Suporterii lui Popper au susținut că cele mai multe critici se bazează pe o interpretare neînțeleasă a ideilor sale. Ei afirmă că Popper nu ar trebui interpretat în sensul că falsificabilitatea este o condiție suficientă pentru delimitarea științei. Unele pasaje par să sugereze că el o consideră doar o condiție necesară. Alte pasaje ar sugera că, pentru ca o teorie să fie științifică, Popper impune (pe lângă falsificabilitate) și alte teste, și că rezultatele negative ale testelor sunt acceptate. DOI: 10.13140/RG.2.2.22639.79521.

Malgré les critiques de la théorie de Karl Popper sur la falsifiabilité pour la démarcation entre la science et la non-science, principalement la pseudo-science, ce critère est toujours très utile et parfaitement valide après avoir été perfectionné par Popper et ses disciples. De plus, même dans sa version originale, qualifiée de « dogmatique » par Lakatos, Popper n’a pas affirmé que cette méthode constituait un critère absolu de démarcation : un seul contre-exemple ne suffit pas à falsifier une théorie ; (...) une théorie peut légitimement être sauvée de la falsification en introduisant une hypothèse auxiliaire. Comparé à la théorie des révolutions de Kuhn, de qui lui-même s'est dissocié pour la transformer en une théorie des « micro-révolutions », j'estime que la méthode de démarcation de Popper, ainsi que le développement ultérieur proposé par lui, incluant la corroboration et la vraisemblance, même imparfait, n’est pas seulement valable aujourd’hui, mais c’est la meilleure méthodologie de démarcation. -/- SOMMAIRE: -/- Abstract Introduction 1. Le problème de la démarcation 2. Pseudoscience 3. Falsifiabilité 4 Falsification et réfutation 5 Extension de la falsifiabilité 6. Critiques de la falsifiabilité 7 Support de la falsifiabilité 8 Tendance actuelle Conclusions Bibliographie Notes -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.19124.60805 . (shrink)

Despite the criticism of Karl Popper's falsifiability theory for the demarcation between science and non-science, mainly pseudo-science, this criterion is still very useful, and perfectly valid after it was perfected by Popper and his followers. Moreover, even in his original version, considered by Lakatos as "dogmatic", Popper did not assert that this methodology is an absolute demarcation criterion: a single counter-example is not enough to falsify a theory; a theory can legitimately be saved from falsification by introducing an auxiliary hypothesis. (...) Compared to Kuhn's theory of revolutions, which he himself later dissociated from it transforming it into a theory of "micro-revolutions," I consider that Popper's demarcation methodology, along with the subsequent development proposed by him, including the corroboration and the verisimilitude, though imperfect, is not only valid today, but it is still the best demarcation methodology. For argumentation, I used the main works of Popper dealing with this issue, and his main critics and supporters. After a brief presentation of Karl Popper, and an introduction to the demarcation problem and the falsification methodology, I review the main criticisms and the arguments of his supporters, emphasizing the idea that Popper has never put the sign of equality between falsification and rejection. Finally, I present my own conclusions on this issue. CONTENTS -/- Abstract Introduction 1 The demarcation problem 2 Pseudoscience 3 Falsifiability 4 Falsification and refutation 5 Extension of falsifiability 6 Criticism of falsifiability 7 Support of falsifiability 8 The current trend Conclusions Bibliography Notes -/- DOI: 10.58679/MM99220. (shrink)

În această lucrare argumentez faptul că, în ciuda criticilor teoriei falsificabilității propuse de Karl Popper pentru demarcarea între știință și ne-știință, în principal pseudoștiință, acest criteriu este încă foarte util, și perfect valabil după perfecționarea lui de către Popper și adepții lui. Mai mult, chiar și în versiunea sa inițială, considerată de Lakatos ca ”dogmatică”, Popper nu a afirmat că această metodologie este un criteriu absolut de demarcare: un singur contra-exemplu nu este suficient pentru a falsifica o teorie; mai mult, (...) o teorie poate fi salvată în mod legitim de falsificare prin introducerea unei ipoteze auxiliare. În comparație cu teoria lui Kuhn a revoluțiilor, de care el însuși s-a dezis ulterior transformând-o într-o teorie a ”micro-revoluțiilor”, consider că metodologia de demarcare a lui Popper, împreună cu dezvoltarea ulterioară propusă de acesta, inclusiv coroborarea și verosimilitudinea, deși imperfectă, nu numai că este valabilă și azi, dar este încă cea mai bună metodologie de demarcare. Pentru argumentare, m-am folosit de principalele lucrări ale lui Popper care tratează această problemă, și a principalilor săi critici și susținători. După o scurtă prezentare a lui Karl Popper, și o introducere în problema demarcației și metodologia falsificabilității, trec în revistă principalele critici aduse și argumentele susținătorilor săi, accentuând pe ideea că Popper nu a pus niciodată semnul egalității între falsificare și respingere. În final prezint propriile concluzii în această problemă. -/- DOI: 10.58679/TW55590. (shrink)

Les partisans de Popper ont fait valoir que la plupart des critiques reposaient sur une incompréhension de ses idées. Ils affirment que Popper ne devrait pas être interprété dans le sens où la falsifiabilité est une condition suffisante pour la délimitation de la science. Après avoir abandonné le concept de falsifiabilité, la question de la méthode de démarcation entre science et pseudoscience a été : choisir la théorie la plus probable à des fins pédagogiques, la théorie la plus corroborée par (...) souci de vérité, ou la théorie la plus informative et explicative pour nous rapprocher le plus de réalité ? DOI: 10.13140/RG.2.2.34479.28324. (shrink)

Popper's supporters argued that most criticism is based on an incomprehensible interpretation of his ideas. They argue that Popper should not be interpreted as meaning that falsifiability is a sufficient condition for the demarcation of science. Some passages seem to suggest that he considers it is only a necessary condition. Other passages would suggest that for a theory to be scientific, Popper requires (besides falsifiability) other tests, and that negative test results are accepted. A demarcation criterion based on falsifiability that (...) includes these elements will avoid the most obvious counter-arguments of a criterion based on falsifiability alone. DOI: 10.13140/RG.2.2.30071.47527. (shrink)