General relativity allows singularities, and we need to understand the ontology of singularities if we want to understand the nature of space and time in the present universe. Although some physicists believe that singularities indicate a failure of general relativity, others believe that singularities open a new horizon in cosmology, with real physical phenomena that can help deepen our understanding of the world. From the definitions of singularities, most known are the possibility that some spacetimes contain incomplete paths (most accepted), (...) the missing points, and the pathology of curvature. DOI: 10.13140/RG.2.2.31611.46888. (shrink)

Gravitational singularities in general relativity are spacetime locations where the gravitational field becomes infinite. Scalar invariant curves of spacetime include a measure of matter density. Some physicists and philosophers believe that because the density of matter tends to become infinite in singularity, spacetime laws are no longer valid there. A gravitational singularity almost universally accepted in astrophysics and cosmology as the earliest state of the universe, is the Big Bang. In this case also, the known laws of physics are no (...) longer valid. DOI: 10.13140/RG.2.2.24285.87523. (shrink)

General Relativity generated various early philosophical interpretations. His adherents have highlighted the "relativization of inertia" and the concept of simultaneity, Kantians and Neo-Kantians have underlined the approach of certain synthetic "intellectual forms" (especially the principle of general covariance, and logical empirics have emphasized the philosophical methodological significance of the theory. Reichenbach approached the GR through the "relativity of geometry" thesis, trying to build a "constructive axiomatization" of relativity based on "elementary matters of fact" (Elementartatbestande) for the observable behavior of light (...) rays, rods and clocks. The mathematician Hermann Weyl attempted a reconstruction of Einstein's theory based on the epistemology of a "pure infinitesimal geometry", an extended geometry with additional terms that formally identified with the potential of the electromagnetic field. DOI: 10.13140/RG.2.2.11641.93281. (shrink)

Selon la relativité générale, la force gravitationnelle est une manifestation de la géométrie de l'espace-temps local. RG est une théorie métrique de la gravité. Il est basé sur les équations d'Einstein, qui décrivent la relation entre la géométrie d'une variété pseudo-riemannienne à quatre dimensions, représentant l'espace-temps et l'énergie-impulsion contenu dans cet espace-temps. La gravité correspond aux modifications des propriétés spatiales et temporelles, qui à leur tour modifient les chemins des objets. La courbure est causée par l'énergie-impulsion de la matière. Selon (...) John Archibald Wheeler, l'espace-temps indique à la matière comment se déplacer, et la matière indique à l'espace-temps comment se courber. DOI: 10.13140/RG.2.2.23756.26249. (shrink)

The singularities from the general relativity resulting by solving Einstein's equations were and still are the subject of many scientific debates: Are there singularities in spacetime, or not? Big Bang was an initial singularity? If singularities exist, what is their ontology? Is the general theory of relativity a theory that has shown its limits in this case?

Singularitățile la care se ajunge în relativitatea generală prin rezolvarea ecuațiilor lui Einstein au fost și încă mai sunt subiectul a numeroase dezbateri științifice: Există sau nu, singularități? Big Bang a fost o singularitate inițială? Dacă singularitățile există, care este ontologia acestora? Este teoria generală a relativității o teorie care și-a arătat limitele în acest caz? În acest eseu argumentez faptul că există singularități, iar teoria generală a relativității, ca de altfel oricare altă teorie științifică din prezent, nu este valabilă (...) în interiorul orizontului evenimentelor. Dar asta nu presupune, așa cum consideră unii oameni de știință, că ea trebuie considerată ca fiind perimată. După o scurtă prezentare a aspectelor specifice din teoria clasică newtoniană și teoria specială a relativității, și o scurtă prezentare a teoriei generale a relativității, în capitolul Ontologia relativității generale prezint aspectele ontologice specifice relativității generale. Următorul capitol, Singularități, este dedicat prezentării singularităților care rezultă în relativitatea generală, a aspectelor specifice ale găurilor negre și orizontul evenimentelor, inclusiv dezbaterea despre Big Bang ca singularitate inițială, și argumentele în favoarea existenței singularităților. În Ontologia singularităților vorbesc despre posibilitățile de încadrare ontologică a singularităților în general și a găurilor negre în special, despre argumentul găurii pus în evidență de Einstein, și argumentele prezentate de oamenii de știință că nu există singularități și deci că teoria generală a relativității este în impas. Închei cu Concluziile în care expun și reiau pe scurt argumentele care ămi susțin opiniile prezentate mai sus. Aceasta este o traducere din limba engleză a lucrării: Sfetcu, Nicolae, "The singularities as ontological limits of the general relativity". (shrink)