Recent discussions of animal communication and the evolution of language have advocated adopting a ‘pragmatics-first’ approach, according to which “a more productive framework” for primate communication research should be “pragmatics, the field of linguistics that examines the role of context in shaping the meaning of linguistic utterances”. After distinguishing two different conceptions of pragmatics that advocates of the pragmatics-first approach have implicitly relied on, I argue that neither conception adequately serves the purposes of pragmatics-first approaches to the origins of human (...) linguistic communication. My main aim in this paper is to motivate–and begin to articulate–an intermediary conception whose scope is narrower than Carnapian pragmatics but broader than Gricean pragmatics. To do so, I first spell out what I take to be the key insight offered by proponents of the Gricean approach concerning the emergence of linguistic communication, namely, its being communication ‘from a psychological point of view’. I then develop this insight using key elements from the anti-Gricean ‘biosemantic’ account of linguistic communication due to Ruth Millikan, Philosophical Perspectives 9, Ridgeview Publishing, Atascedero CA, 1995, Millikan R Varieties of Meaning. Mass.: The MIT Press, Cambridge, Millikan, Beyond concepts: unicepts, language, and natural information, Oxford University Press, Oxford UK, 2017, and elsewhere). I argue that the intermediary pragmatics-first approach that I propose, which draws on both Gricean and Millikanian resources, would be better equipped to serve the purposes of those who search for potential precursors of human linguistic communication in animal communication. (shrink)

I address here the question what sense to make of the idea that there can be thought prior to language. I begin by juxtaposing two familiar and influential philosophical views, one associated with the work of Paul Grice, the other associated with the work of Donald Davidson. Grice and Davidson share a broad, rationalist perspective on language and thought, but they endorse conflicting theses on the relation between them. Whereas, for Grice, thought of an especially complex sort is a precondition (...) of linguistic meaning, for Davidson, there can be no genuine thought without language. I argue that both views present us with unpalatable alternatives concerning our understanding of the natural origins of objective thought and meaningful language. Drawing on what I take to be key insights from Grice and Davidson, I then lay out some broad desiderata for an intermediate position. I finally turn to a certain form of nonlinguistic communication of the sort of which both prelinguistic children and languageless animals are capable, viz., expressive communication. I propose that a proper appreciation of the character and function of expressive communication can help us trace the outlines of the desired intermediate position. (shrink)

Researchers have converged on the idea that a pragmatic understanding of communication can shed important light on the evolution of language. Accordingly, animal communication scientists have been keen to adopt insights from pragmatics research. Some authors couple their appeal to pragmatic aspects of communication with the claim that there are fundamental asymmetries between signalers and receivers in non-human animals. For example, in the case of primate vocal calls, signalers are said to produce signals unintentionally and mindlessly, whereas receivers are thought (...) to engage in contextual interpretation to derive the significance of signals. We argue that claims about signaler-receiver asymmetries are often confused. This is partly because their authors conflate two conceptions of pragmatics, which generate different accounts of the explanatory target for accounts of the evolution of language. Here we distinguish these conceptions, in order to help specify more precisely the proper explanatory target for language evolution research. (shrink)

According to ethical neo-expressivism, all declarative sentences, including those used to make ethical claims, have propositions as their semantic contents, and acts of making an ethical claim are properly said to express mental states, which (if motivational internalism is correct) are intimately connected to motivation. This raises two important questions: (i) The traditional reason for denying that ethical sentences express propositions is that these were thought to determine ways the world could be, so unless we provide an analysis of ethical (...) terms in terms of natural properties, are we not committed to the Moorean conclusion that ethical sentences describe sui generis “nonnatural” ways the world could be? (ii) If we reject the claim that motivational attitudes constitute any part of the semantics of ethical sentences, are we not committed to denying the intuition behind motivational internalism after all? This chapter argues for negative answers to both of these questions. (shrink)

These summary notes on Ruth Millikan’s latest book Beyond Concepts: Unicepts, Language, and Natural Information (OUP, 2017) were prepared by Dorit Bar-On for a discussion group that met in Summer 2018. The notes have been lightly edited by Millikan and prepared for online publication with the help of Drew Johnson.

In the opening section of this paper we spell out an account of our na ve view of bodily sensations that is of historical and philosophical significance. This account of our shared view of bodily sensations captures common ground between Descartes, who endorses an error theory regarding our everyday thinking about bodily sensations, and Berkeley, who is more sympathetic with common sense. In the second part of the paper we develop an alternative to this account and discuss what is at (...) stake in deciding between these two ways of understanding our everyday view. In the third and final part of the paper we offer an argument in favour of our alternative. (shrink)

“Avowals” are utterances that “ascribe [current] states of mind”; for instance utterances of ‘I have a terrible headache’ and ‘I’m finding this painting utterly puzzling’ (Bar-On 2004: 1). And avowals, “when compared to ordinary empirical reports…appear to enjoy distinctive security” (1), which Bar-On elaborates as follows: A subject who avows being tired, or scared of something, or thinking that p, is normally presumed to have the last word on the relevant matters; we would not presume to criticize her self-ascription or (...) to reject it on the basis of our contrary judgement. Furthermore, unlike ordinary empirical reports, and somewhat like apriori statements, avowals are issued with a very high degree of confidence and are not easily subjected to doubt. (3) The project of this ambitious, original, and challenging book is to explain why avowals have this distinctive security. Bar-On’s guiding idea is that avowals “can be seen as pieces of expressive behavior, similar in certain ways to bits of behavior that naturally express subjects’ states” (227). Crying and moaning are natural expressions of pain, yawning is a natural expression of tiredness, reaching for beer is a natural expression of the desire for beer, and so on. In some important sense, avowals are supposed to be like that. In what sense, though? It will be useful to begin with the simplest answer. (shrink)

This paper examines theories of first person authority proposed by Dorit Bar-On (2004), Crispin Wright (1989a) and Sydney Shoemaker (1988). What all three accounts have in common is that they attempt to explain first person authority by reference to the way our language works. Bar-On claims that in our language self-ascriptions of mental states are regarded as expressive of those states; Wright says that in our language such self-ascriptions are treated as true by default; and Shoemaker suggests that they (...) might arise from our capacity to avoid Moore-paradoxical utterances. I argue that Bar-On’s expressivism and Wright’s constitutive theory suffer from a similar problem: They fail to explain how it is possible for us to instantiate the language structures that supposedly bring about first person authority. Shoemaker’s account does not suffer from this problem. But it is unclear whether the capacity to avoid Moore-paradoxical utterances really yields self-knowledge. Also, it might be that self-knowledge explains why we have this capacity rather than vice versa. (shrink)

Dorit Bar-On aims to account for the distinctive security of avowals by appealing to expression. She officially commits herself only to a negative characterization of expression, contending that expressive behavior is not epistemically based in self-judgments. I argue that her account of avowals, if it relies exclusively on this negative account of expression, can't achieve the explanatory depth she claims for it. Bar-On does explore the possibility that expression is a kind of perception-enabling showing. If she endorsed this positive (...) account, her argument would re-gain an explanatory advantage over its rivals. But extending this account to linguistic expressive behavior would bring Bar-On very close to constitutive accounts of first-person authority. (shrink)

De ce a fost fondată Uniunea Europeană? Un prim răspuns ar fi dorinţa de pace după un război devastator şi umilitor. Un al doilea răspuns ar fi realizarea importanţei unităţii. O unitate care se va caracteriza printr-o diversitate a culturilor şi a limbilor. Statele europene nu au dorit să renunţe la suveranitatea lor, au vrut să devină un corp comun pentru a nu a mai putea fi călcate în picioare de iureşul istoriei. Ca orice unitate, UE avea nevoie de (...) un cadru de reglementare oferit de instituţii şi politici europene. De asemenea, pentru a armoniza ceva trebuie să poţi pune împreună anumite elemente separate. Armonizarea Uniunii a fost realizată prin fondarea instituţiilor şi a reglementărilor acestora (structura instituţională a UE este prezentată în Anexa nr. 1). Instituţionalizarea Uniunii Europene este cheia de boltă a construcţiei istorice europene. Început în anul 1957, acest proces a lăsat urme adânci în conştiinţa politică europeană. Dacă la început a fost privită cu reticenţă, acum Uniunea nu poate exista fără instituţii. (shrink)

This introduction is part of the special issue ‘ Self-knowledge in perspective’ guest edited by Fleur Jongepier and Derek Strijbos. // Papers included in the special issue: Transparency, expression, and self-knowledge Dorit Bar-On -/- Self-knowledge and communication Johannes Roessler -/- First-person privilege, judgment, and avowal Kateryna Samoilova -/- Self-knowledge about attitudes: rationalism meets interpretation Franz Knappik -/- How do you know that you settled a question? Tillmann Vierkant -/- On knowing one’s own resistant beliefs Cristina Borgoni -/- Self-knowledge and (...) imagination Peter Langland-Hassan -/- Transparent emotions? A critical analysis of Moran’s transparency claim Naomi Kloosterboer -/- Mind-making practices: the social infrastructure of self-knowing agency and responsibility Victoria McGeer -/- Pluralistic folk psychology and varieties of self-knowledge : an exploration Kristin Andrews -/-. (shrink)

Întrebarea de bază este, ce este o pseudoştiinţă? Una din cele mai disputate delimitări ale ştiinţei. Mulţi savanţi de renume mondial, unanim recunoscuţi (ca de ex. Charles Darwin) au cochetat de-a lungul timpului cu diverse aspecte ale pseudoştiinţei considerându-le, cu bună credinţă, drept ştiinţă. Şi multe domenii ale pseudoştiinţei actuale au fost, la vremea lor, considerate drept domenii onorabile ale ştiinţei. Chiar şi în prezent, practicanţii pseudoştiinţelor nu recunosc valabilitatea etichetei puse domeniului lor de activitate. Oamenii de ştiinţă au tendinţa (...) să claseze pe loc un domeniu de activitate, în funcţie de cunoştinţele şi cultura lor, drept ştiinţă sau pseudoştiinţă. Dar graniţa dintre ştiinţă şi pseudoştiinţă este în multe cazuri foarte vagă. Într-un fel, această problemă seamănă cu problema filozofică a stabilirii a ce e bine şi ce e rău. Filosofii ştiinţei, cum ar fi Paul Feyerabend, au susţinut că nu este nici posibil, nici de dorit, o distincţie între ştiinţă şi non-ştiinţă. Printre problemele care pot face distincţia dificilă este viteza variabilă de evoluţie între teoriile şi metodologiile ştiinţei ca răspuns la noile date. În plus, standardele specifice aplicabile unui domeniu al ştiinţei ar putea să nu fie aplicabile în alte domenii. După cum se spune în diferite cursuri despre introducerea în ştiinţe, pseudoştiinţa este oricare subiect care pare a fi ştiinţific la prima vedere, sau ai cărui susţinători susţin că este ştiinţific, dar care contravine condiţiilor de testare sau deviază mult de la alte aspecte fundamentale ale metodelor ştiinţifice. Pseudoştiinţa este caracterizată de folosirea unor afirmaţii vagi, exagerate sau care nu se pot testa, supralicitarea confirmării în detrimentul argumentării, lipsa transparenţei pentru teste realizate de alţi experţi, şi o stagnare în dezvoltarea teoriei. CUPRINS: Pseudoştiinţa - Ştiinţa şi pseudoştiinţa - - Metodologie ştiinţifică - - Falsificabilitatea - - Normele Merton - - Refuzul de a recunoaşte problemele - - Critica termenului - Identificarea pseudoştiinţei - Ştiinţa patologică - - Exemplele lui Langmuir - - - Raze N - - - Exemple ulterioare - - Exemple mai noi - - - Poliapa - - - Fuziunea la rece - - - Memoria apei - Antropomorfism - - În preistorie - - În religie şi mitologie - - - Critici - - În ştiinţă - - - Antonim - Criptozoologia - - Referinţe - - Critici - Pseudomatematica - - Unele taxonomii ale pseudomatematicii - - - Încercările de rezolvare a problemelor clasice imposibil de rezolvat - - Practicanţii - - Un exemplu ilustrativ - Radiestezia - - Originea radiesteziei - - Dispozitivele de detecţie - - - Anse - - Evaluarea ştiinţifică a radiesteziei - - - Studiul Kassel - - - Studiu Betz - - - Explicaţii sugerate - Scientologia - - Credinţe - - - Puntea Libertăţii Totale - - - Morala şi etica - - - Triunghiurile ARC şi KRC - - - Viaţa de apoi - - - Dumnezeu - - - Ştiinţa - - Învăţături şi practici - - - Terminologie - - - Interpretare şi context - - - Învăţarea treptată - - - Audit - - - Organismul - - - Naşterea silenţioasă - - - Sărbători - Sincronicitatea - - Principiul - - Exemplu - - Relaţia cu cauzalitatea - - Critici - Programarea neuro-lingvistică - - Tehnici sau set de practici - - Aplicaţii - - - Psihoterapie - - - Alte utilizări - - NLP ca o cvasi-religie - Manipularea şi automanipularea prin cuvinte - - Aflaţi când şi unde se folosesc cuvintele - - Testaţi pentru a vedea cum reacţionaţi la cuvinte - - Controlul sau manipularea prin cuvinte - - Uitaţi-vă la nivelul cuvintelor - - Vedeţi cum vă pot ajuta cuvintele, făcându-se nu doar utile, ci şi frumoase - - Exploraţi lumea mentală a cuvintelor - - - Încercaţi să exploraţi lumea fără cuvinte - - Priviţi din nou totul, pentru prima dată fără cuvinte Pseudofizica - Anti-gravitaţia - - Efecte convenţionale care imită efectele anti-gravitaţiei - - Soluţii ipotetice - - - Scuturi gravitaţionale - - - Cercetări în relativitatea generală în anii 1950 - - - A cincea forţă - - - "Unităţi distorsionate" în relativitatea generală - - - Breakthrough Propulsion Physics Program - - Încercări experimentale şi comerciale - - - Dispozitive giroscopice - - - Gravitatorul lui Thomas Townsend Brown - - - Cuplarea gravitoelectrică - - - Premiul Göde - Energia orgonică - - Dezvoltarea de către Reich a teoriilor sale orgonice - - Cărţile lui Reich - - Evaluarea teoriei - Eter luminifer - - Dezavantaje şi critici - Fuziunea la rece - - Fuziunea cu bule - - Rezultate - - - Producţia de energie şi căldura în exces - - - Heliu, elemente grele, şi neutroni - - Mecanisme propuse - Planete ipotetice: X / Nibiru - - Teorii ale conspiraţiei - - Reacţii publice - - Influenţa culturală - Poliapa (Apa polimerizată) - Maşini alimentate cu apă - - Ce nu sunt maşini alimentate cu apă - - Extragerea energiei din apă - - Hidrogenul ca supliment - - Pilula de benzină şi aditivi Pseudoarheologia - Caracteristici - - Lipsa metodei ştiinţifice - - Opoziţia la regulile arheologice - - Motivaţii naţionaliste - - Motivaţii religioase - Rasele de bază - - Rase de bază, epoci şi subrase - - - Prima rasă de bază (eterică) - - - A doua rasă de bază (hiperboreană) - - - A treia rasă de bază (lemuriană) - - - A patra rasă de bază (atlantidă) - - - A cincea rasă de bază (ariană) - - - A şasea rasă de bază - - - A şaptea rasă de bază - - Migrarea spre Mercur - - Credinţa teosofică în fraternitatea umanităţii - Protocronism - - Istoria protocronismului - - Scrierea dacică - Pământul gol (Intratereştrii) - - Ipoteza Pământului gol concav - Fenomenul 2012 - - Tortuguero - - Chilam Balam - Creaţia inteligentă - - Concepte - - - Complexitatea ireductibilă - - - Complexitatea specifică - - - Universul bine pus la punct - - - Creatorul inteligent - - Mişcarea creaţia inteligentă - - - Religia şi susţinătorii importanţi - Creaţionismul ştiinţific - - Abordări ale ştiinţei creaţiei - - - Religia - - - Afilieri religioase moderne - - - Abordări ştiinţifice - - Critici - - - Ipoteze metafizice - - - Critici religioase - - - Critici ştiinţifice - - - Critici istorice, filozofice, şi sociologice - - Domenii de studiu - - - Biologia creaţionistă - - - Ştiinţele Pământului şi Geofizica - - - Astronomia şi cosmologia - Ufologia - - Statutul ca disciplină ştiinţifică - - - Pseudoştiinţă - - - Aspecte metodologice - Teoria astronautului extraterestru - - Argumente şi susţinători - - Erich von Däniken - - Ipoteza creaţiei - - - Argumentul genetic - - - Cercetarea genetică şi evoluţia creierului Medicina alternativă - Tipuri de medicină alternativă - - Sisteme bazate pe convingeri neştiinţifice sau practici tradiţionale - - Energii supranaturale şi interpretări eronate ale energiilor fizice - Ayurveda - Homeopatia - - Remedii şi tratamente - - - Pregătirea - - - Diluţii - - - Patogeneza - - Reglementări şi prevalenţe - - Opoziţia publică - Medicina energetică - - Clasificarea metodelor - - Convingeri - - Cercetări ştiinţifice - - - Vindecarea la distanţă - - - Vindecarea prin contact - - - Baza de date - - Explicaţii alternative pentru rapoarte pozitive - Reiki - - Practica - - - Vindecarea - - - Tratamentul întregului organism - - - Tratament localizat - - - Respiraţia - - - Trei piloni de bază - Terapia de conversie - Metoda Bates pentru îmbunătăţirea vederii - - Concepte - - - Acomodarea - - - Cauze ale problemelor de vedere - Detoxifierea - - Detoxifierea în medicina alternativă - - - Istoric - - - Tampoane de curăţare şi detoxifiere - - Tipuri de detoxifiere - - - Dezintoxicarea de alcool - - - Dezintoxicarea de droguri - - - Detoxifiere metabolică - - - Medicina alternativă - - Modalităţi de detoxifiere - - - Diete de detoxifiere - - - Curăţirea colonului - - - Metale grele - - - Dispozitive de detoxifiere - - Terapia de chelare - - - Detoxifierea proteică - - Detoxifierea anusului şi intestinelor cu cafea - - - Efecte şi riscuri - - Plasturi (tampoane) de detoxifiere aplicate pe picioare - - - Ce sunt plasturii de detoxifiere (tampoanele de detoxifiere) pentru picior? - - - De ce se aplică plasturii pe picioare? - Fizionomia - - Origini moderne - - Perioada de popularitate - - Ştiinţa modernă - - Utilizarea modernă - Frenologia Paranormal - Activităţi paranormale - - Fantome şi alte entităţi spirituale - - Viaţa extraterestră şi OZN-urile - - Criptide - Cercetări în paranormal - - Abordări anecdotice - - Abordarea observaţiilor participanţilor - - Anomalistica - - Neuroştiinţa - - Critici - Vitalism - - Filozofia - - Ştiinţa - - - Relaţia cu emergentismul - - Mesmerism - - Medicina complementară şi alternativă - Aura - - Tradiţii spirituale - - Teste - - Explicaţii - Profeţii - - Definiţii - - Civilizaţii antice - - Credinţa Bahá'í - - Budism - - China - Religiile abrahamice - - Iudaism - - - She'ol - Experienţe aproape de moarte - - Caracteristici - Viaţa de Apoi (Viaţa de după moarte) - - Filozofia vieţii de Apoi - - - Filozofia modernă - - - Filozofia procesului - - Ştiinţa despre viaţa de Apoi - Modele metafizice ale Vieţii de Apoi - - Reîncarnarea - - Raiul şi iadul - - Limbo - - Purgatoriul - Nemurirea - - Abordări ştiinţifice - - Abordări religioase - - Nemurirea biologică - - - Specii biologice nemuritoare - - - Evoluţia îmbătrânirii - - Speranţe privind nemurirea biologică umană - - - Substanţe care prelungesc durata de viaţă - - - Nemurirea tehnologică - - - Crionica - - - Încărcarea minţii la calculator - - - Cibernetica - - - Nemurirea evoluţionară - Strigoi - Fantome - - Tipologia - - - Context antropologic - - Fantomele şi viaţa de apoi - - Teama de fantome - - Atribute comune - - Locaţii - Locaţii paranormale - România - - Judeţul Bacău - - - Conacul Zarifopol, în Filipeşti - - Bucureşti - - - Mănăstirea Chiajna - - - Hotel Cişmigiu - - - "Casa Diavolului", pe strada General Praporgescu - - - Orfelinatul pe strada Franceză - - - Casa Vernescu pe Calea Victoriei - - - Iazul Vrăjitoarelor - - Judeţul Călăraşi - - - Pădurea Călugăreasa - - Judeţul Cluj - - - Castelul Bánffy - - - Pădurea Hoia - - Judeţul Dâmboviţa - - - Trinitatea Miresei pe DN7 - - Judeţul Dolj - - - Pădurea Radovan - - Judeţul Iaşi - - - Casa Gavril Buzatu pe Manta Roşie - - - Dealul Lunganilor - - Judeţul Maramureş - - - Drumul European E58 lângă Cicărlău Parapsihologia - Terminologie - Cercetări - - Domenii - - Metodologie - - Cercetări experimentale - Percepţiile extrasenzoriale - - Investigarea parapsihologică - - Percepţiile extrasenzoriale şi hipnoza - Psihochinezia (telechinezia) - - Credinţa - - - Subdomenii ale telechineziei - - - Aptitudini notabile ale capabilităţilor psihocinetice Ezoterism - Etimologie - Cosmologia ezoterică - - Gnosticism - - Cabala - - Neoplatonism - - Teosofia şi antroposofia - - Max Theon şi "filosofia cosmică" - Ocultism - - Ştiinţă şi ocultism - - - Calităţi oculte - Magia - - Caracteristici comune în practica magiei - - - Ritualuri - - - Simboluri magice - - - Limbajul magiei - - - Magicieni - - - Vrăjitoria - - Teorii - - - Origini antropologice şi psihologice - Clarviziunea - - Aspecte ale clarviziunii - - Vizualizarea de la distanţă - Geomanţia - Tarot - - Arcana mare şi arcana mică - - Utilizare - - - Cărţi inversate - - - Desfăşurări - Masoneria - - Istoria masoneriei - - Loja masonică - - Structura masoneriilor - - - Recunoaşterea masonică reciprocă - Taoism - - Categorisire - - Ceaiul şi taoismul - - Credinţe taoiste - - Principii - - - Tao - - - De (Te) - - - Wu wei - - - Pu - - Spiritualitatea - - Escatologia Astrologia - Principii şi practici - - Astrologia occidentală - - Astrologia hindusă - - Astrologia chineză şi din Asia de Est - Astrologia şi ştiinţa - - Delimitarea - Astrohărţi - Principiile de bază ale astrologiei - - Modele astrologice - - Astrologia predictivă - Tradiţii în astrologie - - Tradiţii istorice - - Tradiţii ezoterice - Horoscop - - Etimologie - - Concepte în astrologia occidentală - - - Unghiuri - - - Zodiacul - - - Case - - Construcţia unui horoscop în astrologia occidentală - - - Case - - - Plasamente ale planetelor - - - Aspecte - - - Ascendentul - - Horoscopul chinez - Bioritm - - Teoria - - Calculul - - Plauzibilitate Vrăjitoria - Definiţii - Practici invocate de vrăjitoare - - Descântece - - Invocarea morţii - Vrăjitoarele bune - Demonologia Referinţe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

This article argues for the compatibility of deflationism and truth-conditional semantic theories. I begin by focusing on an argument due to Dorit Bar-On, Claire Horisk, and William Lycan for incompatibility, arguing that their argument relies on an ambiguity between two senses of the expression ‘is at least.’ I go on to show how the disambiguated arguments have different consequences for the deflationist, and argue that no conclusions are established that the deflationist cannot accommodate. I then respond to some objections (...) and gesture at a more general defense of the compatibility claim. (shrink)

What do you know when you know what a sentence means? According to some theories, understanding a sentence is, in part, knowing its truth-conditions. Dorit Bar-On, Claire Horisk, and William Lycan have defended such theories on the grounds of an “epistemic determination argument”. That argument turns on the ideas that understanding a sentence, along with knowledge of the non-linguistic facts, suffices to know its truth-value, and that being able to determine a sentence’s truth-value given knowledge of the non-linguistic facts (...) is knowing its truth-conditions. I argue that the EDA withstands the objections recently raised by Daniel Cohnitz and Jaan Kangilaski, but fails for other reasons. It equivocates between a fine-grained and a coarse grained conception of “facts.”. (shrink)

We can increase our understanding of expression by considering an analogy to demonstrative reference. The connections between a demonstrative phrase and its referent, in a case of fully successful communication with that phrase, are analogous to the connections between an expressible state and the behavior that expresses it. The connections in each case serve to maintain a certain status for the connected elements: as actions of persons; or as objects, events, or states significant to persons. The analogy to demonstrative reference (...) helps show that a positive account of expression can make conceptual connections between expressed states and expressive behaviors without courting reductive behaviorism. A general account of expression as marked by these connections is compared to accounts of expression offered by Dorit Bar-On and Mitchell Green. Bar-On’s account turns out to be compatible with the account proposed here, once some of its consequences are fully appreciated. Green’s account rules out, as not expressive, some behaviors like crouching (in fear) that intuitively seem expressive. When Green’s account is altered to allow such behaviors back in, the resulting account also fits the one proposed. (shrink)

Desfăşurând harta lumii -/- Istoria şi geografia sunt lecţii pe care omenirea le-a învăţat, dar nu le-a respectat. Adesea surprinzătoare, istoria ne oferă exemple de măreţie şi de uimitor declin. Geografia ne arată cum se pot dezvolta popoarele lumii dacă sunt ajutate de mediul înconjurător. Studierea acestor lecţii ne oferă un paradox. State cu o istorie bogată, dar cu o geografie dezavantajoasă, au devenit mari puteri economice şi tehnologice ‒ un exemplu clasic este Japonia. State cu o istorie şi cu (...) o civilizaţie nu atât de bogată sunt exemple de prosperitate datorită unei geografii avantajoase ‒ Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite. Un singur stat a putut să înmănuncheze aceste lecţii şi să devină cea mai mare putere cunoscută a lumii ‒ Statele Unite ale Americii. Stat cu un destin manifest şi cu o dorinţă de a arăta lumii că libertatea este cel mai de preţ lucru. Am desfăşurat harta lumii şi am rămas uluit de ce am observat. Regiuni pline de resurse care se afundă într-o subdezvoltare uluitoare ‒ Africa, Rusia şi America Latină ‒ şi regiuni cu resurse puţine şi cu o dezvoltare impresionantă ‒ Japonia, Germania, China şi, într-o anumită măsură, şi Statele Unite ale Americii. Dacă nu ne putem alege geografia, putem măcar să ne facem istoria. După acest dicton s-au condus multe state care şi-au dorit să atingă un nivel înalt de civilizaţie. Totuşi, de acest clivaj? O sumedenie de răspunsuri ne vin în minte: model cultural, arhetip civilizaţional, dorinţa de a se dezvolta. Toate aceste state au trăit în realitatea pe care şi-au creat-o, dar şi în utopia la care au visat. Lumea este condusă de vise şi speranţe, refuzând realitatea. Expansiunea islamului este paradigma utopică a mântuirii tuturor, expansiunea capitalistă este utopia dezvoltării lumii şi avansului civilizaţiei iar utopia democratică este dorinţa ascunsă a omului de a fi egal cu toţi ceilalţi. Toate aceste utopii formează din actuala lume în care trăim o lume conflictuală, o lume avidă de resurse, o lume în care puterea este mai importantă decât modelul civilizaţional. Am denumit această carte Noua Utopie după ce am deschis cartea de istorie a lumii şi am desfăşurat harta lumii, realizând că fiecare popor şi-a format propriul său vis. Conflictul izbucnit în lume a fost declanşat de reala dorinţă a fiecărui popor de a-şi exprima liber propriul vis. Fiecare vis s-a întâlnit cu alt vis şi aşa a ieşit o realitate deformată, în care popoarele lumii, cu structură bio-genetică asemănătoare, au intrat într-un conflict fratricid, care modelează această lume în care trăim. Când scriu aceste rânduri o serie de evenimente ne-au demonstrat că utopia globalistă a lumii este desuetă şi că se revine la o nouă eră a naţionalismelor. De ce am numit aceste idei filosofice, politice şi morale utopii? Pentru că niciuna dintre aceste idei nu poate exprima, în mod real şi concret, dimensiunea realităţii în care trăim. -/- Dr. Alexandru Cristian. (shrink)

Filmul lui Tarkovski este o "dramă a durerii și a redresării parțiale" concentrată asupra psihologiei echipajului stației de pe Solaris. Tarkovski a dorit astfel să abordeze mai profund emoțional și intelectual genul științifico-fantastic, considerat de el ca fiind superficial. Filmul tratează un fenomen central al analizei critice-psihologice a lui Klaus Holzkamp asupra percepției umane: condițiile de percepție a lumii umane sunt semnificative pentru ființele umane. Este este o specie complexă noetică - o specie cu proprietatea gândirii, care a evoluat (...) în condiții complet diferite de ale noastre. DOI: 10.13140/RG.2.2.23737.01120. (shrink)