Se vorbește îndeobște mai mult despre un spirit al timpului (Zeitgeist) și amprenta acestuia asupra modului în care noi înțelegem și reflectăm lumea – asemenea cerului, al cărui joc de lumini și umbre oferă un contur de culoare lucrurilor. Nu trebuie însă să uităm solul din care ideile încolțesc și spiritul locului (Raumgeist) care le‐a animat creșterea. În acest orizont au loc întâlnirile, împlinirile, speranțele și dezamăgirile care ne edifică ca oameni și ne orientează busola căutărilor filosofice și spirituale. Există (...) roade pentru care dăm socoteală în secerișul vieții de zi cu zi și există resturi de care recolta zilei nu pare să ia seama – aparent neînsemnate pentru logica zilei, aceste resturi de roade sunt tocmai cele care la urmă, la apus, dau sens întregii strădanii. Avem sarcina existențială de a nu lăsa iarna vieții să se aștearnă pe resturile rămase în urma secerișului. Acesta este și imboldul volumului de față, care se dorește a fi un spicilegium, care în limba latină înseamnă „un mănunchi de resturi de spice rămase în urma recoltei”. Așadar, o antologie de paisprezece texte filosofice de diferite dimensiuni și subiecte, dar care reprezintă expresia unei comunități de cercetători, profesori, doctoranzi și pasionați de filosofie aduși împreună de filosofia studiată sau trăită cândva la Cluj‐Napoca. Chiar dacă este compus din texte eterogene, cititorul atent al acestui volum va putea sesiza cum spiritul acestui loc subîntinde toate tematizările: propensiunea față de idealism, profunzimea psihanalizei, subtilitatea fenomenologiei, pasiunea realist speculativă și fervoarea căutării autentice a binelui, adevărului și frumosului în lume, în gândire și artă sunt predispozițiile care însuflețesc și textele de față. - Dan Siserman. (shrink)

My paper aims at laying out the main tenets of Patočka’s unusual and highly provocative position with regard to the question of history, drawing essentially on his Heretical Essays on the Philosophy of History, while also gathering insights from other works such as Eternity and Historicity and Europe and post-Europe. In the first part, I set in place the overall framework of this analysis, and show that three distinct, yet entwined concepts of history are operative in Patočka’s work: the understanding (...) of history as a specific regime of meaning, as an existential possibility of the human Dasein, and as a “epochal” dynamic. In the second part, I reconstruct the criticism Patočka mounts against the classical philosophies of history and indicate that his rejection of a teleological account of history is compatible with the attempt of establishing an intrinsic correlation between meaning and history. In the final part, I stress the importance acquired by the experience of the “shattering of meaning” for Patočka’s threefold understanding of history and argue for the possibility of crafting a unitary framework which would encompass his analysis. (shrink)