The evolution of gravitational tests from an epistemological perspective framed in the concept of rational reconstruction of Imre Lakatos, based on his methodology of research programmes. Unlike other works on the same subject, the evaluated period is very extensive, starting with Newton's natural philosophy and up to the quantum gravity theories of today. In order to explain in a more rational way the complex evolution of the gravity concept of the last century, I propose a natural extension of the methodology (...) of the research programmes of Lakatos that I then use during the paper. I believe that this approach offers a new perspective on how evolved over time the concept of gravity and the methods of testing each theory of gravity, through observations and experiments. I argue, based on the methodology of the research programmes and the studies of scientists and philosophers, that the current theories of quantum gravity are degenerative, due to the lack of experimental evidence over a long period of time and of self-immunization against the possibility of falsification. Moreover, a methodological current is being developed that assigns a secondary, unimportant role to verification through observations and/or experiments. For this reason, it will not be possible to have a complete theory of quantum gravity in its current form, which to include to the limit the general relativity, since physical theories have always been adjusted, during their evolution, based on observational or experimental tests, and verified by the predictions made. Also, contrary to a widespread opinion and current active programs regarding the unification of all the fundamental forces of physics in a single final theory, based on string theory, I argue that this unification is generally unlikely, and it is not possible anyway for a unification to be developed based on current theories of quantum gravity, including string theory. In addition, I support the views of some scientists and philosophers that currently too much resources are being consumed on the idea of developing quantum gravity theories, and in particular string theory, to include general relativity and to unify gravity with other forces, as long as science does not impose such research programs. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.35350.70724 . (shrink)

Evoluția testelor gravitaționale dintr-o perspectivă epistemologică încadrată în conceputul de reconstrucție rațională al lui Imre Lakatos, pe baza metodologiei acestuia a programelor de cercetare. Perioada evaluată este foarte vastă, începând cu filosofia naturală a lui Newton și până la teoriile gravitației cuantice din zilele noastre. Pentru a explica mai rațional evoluția complexă a conceptului de gravitație din ultimul secol, propun o extindere naturală a metodologiei programelor de cercetare pe care o folosesc apoi pe parcursul lucrării. Consider că această abordare oferă (...) o nouă perspectivă asupra modului în care au evaluat în timp conceptul de gravitație și metodele de testare a fiecărei teorii a gravitației, prin observații și experimente. Argumentez, pe baza metodologiei programelor de cercetare și a studiilor oamenilor de știință și filosofilor, că actualele teorii ale gravitației cuantice sunt degenerative, datorită lipsei dovezilor experimentale pe o perioadă îndelungată de timp și a auto-imunizării împotriva posibilității falsificării. Mai mult, în prezent este în curs de dezvoltare un curent metodologic care atribuie un rol secundar, neimportant, verificărilor prin observații și/sau experimente. Din această cauză, nu va fi posibilă o teorie completă a gravitației cuantice în forma actuală care să includă la limită relativitatea generală, întrucât teoriile fizice au fost dintotdeauna ajustate, în decursul evoluției lor, pe baza testelor observaționale sau experimentale, și verificate prin predicțiile făcute. De asemenea, contrar unei opinii răspândite și a unor programe active actuale privind unificarea tuturor forțelor fundamentale ale fizicii într-o singură teorie finală, pe baza teoriei corzilor, argumentez că este puțin probabil în general să se realizeze această unificare, și nu este posibil oricum ca unificarea să se elaboreze pe baza teoriilor actuale ale gravitației cuantice, inclusiv prin teoria corzilor. În plus, susțin punctele de vedere ale unor oameni de știință și filosofi că în prezent se consumă mult prea multe resurse pe ideea dezvoltării teoriilor gravitației cuantice, și în special teoria corzilor, care să includă relativitatea generală și să unifice gravitația cu celelalte forțe, în condițiile în care știința nu impune astfel de programe de cercetare. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.14582.75842 . (shrink)

The history and philosophy of science are destined to play a fundamental role in an epoch marked by a major scientific revolution. This ongoing revolution, principally affecting mathematics and physics, entails a profound upheaval of our conception of space, space–time, and, consequently, of natural laws themselves. Briefly, this revolution can be summarized by the following two trends: by the search for a unified theory of the four fundamental forces of nature, which are known, as of now, as gravity, electromagnetism, and (...) strong and weak nuclear forces; by the search for new mathematical concepts capable of elucidating and therefore explaining such a relationship. In fact, the first search is essentially dependent on the second; that is to say, that in order for a new theory of physics to come to light, the development of a deeper geometric theory capable of explaining the structure of space–time on a quantum scale appears to be necessary. On careful consideration, we notice that both of these developments converge in the direction of a unitary and fundamental tendency of modern science—which is the geometrization of theoretical physics and of natural sciences. This new emergent situation carries within it a profound conceptual change, affecting the way in which relations are conceived of, first and foremost, between mathematics and physics. This new paradigm can be summed up by the intimately interdependent points: the immense variety of physical phenomena and of natural forms follows from the equally infinite variety of geometric and topological objects that can be made out in space and from which space is made up; the second point, which ensues from the former one and which is of great historical and epistemological significance, is that mathematics is involved in rather than applied to phenomena. In other words, phenomena are effects that emerge from the geometrical structure of space–time. There is no doubt that this new conception of the relationship between the universe of mathematical ideas and objects and the world of natural phenomena is the true scientific revolution of our century, of great conceptual importance, and consequently, capable of changing our view of science and of nature at one and the same time. It is all at once of a scientific, philosophical and aesthetic order. (shrink)