En este artículo investigamos el pensamiento de Kierkegaard y Nietzsche al respecto de un concepto teológico que aparece formulado, por primera vez, en la carta de Pablo a los Filipenses, a saber: la kénosis o el «anonadamiento» de Jesús de Nazaret. Este concepto juega un papel determinante en la crítica que ambos pensadores dedican al cristianismo. Sin embargo, nuestro propósito es mostrar cómo “la nada” de Jesús, adquiere, en sus respectivas filosofías, una significación tan importante como irreconciliable.

Creștinismul reprezintă una din cele trei mari religii monoteiste ale lumii ca număr de aderenți, aflându-se cu mult înaintea iudaismului și islamului, născându-se, istoricește vorbind, în prima jumătate a secolului I, când un mic grup de evrei palestinieni l-au identificat pe Mesia cu nimeni altul decât Isus Hristos din Nazaret. De-a lungul a două milenii de existență, creștinismul a evoluat și s-a extins în lume pe spații largi fiind, totodată, însoțit de stări de tensiune, crize, războaie religioase, schisme și (...) conflicte de natură teologică, fapt ce a avut drept consecință apariția mai multor biserici distincte. (shrink)