Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

In this article, I propose a novel characterization of sufficientarianism. I argue that sufficientarianism combines three claims: a priority claim that we have non-instrumental reasons to prioritize benefits in certain ranges over benefits in other ranges; a continuum claim that at least two of those ranges are on one continuum; and a deficiency claim that the lower a range on a continuum, the more priority benefits in that range have. This characterization of sufficientarianism sheds new light on two long-standing philosophical (...) debates, namely about the distinctiveness of sufficientarianism as a distributive principle and about the common objections to sufficientarianism. (shrink)

Two recent collections of papers—Social Equality: On What It Means to Be Equals, edited by Carina Fourie, Fabian Schuppert, and Ivo Wallimann-Helmer and The Equal Society: Essays on Equality in Theory and Practice, edited by George Hull —demonstrate well the wide diversity of perspectives on egalitarianism within political theory today. But there are unifying themes amidst all this diversity. In particular, these collections make plain the extent to which contemporary egalitarianism in all forms is indebted to Rawls. This debt is (...) reflected, for example, in the luck egalitarianism/social egalitarian debate which plays a central role in both books. It is also reflected in the concern so many contemporary egalitarians have for respect and its social basis. But while egalitarianism today owes much to Rawls, this does not mean that Rawls has nothing left to contribute to the conversation. This essay will argue that a return to Rawls can help contemporary egalitarians avoid taking their debates in certain unproductive directions. (shrink)

Recent work on the nature of luck widely endorses the thesis that an event is good or bad luck for an individual only if it is significant for that individual. In this paper, I explore this thesis, showing that it raises questions about interests, well-being, and the philosophical uses of luck. In Sect. 1, I examine several accounts of significance, due to Pritchard (2005), Coffman (2007), and Rescher (1995). Then in Sect. 2 I consider what some theorists want to ‘do’ (...) with luck, taking important examples from epistemology (explaining Gettier-style examples) and political philosophy (offering a rationale for the just distribution of resources in society), while suggesting implications for significance. Drawing together lessons from Sects. 1 and 2, I develop a new account of significance in Sect. 3 before concluding with reflections on the debate in Sect. 4. (shrink)

Two common theses in contemporary epistemology are that ‘knowledge excludes luck’ and that knowledge depends on ‘purely epistemic’ factors. In this essay, I shall argue as follows: given some plausible assumptions, ‘anti-luck epistemology,’ which is committed to the fi rst thesis, implies the falsity of the second thesis. That is, I will argue that anti-luck epistemology leads to what has been called ‘pragmatic encroachment’ on knowledge. Anti-luck epistemologists hoping to resist encroachment must accept a controversial thesis about true belief or (...) a dubious claim about luck and value and interests. (shrink)

This article presents the most important strands of the philosophical debate about markets. It offers some distinctions between the concept of markets and related concepts, as well as a brief outline of historical positions vis-à-vis markets. The main focus is on presenting the most common arguments for and against markets, and on analyzing the ways in which markets are related to other social institutions. In the concluding section questions about markets are connected to two related themes, methodological questions in economics (...) and the topics of business ethics and corporate social responsibility. (shrink)

Can compensation repair the moral harm of a previous wrongful act? On the one hand, some define the very function of compensation as one of restoring the moral balance. On the other hand, the dominant view on compensation is that it is insufficient to fully repair moral harm unless accompanied by an act of punishment or apology. In this paper, I seek to investigate the maximal potential of compensation. Central to my argument is a distinction between apologetic compensation and non-apologetic (...) compensation. Apologetic compensation, I argue, is an act that expresses regret and apology by means of some offer of money, goods, or services. Non-apologetic compensation is an act that seeks to restore loss or harm without expressing regret or apology. In the paper, I defend the view that acts of compensation can be apologetic and argue that such apologetic compensation is sufficient for moral repair. (shrink)

This thesis argues that a particular version of equal opportunity for welfare is the best way of meeting the joint demands of three liberal egalitarian ideals: distributional equality, responsibility, and respect for individuals’ differing reasonable judgements of their own good. It also examines which social choice rules best represent these demands. Finally, it defends the view that achieving equal opportunity for welfare should not only be a goal of formal public institutions, but that just citizens should also sometimes be guided (...) by it in their everyday life. The version of equal opportunity for welfare it defends differs from some well-known contemporary versions in the following ways. First, it rejects a definition of welfare as the degree of satisfaction of a person’s preferences, because, it argues, this conception of welfare cannot adequately deal with preference change. Instead, it suggests that we should adopt a conception of welfare based on a list of goods and conditions that are recognised as valuable from the perspective of a variety of different conceptions of the good. Second, it argues that individuals’ prima facie claim to an equally valuable share of the world’s resources—a claim which is based on their equal moral worth—is limited to situations in which giving one person a more valuable share means that someone else ends up with a less valuable share. It also argues that in situations where we can improve at least one person’s situation without worsening anyone else’s, we generally do not fail to respect each person’s equal moral worth by doing so, even if this leads to inequalities. Third, it defends a distinct view of responsibility, which justifies social arrangements that give people certain options with reference to the value that individuals can achieve (but don’t necessarily achieve) through their choices from these options. (shrink)