Pe parcursul anului trecut, la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gheorghe Zane” din Iaşi, a avut loc workshopul „Concepte şi argumente în filosofia social-politică. Interpretări şi dezbateri”. Workshopul s-a desfăşurat în cadrul proiectului POSDRU „Societatea bazată pe cunoaştere: cercetări, dezbateri, perspective”. Cartea de faţă este principalul rezultat al acestui workshop. Ea a fost gândită şi propusă spre publicare în primul rând din speranţa că va fi utilă celor care doresc să se iniţieze – sau celor care încearcă să-i iniţieze (...) pe alţii – în teoria şi filosofia social-politică (mai ales cea contemporană). Aceasta cu atât mai mult cu cât, la noi, lucrările de acest tip (fie semnate de autori români, fie traduceri) sunt încă destul de rare. Mă refer aici la lucrările care acordă o atenţie specială (şi) filosofiei politice (teoriei politice normative), nu doar ştiinţei politice sau politologiei (teoriei politice empirice). Dacă cele din urmă apar din ce în ce mai frecvent în ultima vreme, cele dintâi rămân, din păcate, foarte puţine, chiar insuficiente. Cartea nu este nici pe departe una exhaustivă. În ciuda acestui „defect”, cred că ea îşi poate îndeplini totuşi obiectivul fundamental, fie şi numai pentru că oferă analize, prezentări şi comentarii despre câteva dintre cele mai importante concepte şi teorii din teoria socială şi politică recentă. Mai mult, în cadrul ei sunt discutate inclusiv unele concepte sau/şi teorii încă puţin analizate la noi (precum „multiculturalismul”, „dreptatea socială”, „genul” sau „democraţia deliberativă”). Se obişnuieşte uneori ca autorul introducerii unui volum de acest tip să prezinte în rezumat şi principalele idei apărate sau/şi metodologii utilizate de autorii fiecăruia dintre capitole. Eu nu voi face acest lucru. Motivul? Aş risca să fiu redundant, de vreme ce astfel de precizări şi rezumate au fost deja realizate de autorii volumului, chiar în debutul capitolelor pe care le semnează. Acestea fiind spuse, ţin să mai evidenţiez doar un singur lucru: aşa cum se va observa cu siguranţă, multe dintre capitolele lucrării nu sunt simple texte introductive (deşi au, fără îndoială, şi o astfel de dimensiune). Altfel spus, autorii acestor capitole nu s-au mulţumit să prezinte doar ideile, argumentele sau teoriile altor autori (şi în special ale celor consideraţi de referinţă) în problemele pe care le analizează. De multe ori, ei prezintă, dimpotrivă, şi idei, opinii, interpretări, argumente, perspective sau chiar teorii ori măcar „semiteorii” proprii asupra conceptelor şi problemelor pe care le abordează. Acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător. Pentru fiecare dintre autorii capitolelor din acest volum, conceptele şi problemele pe care le prezintă aici constituie o preocupare sistematică şi constantă, dacă nu chiar preocuparea lor fundamentală, cel puţin în ultimii ani. De altfel, cel puţin în România, preocupările şi contribuţiile în domeniu ale multora dintre ei sunt deja cunoscute şi comentate, fie şi doar în cercul restrâns al specialiştilor şi al celor interesaţi de teoria social-politică. (shrink)

In the educational sphere, the concept of democracy is used in many and varied ways, though the hegemonic school culture often starts from a concept of democracy that is taken for granted, and it is understood that the entire educational community shares a similar concept. As a result of the research project “Democracy, participation and inclusive education in schools” we realized that the above-mentioned concept is used without being accurately defined in the school setting. This observation is what has prompted (...) us to write this article, basically structured in two parts. In the first part, based on the theoretical debate occurring in the field of social sciences, we delimit the concept of democracy and structure it in four basic dimensions: governance, inhabitance, otherness and ethos. In the second part, we specify and examine in depth these four dimensions in the school setting in order to construct a broad and transversal, yet specific, definition, with which to be able to develop ambitious democratic projects and, in turn, contribute to scientific debate. (shrink)

A number of phenomena have lent a new complexity to the long-standing challenge of constructing a legitimate and stable political order. I contend that both legitimacy and integration under contemporary conditions ultimately hinge upon a form of public practical reasoning that departs considerably from the ones proposed by John Rawls, Jürgen Habermas and several deliberative democrats. I argue that the generalizability test that constitutes the cornerstone of most contemporary neo-Kantian theories of public reason should be abandoned as a rule of (...) public argumentation and be replaced by a norm of civic responsiveness towards minority claims. I not only suggest that a wider variety of reasons, motives and genres of speech needs to be admitted within the purview of public reason, but more fundamentally that generalizability cannot cogently be seen as anything more (or less) than a civic virtue. The underlying point of this article is that neo-Kantian theories of public reason work with a problematic conception of practical reason. I conclude by providing reasons, against some radical and agonistic democrats, why the language of public reasoning needs to be retained and renovated. Key Words: acknowledgement • agonistic democracy • deliberative democracy • generalizability • Habermas • pluralism • practical reason • public reason • Rawls • social integration. (shrink)

This dissertation addresses a debate about the proper relationship between democratic theory and institutions. The debate has been waged between two rival approaches: on the one side is an aggregative and economic theory of democracy, known as constitutional economics, and on the other side is deliberative democracy. The two sides endorse starkly different positions on the issue of what makes a democracy legitimate and stable within an institutional setting. Constitutional economists model political agents in the same way that neoclassical economists (...) model economic agents, that is, as self-regarding, rational maximizers; so that evaluations of democratic legitimacy and stability depend on the extent to which the design of institutional rules and practices maximize individual utility by promoting efficient schemes of collective choice. Deliberative democrats, on the other hand, understand political agents as communicative reason-giving subjects who justify their preferences and positions on issues that jointly affect them in a process of consensus-directed discourse, or deliberation; so that evaluations of democratic legitimacy and order depend on the degree to which institutional norms and practices promote deliberation and draw upon deliberated public judgment. I argue that despite the numerous incompatibilities between constitutional economics and deliberative democracy—which amount to a 'deep divide'—an opportunity to produce a genuine synthesis of the two approaches arises inasmuch as it is possible to overcome several points of opposition in their separate research programmes. The central thesis of the dissertation is that it is possible to construct a bridge spanning the divide between constitutional economists and deliberative democrats, and that Dewey and Bentley's transactional view can facilitate this bridge-building project. Pursuant to this end, the points of opposition between the v research programmes are mediated by way of five concepts which, on balance, favor deliberative democracy and its feasible institutionalization. (shrink)

(2006). Democratic Deliberation in a Multinational Federation. Critical Review of International Social and Political Philosophy: Vol. 9, No. 3, pp. 419-444.