General Relativity generated various early philosophical interpretations. His adherents have highlighted the "relativization of inertia" and the concept of simultaneity, Kantians and Neo-Kantians have underlined the approach of certain synthetic "intellectual forms" (especially the principle of general covariance, and logical empirics have emphasized the philosophical methodological significance of the theory. Reichenbach approached the GR through the "relativity of geometry" thesis, trying to build a "constructive axiomatization" of relativity based on "elementary matters of fact" (Elementartatbestande) for the observable behavior of light (...) rays, rods and clocks. The mathematician Hermann Weyl attempted a reconstruction of Einstein's theory based on the epistemology of a "pure infinitesimal geometry", an extended geometry with additional terms that formally identified with the potential of the electromagnetic field. DOI: 10.13140/RG.2.2.11641.93281. (shrink)

Time travel has been a staple of science fiction. With the advent of general relativity it has been entertained by serious physicists. But, especially in the philosophy literature, there have been arguments that time travel is inherently paradoxical. The most famous paradox is the grandfather paradox: you travel back in time and kill your grandfather, thereby preventing your own existence. To avoid inconsistency some circumstance will have to occur which makes you fail in this attempt to kill your grandfather. Doesn't (...) this require some implausible constraint on otherwise unrelated circumstances? We examine such worries in the context of modern physics. (shrink)

Singularitățile la care se ajunge în relativitatea generală prin rezolvarea ecuațiilor lui Einstein au fost și încă mai sunt subiectul a numeroase dezbateri științifice: Există sau nu, singularități? Big Bang a fost o singularitate inițială? Dacă singularitățile există, care este ontologia acestora? Este teoria generală a relativității o teorie care și-a arătat limitele în acest caz? În acest eseu argumentez faptul că există singularități, iar teoria generală a relativității, ca de altfel oricare altă teorie științifică din prezent, nu este valabilă (...) în interiorul orizontului evenimentelor. Dar asta nu presupune, așa cum consideră unii oameni de știință, că ea trebuie considerată ca fiind perimată. După o scurtă prezentare a aspectelor specifice din teoria clasică newtoniană și teoria specială a relativității, și o scurtă prezentare a teoriei generale a relativității, în capitolul Ontologia relativității generale prezint aspectele ontologice specifice relativității generale. Următorul capitol, Singularități, este dedicat prezentării singularităților care rezultă în relativitatea generală, a aspectelor specifice ale găurilor negre și orizontul evenimentelor, inclusiv dezbaterea despre Big Bang ca singularitate inițială, și argumentele în favoarea existenței singularităților. În Ontologia singularităților vorbesc despre posibilitățile de încadrare ontologică a singularităților în general și a găurilor negre în special, despre argumentul găurii pus în evidență de Einstein, și argumentele prezentate de oamenii de știință că nu există singularități și deci că teoria generală a relativității este în impas. Închei cu Concluziile în care expun și reiau pe scurt argumentele care ămi susțin opiniile prezentate mai sus. Aceasta este o traducere din limba engleză a lucrării: Sfetcu, Nicolae, "The singularities as ontological limits of the general relativity". (shrink)

The singularities from the general relativity resulting by solving Einstein's equations were and still are the subject of many scientific debates: Are there singularities in spacetime, or not? Big Bang was an initial singularity? If singularities exist, what is their ontology? Is the general theory of relativity a theory that has shown its limits in this case? In this essay I argue that there are singularities, and the general theory of relativity, as any other scientific theory at present, is not (...) valid for singularities. But that does not mean, as some scientists think, that it must be regarded as being obsolete. After a brief presentation of the specific aspects of Newtonian classical theory and the special theory of relativity, and a brief presentation of the general theory of relativity, the chapter Ontology of General Relativity presents the ontological aspects of general relativity. The next chapter, Singularities, is dedicated to the presentation of the singularities resulting in general relativity, the specific aspects of the black holes and the event horizon, including the Big Bang debate as original singularity, and arguments for the existence of the singularities. In Singularity Ontology, I am talking about the possibilities of ontological framing of singularities in general and black holes in particular, about the hole argument highlighted by Einstein, and the arguments presented by scientists that there are no singularities and therefore that the general theory of relativity is in deadlock. In Conclusions I outline and summarize briefly the arguments that support my above views. -/- DOI: 10.58679/TW62329. (shrink)