Abstract

Discuțiile despre teoria şi practica traducerii vin din antichitate şi expun continuităţi remarcabile. Grecii antici disting între metafrază (traducere literală) şi parafrază. Această distincţie a fost adoptată de către poetul şi traducătorul de limba engleză John Dryden (1631-1700), care a descris traducerea ca amestecul judicios a acestor două moduri de frazare atunci când se selectează, în limba ţintă, "omologul", sau echivalenţa, pentru expresiile folosite în limba sursă. Rolul traducătorului ca o punte pentru "translatarea" valorilor între culturi a fost discutat încă de pe vremea lui Terence, adaptorul roman din secolul II î.e.n. a comediilor greceşti. Rolul traducătorului nu este, cu toate acestea, în niciun caz unul pasiv, mecanic, astfel încât el a fost comparat cu cel al unui artist.