In current philosophy of mind, there is lively debate over whether emotions, moods, and other affects can extend to comprise elements beyond one’s organismic boundaries. At the same time, there has been growing interest in the nature and significance of so-called existential feelings, which, as the term suggests, are feelings of one’s overall being in the world. In this article, I bring these two strands of investigation together to ask: Can the material underpinnings of existential feelings extend beyond one’s skull (...) and skin? To begin, I introduce and adopt a componential-systemic view of extended affectivity. In doing so, I specify the vehicle externalist criteria for extension employed in my analysis. I then define what existential feelings are and pinpoint several key issues in their potential extension. More specifically, I identify sensorimotor ‘know-how’ as a possibly extending component of existential feeling and posit it as the fulcrum of my argument. Finally, I move on to consider the extension of existential feeling via sensory substitution, especially through so-called Tactile Visual Sensory Substitution (TVSS) devices. Informed by both philosophical and empirical studies, I argue that, under certain conditions, (a) the agent’s implicit sensorimotor processing and a TVSS device can become coupled into a new systemic whole, which in turn (b) reconfigures the material underpinnings of the agent’s pre-intentional world-experience. This, I conclude, counts as a cogent case for extended existential feeling. (shrink)

Art museums are built to elicit a wide variety of feelings, emotions, and moods from their visitors. While these effects are primarily achieved through the artworks on display, museums commonly deploy numerous other affect-inducing resources as well, including architectural solutions, audio guides, lighting fixtures, and informational texts. Art museums can thus be regarded as spaces that are designed to influence affective experiencing through multiple structures and mechanisms. At face value, this may seem like a somewhat self-evident and trivial statement to (...) make. However, in this article, I argue that niche construction theory enables us to make several illuminating observations about the ways in which art museums are engineered to influence our feelings. To expound on this claim, I single out for discussion the Museum of Non-Objective Painting, which for its entire lifespan (1939–52)—and prior to its evolution into the Solomon R. Guggenheim Museum—was expressly organized to kindle in its visitors a special, spiritual form of aesthetic experience: a liberating feeling of cosmic rhythm and order, no less. -/- The argument will proceed as follows: In Part 1, I introduce the basics of niche construction theory and specify the sense in which I apply it to museums and aesthetic affective experiencing. In Part 2, I outline the origins and ethos of the Museum of Non-Objective Painting, after which I pin down the type of affective experience it fostered by drawing from visitors’ self-reported reactions to the artworks on display. Then, in Part 3, I use niche construction theory to explain how the Museum consciously fashioned itself, by means of various mutually supportive resources and technologies, into a fertile setting for the specified feelings. Finally, in Part 4, I extend beyond the discussed case to assess the implications of niche construction theory for a broader understanding of how art museums make us feel. In other words, by tracing the early steps of the Museum of Non-Objective Painting towards the present-day Guggenheim, I call attention to the general variation in affective niches as regards their structure, technologies, and affective aims. Overall, the article elucidates the functioning of art museums as affective niches and furthers the conceptual development of niche construction theory in aesthetics. (shrink)

It is increasingly acknowledged that creativity cannot be fully understood without considering the setting where it takes place. Building on this premise, we use the concepts of niche construction, scaffolding, coupling, and functional integration to expound on the environmentally situated nature of painters’ studio work. Our analysis shows studios to be multi-resource niches that are customized by artists to support various capacities, states, and actions crucial to painting. When at work in these personalized spaces, painters do not need to rely (...) solely on their “inner” powers of imagination, memory, decision making, and technique to execute their paintings. Instead, with the help of carefully selected resources, they can offload elements of creative mentation and action onto the studio niche and enact different forms of a creative agency. To put more flesh on these ideas, we examine how painters use existing artworks, memory aids, and music to scaffold the creative process. Overall, our analysis illuminates underexamined aspects of environmentally situated creativity and demonstrates the broader utility of the applied concepts for future creativity research. (shrink)

This paper argues that the main global critiques of scientism lose their punch because they rely on an uncharitable definition of their target. It focuses on epistemological scientism and divides it into four categories in terms of how strong (science is the only source of knowledge) or weak (science is the best source of knowledge) and how narrow (only natural sciences) or broad (all sciences or at least not only the natural sciences) they are. Two central arguments against scientism, the (...) (false) dilemma and self‐referential incoherence, are analysed. Of the four types of epistemological scientism, three can deal with these counterarguments by utilizing two methodological principles: epistemic evaluability of reliability and epistemic opportunism. One hopes that these considerations will steer the discussion on scientism to more fruitful pastures in the future. For example, there are interesting methodological considerations concerning what evaluability or reliability and epistemic opportunism entail. (shrink)

Taina sufletului omenesc, cuprins de setea după Dumnezeu și așezat în duhul rugăciunii, poartă întru sine o multitudine de valențe și trăiri duhovnicești, aproape cu neputință de exprimat în cuvinte. Cel zidit după „chipul lui Dumnezeu” Îl caută totdeauna pe Cel ce-i este cu adevărat Părinte (Abuno). Sfântul Apostol Pavel zugrăvește în cuvinte omenești Taina cea nepătrunsă de cuvânt a Cuvântului: „Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu știu; fie în afară (...) de trup, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Și-l știu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – că a fost răpit în Rai și a auzit cuvinte de nepătruns, pe care nu se cuvine omului să le grăiască”. Cunoașterea lui Dumnezeu din această stare sau în drumul spre ea a fost împărtășită de Părinții Bisericii prin experiențe și mărturisiri duhovnicești, încercând astfel să transpună în cuvinte ceea ce este prin definiție de negrăit. Din această binecuvântată dorință s-au născut adevărate mărgăritare mistice, fiecare cu propria strălucire, purtând în sine „destăinuirea celor trăite de Părinți în limitele culturii lor, cu cuvintele și imaginile pe care le-au dobândit prin educația și trăirea lor”. (shrink)

Walter Burley’s Commentary to the Nicomachean Ethics is commonly considered little more than an expositio littere. Nevertheless, in some notanda he raises open questions about the crucial gap between the conclusion of the practical syllogism and action. Within the interpretative framework of Saarinen’s and Wood’s works, I will focus on Burley’s analysis of akrasia in book VII. The first point will be some questions related to a notandum, concerning the gap between intellect and will as typical of akrasia. Secondly, (...) I will analyze it in the light of Burley’s semantics, where conceptual tools developed in one science prove useful in solving problems of another discipline, in this case ethics. Finally, I’ll address the Commentary’s brief gloss about heroic virtue, as example of Burley’s first steps in the use of measure languages in ethics, by analogy with the Oxford Calculators’ techniques. (shrink)

Jaakko Hintikka proposed treating objectual perception sentences, such as “Alice sees Bob,” as de re propositional perception sentences. Esa Saarinen extended Hintikka’s idea to eventive perception sentences, such as “Alice sees Bob smile.” These approaches, elegant as they may be, are not philosophically neutral, for they presuppose, controversially, that the content of all perceptual experiences is propositional in nature. The aim of this paper is to propose a formal treatment of objectual and eventive perception sentences that builds on Hintikka’s (...) modal approach to propositional attitude ascriptions while avoiding controversial assumptions on the nature of perceptual experiences. Despite being simple and theoretically frugal, our approach is powerful enough to express a variety of interesting philosophical views about propositional, objectual, and eventive perception sentences, thus enabling the study of their inferential relationships. (shrink)

Paştele este cea mai importantă sărbătoare religioasă din anul liturgic creştin. Creştinii cred că Iisus a fost înviat după trei zile de la crucificarea sa. Multe denominaţii creştine celebrează învierea sa în Ziua de Paşti sau Duminica Paştelui (denumită şi Ziua Învierii sau Duminica Învierii), la două zile după Sfânta Vineri. Orice altă sărbătoare religioasă din calendarul ortodox, inclusiv Crăciunul, este mai puţin importantă faţă de celebrarea Învierii lui Iisus Hristos. Acest lucru se reflectă în bogate obiceiuri pascale în ţările (...) cu majoritate creștin ortodoxă. Noul Testament leagă Cina cea de taină şi crucificarea lui Iisus de Paştele evreiesc şi exodul din Egipt. Iisus s-a pregătit pe el însuşi şi pe discipolii săi pentru moartea sa în timpul Cinei, dând mesei de Paştele evreiesc un nou înţeles. El a identificat pâinea şi cupa de vin ca simbolizând corpul său care va fi sacrificat curând şi sângele său care urma să fie vărsat. Istorisirile Evanghelii, inclusiv mormântul gol și aparițiile lui Isus înviat adepților săi, au fost interpretate și analizate în diverse moduri, și au fost văzute diferit de povestirile istorice ale unui eveniment literal, ca o evidență corectă a experiențelor vizionare, ca pilde escatologice non-literale. Învierea lui Isus este credința creștină conform căreia Iisus Hristos a revenit în mod miraculos la viață în duminica următoare după vinerea în care a fost executat prin răstignire. Este principiul central al credinței creștine și al teologiei, și o parte a Crezului de la Niceea: “În a treia zi a înviat din nou, în conformitate cu Scripturile“. Creștinii, prin credința în puterea lui Dumnezeu, vor fi înviați spiritual cu Iisus, și sunt răscumpăraţi astfel încât pot să urmeze un nou mod de viață. Încă de la originile, Paștele a fost o perioadă de sărbătoare și ospăț și de multe jocuri tradiționale și obiceiuri, cum ar fi rostogolirea ouălor, ciocnirea ouălor, și decorarea acestora. În prezent Paștele este important din punct de vedere comercial, cu vânzările ridicate de felicitări și produse, cum ar fi ouăle de ciocolată de Paști, bomboanele sub formă de iepuraşi sau lumânări, și jeleuri-boabe, precum și alte alimente de Paște. Chiar şi mulți ne-creștinii sărbătoresc aceste aspecte ale Paştelui în timp ce evită aspectele religioase. CUPRINS: Paşti - Semnificaţia teologică a Paştelui - Stabilirea datei pentru Paşti - - Controverse privind data Paştelui - Primul Consiliu de la Niceea - Poziția în anul bisericesc - - Creștinismul occidental - - Creștinismul oriental - Sărbătorirea Paştelui - - Ţările occidentale - - Ţările orientale - Sărbătorirea Paştelui în lume - Veghea de Paşti - - Cea mai timpurie formă cunoscută de Veghe de Paști - - Creștinismul bizantin: ortodoxia răsăriteană și greco-catolicismul - - - Sâmbăta la prânz - Urări de Paşti - - Urări de Paşti în diferite limbi Istoria Paştelui - Istoricitatea și originea Învierii lui Isus - - Contextul istoric - - Noul Testament - - Analiza scolastică - - - Metafora Învierea lui Iisus - Evenimente conform Noului Testament - - Înmormântarea - Starea morţii lui Hristos în timpul celor 3 zile - Descoperirea mormântului - Apariţii ale învierii lui Isus - Tradiţii creştine - - Paştele - - Învierea și răscumpărarea - - Reprezentări ale Învierii - Semnificaţia teologică - Alte puncte de vedere religioase - - Gnostici - - Iudaismul - - Islam - - Credința Baha'i - Mormântul gol - - Acorduri și diferențe în Evanghelii - - Cele patru naraţiuni - Vinerea Luminată - - Creștinismul occidental - - Creștinismul oriental Tradiţii de Paşti - Obiceiuri de Paşti - - Ţările de limbă engleză - - - Irlanda - - - America de Nord și Caraibe - - Europa - - - Europa Centrală şi de Est - - - Italia - - - Olanda, Belgia, Franța şi Germania - - - Țările nordice - Ouăle de Paşti - - Istoria - - Tradiţii în Postul Mare - - Decorarea şi simbolismul - Iepurele de Paşti - Mielul de Paşti - - Originea - - De ce miel, de Paşte? Mâncarea - Cozonac - - Origini - - Reţeta - - - Ingrediente - - - Instrucţiuni - Drob de miel - - Ingrediente - - Mod de preparare - Pasca - - Surse biblice - - Semnificația religioasă - - Ingrediente - - - Ingrediente pentru reţetă - - Preparare - - - Mod de preparare pentru reţetă . (shrink)

Noul Testament leagă Cina cea de taină și crucificarea lui Iisus de Paștele evreiesc și exodul din Egipt. Iisus s-a pregătit pe el însuși și pe discipolii săi pentru moartea sa în timpul Cinei, dând mesei de Paștele evreiesc un nou înțeles. El a identificat pâinea și cupa de vin ca simbolizând corpul său care va fi sacrificat curând și sângele său care urma să fie vărsat. În Prima Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 5, el spune: “Curățiți (...) aluatul cel vechi, ca să fiți frământătură nouă, precum și sunteți fără aluat; căci Paștile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi.“, făcând referire la tradițiile Paștelui evreiesc și identificându-se cu mielul Pascal. (shrink)