Who and how revised Marxism in Poland? The simple answer is that it was done by young intellectuals seeing themselves as obligated to social and political activity, eager to participate in the process of the constitution of a new postwar Communist society. Marxism was for them a philosophical world-view and a political program rising hopes for a better socio-economic reality. Revisionists were committed Communists and their attitude toward Marxism was almost religious. Marxism, Promethean and scientific at the same time, was (...) supposed to replace religion, for which the radically secular revisionists saw no place in the new society. (See: Mikołajczyk 2013, p. 44-48) After the shock of 1956 they stuck by the slogan: ’socialism–yes, distortions–no,’ they thought that “Marxist socialism was possible without Leninist political forms, that Communism might be attacked within «the framework of Marxism»,” and they “believed for some time ... that Stalinism was curable in the sense that Communism could be restored or «democratized» without questioning its foundations” (Kolakowski 1978, p. 461). They saw themselves in an elitist way, i.e., as true and devoted Marxists fighting with dogmas, orthodoxy, myths, and unfounded faith both within Marxism-Leninism and outside it. They were willing to accept the position of sectarians, heretics, or apostates. Their political and ideological involvement forced them to attack pre-war but still active Polish philosophers of the Lvov-Warsaw School and other nonMarxist thinkers (Roman Ingarden, Władysław Tatarkiewicz, Stanisław Ossowski), who were classified as “bourgeois thinkers” unable to understand and assimilate Marxism. (shrink)

Fericirea este un concept fuzzy. Ea poate fi definită în termeni de a trăi o viață bună sau de a înflori, mai degrabă decât de a experimenta o emoție. Fericirea în acest sens a fost folosită pentru a traduce eudaimonia greacă și este încă folosită în etica virtuții. A existat o tranziție în timp, de la accent pe fericirea virtuții la virtutea fericirii. În psihologie, fericirea este o stare mentală sau emoțională a bunăstării, care poate fi definită, printre altele, de (...) emoții pozitive sau plăcute, variind de la mulțumire până la bucuria intensă. În Vedele hinduse, ānanda semnifică fericirea veșnică, cea care însoțește sfârșitul ciclului de renaștere. Pentru grecii antici, ataraxia este o stare lucidă de echilibru robust, caracterizată de elibertatea continuă de teama primejdiei și îngrijorare. Filosofii consideră că fericirea poate fi înțeleasă ca fiind scopul moral al vieții sau ca aspect al hazardului, explicând fericirea fie ca o stare de spirit, fie ca o viață înfloritoare pentru persoana căreia i se aplică. „Conceptul de fericire este un concept atât de vag încât, în ciuda dorinței fiecărui om de a fi fericit, nimeni nu poate spune niciodată în termeni preciși și coerent ce vrea și dorește cu adevărat. Motivul este că elementele care fac parte din conceptul de fericire sunt în totalitate empirice, adică trebuie împrumutate din experiență, și că în același timp, pentru ideea fericirii, un întreg absolut, este necesar un maxim de bunăstare în starea actuală și cea viitoare. Ori, este imposibil ca o persoană finită să fie atât de perspicace și, în același timp, atât de puternică încât să se presupună că poate crea un concept cert despre ceea ce își dorește cu adevărat. Bogăție? ... Cunoaștere? ... Viață lungă? .. Sănătate? Prin urmare, nu există, în acest sens, un imperativ care să ne impună în sensul strict al cuvântului ce să facem pentru a fi fericiți, deoarece fericirea este un ideal nu al rațiunii, ci al imaginației." (Emmanuel Kant, Critica facultății de judecată) -/- CUPRINS: -/- Fericirea - Definiție - Legătura cu sănătatea fizică - Filozofie - Religie - - Religiile orientale - - - Budism - - - Hinduism - - - Confucianismul - - Religiile abrahamice - - - Iudaismul - - - Catolicismul roman - - - Islam - Psihologie - - Ierarhia nevoilor a lui Maslow - - Teoria autodeterminării - - Psihologie pozitivă - - Măsurarea fericirii - Viziunea economică și politică Ānanda - Diferite sensuri de fericire în filosofia hindusă - - Swami Vivekananda - - Sri Aurobindo - - Advaita vedanta - - Dvaita vedanta - - Vishishtadvaita vedanta - - Sri Ramana Maharshi - Modalități de realizare a ānandei Ataraxia - Epicureismul - Pironism - Stoicism Indici ai fericirii: Fericirea Națională Brută - Definirea FNB - Implementarea FNB în Bhutan - Răspândirea FNB în afara Bhutan - Critica Filosofia fericirii - Grecia antică - - Platon - - Aristotel - - Cinism - - Cirenaicism - - Pironism - - Epicureism - - Stoicism - Roma antică - - Școala lui Sextius - - Augustin de Hippo - - Boețiu - Evul Mediu - - Avicenna - - Al-Ghazali - - Maimonide - - Thomas de Aquino - Perioada modernă timpurie - - Michel de Montaigne - - Jeremy Bentham - - Arthur Schopenhauer - Perioada contemporană - - Władysław Tatarkiewicz - - Herbert Marcuse - - Viktor Frankl - - Robert Nozick - Scientismul - Studiul fericirii - - Sonja Lyubomirsky Teoria (etica) virtuții - Concepte cheie - Istoria virtuții - - „Turnura aretaică” contemporană Consecințialism - Filosofii - - Consecințialismul de stat - - Utilitarism - - Egoismul etic - - Altruismul etic - - Consecințialismul regulilor - - Consecințialismul pe două niveluri - - Consecințialismul motivațional - - Consecințialism negativ - - Etica teleologică - - Actele și omisiunile, și "doctrina actelor și omisiunilor" Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

The concept of ‘the image’ can be given historical, conceptual, aesthetic and moral specifications. This essay sets out some of the scholarly issues in the dense semantic field of ‘the image’. In particular, the essay considers how the meaning of the image is often determined in relation to the opposition between sensible form and intelligible idea. Specific attention is given to Kantian aesthetics, which inaugurates a specific way of understanding the sensible form as a mode of processing moral ideas.

The paper analyses not well known beginning of Cracow philosophy of nature originating from the 19th century. A selected number of issues formed by two founders of Cracow philosophical centre – W. Heinrich and M. Straszewski are presented. Finally, the author tries to refl ect on modern nature philosophy in the context of its relations with tradition lasting over the centuries.

The objective of the paper is a presentation and an interpretation of Władysław Stróżewski’s views on aesthetics. Built upon the foundation provided by classical metaphysics, Stróżewski’s aesthetics is simultaneously a continuation of the tradition of phenomenological interpretation of art. Stróżewski extends Roman Ingarden’s aesthetic theory by including the idea of numinous concretion, largely inspired by the works of Rudolf Otto. As a result, this new phenomenological perspective transcends the narrowly understood ‘aesthetics’ of the work of art towards the inherent (...) dimension of the sacred. Moreover, Stróżewski’s scrutiny of the aspect of art that goes beyond the aesthetic reveals an important relationship obtaining between his insights and the theological aesthetics of Hans Urs von Balthasar. Thus Stróżewski’s ideas turn out to be of significance to contemporary aesthetic and theological debates. In particular, he shows the movement of beauty from aesthetic to transcendental, and ultimately towards the sacred, where numinosum is manifested as Mystery. (shrink)

Author begins with setting up a problematics of relations between values and evaluation in art and aesthetics experience. Following Bohdan Dziemidok work on American Axiology and Aesthetics (2014) author offers her remarks on the subject and joins the discussion on values and qualities and the possibility of assessing and evaluating the work of art with or without grounding it in aesthetic experience. Following Ingarden’s aesthetic phenomenology and turning to Władysław Stróżewski, author suggests that the values are a necessary part (...) of any aesthetic theory yet the understanding of the work of art and its proper evaluation should also place the values in the proper if changing cultural and historical context. (shrink)

Art as Festival Art has been a privileged sphere in the sense that it appeales to art-receivers because of its power of taking them outside the sphere of everyday life (commonplaceness) and practicality. For the first time the philosophers of ancient Greece propagated this view. In this paper the Pythagorean and Aristotle’s views are considered; however they have different metaphysical bases, there is some aspect common to theirs aesthetics. In 20th century it is Helmut Kuhn, Hans-Georg Gadamer and Władysław (...) Stróżewski who express similar ideas and convictions about an exceptionality of the meeting between art and man. In the first part of the article (the ancient) notion of “leisure” (scholé) is presented, while in the second one the case of “festival”, Festlichkeit and Eigenzeit is taken into account. (shrink)

EN: Selection of Marczyński's interviews on philosophy and literature which were recorded in early 2007 for the purpose of his radio broadcast "Hortus (In)Conclusus." Includes interviews with: Marek Bieńczyk, Józef Bremer, Ihor Byczko, Andrij Dachnij, Anna Dziedzic, Mateusz Falkowski, Tadeusz Gadacz, Michał Głowiński, Dorota Hall, Serhij Jospenko, Wachtang Kebuładze, Zbigniew Kloch, Andrzej Kołakowski, Wasyl Lisowyj, Ołeksandr Majewskyj, Anton Marczynski, Julia Marczyńska, Wadym Menżulin, Zbigniew Mikołejko, Monika Milewska, Andrij Okara, Ihor Paśko, Adam Pomorski, Myrosła Popowycz, Jerzy Prokopiuk, Iryna Puchta, Barbara Skarga, (...) Dmytro Stepowyk, Władysław Stróżewski, Myrosław Trofymuk, Tomas Venclova, Jan Woleński, Taras Wozniak, Arkadiusz Żychliński. (shrink)