În acest capitol îmi revine sarcina de a prezenta unul dintre cele mai influente și mai dinamice curente din filosofia politică actuală. Este vorba, desigur, despre curentul care dă titlul acestui capitol: egalitarianismul.

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

-/- I start from three premises, roughly as follows: (1) that if possible world x is better than world y for every individual who exists in either world, then x is better than y; (2) that if x has a higher average utility, a higher total utility, and no more inequality than y, then x is better than y; (3) that better than is transitive. From these premises, it follows that benefits given to the worse off contribute no more to (...) the world’s value than equal-sized benefits given to the better off. (shrink)

Envy involves the wish to have something that someone else has; jealousy involves the wish not to lose something that the subject has and someone else does not. Envy and jealousy would seem to involve a similar emotional attitude. Both are concerned with a change in what one has: either a wish to obtain or a fear of losing. This is not a negligible distinction, however. The wish not to lose something is notably different from the wish to obtain something (...) and this difference has significant implications. (shrink)

A common anti-egalitarian argument is that equality is motivated by envy, or the desire to placate envy. In order to avoid this charge, John Rawls explicitly banishes envy from his original position. This article argues that this is an inconsistent and untenable position for Rawls, as he treats envy as if it were a fact of human psychology and believes that principles of justice should be based on such facts. Therefore envy should be known about in the original position. The (...) consequences for Rawlsian theory—both substantive and methodological—are discussed. (shrink)

This work provides an analysis of the basic cognitive components of envy. In particular, the roles played by the envious party's social comparison with, and ill will against, the better off are emphasised. The ill will component is characterised by the envier's ultimate goal or wish that the envied suffer some harm, and is distinguished from resentment and sense of injustice, which have often been considered part of envy. The reprehensible nature of envy is discussed, and traced back to the (...) analysis of its components. Finally, we explore both points of overlap and distinguishing features between envy and other emotions such as jealousy or emulation, and make a few general remarks, pointing to the necessity of overcoming conceptual looseness in the notion of envy. (shrink)

The widespread assumption that anger is a response to wrongdoing and motivates people to sanction it, as well as the lack of distinction between resentment and indignation, obscure notable differences among these three emotions in terms of their specific beliefs, goals, and action tendencies, their nonmoral or moral character, and the kinds of moral claim implied. We provide a cognitive-motivational analysis of anger, resentment, and indignation, showing that, while sharing a common core, they are distinguishable from one another because they (...) comprise nonoverlapping belief–goal compounds. We also emphasize the usefulness of applying a belief–goal analysis to kin emotions because, by comparison, one can sharpen the analysis and identify the distinctive features of each of them. (shrink)

We present an analysis of emotional experience in terms of beliefs and desires viewed as its minimal cognitive constituents. We argue that families of emotions can be identified because their members share some of these constituents. To document this claim, we analyze one family of emotions—which includes the feeling of inferiority, admiration, envy, and jealousy—trying to show that the distinctiveness of each emotion is due to the specific compound of beliefs and desires it implies, whereas the kinship among related emotions (...) is due to their sharing of cognitive or motivational components. Finally, we address the gestalt problem, that is, the question of how it is possible that emotions, although consisting of several “atomic” elements, are felt as unitary experiences. (shrink)