The paper begins with a retrospective of the debates on the origin of life: the virus or the cell? The virus needs a cell for replication, instead the cell is a more evolved form on the evolutionary scale of life. In addition, the study of viruses raises pressing conceptual and philosophical questions about their nature, their classification, and their place in the biological world. The subject of pandemics is approached starting from the existentialism of Albert Camus and Sartre, the replacement (...) of the exclusion ritual with the disciplinary mechanism of Michel Foucault, and about the Gaia hypothesis, developed by James Lovelock and supported in the current pandemic by Bruno Latour. The social dimensions of pandemics, their connection to global warming, which has led to an increase in infectious diseases, and the deforestation of large areas, which have caused viruses to migrate from their native area (their "reservoir") are highlighted below. The ethics of pandemics is approached from several philosophical points of view, of which the most important in a crisis of such global dimensions is utilitarianism which involves maximizing benefits for society in direct conflict with the usual (Kantian) view of respect for people as individuals. After a retrospective of the COVID-19 virus that caused the current pandemic, its life cycle and its history, with an emphasis on the philosophy of death, the concept of biopower initially developed by Foucault is discussed, with reference to the practice of modern states of control of the populations and the debate generated by Giorgio Agamben who states that what is manifested in this pandemic is the growing tendency to use the state of emergency as a normal paradigm of government. An interesting and much debated approach is the one generated by the works of Slavoj Žižek, who states that the current pandemic has led to the bankruptcy of the current "barbaric" capitalism, wondering if the path that humanity will take is a neo-communism. Another important negative effect is desocialization, with the conclusion of some philosophers that we cannot exist independently of our relationships with others, that a person's humanity depends on the humanity of those around him. The last section is dedicated to forecasting what the world will look like after the pandemic, and there are already signs of a paradigm shift, including the sudden disappearance of the "wall" ideology: a cough was enough to make it suddenly impossible to avoid the responsibility that every individual has it towards all living beings for the simple fact that he is part of this world, and of the desire to be part of it. The whole is always involved in part, because everything is, in a sense, in everything and in nature there are no autonomous regions that are an exception. The COVID-19 pandemic seems to restore the supremacy that once belonged to politics. One of the virtues of the virus is its ability to generate a more sober idea of ​​freedom: to be free means to do what needs to be done in a specific situation. -/- CONTENTS: -/- Abstract Introduction 1 Viruses 1.1 Ontology 2 Pandemics 2.1 Social dimensions 2.2 Ethics 3 COVID-19 3.1 Biopolitics 3.2 Neocommunism 3.3 Desocialising 4 Forecasting Bibliography -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.31039.74405/1. (shrink)

Lucrarea debutează cu o retrospectivă a dezbaterilor privind originea vieții: virusul sau celula? Virusul are nevoie de celulă pentru replicare, în schimb celula este o formă mai evoluată pe scara evoluționistă a vieții. În plus, studiul virușilor ridică întrebări conceptuale și filozofice presante despre natura lor, clasificarea lor, și locul lor în lumea biologică. Subiectul pandemiilor este abordat pornind de la existențialismul lui Albert Camus și Sartre, înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, și despre ipoteza (...) Gaia, dezvoltată de James Lovelock și susținută în actuala pandemie de Bruno Latour. În continuare sunt evidențiate dimensiunile sociale ale pandemiilor, legătura lor cu încălzirea globală care a dus la o creștere a bolilor infecțioase, și despădurirea unor zone întinse, care au determinat virușii să migreze din zona lor nativă („rezervorul” lor). Etica pandemiilor este abordată din mai multe puncte de vedere filosofice, din care cel mai important într-o criză de asemenea dimensiuni globale este utilitarismul care presupune maximizarea beneficiilor pentru societate în conflict direct cu viziunea obișnuită (kantiană) privind respectul față de persoane ca indivizi. După o retrospectivă a virusul COVID-19 care a cauzat actuala pandemie, a ciclului său de viață și a istoriei sale, cu accent pe filosofia morții, este discutat conceptul de bioputere dezvoltat inițial de Foucault, cu referire la practica statelor naționale moderne de control al populațiilor și dezbaterea generată de Giorgio Agamben care afirmă că ceea ce se manifestă în această pandemie este tendința crescândă de a folosi starea de excepție ca o paradigmă normală de guvernare. O altă abordare de interes și foarte dezbătută este cea generată de lucrările lui Slavoj Žižek, care afirmă că actuala pandemie a dus la falimentul actualului capitalism ”barbar”, întrebându-se dacă nu cumva drumul pe care îl va lua omenirea este un neo-comunism. Un alt efect negativ important este desocializarea, cu concluzia unor filosofi că nu putem exista independent de relațiile noastre cu ceilalți, că umanitatea unei persoane depinde de umanitatea celor din jurul ei. Ultima secțiune este dedicată previziunilor despre cum va arăta lumea după pandemie, existând deja semne ale unei schimbări de paradigmă, inclusiv dispariția bruscă a ideologiei legate de „ziduri”: o tuse a fost suficientă pentru a face dintr-o dată imposibilă evitarea responsabilității pe care fiecare individ o are față de toate ființele vii pentru simplul fapt că este parte a acestei lumi, și a dorinței de a fi parte a ei. Întregul este întotdeauna implicat în parte, pentru că totul este, într-un anumit sens, în tot și în natură nu există regiuni autonome care să constituie o excepție. Pandemia COVID-19 pare să restabilească supremația care a aparținut cândva politicii. Una din virtuțile virusului este capacitatea acestuia de a genera o idee mai sobră de libertate: a fi liber înseamnă a face ceea ce trebuie făcut într-o situație specifică. -/- CUPRINS: -/- Abstract Introducere 1 Viruși 1.1 Ontologia 2 Pandemii 2.1 Dimensiuni sociale 2.2 Etica 3 COVID-19 3.1 Biopolitica 3.2 Neocomunism 3.3 Desocializarea 4 Previziuni Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.27611.39205 . (shrink)

A retrospective of the debates on the origin of life: the virus or the cell? The virus needs a cell for replication, instead the cell is higher on the evolutionary scale of life. Viruses appear to have played a role in events such as the origin of cell life and the evolution of mammals. Even the simplest bacteria is far too complex to have appeared spontaneously at the beginning of evolution. Subsequently, evolution has been able to produce increasingly complex systems. (...) The first true cell may have already been a product of evolution, resulting from a primordial community. DOI: 10.13140/RG.2.2.32719.92328. (shrink)

O retrospectivă a dezbaterilor privind originea vieții: virusul sau celula? Virusul are nevoie de celulă pentru replicare, în schimb celula este o formă mai evoluată pe scara evoluționistă a vieții. Virușii par să fi jucat un rol în evenimente precum originea vieții celulare și evoluția mamiferelor. Chiar și cea mai simplă bacterie este mult prea complexă pentru a fi apărut spontan la începutul evoluției. Ulterior, evoluția a putut produce sisteme din ce în ce mai complexe. Prima celulă adevărată este posibil (...) să fi fost deja un produs al evoluției, rezultată din o comunitate primordială. DOI: 10.13140/RG.2.2.31315.81446. (shrink)

Une rétrospective des débats sur l'origine de la vie : le virus ou la cellule ? Le virus a besoin de la cellule pour se répliquer, mais la cellule est une forme plus évoluée à l'échelle évolutive de la vie. Les virus semblent avoir joué un rôle dans des événements tels que l'origine de la vie cellulaire et l'évolution des mammifères. Même la bactérie la plus simple est bien trop complexe pour être apparue spontanément au début de l'évolution. Par la (...) suite, l'évolution a pu produire des systèmes de plus en plus complexes. La première vraie cellule doit déjà avoir été un produit de l'évolution, résultant d'une communauté primordiale. DOI: 10.13140/RG.2.2.27284.53122. (shrink)