Tato recenzní studie sleduje analogii, na níž založil svoji metodu bádání i psaní Douglas R. Hofstadter v knize Gödel, Escher, Bach. Proti Hofstadterovu pojetí analogie, kromě jiného ilustrované zavádějícími příklady skladeb J. S. Bacha, je analogie v této studii precizována. Zároveň jsou ve studii napraveny nedostatky hudebních příkladů, jež by patrně neodhalili čtenáři bez přímé vazby na hudební teorii. Tyto aspekty sleduje tato studie až k závěru, že recenzovaná vlivná kniha, neprávem aspirující na metodologii veškerenstva, patří mezi poulárně naučnou literaturu.

How should we punish criminal offenders? One prima facie attractive punishment is administering a mandatory neurointervention—interventions that exert a physical, chemical or biological effect on the brain in order to diminish the likelihood of some forms of criminal offending. While testosterone-lowering drugs have long been used in European and US jurisdictions on sex offenders, it has been suggested that advances in neuroscience raise the possibility of treating a broader range of offenders in the future. Neurointerventions could be a cheaper, and (...) more effective method of punishment. They could also be more humane. Nevertheless, in this paper we provide an argument against the use of mandatory neurointerventions on offenders. We argue that neurointerventions inflict a significant harm on an offender that render them a morally objectionable form of punishment in a respect that incarceration is not. Namely, it constitutes an objectionable interference with the offender’s mental states. However, it might be thought that incarceration also involves an equally objectionable interference with the offender’s mental states. We show that even if it were the case that the offender is harmed to the same extent in the same respect, it does not follow that the harms are morally equivalent. We argue that if one holds that intended harm is more difficult to justify than harm that is unintended but merely foreseen, this means neurointerventions could be morally objectionable in a significant respect that incarceration is not. (shrink)

Machine intelligence already helps medical staff with a number of tasks. Ethical decision-making, however, has not been handed over to computers. In this proof-of-concept study, we show how an algorithm based on Beauchamp and Childress’ prima-facie principles could be employed to advise on a range of moral dilemma situations that occur in medical institutions. We explain why we chose fuzzy cognitive maps to set up the advisory system and how we utilized machine learning to train it. We report on the (...) difficult task of operationalizing the principles of beneficence, non-maleficence and patient autonomy, and describe how we selected suitable input parameters that we extracted from a training dataset of clinical cases. The first performance results are promising, but an algorithmic approach to ethics also comes with several weaknesses and limitations. Should one really entrust the sensitive domain of clinical ethics to machine intelligence? (shrink)

Revista Intelligence Info este o publicație trimestrială din domeniile intelligence, geopolitică și securitate, și domenii conexe de studiu și practică. -/- Cuprins: -/- EDITORIAL Rolul serviciilor de informații în război, de Nicolae Sfetcu -/- INTELLIGENCE Intelligence Analysis, de Nicolae Sfetcu -/- ISTORIA Reformele serviciilor secrete de la Mihail Moruzov la Eugen Cristescu, între inovație și decadență, de Rodica Liseanu Take Ionescu – O biografie vectorială în istoria partidelor politice și în semantica diplomației, de Rodica Liseanu -/- GEOPOLITICA Apusul universalismului european, (...) de Lisa-Maria Achimescu Chinese Hegemony in the Production of Rare Earths, de Emilian M. Dobrescu România. Între ‘gura de rai’ geografică şi răspântia geopolitică, de Radu Carp -/- SECURITATE Schimbarea paradigmelor în mediul internațional de securitate, de Alexandru Cristian Adevăr și dezinformare în fenomenul OZN, de Dan D. Farcaș -/- ȘTIINȚA INFORMAȚIEI Utilizarea analiticii rețelelor sociale în intelligence, de Nicolae Sfetcu -/- ISSN 2821-8159 ISSN-L 2821-8159, DOI: 10.58679/II30199. (shrink)

Riječ “intelektualac” francuskog je porijekla, nastala krajem 19. vijeka. Stvorena tokom afere Dreyfus, uglavnom se odnosi na one mislioce koji su spremni da interveniraju u javnom forumu, čak i ako to znači da sebe izlažu riziku (Le Sueur 2001:2). Teoretičari kao što su Edward Said, Paul Ricoeur, Jean-Paul Sartre i Michael Waltzer dali su doprinos diskusiji o intelektualcima: intelektualca Said vidi kao kritički nastrojenog autsajdera, Ricoeur kao političkog edukatora, Sartre kao čovjeka od akcije, a Waltzer kao brižnog insajdera. Opisati intelektualca (...) na ovaj način, pak, ne spominje prostor unutar kojeg intelektualac djeluje, tj. građansko društvo. Upravo se u takvom prostoru ljudskog udruživanja i odnosnih mreža može promovirati kultura dijaloga, tolerancije, umjerenosti i uzajamno korisnog rješavanja sukoba, upravo onakva kultura kakva otjelotvorava stavove i vrijednosti demokratizacije. Mada intelektualac, onakav kakav je gore opisan, igra značajnu ulogu u održavanju dobro razvijenih demokratskih društava, u postkonfliktnim društvima, kakva su i kosovsko i bosanskohercegovačko, pojavljuje se potreba za intelektualcem koji je više od pukog kritičara društva, edukatora, čovjeka od akcije i saosjećajnog pojedinca. I tu na scenu stupa hiperintelektualac. Najupečatljivija karakteristika hiperintelektualca je možda upravo stepen u kojem se intelektualac bavi društvenom kritikom, političkim obrazovanjem, akcijom i “insajderizmom”, ne kao ideolog, već kao nestranačka fi gura. Društvena kritika i političko obrazovanje hiperintelektualca manifestiraju se na nestranački način, tako da se jasno čuje sve što je moguće i napadati i braniti, i sa jedne i sa druge strane. To je poseb-. (shrink)

Educaţia religioasă îşi asumă rolul de călăuzitor către drumul cunoaşterii şi asemănării cu Dumnezeu, căutând ca Evanghelia lui Hristos să devină dreptarul vieţii prin îndreptarea voinţei şi aspiraţiilor numai spre înfăptuirea binelui şi a virtuţii, cultivarea conştiinţei, a demnităţii omului şi a valorilor sale unice.