Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

The starting point of our analysis is to present the grounds of a jurisprudential solution issued by the French Court of Cassation, in the Decision no. 573 of June the 3rd 2010, considered in doctrine as a true “reversal” in the light of the new interpretation of the ethical foundation and of the legal consequences regarding the lack of information towards the patient. If until now, it was considered that only those situations where lack of information resulted in a “loss (...) of a chance” entitles the patient to claim compensation, these compensations being only in proportion to his loss, this time it moved forward, stating that in case the doctor is guilty only of failing to inform his patient he may be responsible for the moral damage caused to the patient, on the basis of tort liability. For the first time, the solution of the Court brings into question the ethical and legal foundation of responsibility the lack of respect for human dignity, by disregarding the individual as patient. Thus, the lack of information acquires new dimensions, of ethical nature, much deeper and with complex meanings. Following these coordinates, the paper proposes a new approach to the doctor’s obligation to inform his patient, this time from an ethical perspective, related to the respect owed to human beings, especially those in need – the suffering. Respecting dignity is an inherent right of every human being, free to decide his own destiny. The patient, a person so vulnerable to his inevitable fate, is entitled to know his illness diagnosis, the intervention and treatment options, the risks that the patient could be exposed to, when expressing freely and in full knowledge the “assent on basis of information”. The failure of its information on certain aspects which, if they were known, would be likely to offer the possibility to choose a particular solution, is not only a breach of a professional duty, which involves not only tort liability, but also an ethical misconduct by ignoring his dignity as a human being. Information is closely linked to the trust that the patient offers to a specialist, in order to apply the method of prevention or treatment that is best suited for his health condition, displaying the lowest risk. If, however, the doctor acts without correctly and fully informing the patient, he betrays his patient’s trust, the patient being unable to choose the best solution, according to his own will. (shrink)

Ethical dilemmas raised by the use of nanotechnology in medical practice can be viewed from several perspectives: religious spiritualist perspective, the perspective of human dignity (nanotechnologies can be thought of as an affront to human dignity), the issue of controversial choice. The article aims to expose some bioethical dilemmas in using synthetic biology and nanotechnologies. Nowadays is often brought into discussion the fact it is possible to appear in the future new human species resulted not via natural selection and evolution, (...) but through the demiurgic effect of technology development in areas such as: synthetic biology, genetics, neurobiology and neurosciences, prosthesis technology and not least of artificial intelligence research. We will also refer into this paper at the possible raised challenges to ethicists who are oriented towards an ethics of species. Those challenges are raised right from the dawn of a consciousness of species, a social construction generated by changes of the meaning of belonging to humanity. During our article we argue that medical technology, especially genetics, medical assisted human reproduction and not least synthetic biology, require a rethinking ethical meanings of applying those technologies in everyday practices. (shrink)

Although euthanasia is seen as the problem of the individual will and as one’s right to privacy, to a better quality of life or to a dignified death, it has major institutional implications. They are closely related to the juridical system, to the way of understanding state involvement in protecting the individuals and respecting their freedoms, to the institutional system of health care, to the government rules that establish social, political or professional practices. The public debate around the topics related (...) to the human condition, like euthanasia, grants a special force to public communication, to organizational communication, to communication in professional environments, to physician-patient communication and, more generally, to interpersonal communication. In this text we emphasize the importance of public debate on euthanasia from the perspective of organizational ethics, of medical deontology, of patients’ rights, but especially of elaborating public policies and national programs, and we underline the importance of the need to establish protocols for health care, as well as to build a framework of democratic communication. (shrink)

justice as fairness envisions a society of free citizens holding equal basic rights cooperating within an egalitarian economic system. His account of political liberalism addresses the legitimate use of political power in a democracy, aiming to show how enduring unity may be achieved despite the diversity of worldviews that free institutions allow. His writings on the law of peoples extend these theories to liberal foreign policy, with the goal of imagining how a peaceful and tolerant international order might be possible.

Entrepreneurs are the persons who offer new products, services and technologies. They can bring the changes through innovation to maximize the social good. Knowledge is the key element of the innovation systems and the institutions which have an important role in its development can be stated as: Universities and academic institutions, Government organizations, and Innovative enterprises. Entrepreneurship is linked to economic growth as its main activity lies on transforming ideas into economic opportunities. Entrepreneurship serves as an important vehicle for economic (...) and social prosperity by improving productivity and economic competitiveness and for this reason the participants’ cooperation and links between each other is essential to acquire and diffuse knowledge for the knowledge-based economies. Universities role in the socio-economic development is important as they improve and diffuse scholarly knowledge. (shrink)

Normal 0 false false false MicrosoftInternetExplorer4 /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;} The constructionist approach of philosophy includes an epistemic dimension and a pragmatic emphasis on the interdependence between knowledge and action in the social areas. Appreciative approach to philosophy is based on the work of David Cooperrider on “Appreciative Inquiry”, which is a form of pragmatic discourse that substitutes the focus (...) on the problem with the focus on successful elements of previous experience of individuals, groups, organizations or communities. This experience can be integrated in the philosophical discourse starting from Plato's dialogues and maieutic method promoted by Socrates. Hermeneutic of the real seen as a philosophical reflection on the daily positive experiences falls into tradition of philosophical search of the ultimate meaning of reality. The appreciative speech starts from a postmodern view by a constructivist and constructionist approach, through which reality itself is a social construction generated by successive negotiations on accepted interpretations. Appreciative philosophy is centered on a semiotics grid that seeks positive qualities of existence and its strengths. Appreciative theology reveals a collaborative process between humanity and divine that catalyzes transformations in human being giving them life including eternal life. The communion human-Divinity is seen as a divine-human co-creation. (shrink)