con intuiciones antidiscriminatorias y con el hecho del pluralismo razonable. Asimismo, caracterizo y critico las ideas rawlsianas concernientes al alcance del concepto de equidad, así como el argumento de los gustos caros y de la responsabilidad por los fines. Estimo que ellos no (...) logran justificar el distribuendum recursivista de bienes sociales primarios. En cambio, entiendo que tales consideraciones brindan apoyo a un estándar bienestarista. Ello se debe a que un estándar welfarista enfrenta exitosamente las dificultades que Rawls menciona para favorecer el estándar recursivista de bienes sociales primarios. In the present paper I argue that the specific arguments developed by John Rawls to justify the standard of social primary goods do not succeed. In the first place I develop and criticize the Rawlsian arguments grounded in antidiscriminatory intuitions and the fact of reasonable pluralism. I also characterize and criticize Rawls's ideas concerning the scope of the concept of fairness as well as his argument concerning extensive tastes and responsibility for ends. I believe that they do not justify a resourcist distribuendum. On the contrary, I argue that such considerations support a welfarist standard. The reason is that a welfarist standard successfully deals with the difficulties Rawls mentions in favoring the resourcist standard of social primary goods. (shrink)