In this paper I offer a fresh interpretation of Leibniz’s theory of space, in which I explain the connection of his relational theory to both his mathematical theory of analysis situs and his theory of substance. I argue that the elements of his mature theory are not bare bodies (as on a standard relationalist view) nor bare points (as on an absolutist view), but situations. Regarded as an accident of an individual body, a situation is the complex of its angles (...) and distances to other co-existing bodies, founded in the representation or state of the substance or substances contained in the body. The complex of all such mutually compatible situations of co-existing bodies constitutes an order of situations, or instantaneous space. Because these relations of situation change from one instant to another, space is an accidental whole that is continuously changing and becoming something different, and therefore a phenomenon. As Leibniz explains to Clarke, it can be represented mathematically by supposing some set of existents hypothetically (and counterfactually) to remain in a fixed mutual relation of situation, and gauging all subsequent situations in terms of transformations with respect to this initial set. Space conceived in terms of such allowable transformations is the subject of Analysis Situs. Finally, insofar as space is conceived in abstraction from any bodies that might individuate the situations, it encompasses all possible relations of situation. This abstract space, the order of all possible situations, is an abstract entity, and therefore ideal. (shrink)

Evoluția testelor gravitaționale dintr-o perspectivă epistemologică încadrată în conceputul de reconstrucție rațională al lui Imre Lakatos, pe baza metodologiei acestuia a programelor de cercetare. Perioada evaluată este foarte vastă, începând cu filosofia naturală a lui Newton și până la teoriile gravitației cuantice din zilele noastre. Pentru a explica mai rațional evoluția complexă a conceptului de gravitație din ultimul secol, propun o extindere naturală a metodologiei programelor de cercetare pe care o folosesc apoi pe parcursul lucrării. Consider că această abordare oferă (...) o nouă perspectivă asupra modului în care au evaluat în timp conceptul de gravitație și metodele de testare a fiecărei teorii a gravitației, prin observații și experimente. Argumentez, pe baza metodologiei programelor de cercetare și a studiilor oamenilor de știință și filosofilor, că actualele teorii ale gravitației cuantice sunt degenerative, datorită lipsei dovezilor experimentale pe o perioadă îndelungată de timp și a auto-imunizării împotriva posibilității falsificării. Mai mult, în prezent este în curs de dezvoltare un curent metodologic care atribuie un rol secundar, neimportant, verificărilor prin observații și/sau experimente. Din această cauză, nu va fi posibilă o teorie completă a gravitației cuantice în forma actuală care să includă la limită relativitatea generală, întrucât teoriile fizice au fost dintotdeauna ajustate, în decursul evoluției lor, pe baza testelor observaționale sau experimentale, și verificate prin predicțiile făcute. De asemenea, contrar unei opinii răspândite și a unor programe active actuale privind unificarea tuturor forțelor fundamentale ale fizicii într-o singură teorie finală, pe baza teoriei corzilor, argumentez că este puțin probabil în general să se realizeze această unificare, și nu este posibil oricum ca unificarea să se elaboreze pe baza teoriilor actuale ale gravitației cuantice, inclusiv prin teoria corzilor. În plus, susțin punctele de vedere ale unor oameni de știință și filosofi că în prezent se consumă mult prea multe resurse pe ideea dezvoltării teoriilor gravitației cuantice, și în special teoria corzilor, care să includă relativitatea generală și să unifice gravitația cu celelalte forțe, în condițiile în care știința nu impune astfel de programe de cercetare. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.14582.75842 . (shrink)