Purpose: The remarkable increase of sophistication of artificial intelligence in recent years has already led to its widespread use in martial applications, the potential of so-called 'killer robots' ceasing to be a subject of fiction. -/- Approach: Virtually without exception, this potential has generated fear, as evidenced by a mounting number of academic articles calling for the ban on the development and deployment of lethal autonomous robots (LARs). In the present paper I start with an analysis of the existing ethical (...) objections to LARs. -/- Findings: My analysis shows the contemporary thought to be deficient in philosophical rigour, these deficiencies leading to an alternative thesis. (shrink)

Background: Despite the at least decades long record of philosophical recognition and interest, the intricacy of the deceptively familiar appearing concepts of ‘disease’, ‘disorder’, ‘disability’, etc., has only recently begun showing itself with clarity in the popular discourse wherein its newly emerging prominence stems from the liberties and restrictions contingent upon it. Whether a person is deemed to be afflicted by a disease or a disorder governs their ability to access health care, be it free at the point of use (...) or provided by an insurer; it also influences the treatment of individuals by the judicial system and employers; it even affects one’s own perception of self. -/- Aims: All existing philosophical definitions of disease struggle with coherency, causing much confusion and strife, and leading to inconsistencies in real-world practice. Hence, there is a real need for an alternative. -/- Materials & Methods: In the present article I analyse the variety of contemporary views of disease, showing them all to be inadequate and lacking in firm philosophical foundations, and failing to meet the desideratum of patient driven care. -/- Results: Illuminated by the insights emanating from the said analysis, I introduce a novel approach with firm ethical foundations, which foundations are rooted in sentience, that is the subjective experience of sentient beings. -/- Discussion: I argue that the notion of disease is at best superfluous, and likely even harmful in the provision of compassionate and patient-centred care. -/- Conclusion: Using a series of presently contentious cases illustrate the power of the proposed framework which is capable of providing actionable and humane solutions to problems that leave the current theories confounded. (shrink)

A patient is diagnosed with the persistent vegetative state (PVS) when they show no evidence of the awareness of the self or the environment for an extended period of time. The chance of recovery of any mental function or the ability to interact in a meaningful way is low. Though rare, the condition, considering its nature as a state outwith the realm of the conscious, coupled with the trauma experienced by the patient's kin as well as health care staff confronted (...) with painful decisions regarding the patient's care, has attracted a considerable amount of discussion within the bioethics community. At present, there is a wealth of literature that discusses the relevant neurology, that elucidates the plethora of ethical challenges in understanding and dealing with the condition, and that analyses the real-world cases which have prominently featured in the mainstream media as a result of emotionally charged, divergent views concerning the provision of care to the patient. However, there is scarcely anything in the published scholarly literature that proposes concrete and practically actionable solutions to the now widely recognized moral conundrums. The present article describes a step in that direction. I start from the very foundations, laying out a sentientist approach which serves as the basis for the consequent moral decision-making, and then proceed to systematically identify and deconstruct the different cases of discord, using the aforementioned foundations as the basis for their resolution. A major intellectual contribution concerns the fluidity of the duty of care which I argue is demanded by the sentientist focus. The said duty is shown initially to have for its object the patient, which depending on the circumstances, can change to the patient's kin, or the health care staff themselves. In conclusion, the proposed framework represents the first comprehensive proposal regarding the decision-making processes involved in the deliberation on the provision of life sustaining treatment to a patient in a PVS. (shrink)

Purpose: The millennia long struggles of various oppressed groups have over time illuminated widespread social injustices, organically leading to the recognition of yet further injustices captured by the umbrella of discriminatory isms, such as racism, sexism, classism, ableism, anti-Semitism, ageism, heterosexism, and many others. In recent years, the debate has become increasingly fierce, polarized, and even physically violent. -/- Approach: One of the premises of the present work is that in part, the aforementioned unconstructive behaviours are a result of the (...) different understandings of what constitutes an ism and the lack of a thoughtful consideration of this issue in the mainstream social debate as much as in the academic literature. -/- Findings: I present evidence for this, and critique the dominant lines of thought in this realm showing them all to fall short of both the fundamental philosophical as well practical desiderata in how isms ought to be understood. -/- Originality: I propose an alternative which does not suffer from the same weakness: one based on the denial of equivalence of sentience. I show how the adoption of this understanding leads to constructive ways of addressing isms effected injustice. (shrink)

Democracy is widely praised as a great achievement of humanity. However, in recent years there has been an increasing amount of concern that its functioning across the world may be eroding. In response, efforts to combat such change are emerging. Considering the pervasiveness of technology and its increasing capabilities, it is no surprise that there has been much focus on the use of artificial intelligence (AI) to this end. Questions as to how AI can be best utilized to extend the (...) reach of democracy to currently non-democratic countries, how the involvement in the democratic process of certain demographic groups (e.g. ethnic minorities, women, and young people) can be increased, etc. are frequent topics of discussion. In this article I would like not merely to question whether this is desirable but rather argue that we should be trying to envisage ways of using AI for the exact opposite purpose: that of replacing democratic systems with better alternatives. (shrink)

In response to the growing social discontent at what is perceived as generational injustice, due to younger generations of voters facing long-term negative consequences from issues disproportionately decided by the votes of older generations of voters, there have been suggestions to introduce an upper age voting threshold. These have been all but universally dismissed as offensive and contrary to basic democratic values. In the present article, I show that the idea is in fact entirely consonant with present-day democratic practices and (...) far from without a precedent. Hence, I describe how the aforementioned generational injustice can be rectified using a simple vote weighting scheme which is easy to implement and interpret. Lastly, I discuss the societal effects that this alteration of the voting system would have on the distribution of the origins of political power. (shrink)

In an era of dramatic technological progress, the consequent economic transformations, and an increasing need for an adaptable workforce, the importance of education has risen to the forefront of the social discourse. The concurrent increase in the awareness of issues pertaining to social justice and the debate over what this justice entails and how it ought to be effected, feed into the education policy more than ever before. From the nexus of the aforementioned considerations, a concern over the so-called education (...) gap has emerged, with worldwide efforts to close it. I analyse the premises behind such efforts and demonstrate that they are founded upon fundamentally flawed ideas. I show that in a society in which education is delivered equitably, education gaps emerge naturally as a consequence of differentiation due to talents, the tendency for matched mate selection, and the heritability of intellectual traits. Hence, I issue a call for a refocusing of efforts from the ill-founded idea of closing the education gap, to the understanding of the magnitude of its unfair contributions, as well as to those social aspects which can modulate it in accordance to what a society deems fair according to its values. (shrink)

The Oxford English Dictionary (OED) lists 1571 as the year of the first recorded use of the English word ‘masculinity’; the Ancient Greek ανδρεια (andreia), usually translated as ‘courage’, was also used to refer to manliness. The notion of manliness or masculinity is undoubtedly older still. Yet, despite this seeming familiarity, not only is the notion proving to be highly elusive, its understanding by the society being in a constant flux, but also one which is at the root of bitter (...) division and confrontation, and which has tangible and far-reaching real-world effects. At the same time, while masculinity has been attracting an increasing amount of attention in academia, the large body of published work seldom goes to the very foundations of the issue, failing to explicitly and with clarity reach a consensus as to how masculinity ought to be understood. Herein I critique the leading contemporary thought, showing it to be poorly conceived and confounded, and often lacking in substance which would raise it to the level of the actionable and constructive. Hence, I propose an alternative view which is void of the observed deficiencies, and discuss how its adoption would facilitate a conciliation between the currently warring factions, focusing everybody’s efforts on addressing the actual ethical, deconfounded of specious distractions. (shrink)

Incarceration remains the foremost form of sentence for serious crimes in Western democracies. At the same time, the management of prisons and of the prison population has become a major real-world challenge, with growing concerns about overcrowding, the offenders’ well-being, and the failure of achieving the distal desideratum of reduced criminality, all of which have a moral dimension. In no small part motivated by these practical problems, the focus of the present article is on the ethical framework that we use (...) in thinking about and administering criminal justice. I start with an analysis of imprisonment and its permissibility as a punitive tool of justice. In particular, I present a novel argument against punitive imprisonment, showing it to fall short in meeting two key criteria of just punishment, namely (i) that the appropriate individual is being punished, and (ii) that the punishment can be adequately moderated to reflect the seriousness of the crime. The principles I argue for and that the aforementioned analysis brings to the fore, rooted in the sentient experience, firstly of victims, and not only of victims but also of the offenders as well as the society at large, then lead me to elucidate the broader framework of jurisprudence that I then apply more widely. Hence, while rejecting punitive imprisonment, I use its identified shortcomings to argue for the reinstitution of forms of punishment that are, incongruently, presently not seen as permissible, such as corporal punishment and punishments dismissed on the basis of being seen as humiliating. I also present a novel view of capital punishment, which, in contradiction to its name, I reject for punitive aims, but which I argue is permissible on compassionate grounds. (shrink)

The present comment concerns a recent AI & Ethics article which purports to report evidence of speciesist bias in various popular computer vision (CV) and natural language processing (NLP) machine learning models described in the literature. I examine the authors' analysis and show it, ironically, to be prejudicial, often being founded on poorly conceived assumptions and suffering from fallacious and insufficiently rigorous reasoning, its superficial appeal in large part relying on the sequacity of the article's target readership.

Background: The funding of health care is a major challenge to governments all across the world; the UK presents a useful and illustrative case. -/- Methodology: In this article I explain why the manner in which the provision of health care in the UK is organized is fundamentally incoherent and continuing to ignore this incoherence is bound to lead to ever-greater problems. -/- Discussion: Our society must decide on its priorities; herein I do not wish to argue what these ought (...) to be, but, rather more modestly, to emphasise the system's inconsistencies. -/- Perspectives: A reorganization of the system is needed to ensure a modicum of consistency. (shrink)

The ongoing COVID-19 pandemic has brought science to the fore of public discourse and, considering the complexity of the issues involved, with it also the challenge of effective and informative science communication. This is a particularly contentious topic, in that it is both highly emotional in and of itself; sits at the nexus of the decision-making process regarding the handling of the pandemic, which has effected lockdowns, social behaviour measures, business closures, and others; and concerns the recording and reporting of (...) disease mortality. To clarify a point that has caused much controversy and anger in the public debate, the first part of the present article discusses the very fundamentals underlying the issue of causative attribution with regards to mortality, lays out the foundations of the statistical means of mortality estimation, and concretizes these by analysing the recording and reporting practices adopted in England and their widespread misrepresentations. The second part of the article is empirical in nature. I present data and an analysis of how COVID-19 mortality has been reported in the mainstream media in the UK and the USA, including a comparative analysis both across the two countries as well as across different media outlets. The findings clearly demonstrate a uniform and worrying lack of understanding of the relevant technical subject matter by the media in both countries. Of particular interest is the finding that with a remarkable regularity (????>0.998), the greater the number of articles a media outlet has published on COVID-19 mortality, the greater the proportion of its articles misrepresented the disease mortality figures. (shrink)

The usefulness of the statistic known as the p-value, as a means of quantify-ing the strength of evidence for the presence of an effect from empirical data has long been questioned in the statistical community. In recent years there has been a notable increase in the awareness of both fundamental and practical limitations of the statistic within the target research fields, and especially biomedicine. In this article I analyse the recently published article which, in summary, argues that with a better (...) understand-ing and thus more appropriate use of the statistic, many of the aforementioned limitations can be addressed. In particular, I demonstrate that the (often implicit) premises of this counterargument are questionable, in some cases arguably inconsistent, and that therefore the counterargument provides little if any justification for the continued use of the p-value. Additionally, my analysis should help researchers seeking to interpret their empirical data by illustrating the nuanced nature and the multiplicity of statistical, methodological, and epistemological issues which must be considered in this process. (shrink)

În acest articol încerc să argumentez opinia că, așa cum este definită eugenia, este foarte dificil de făcut o diferențiere clară între știință (medicină, ingineria genetică) și eugenie. Și de stabilit o linie peste care ingineria genetică nu ar trebui să treacă, conform unor norme morale, juridice și religioase. Atâta timp cât acceptăm ajutorul geneticii în găsirea unor modalități de combatere a cancerului, diabetului sau HIV, acceptăm în mod implicit și eugenia pozitivă, conform definiției actuale. Și atâta timp cât acceptăm (...) screening-ul genetic, și intervenții asupra fătului nenăscut, sau avortul, acceptăm în mod implicit și eugenia negativă. În plus, la nivel de guverne, deși oficial eugenia este repudiată, ea a fost legalizată în foarte multe țări până de curând, și încă mai este acceptată și legalizată, chiar dacă în forme mai subtile, și în prezent. În Introducere definesc termenul și modurile de clasificare. Urmează Istoria eugeniei pornind din perioada antică, introducerea eugeniei de Francis Galton, practica eugeniei ca politică de stat în diverse țări, și eugenia actuală (eugenia liberală). Analizez apoi diverse probleme ridicate de Etica eugeniei liberale, și am dezvoltat o secțiune aparte pentru Viitorul eugeniei, cu accent pe proiectul genomului uman. În final, în secțiunea Concluzii expun opiniile personale cu privire la practica actuală a eugeniei. Am folosit ca surse principale de investigație articolele lui Kenneth M. Ludmerer, ”American Geneticists and the Eugenics Movement: 1905-1935”, Kathy J. Cooke, ”Duty or Dream? Edwin G. Conklin's Critique of Eugenics and Support for American Individualism”, Jonathan Anomaly, ”Defending Eugenics”, John R. Harding Jr. ”Beyond Abortion: Human Genetics and the New Eugenics”, Michael Boulter, ”Bloomsbury Scientists”, Chapter Title: The rise of eugenics, 1901–14, Michael Ruse and Edward O. Wilson, ”Moral Philosophy as Applied Science” și Goering, Sara, "Eugenics". (shrink)

În acest volum, autorul prezintă în mod critic modelele teoretice dezvoltate pentru a reprezenta aplicarea şi aplicabilitatea matematicii în ştiinţe şi universul fizic, oferind soluţii constructive care răspund obiecţiilor fundamentale ridicate la aceste modele. Atenţia principală este acordată modelelor structurale, deoarece noţiunea de structură matematică intervine esenţial atât în caracterizarea matematicii pure, cât şi aplicate, iar procesele mentale implică la rândul lor reprezentări de tip structural. Propunerile făcute, atât ca alternative structurale, cât şi prin noile cadre conceptuale şi metodologiile implicite, (...) vor fi analizate inclusiv în vederea posibilităţii unei unificări teoretice, către un model unic al aplicării şi aplicabilităţii matematicii, care să ofere justificarea metateoretică a utilizării matematicii ca metodă ştiinţifică de prim rang şi să contribuie cu aport explicativ la rezolvarea “misterelor” filosofice care înconjoară aplicabilitatea matematicii. -/- Lucrarea completează primul volum, dedicat puzzle-ului lui Wigner privind ‘eficacitatea iraţională a matematicii’ şi soluţiilor oferite la acesta, adresându-se în special – dar nu exclusiv – matematicienilor, fizicienilor, filosofilor ştiinţei, filosofilor limbajului şi epistemologilor, dar şi studenţilor acestor discipline. (shrink)

Călătoria în timp implică deplasarea într-un timp diferit de cel prezent, în trecut sau în viitor, în principiu fără o deplasare în spațiu cu referire la un sistem de coordonate local. Călătoria în timp poate fi făcută de un corp material care poate fi sau nu o ființă vie, și pentru care se folosește de obicei un dispozitiv special denumit mașina timpului. Călătoria în timp este un concept recunoscut în filosofie și știință, dar a cărui posibilitatea este foarte disputată, dând (...) naștere la numeroase paradoxuri atât în filosofie cât și în știință. Călătoria în timp este considerată de unii acceptată atât de relativitatea generală cât și de mecanica cuantică, dar există un consens unanim că nu este fezabilă cu tehnologia actuală. Problemele ridicate sunt diferite pentru călătoria în timp în trecu față de călătoria în timp în viitor. (shrink)

Omul a căutat dintotdeauna să descopere în viața sa chintesența elementelor existențiale. Adunate laolaltă ca un imens puzzle cosmologic, întrebările Filosofiei au avut cel puțin capacitatea revelatoare a marilor problematizări în ascendența omului de la imanent la transcendent. Prima etapă notabilă în atingerea acestei performanțe îi este negreșit tributată „Filosofiei”, socotită de Platon drept „cea mai mare artă”. Mai concis, pornind de la termenul de artă (gr. μουσικη – lumea muzelor), ni se arată în mod inspirat că „Filosofia este cea (...) mai înaltă muzică pe care a creat-o și a intonat-o mintea omenească. Numai prin acordurile și armoniile acestei muzici a filosofiei, înțelepții lui Platon se puteau ridica până la cel mai înalt cerc al sferelor cerești, unde erau învredniciți de epopteia divină a sublimelor Idei și unde se desfătau cu inefabila muzică a sferelor, muzica universală, cosmică”. Temele fundamentale descoperite prin atare contextualizări, în ceea ce privește filosofia platonică, au rămas până astăzi: „Binele”, „Adevărul” și „Frumosul”. Pentru lămurirea și înțelegerea lor deplină avem însă, negreșit, nevoie de interdisciplinaritate, aplecându-ne așadar spre contextualizarea filosofică, juridică și nu în cele din urmă, teologico-religioasă. „Marii filosofi ai antichității, Socrate, Platon sau Aristotel, ca să enumerăm pe cei mai importanți dintre ei, au cultivat în rândul contemporanilor gustul valorilor eterne, pentru bine, adevăr și frumos, pregătind astfel terenul pentru răspândirea Evangheliei lui Hristos, ca sinteză a valorilor supreme și în primul rând a iubirii. Dacă există până astăzi continente mai puțin receptive la valorile creștine, acestea se datorează în bună măsură absenței unor filosofi care să ridice mintea omului la înălțimea valorilor ideale. Filosofia antică a făcut parte din planul lui Dumnezeu pentru plinirea vremii, în vederea întrupării Fiului lui Dumnezeu. Dacă Vechiul Testament poate fi considerat, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, ca un pedagog către Hristos pentru evrei, tot astfel și filosofia antică a îndeplinit în lumea păgână același rol de pedagog către Hristos. Ca o dovadă a prețuirii lor, Biserica răsăriteană a așezat chipurile lui Platon, Socrate sau Aristotel în rândul personajelor din tinda locașului de cult”. Înainte de a analiza interdisciplinar aceste valori perene ale culturii universale, este necesar să conștientizăm ascendența omului spre dobândirea deplină a virtuților. Astfel, în perspectiva descoperirii omului corect, filosofia platoniciană merge până la experierea directă a paideei conceptelor de persoană, stat și societate, de unde trece foarte ușor spre problematizarea Binelui absolut. „Așa trebuie gândite în statul platonic, înțelepciunea, curajul cumpătarea și dreptatea ... Respingerea tiraniei și unitatea reală a corpului social impun acțiuni reciproce ale individului și statului. Sensul și limitele libertății sunt determinate prin formula educației prin stat și pentru stat”. Această absorbție statală a individului l-a depărtat pe Aristotel de Republica lui Platon, „Stagiritul având un simț deosebit al concretului, ca orice observator al naturii”. (shrink)

Paştele este cea mai importantă sărbătoare religioasă din anul liturgic creştin. Creştinii cred că Iisus a fost înviat după trei zile de la crucificarea sa. Multe denominaţii creştine celebrează învierea sa în Ziua de Paşti sau Duminica Paştelui (denumită şi Ziua Învierii sau Duminica Învierii), la două zile după Sfânta Vineri. Orice altă sărbătoare religioasă din calendarul ortodox, inclusiv Crăciunul, este mai puţin importantă faţă de celebrarea Învierii lui Iisus Hristos. Acest lucru se reflectă în bogate obiceiuri pascale în ţările (...) cu majoritate creștin ortodoxă. Noul Testament leagă Cina cea de taină şi crucificarea lui Iisus de Paştele evreiesc şi exodul din Egipt. Iisus s-a pregătit pe el însuşi şi pe discipolii săi pentru moartea sa în timpul Cinei, dând mesei de Paştele evreiesc un nou înţeles. El a identificat pâinea şi cupa de vin ca simbolizând corpul său care va fi sacrificat curând şi sângele său care urma să fie vărsat. Istorisirile Evanghelii, inclusiv mormântul gol și aparițiile lui Isus înviat adepților săi, au fost interpretate și analizate în diverse moduri, și au fost văzute diferit de povestirile istorice ale unui eveniment literal, ca o evidență corectă a experiențelor vizionare, ca pilde escatologice non-literale. Învierea lui Isus este credința creștină conform căreia Iisus Hristos a revenit în mod miraculos la viață în duminica următoare după vinerea în care a fost executat prin răstignire. Este principiul central al credinței creștine și al teologiei, și o parte a Crezului de la Niceea: “În a treia zi a înviat din nou, în conformitate cu Scripturile“. Creștinii, prin credința în puterea lui Dumnezeu, vor fi înviați spiritual cu Iisus, și sunt răscumpăraţi astfel încât pot să urmeze un nou mod de viață. Încă de la originile, Paștele a fost o perioadă de sărbătoare și ospăț și de multe jocuri tradiționale și obiceiuri, cum ar fi rostogolirea ouălor, ciocnirea ouălor, și decorarea acestora. În prezent Paștele este important din punct de vedere comercial, cu vânzările ridicate de felicitări și produse, cum ar fi ouăle de ciocolată de Paști, bomboanele sub formă de iepuraşi sau lumânări, și jeleuri-boabe, precum și alte alimente de Paște. Chiar şi mulți ne-creștinii sărbătoresc aceste aspecte ale Paştelui în timp ce evită aspectele religioase. CUPRINS: Paşti - Semnificaţia teologică a Paştelui - Stabilirea datei pentru Paşti - - Controverse privind data Paştelui - Primul Consiliu de la Niceea - Poziția în anul bisericesc - - Creștinismul occidental - - Creștinismul oriental - Sărbătorirea Paştelui - - Ţările occidentale - - Ţările orientale - Sărbătorirea Paştelui în lume - Veghea de Paşti - - Cea mai timpurie formă cunoscută de Veghe de Paști - - Creștinismul bizantin: ortodoxia răsăriteană și greco-catolicismul - - - Sâmbăta la prânz - Urări de Paşti - - Urări de Paşti în diferite limbi Istoria Paştelui - Istoricitatea și originea Învierii lui Isus - - Contextul istoric - - Noul Testament - - Analiza scolastică - - - Metafora Învierea lui Iisus - Evenimente conform Noului Testament - - Înmormântarea - Starea morţii lui Hristos în timpul celor 3 zile - Descoperirea mormântului - Apariţii ale învierii lui Isus - Tradiţii creştine - - Paştele - - Învierea și răscumpărarea - - Reprezentări ale Învierii - Semnificaţia teologică - Alte puncte de vedere religioase - - Gnostici - - Iudaismul - - Islam - - Credința Baha'i - Mormântul gol - - Acorduri și diferențe în Evanghelii - - Cele patru naraţiuni - Vinerea Luminată - - Creștinismul occidental - - Creștinismul oriental Tradiţii de Paşti - Obiceiuri de Paşti - - Ţările de limbă engleză - - - Irlanda - - - America de Nord și Caraibe - - Europa - - - Europa Centrală şi de Est - - - Italia - - - Olanda, Belgia, Franța şi Germania - - - Țările nordice - Ouăle de Paşti - - Istoria - - Tradiţii în Postul Mare - - Decorarea şi simbolismul - Iepurele de Paşti - Mielul de Paşti - - Originea - - De ce miel, de Paşte? Mâncarea - Cozonac - - Origini - - Reţeta - - - Ingrediente - - - Instrucţiuni - Drob de miel - - Ingrediente - - Mod de preparare - Pasca - - Surse biblice - - Semnificația religioasă - - Ingrediente - - - Ingrediente pentru reţetă - - Preparare - - - Mod de preparare pentru reţetă . (shrink)

Ediţia a doua (revăzută şi îmbunătăţită) O introducere în teoriile şi conceptele, forţele fundamentale şi particule, metode şi tabele utilizate în fizică, subdomenii şi domenii ştiinţifice înrudite, cu accent pe înţelegerea fenomenelor fizice. Fizica clasică se ocupă, în general, cu materia și energia la scară normală de observație, în timp ce o mare parte a fizicii moderne se ocupă de comportamentul materiei și energiei în condiții extreme sau pe o scară foarte mare sau foarte mică. De exemplu, pentru fizica atomică (...) și nucleară contează scara cea mai mică la care elementele chimice pot fi identificate. Fizica particulelor elementare are o scară chiar mai mică, deoarece se referă la unitățile de bază ale materiei; această ramură a fizicii este, de asemenea, cunoscută sub numele de fizica energiilor înalte, din cauza energiilor extrem de ridicate necesare pentru a produce mai multe tipuri de particule, în acceleratoare de particule mari. La această scară, de obicei, noțiunile obișnuite de spațiu, timp, materie și energie nu mai sunt valabile. Cele două teorii principale ale fizicii moderne prezintă o imagine diferită a conceptelor de spațiu, timp, și materie, faţă de fizica clasică. Teoria cuantică studiază natura mai degrabă discretă decât continuă a multor fenomene la nivel atomic și subatomic, și aspectele complementare ale particulelor și undelor în descrierea unor astfel de fenomene. Teoria relativității studiază descrierea fenomenelor care au loc într-un cadru de referință, care este în mișcare faţă de un observator. Teoria specială a relativității studiază mișcarea relativ uniformă în linie dreaptă, iar teoria generală a relativității mișcarea accelerată și legătura sa cu gravitația. Atât teoria cuantică cât și teoria relativității îşi găsesc aplicații în toate domeniile fizicii moderne. CUPRINS: Fizica - Scurtă istorie - Fizica şi filozofia - Teorii de bază în fizică - - Fizica clasică - - Fizica modernă - - Diferenţa între fizica clasică şi fizica modernă - Cercetarea în fizică - - Metode ştiinţifice - - Teorie şi experiment - Domenii de aplicare şi obiective - - Domenii de cercetare - - Direcţii de dezvoltare - - Direcţii actuale de cercetare Teorii - Fizica teoretică - - Teorii recunoscute - - Teorii propuse - - Teorii marginale Teorii recunoscute - Termodinamica - - Legile termodinamicii - - Concepte în termodinamică - - Substanţe care se pot descrie doar prin temperatură - - Substanţe care se pot descrie doar prin temperatură şi presiune - - Substanţe care se pot descrie prin temperatură, presiune şi potenţial chimic - - Substanţe care se pot descrie prin temperatură şi câmp magnetic - - Sisteme termodinamice - - Stări termodinamice - Mecanica statistică - Relativitatea specială - - Motivaţia pentru teoria relativităţii speciale - - Invarianţa vitezei luminii - - Lipsa unui cadru de referinţă absolut - - Echivalenţa dintre energie şi masă - - Simultaneitatea - - Evoluţia teoriei relativităţii speciale - Teoria relativităţii generale - - Dezvoltarea relativităţii şi a relativităţii speciale - - Gaura de vierme - - - Călătorii cu viteze mai mari decât viteza luminii şi călătorii în timp - - - Universul nostru, într-o gaură neagră - - - Concluzii - Mecanica cuantică - - Descrierea teoriei - - Formularea matematică - - Interacţia cu alte teorii ale fizicii - - Istoria, filozofia şi viitorul mecanicii cuantice - - - Istoria - - - Filozofia - - - Viitorul - - Optica cuantică - - - Electronica cuantică - - Laser - - - Concepte de bază - - - Terminologie - - - Construcţia unui laser - - - Fizica laserilor - - - Extreme Light Infrastructure - - - Arme cu laser - Teoria câmpului cuantic - - Probleme ale mecanicii cuantice obişnuite - - Câmpuri cuantice - Modelul Standard - - Teste, predicţii şi provocări Teorii propuse - Teoria finală (Theory of everything) - - Idei speculative - Teoria marii unificări - Teoria M - - Relaţia teoriei M cu supercorzile şi supergravitaţia - - Caracteristici ale teoriei M - Gravitaţia cuantică în buclă - - Incompatibilitatea dintre mecanica cuantică şi relativitatea generală - - Buclele Wilson şi reţelele de spin - - Gravitaţia cuantică în buclă şi cosmologia cuantică - - Testele experimentale de GCB - Emergenţa Teorii marginale - Fuziunea la rece - - Fuziunea cu bule - Tesla şi Teoria dinamică a gravitaţiei - Eter luminifer - - Dezavantaje şi critici - Energia orgonică - - Dezvoltarea de către Reich a teoriilor sale orgonice - - Cărţile lui Reich Concepte - Mecanica clasică - - Istoria - - Statica - - - Vectori - - - Forţa - - - Momentul forţei - - - Ecuaţiile de echilibru - - - Momentul de inerţie - - - Solide - - - Fluide - - Dinamica - - - Principii - - - Dinamica liniară şi de rotaţie - - - Forţa - - - Legile lui Newton - - Frecarea - - - Legile frecării uscate - - - Reducerea frecării - Materia - - Antimateria - Energia - - Legile conservării în fizică - - - Filosofia legilor de conservare - - Masa - - - Masa inerţială - - - Masa gravitaţională - - - Echivalenţa maselor inerţială şi gravitaţională - - - Consecinţele relativităţii - - Cantitatea de mişcare (impulsul) - - - Cantitatea de mişcare în mecanica clasică - - - Cantitatea de mişcare în mecanica relativistă - - - Cantitatea de mişcare în mecanica cuantică - - Momentul cinetic - - Spinul - - - Istoria - - - Aplicaţii - Dimensiuni - - Timpul - - - Măsurarea timpului - - - Timpul în inginerie şi fizica aplicată - - - Timpul în filosofie şi fizica teoretică - - Spaţiu-timp - - - Cadrul de referinţă - - - Câteva fapte generale despre spaţiu-timp - - - Este spaţiul-timp cuantificat? - - Viteza - - Forţa - - - Relaţiile dintre unităţile de forţă şi unităţile de masă - - - Unităţi imperiale de forţă - - Momentul forţei - Sisteme fizice - Unde - - Exemple de unde - - Proprietăţi caracteristice - - Unde transversale şi longitudinale - - Polarizarea - - Descriere fizică a unei unde - - Unde de deplasare - - Ecuaţia undelor - - Entanglementul cuantic - - Magnetism - - - Dipoli magnetici - - - Modele de materiale magnetice - - Electricitatea - - - Istorie - - - Puterea electrică - - - Curentul electric - - - Fenomene electrice în natură - - Radiaţia electromagnetică - - Temperatura - - - Unităţi de temperatură - - - Bazele teoretice - - - Capacitatea termică - - - Temperatura în gaze - - - Măsurarea temperaturii - - - Temperaturi negative - - Entropia - - - Schimbarea de entropie în motoarele termice - - - Definiţia statistică a entropiei: Principiul lui Boltzmann - - - Măsurarea entropiei - - Informaţia în fizică - - - Informaţia clasică vs informaţia cuantică - - - Informaţii clasice - - - Informaţiile fizice şi entropia - Tranziţii - - Tranziţii de fază - - - Clasificarea tranziţiilor de fază - - - - Clasificarea Ehrenfest - - - - Clasificarea modernă a tranziţiilor de fază - - - Proprietăţi ale tranziţiilor de fază - - - - Puncte critice - - - - Simetria - - - - Exponenţi critici şi clase de universalitate - - Supraconductibilitatea - - - Istoria - - - Teorii ale supraconductibilităţii - - - Aplicaţii tehnologice ale supraconductibilităţii - - - Proprietăţile elementare ale supraconductorilor - - Superfluiditatea Forţe fundamentale - Gravitaţia - - Despre legea gravitaţiei universale a lui Newton - - - Forma vectorială - - - Istorie - - - Reticenţele lui Newton - - - Comparaţie cu forţa electromagnetică - - Teoria relativităţii generale a lui Einstein - - - Mecanica cuantică şi ondulatorie - - Situaţii specifice - - - Gravitaţia Pământului - - - Ecuațiile pentru un corp în cădere în apropiere de suprafața Pământului - - - Gravitaţia și astronomia - - - Radiația gravitațională - - - Viteza gravitaţiei - Electromagnetism - - Descrierea matematică - - Câmp electric E - - Metoda electromagnetică - - Electrostatica - - - Serii triboelectrice - - - Generatoare electrostatice - - - Neutralizarea sarcinilor - - - Inducţia sarcinilor - - - Electricitatea "statică" - Forţa nucleară slabă - Forţa nucleară tare Particule - Particule elementare - - Proprietăţi conceptuale - - - Dimensiunea - - - Compoziţia - - Modelul Standard în fizica particulelor elementare - - - Fermioni fundamentali - - - - Antiparticule - - - - Cuarci - - - Bosoni fundamentali - - - - Gluoni - - - - Bosoni electroslabi - - - - Bosonul Higgs - - Extensii ale Modelului Standard în fizica particulelor elementare - - - Marea unificare - - - Supersimetria - - - Teoria corzilor - - - Teoria preonilor - Atomi - - Modele istorice de atomi - - Nucleul atomic - Protoni - Neutroni - - Istoric - - - Evoluţia actuală - Electroni - - Istoria - - Detalii tehnice - - Electricitate - Cuarci - Fotoni - Gluoni - Bosoni W şi Z - - Bosonul Higgs - Gravitoni - Neutrino - - Neutrino, noul sistem de comunicaţii - - Telefonul – particulă - - Comunicaţii cu submarinele - - Mesaje pentru călătoria în timp - Cvasiparticule - - Relaţia cu mecanica cuantică multi-corp - - Distincţia între cvasiparticule şi excitaţii colective - - Efectul asupra proprietăţilor colective - - Istoria - Fononi - - Unde de reţea - - Fononi acustici şi optici Subdomenii - Acustica - - Concepte fundamentale ale acusticii - - - Propagarea undelor: nivele de presiune - - - Propagarea undelor: frecvenţa - - - Transducţia în acustică - Astrofizica - - Erupţii solare - - - Evoluţia exploziilor solare - - - Impactul exploziilor solare asupra omenirii - - - - Ejecţia masei coronariene - - - - Misiunile spaţiale - - - - Întreruperi de energie electrică - Fizica atomică, moleculară, şi optică - - Apa grea - - Osmoza - Fizica computaţională - Fizica materiei condensate - Criogenia - Mecanica fluidelor - Optica - - Optica clasică - - Optica modernă - Fizica plasmei - Fizica particulelor - - Istoria - - Modelul Standard - - Fizica particulelor experimentală - - Obiecţii - - Politici publice Metode - Metode ştiinţifice - - Elementele metodelor ştiinţifice idealizate - - Aspecte ale metodelor ştiinţifice - - - Observaţia - - - Ipoteza - - - Predicţia - - - Verificarea - - - Evaluarea - - - Alte aspecte ale metodelor ştiinţifice - Mărimi fizice - Măsurători fizice - Analiza dimensională - - Exemplu aplicat - Statistica Tabele - Legile fizicii - Constante fizice - Sistemul Internaţional pentru unităţi de măsură - - Origine - - Scrierea SI - - Unităţi de bază în Sistemul Internaţional SI - - - Lungime (l) - - - Masa (m) - - - Timp (t) - - - Curentul electric (I) - - - Temperatura termodinamică (T) - - - Cantitatea de substanţă (n) - - - Intensitatea luminoasă (I) - - Unităţi SI derivate - - Prefixe SI în fizică - - - Unităţi folosite în afara SI - Unităţi fizice - - Unităţi ca dimensiuni - - Unităţi de bază şi derivate - - Conversia unităţilor - - Prefixele in sistemul SI - - Sfaturi şi reguli pentru calcule cu unităţi fizice Istoria - Fizica în antichitate - Fizica în Evul Mediu - Fizica în sec. XVI-VIII - Fizica în sec. XIX - Fizica în sec. XX Probleme nerezolvate în fizică Domenii interdisciplinare - Fizica aplicată (Fizica tehnologică) - Fizica acceleratorilor - - Accelerarea și interacțiunea particulelor cu structuri RF - - Dinamica fluxului - - Coduri de modelare - - Diagnosticările fluxului - - Toleranţele maşinii Domenii înrudite - Relaţia fizicii cu alte domenii - - Cerinţe preliminare - - Applicaţii şi influenţe - Astronomia - - Scurtă istorie - - Subdomenii ale astronomiei. Cum se obţin informaţiile în astronomie. - - - După subiect - - - Modalităţi de obţinere a informaţiilor - - Telescoape - - - Tipuri de telescoape - - Planetele rătăcitoare - Biofizica - - Subiecte în biofizică şi domenii conexe - - Biofizicieni celebri - Chimia fizică - - Concepte-cheie - Cosmologia - - Subiecele din cosmologie includ: - - - Cosmologia fizică - - - Cosmologii alternative - - - Cosmologia filosofică - - - Cosmologia religioasă - Electronica - - Exemplu - Geofizica - - Metode - - - Geodezie - - - Sonde spaţiale - - Cutremure - Fizica chimică - Ingineria - - Sarcina ingineriei - - Rezolvarea problemelor - - Utilizarea calculatoarelor - - Etimologia - - Conexiunile cu alte discipline - Ştiinţa materialelor Pseudofizica - Anti-gravitaţia - - Efecte convenţionale care imită efectele anti-gravitaţiei - - Soluţii ipotetice - - - Scuturi gravitaţionale - - - Cercetări în relativitatea generală în anii 1950 - - - A cincea forţă - - - "Unităţi distorsionate" în relativitatea generală - - - Breakthrough Propulsion Physics Program - - Încercări experimentale şi comerciale - - - Dispozitive giroscopice - - - Gravitatorul lui Thomas Townsend Brown - - - Cuplarea gravitoelectrică - - - Premiul Göde - Eter luminifer - - Dezavantaje şi critici - Fuziunea la rece - - Fuziunea cu bule - - Rezultate - - - Producţia de energie şi căldura în exces - - - Heliu, elemente grele, şi neutroni - - Mecanisme propuse Referinţe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - Contact . (shrink)