Persuasion is a fact of social life, one upon which positive and negative views can be taken. Argumentative rhetoric is often functionally defined as aiming to persuade. Different views on persuasion are taken in argumentative studies, and many other disciplines focus on persuasion. This article takes an “inter-discursive” view of argumentation, and, following the “Hamblin’s trend”, suggests a possible replacement for the concept of persuasion by the inter-discursive concept of alignment.

Principala sursă biografică despre Platon, după mărturia neoplatonicului Simplicius, ar fi fost scrisă de discipolul Xenocrate, dar din păcate nu a ajuns la noi. Cea mai veche biografie a lui Platon care a ajuns până la noi, De Platone et dogmate eius, este a unui autor latin din secolul al II-lea, Apuleius. Toate celelalte biografii ale lui Platon au fost scrise la peste cinci sute de ani de la moartea sa. Istoricul grec Diogene (secolele II și III) este autorul unei (...) serii de biografii ale filosofilor greci (Viețile filosofilor) în care face referire la viața lui Platon. Acesta ar fi scris și un elogiu funerar lui Platon. Alți biografi timpurii ai lui Platon sunt Olimpiodor cel Tânăr în secolul al VI-lea și o sursă anonimă. O sursă importantă despre viața lui Platon sunt chiar dialogurile sale filozofice, treisprezece scrisori (posibil false totuși, cu excepția poate a Scrisorilor VII și VIII), scrierile lui Aristotel, un fragment din Istoria filozofilor (Syntaxis ton philosophon) a epicureanului Philodemus de Gadara din secolul I î.e.n., scrierile anonime Prolegomena despre filozofia platonică atribuite în mod tradițional lui Olimpiodor, Suda, secolul al X-lea și Viața lui Dio a lui Plutarh, secolul I-II. -/- DOI: 10.58679/CS86928. (shrink)

Aristotle follows the Socrates of Plato's Gorgias in contrasting rhetoric with teaching. For him, premises of arguments must in rhetoric be reputable ( endoxa), but in teaching be archai of the relevant science. And teaching requires recognition of the speaker's authority, rhetoric does not. Like Socrates, he thinks teaching but not rhetoric requires knowledge of your subject. Unlike Socrates, Aristotle does not for this reason reject rhetoric as dangerous, but accepts it as useful for public and interpersonal deliberation.

Scholars who have taken interest in Theaetetus' educational theme argue that Plato contrasts an inferior, even dangerous, sophistic education to a superior, philosophical, Socratic education. I explore the contrasting exhortations, methods, ideals and epistemological foundations of Socratic and Protagorean education and suggest that Socrates' treatment of Protagoras as educator is far less dismissive than others claim. Indeed, Plato, in Theaetetus, offers a qualified defence of both Socrates and Protagoras. Socrates and Protagoras each dwell in the middle ground between the extremes (...) presented in the dialogue's digression, which contrasts the life of the philosopher and the life of the courtroom orator. Both Socrates and Protagoras demonstrate a serious engagement with both politics and philosophy. Theodorus presents an educational option in which theory is divorced from politics while an ignoble sophistic education is presented as political but divorced from theory. Protagorean education, in Theaetetus, emerges as superior to a base sophistic education, though it remains inferior to Socratic education. (shrink)