In a recent article in Commonweal, Carlo Lancellotti presents the unusual and prescient perspective of Italian-Catholic philosopher Augusto Del Noce on the social and political trends that manifested themselves across the West in the tumultuous events of 1968. In this paper I shall support Del Noce's thesis in two ways. First, I shall summarize then-Professor Joseph Ratzinger's reactions to 1968 and relate them to the conclusions of Del Noce and others Lancellotti cites. While Lancellotti does not cite Ratzinger, (...) what motivated the latter's shift away from "progressivism" toward a more conservative reception of Vatican II well illustrates Del Noce's thesis. I shall then argue at greater length than Lancellotti, whose purpose is primarily expository, that Del Noce's perspective, while needing qualification and expansion in light of what has happened since his death, is essentially correct. (shrink)

The paper discusses Habermas` contribution to a debate between him and Joseph Ratzinger, at the time the prefect of the Congregation for the Catholic faith. Habermas is criticized for his tendency to adopt openly anti-enlightenment positions.

La questione sulla verità del cristianesimo è fondamentale e ineludibile. In essa si trova uno dei filoni fondamentali del pensiero di Joseph Ratzinger – Benedetto XVI. In fondo si trovano coinvolti una serie di argomenti che si possono riassumere nel rapporto tra fede e ragione, tra il Dio della fede e il Dio dei filosofi. Nella visione cristiana ambedue non si contrappongono, ma s’incontrano. La “distinzione mosaica” s’incontra con la “distinzione socratica” . La pretesa di verità del cristianesimo conduce (...) a delle conseguenze sia nell’ambito della religione, sia in quello della filosofia e della morale. Per superare la crisi del cristianesimo abbiamo bisogno di recuperare la fiducia nela ragione e tornare alla ricerca della verità. (shrink)

A comparison between the thinking of Hans Jonas and Joseph Ratzinger on Darwinism and Intelligent Design.

The increasing number of residents and citizens with non-Western cultural backgrounds in the European Union (EU) has prompted the question of whether EU member states (and other Western democracies) can accommodate the newcomers and maintain their free polities (‘liberal democracies’). The answer depends on how important – if at all – cultural groundings are to democratic polities. The analysis of a fascinating Habermas-Ratzinger debate on the ‘pre-political moral foundations of the free-state’ suggests that while legitimacy originates on the will (...) of the citizens that conform the political community, liberal democracies might not be completely free from moral principles implicit in their political culture. This possibility has normative implications for the political future of the EU - and of the West in general - particularly regarding immigration, integration and citizenship policies. (shrink)

In 2004 Jürgen Habermas and Joseph Ratzinger participated in a debate on the ‘pre-political moral foundations of the free-state’. Their contributions showed broad agreement on the role of religion in today’s Western secular state and on areas of collaboration and mutual enrichment between Modernity and Christianity in Europe and the West. They diverged regarding the need or not of a common cultural background prior to the existence of the polity. Their diverging point becomes all the more fascinating to the (...) extent that the matter requires wider empirical, analytical and normative research before it can be settled. Nevertheless, the implications that derive from one or the other possibility are very different in terms, for instance, of immigration and citizenship policies. This is already clear in Europe and is becoming more evident in general in Western democracies. (shrink)

El artículo estudia algunas aportaciones de Ratzinger para una correcta visión de las relaciones de la Iglesia con la política. En primer lugar, afirma que su visión de las relaciones entre fe y razón influye decisivamente en el enfoque de la materia. Después estudia: su respuesta al antiteísmo y al relativismo escéptico; su visión del dualismo cristiano como algo que niega el poder total del Estado; su crítica de las teologías políticas; la fe como cantera de criterios morales para (...) la política. Se concluye que Ratzinger es un referente para construir una renovada teoría de las relaciones entre Iglesia y Estado. (shrink)

Even before he assumed the Petrine office as head of the Catholic Church, Joseph Ratzinger already carries the reputation of being one of the most important figures, not only of the Catholic intellectual tradition, but more so of the theological enterprise of the twentieth century. A closer appreciation of his thought which delves into the relevant discussions of the time, such as those that tackle pluralism and relativism, further reveals that more than a theologian, Ratzinger is a ‘thinker’ (...) capable of dialoguing with intellectuals of any background. This noncompromising openness to the ideas that challenge his own gives credence to the range and depth of the beliefs that he holds and proclaims to the world. This paper presents Ratzinger’s insights that elicit a philosophical analysis based on the themes that concern the relevance of belief – the Christian faith – to the theoretical and practical movements of the contemporary period. (shrink)

This Master's Thesis discusses the nature of the Eucharistic Sacrifice in the systematic theology of two German scholars; Lutheran theologian Wolfhart Pannenberg and Roman Catholic theologian Joseph Ratzinger, the latter perhaps better known as pope (emeritus) Benedict XVI.

An analysis of Cardinal Joseph Ratzinger's statements regarding relativism in his 2005 homily to the conclave meeting to elect the new pope in the context of the charge of "relativism" in 20th-century philosophy. Parts of this essay are adapted from Barbara Herrnstein Smith,"Pre-Post-Modern Relativism," in *Scandalous Knowledge: Science, Truth and the Human* (Edinburgh: Edinburgh University Press, 2005; Durham, NC: Duke University Press, 2006), 18 – 45.

Pope Benedict XVI argued that it is "necessary and reasonable to raise the question of God through the use of reason" and to understand "theology, as inquiry into the rationality of faith." (Ratzinger 2006) The idea that faith per se can be reconciled with rationality per se presents a delicate analytical task for philosophy of religion, to consistently ground a belief system which is regarded by nonbelievers as inherently ungrounded and inconsistent, without negating any grounding postulates internal to the (...) dogma. Focussing on Abrahamic theism, with special emphasis on Christianity, I interpret the Biblical narrative as a symbolic representation of a universal normative structure grounded in social ontology and the value-commitments intrinsic to agency. (shrink)

Gioacchino din Fiore (n. 1135 – d. 30 martie 1202), călugăr cistercian și fondator al Ordinului Florensian din Calabria, a fost unul dintre cei mai influenți teologi și filosofi ai Evului Mediu. Plasat de Dante în Paradis (Cântul XII), Gioacchino este considerat de către unii profet, iar de alții eretic, iar despre ideile sale se afirmă că au influențat atât Ordinul Franciscan, cât și mișcările escatologice medievale și moderne, respectiv teoriile ulterioare ale filosofiei istoriei. Cunoscut în primul rând pentru împărțirea (...) istoriei în trei status-uri, al Tatălui, al Fiului și al Spiritului (Duhului Sfânt), prin care Sfânta Treime se revelează progresiv și pedagogic umanității, călăuzind-o înspre libertate și desăvârșire, sistemul de teologie și filosofie a istoriei dezvoltat de abatele calabrez stă alături de De Civitate Dei a lui Augustin asemenea unui pilon al înțelegerii creștine medievale a sensului istoriei. - Dan Siserman -/- „Din faptul că după Cristos continuă încă o istorie bolnavă și profană, Gioacchino concluzionează că o istorie cu adevărat sfântă și bună trebuie încă să vină. Această istorie însă, recunoaște el cu satisfacție, este acum foarte aproape: într-adevăr, ea a crescut mult timp într-un mod ascuns, dar în curând va trebui să devină vizibilă. În acest eveniment iminent abatele calabrez își plasează bucuria plină de speranță și așteptarea plină de încredere; iar acesta este un fapt care indică un lucru cu adevărat semnificativ: că este cu adevărat posibil să privim spre viitor cu acea speranță plină de bucurie, care cândva își găsise expresia în acel „Marana tha” al primilor creștini, care așteptau plinătatea mântuirii odată cu întoarcerea lui Isus Cristos. Astfel, la Gioacchino, o adevărată așteptare a timpului sfârșitului a fost din nou posibilă – o așteptare care era pe deplin pătrunsă de spiritul speranței. […] După părerea mea, numai cu mari rezerve putem accepta teza conform căreia Gioacchino din Fiore a inițiat procesul de secularizare a speranței escatologice care a condus la conștiința epocală a Renașterii și Modernității. Este corect că odată cu Gioacchino s-a produs o turnură în ceea ce privește speranța escatologică; însă ar trebui să ne ferim să vedem pur și simplu un inițiator al Renașterii într-un astfel de om al contemplației care a profețit o eră monastică și contemplativă a purei interiorități.” – Joseph Ratzinger/Papa Benedict XVI. (shrink)

"Thinking a university for the 21st century" is the name of the research group at San Dámaso University (Madrid) that promotes this book. Over the last few years this group has held regular meetings to discuss the raison d'être of the university: what is a university?, what is its purpose?, what episodes of academic life have been most inspiring in the past?, which difficulties does university life face today?, what will be the future of the university?, what do we want (...) it to become? These are some of the questions that have been asked over the years and which now take the form of writing. Several of the contributions contained in this book have a certain historical orientation: the authors examine the highlights of the search for and communication of knowledge, from antiquity to the present day. Great figures such as Socrates, Thomas Aquinas, Vitoria, Newman, Ratzinger and Ortega are featured in these pages. However, this is not a history of university life in the past, but a reflection on the future. The examples of the past set us on the road to the university of the future. Such is the intention of this group of researchers, linked to different Spanish universities and also experienced in other institutions outside our country: they have gathered here to discuss the university we want to build in our present, with an eye to the future. (shrink)