Izolarea socială (desocializarea) presupune o lipsă completă sau aproape completă de contact între un individ și societate. Aceasta poate fi o problemă pentru persoanele de orice vârstă, deși simptomele pot diferi în funcție de grupul de vârstă. Izolarea socială poate include șederea acasă pentru perioade îndelungate de timp, și lipsa comunicării față în față cu familia, cunoștințele, prietenii sau colegii de servici. Izolarea socială poate duce la sentimente de singurătate, frica de ceilalți sau stima de sine negativă. Nu putem (...) exista independent de relațiile noastre cu ceilalți. Propria umanitate este redusă atunci când alții sunt tratați fără demnitate și respect. În același timp, provocarea de rău altei persoane poate afecta și percepțiile despre sine. Rezultă că umanitatea unei persoane depinde de umanitatea celor din jurul ei. DOI: 10.13140/RG.2.2.27847.32166. (shrink)

În cazul pandemiei COVID-19, există unele semne ale schimbării de paradigmă, inclusiv dispariția bruscă a ideologiei legate de „ziduri”: ”o tuse a fost suficientă pentru a face dintr-o dată imposibilă evitarea responsabilității pe care fiecare individ o are față de toate ființele vii pentru simplul fapt că este parte a acestei lumi, și a dorinței de a fi parte a ei”. Întregul este întotdeauna implicat în parte, pentru că totul este, într-un anumit sens, în tot și în natură nu (...) există regiuni autonome care să constituie o excepție. Virusul pare să restabilească supremația care a aparținut cândva politicii. Una din virtuțile virusului este capacitatea acestuia de a genera o idee mai sobră de libertate: a fi liber înseamnă a face ceea ce trebuie făcut într-o situație specifică. DOI: 10.13140/RG.2.2.29865.83041. (shrink)

Lucrarea debutează cu o retrospectivă a dezbaterilor privind originea vieții: virusul sau celula? Virusul are nevoie de celulă pentru replicare, în schimb celula este o formă mai evoluată pe scara evoluționistă a vieții. În plus, studiul virușilor ridică întrebări conceptuale și filozofice presante despre natura lor, clasificarea lor, și locul lor în lumea biologică. Subiectul pandemiilor este abordat pornind de la existențialismul lui Albert Camus și Sartre, înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, și despre ipoteza (...) Gaia, dezvoltată de James Lovelock și susținută în actuala pandemie de Bruno Latour. În continuare sunt evidențiate dimensiunile sociale ale pandemiilor, legătura lor cu încălzirea globală care a dus la o creștere a bolilor infecțioase, și despădurirea unor zone întinse, care au determinat virușii să migreze din zona lor nativă („rezervorul” lor). Etica pandemiilor este abordată din mai multe puncte de vedere filosofice, din care cel mai important într-o criză de asemenea dimensiuni globale este utilitarismul care presupune maximizarea beneficiilor pentru societate în conflict direct cu viziunea obișnuită (kantiană) privind respectul față de persoane ca indivizi. După o retrospectivă a virusul COVID-19 care a cauzat actuala pandemie, a ciclului său de viață și a istoriei sale, cu accent pe filosofia morții, este discutat conceptul de bioputere dezvoltat inițial de Foucault, cu referire la practica statelor naționale moderne de control al populațiilor și dezbaterea generată de Giorgio Agamben care afirmă că ceea ce se manifestă în această pandemie este tendința crescândă de a folosi starea de excepție ca o paradigmă normală de guvernare. O altă abordare de interes și foarte dezbătută este cea generată de lucrările lui Slavoj Žižek, care afirmă că actuala pandemie a dus la falimentul actualului capitalism ”barbar”, întrebându-se dacă nu cumva drumul pe care îl va lua omenirea este un neo-comunism. Un alt efect negativ important este desocializarea, cu concluzia unor filosofi că nu putem exista independent de relațiile noastre cu ceilalți, că umanitatea unei persoane depinde de umanitatea celor din jurul ei. Ultima secțiune este dedicată previziunilor despre cum va arăta lumea după pandemie, existând deja semne ale unei schimbări de paradigmă, inclusiv dispariția bruscă a ideologiei legate de „ziduri”: o tuse a fost suficientă pentru a face dintr-o dată imposibilă evitarea responsabilității pe care fiecare individ o are față de toate ființele vii pentru simplul fapt că este parte a acestei lumi, și a dorinței de a fi parte a ei. Întregul este întotdeauna implicat în parte, pentru că totul este, într-un anumit sens, în tot și în natură nu există regiuni autonome care să constituie o excepție. Pandemia COVID-19 pare să restabilească supremația care a aparținut cândva politicii. Una din virtuțile virusului este capacitatea acestuia de a genera o idee mai sobră de libertate: a fi liber înseamnă a face ceea ce trebuie făcut într-o situație specifică. -/- CUPRINS: -/- Abstract Introducere 1 Viruși 1.1 Ontologia 2 Pandemii 2.1 Dimensiuni sociale 2.2 Etica 3 COVID-19 3.1 Biopolitica 3.2 Neocomunism 3.3 Desocializarea 4 Previziuni Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.27611.39205 . (shrink)

În microeconomie, teoria alegerii consumatorului se referă la preferințe (pentru consumul de bunuri și servicii) și cheltuieli de consum; în cele din urmă, această relație între preferințe și cheltuielile de consum este folosită pentru a raporta preferințele la curbele cererii de consum. Legătura dintre preferințele personale, cele de consum, şi curba cererii, este una dintre cele mai îndeaproape studiate relații în economie. Teoria alegerii consumatorului este un mod de a analiza modul în care consumatorii pot realiza un echilibru între preferințe (...) și cheltuieli prin utilităţi de maximizare ca subiect al unor constrângeri bugetare ale consumatorului. Preferințe sunt dorințele fiecărui individ pentru consumul de bunuri și servicii care se traduc în alegeri bazate pe venit sau avere pentru achiziții de bunuri și servicii care urmează să fie combinate cu timpul consumatorului pentru a defini activitățile de consum. (shrink)

The purpose of this article is to explore Heidegger’s approach to how educa- tion and reflection endeavor, which have been experienced through a vast variety of both regional and universal approaches, should be experienced. Hence, I’ll start with explaining Heidegger’s problematics. “Why he takes all philosophical problems into one question?”, “What is the meaning of be- ing?”, and then I will explain what we should understand by education and reflection process. Heidegger links it to an exploration process, investigation of the (...) truth. He believes that the primary responsibility in this process lies on universities and rulers. The process should be centered on reflection and individuals should be reflecting by challenging their own and other individ- uals’ existence. This leads us to two concepts: Being-in-the-world (In-der-Welt- sein) and co-existence (being-with, Mitsein). The most remarkable ability of Dasein, as he calls, is the reflection, and it facilitates challenge. Through its capabilities, the individual (Dasein) will turn out to be self-conscious of its existence. Grounding on being-in-the-world and co-existence concepts, Das- ein can challenge the existence and starts exploring the being. This leads to reflection and questioning, which together form an educational and learning process. Education and learning are the two technical parts of exploring Da- sein’s existence. Due to scientific methods and methodological approaches of education, cultural, regional and local attributes are ignored. Heidegger believes that the individual coexists, which requires considering all the dif- ferences around it. Heidegger stresses the importance of reflection and says that the West has a flawed approach. Criticizing that flawed approach which is solely centered on the subject, Heidegger asserts an educational model which reckons many differences such as culture, challenge, etc. (shrink)

This dissertation describes and assesses post-1961 Soviet discussions of the nature of the person. It focuses on post-1961 literature because the volume of Soviet material on the nature of the person increases dramatically following the 22d Congress of the Communist Party of the Soviet Union . At that congress the CPSU declared that the USSR had become a socialist nation and that the country would now build a communist society. According to the CPSU, building communism required educating persons capable of (...) living in communist society. ;Unlike many Western theories on the nature of the person, Soviet theories do not proceed from the proposition that a person's consciousness or self-consciousness differentiates him from all other kinds of entity. They proceed rather from the proposition that a person is different from all other kinds of entity because he is social. Soviets attempt to describe what makes persons social. ;Soviets have argued among themselves concerning a number of issues regarding the nature of persons. During the early 1960s some argued that no general theory of the person was possible and that theories must center on persons of particular classes and historical eras. In the late 1960s Soviets came to believe that a general theory of the person is possible. ;General theories of the person presented by Soviets sometimes distinguish between persons, humans and individuals. This distinction is most clear when these are conceived as properly social, bio-social, and properly biological entities, respectively. There is no general agreement concerning this distinction, however, and this lack of agreement has carried over into discussions of the essence of Man. This essence is said to consist in social relations. ;Soviets have attempted to account for a person's social nature by concentrating on his ethical behavior, his social roles and his activity. None of these accounts succeeds in describing what makes persons social. ;Since social relations are considered the essence of Man, Soviets attempt to characterize them. The best attempt to do this describes social relations as relations between conscious entities. This attempt fails because it is inconsistent with Marxist dogma that consciousness is a consequence--not a cause--of Man's social nature. It also fails because it does not exclude some apparently non-social relations. ;Research for this dissertation was conducted at the libraries of Duke University, the University of North Carolina at Chapel Hill, Moscow State University and Leningrad State University, and at the Library of Congress and the Lenin Library. (shrink)