Understanding the pervasiveness of sin is central to Christian theology. The question of why humans are so sinful given an omniscient, omnipotent, and omnibenevolent God presents a challenge and a puzzle. Here, we investigate Friedrich Schleiermacher’s biocultural evolutionary account of sin. We look at empirical evidence to support it and use the cultural Price equation to provide a naturalistic model of the transmission of sin. This model can help us understand how sin can be ubiquitous and unavoidable, even though (...) it is not biologically transmitted, and even if there is no historical Fall that precipitated the tendency to sin. (shrink)

Friedrich Schleiermacher suggested that his project was to make Christianity compatible with reason and with the natural sciences. This article argues that Schleiermacher re- jected Christian doctrine und developed a religion which he called ‘Christian’ but which does not contain the Chris- tian doctrine and which is not rational. The article sketches Schleiermachers rejection of Christian doctrine, examines his claim that the natural sciences exclude miracles, criti- cises Schleiermachers non-cognitivism, and sketches the role of doctrine in Christianity.

This paper takes stock of Leibnizian influences on Schleiermacher's thought through an examination and comparison of the views of Leibniz, Kant, and Schleiermacher on predication. I analyze each thinker's foundational ontological and epistemological commitments and their implications for their understanding of predication. More specifically, I explore whether Schleiermacher's adoption of Leibiniz' theory of the complete concept and the theory of prediction it entails conflicts with his adoption of Kant's two-source theory of knowledge. I conclude that it does, (...) and that it is this clash between elements borrowed from two very different systematic thinkers that makes Schleiermacher's Dialektik the cipher that it is. (shrink)

In this paper I identify Schleiermacher as an intermediary between the two stages of the religious set forth in Concluding Unscientific Postscript. Gesturing toward categories integral to the Kierkegaardian project at large, I also argue that he occupies a pivotal role between Socratic ignorance and second immediacy. These schemata uncover answers to a dilemma that has recently been articulated: whereas Kierkegaard administers highest praise to Schleiermacher at the beginning of his pseudonymous authorship, he becomes inexplicably hostile toward him (...) at the end of his life and authorship. (shrink)

This paper, written from the perspective of a liberal Protestant, addresses Karl Barth’s famous dispute with his predecessor Friedrich Schleiermacher. It claims that despite the vehemence he often employs against Schleiermacher, a careful assessment of Barth reveals an ever-shifting ambivalence. Barth’s dismissal was very much a heated reaction amidst post-war circumstances, and Schleiermacher served as a symbol for aspects of pre-war culture and theology that are not necessarily reflective of Schleiermacher’s original project. Later in his career, (...) Barth seems to have yearned to rehabilitate aspects of that very project. (shrink)

This article explores the early Schleiermacher's attempts to deal with difficult philosophical problems arising from Kant's ethics, specifically Kant's notion of transcendental freedom. How do we connect a transcendentally free act with the nature of the subject? Insofar as the act is transcendentally free, it cannot be understood in terms of causes, and this means that it cannot be connected with the previous state of the individual before he or she engaged in the act. I work through Schleiermacher's (...) grappling with this problem by taking a thorough look at some of Schleiermacher's early essays and reviews. My main focus will be Schleiermacher's early essay On Freedom, written between 1790-92. I will, however, also be taking a look at Schleiermacher's notes on Kant's second Critique (1789), the third of his Dialogues on Freedom(1789), and his critical review of Kant's Anthropology from a PragmaticPointof View (1799). (shrink)

This paper explores two themes—Schleiermacher’s realism and his perspectivalism—and their significance for a theory of religion. I show that Schleiermacher's theory offers an account of human subjectivity and epistemological modesty that at the same time allows us to affirm the reality of the Absolute.

Schleiermacher’s Icoses is the first book-length study of the 1813 Academy address “Ueber die verschiedenen Methodes des Uebersetzens”; in addition to celebrating its 200 years of influence, the book undertakes a comprehensive examination of the whole argument, from its theory of hermeneutics to its foreignizing theory of translation and all the passing “poetic” elements on which Schleiermacher’s rhetoric always so heavily relied. The “icoses” in the title are specifically an articulation of the Gefühle/feelings that lie at the heart (...) of Schleiermacher’s hermeneutics—specifically, his insistence that feelings are shaped by society, and so seem “objective” or “universal,” but are experienced inwardly by each individual, so that they seem “subjective” and “private.” Research-based “feeling one’s way into an author” is guided by culture, and is therefore not, pace certain twentieth-century hermeneutical philosophers, mystical but “icotic.” -/- TESTIMONIA -/- Robinson's intriguing study of Schleiermacher's 1813 Academy address "On the Different Methods of Translating," which grew out of an article commemorating its bicentennial, is the first book-length commentary on the address. Robinson works meticulously through the entire text, both the German original and his own English translation, exposing its logical and other argumentative flaws mercilessly, but in order not to attack or dismiss it, rather to show that logic is not the right interpretive lens through which to view Schleiermacher's project. The right lens, Robinson suggests, is what he calls "icoses": social ecologies that shape our thought and convictions as members of a social group. The result is a fresh look at Schleiermacher's address and the hermeneutics that inform it, and one that generates surprising new insights into foreignization, feeling-based hermeneutics, and the Romantic ethos of estrangement. (Radegundis Stolze, Technische Universität Darmstadt) -/- Robinson's reading of Schleiermacher deals in detail with the whole address, and more, bringing out numerous problems that have remained hidden, dormant, and should be discussed. It provocatively picks up what any close reader feels: Schleiermacher's is not a highly coherent account of translation -­ it got some things right but left many gaps and contradictions. Robinson's inquiry suggests how the unresolved problems might be approached in an unexpected way: by a hermeneutic blurring of distinctions between the subjective and the objective, the psychological and the linguistic, the individual and the social. (Anthony Pym, Professor of Translation and Intercultural Studies Rovira i Virgili University, Visiting Professor Monterey Institute of International Studies). (shrink)

This essay is about the significance of communication and the ineffable for the question of hermeneutics. I argue that Friedrich Schleiermacher’s hermeneutics needs to be interpreted in the context of his early religious thought and that the play between communication and what resists and withdraws from communication provides an alternative conception of the tasks of hermeneutics. Hermeneutics is not only constituted by what is said and what is left unsaid but, further, by that which is unsayable. Finally, the relation (...) and non-relation of meaning and the ineffable is articulated in its ethical import by exploring the questions of alterity, singularity and responsiveness. (shrink)

Manifold expressions of a particular critique appear throughout Søren Kierkegaard’s pseudonymous corpus: for Kierkegaard and his pseudonyms faith is categorically not a first immediacy, and it is certainly not the first immediate, the annulment of which concludes the first movement of Hegelian philosophy. Kierkegaard’s pseudonyms make it clear that he holds the Hegelian dogmaticians responsible for the promulgation of this misconception, but when Kierkegaard’s journals and papers are consulted another transgressor emerges: the renowned anti-idealist F.D.E. Schleiermacher. I address the (...) extent to which this particular indictment is justified; over-against Gerhard Schreiber, I argue that this characterization of Schleiermacher’s view of religion is indeed a de facto critique. I begin by presenting and demonstrating the ubiquity of the phenomenon at the heart of Schleiermacher’s conception of perfect God-consciousness, then proceed to apply criticisms raised by Kierkegaardian pseudonyms Judge William, Vigilius Haufniensis, Johannes Climacus, and Anti-Climacus, supplemented with concerns raised by Kierkegaard himself, in order to demonstrate that these criticisms do indeed apply to and problematize Schleiermacher’s view. (shrink)

This paper is about the relevance of the ineffable and the singular to hermeneutics. I respond to standard criticisms of Friedrich Schleiermacher by Karl Barth and Hans-Georg Gadamer in order to clarify his understanding of language, interpretation, and religion. Schleiermacher’s “indicative hermeneutics” is developed in the context of the ethical significance of communication and the ineffable. The notion of trace is employed in order to interpret the paradox of speaking about that which cannot be spoken. The trace is (...) not a brute singularity but bears a fundamental relationship to the word—and ultimately the word of God—for Schleiermacher. (shrink)

Hegel's critique of Schleiermacher as the embodiment of two currents of romantic irony: empiricist skepticism (Schlegel) and feeling (Novalis), are explicitly presented as "absolute presupposition of our time". The article associates these "presuppositions" with features of postmodernity, as presented by Lyotard. Thus, the Hegelian critique of Schleiermacher might be read as a critique of postmodernity.

Hegel’s dispute with Schleiermacher in Berlin concerned two disciplines: dogmatics and philosophy. My contribution reconstructs the proper historical circumstances for each of Hegel’s disputes, defining the theoretical unity that underlies both. That unit strictly depends on a theory of ‘objective mind’ that is fulfilled between Heidelberg and Berlin. My contribution uses as a starting point to explain what is new in the Berlin disputes, and what is a repetition of Hegel’s lecture of Schleiermacher’s Dialogues about Religion, which he (...) had criticized at least since the Frankfurt times. Showing the relevance of the theory of ‘objective mind’ for the interpretation of the Hegelian concept of religion as a sphere of absolute mind, my contribution corrects two main mistakes of twentieth-century interpretations of Hegel: 1. Hegel doesn’t consider religion as a cultural phenomenon simply cancelled by philosophy; 2. his philosophy is not a speculative translation of Christian dogmas. The clarification of the reasons why Hegel was against Schleiermacher are therefore an attempt to remove reasons to be against Hegel's concept of religion. (shrink)

This article deploys Whitehead's systematic metaphysics as the basis for a philosophical hermeneutics. Whiteheadian hermeneutics are then compare and contrasted with Schleiermacher's own hermeneutics.

No serious discussion of the forces shaping Schleiermacher could overlook the influence that Romanticism had on the formulation of his thought. Seeing the Enlightenment’s confidence in human reason as an obstacle to the effective communication of the gospel, he contrastingly understood Romanticism as an ally, for it emphasized passion over reason — imagination and inspiration over logic. The Enlightenment’s enshrinement of human reason as the autonomous source for truth had advanced naturalistic rationalism as its sole determinant. With the ascendancy (...) of this rationalism came an attendant depreciation of other avenues of knowledge, leaving no possibility for its existence outside of the empirical. This state of affairs produced a climate that had starved the soul. -/- In the Romanticists, Schleiermacher found others that shared his views: a great value placed on inward feeling and the importance of the growth of the individual. Schleiermacher’s efforts sought to gain a hearing among his contemporaries by contextualizing the Christian faith within the paradigm of Romanticism, bringing about the emergence of a movement that would embrace a subjectified view of truth. -/- This work advances the proposal that much of the thought currently associated with postmodernism finds its first cogent expression in the writings of the German theologian Friedrich Schleiermacher (1768-1834). Widely hailed as the Father of Modern Theology, his influences in the areas of thought that would eventually combine to produce postmodernism have been ignored by both Christian and non-Christian scholars. (shrink)

In my chapter "Christology and Anthropology in Friedrich Schleiermacher,” I discuss Schleiermacher's understanding of both the person and work of Christ. Schleiermacher's dialogue with the orthodox Christological tradition preceding him, as well as his understanding of the work of Christ, is founded on a critical analysis of the fundamental person-forming experience of being in relation to Christ and the community founded by him. I provide an analysis of Schleiermacher's discussion of the difficulties surrounding the use of (...) the word "nature" in relation to Jesus' humanity and divinity, and then move to discuss how Schleiermacher understands both the humanity and divinity of Jesus, as well as how the two stand in relation to one another. In the original divine decree Jesus Christ is ordained as the person through which the whole human race is to be completed and perfected, and the essence of perfect human nature just is to express divine. This is the essence of Schleiermacher's solution to the Christological problem, that is, of how the divine and the human can converge in one person. I then move to discuss Schleiermacher's understanding of the work of Christ as involving two interrelated moments. The first is the awakening of the God-consciousness. The second involves the self-expression of this God-consciousness in the form of Christian love in the community of believers. As such, the principle work of Christ is the founding of the kingdom of God. (shrink)

This article explores the later Schleiermacher’s metaphysics of substance and what it entails concerning the question of transcendental freedom. I show that in espousing a metaphysics of substance, Schleiermacher also abandoned an understanding of nature as a mere mechanism, a view implying what I call a “state-state view of causation” (“SSV” for short). Adoption of the view of the self as substance was motivated by the primacy of practical and religious concerns in Schleiermacher’s later work: in Christian (...) Faith, an analysis of self-consciousness from a first person point of view grounds this understanding of the self. In fact, in Christian Faith, ontology, and thereby theology, is only possible through such a first person analysis. The development of Schleiermacher’s views over time, and the reasons accompanying this development, can be fully understood only the in the context of his engagement with the work of Spinoza, Leibniz, and Kant. In what follows I trace this development through an analysis of the philosophical problems and influences shaping Schleiermacher’s mature view, and shed light on his understanding of self-consciousness and its relation to God. My own account should also serve to correct some recent misunderstandings that have made their way into the secondary literature. (shrink)

This paper explores three important criticisms of Kant's ethics by Friedrich Schleiermacher, all having to do with Kant's alleged failure to account for the value of the individual. These are: (1) Kant's formalism precludes him from specifying ends for the will, and without such ends, the moral perfection of the individual, and the genuine appreciation of the other in his or her individuality cannot become my end; (2) Kant cannot provide an adequate metaphysical grounding of the value of the (...) individuals comprising a community; (3) Kant cannot give an account of why members of a community should value the individual qua individual in relation to the community. In this paper I discuss these criticisms and their validity in detail. I show that understood properly, Kant has the resources to answer Schleiermacher's first criticism, and I show how Schleiermacher's own system sought to avoid the second and third problems. (shrink)

Hegel’s dispute with Schleiermacher in Berlin had as its premise his reception of Schleiermacher’s Reden über die Religion. My intention is to clarify the history of this reception by arguing that Hegel’s Frankfurt early writings already contain clues as to his reading of Schleiermacher’s work. Differently from previous interpretations, however, I will not support the hypothesis that, during his Frankfurt period, Hegel was influenced by Schleiermacher’s foundations of religion. My contention is that, from the very beginning, (...) Hegel opposed Schleiermacher’s concepts of positivity and polemics as specific features of the Christian religion. This view is confirmed if we analyze the works that Hegel wrote in the Jena period, such as Differenz des Fichte’schen und Schelling’schen Systems der Philosophie, Glauben und Wissen and Phänomenologie des Geistes. My aim is to demonstrate that these works typify Schleiermacher’s approach to the Christian religion, and in so doing, to confute the idea that Hegel’s view on the above-mentioned approach changed over the years. A final aspect that I consider is the enduring nature of Hegel’s conception of the significance of the Reden – an aspect that emerges on analyzing some crucial sentences in the Grundlinien der Philosophie des Rechts. (shrink)

Con el movimiento de la Ilustración, Kant llamaba a hacer uso público de una razón mayor de edad para desmontar el pensamiento dogmático de los tutores y abrirse a formas de argumentación libres y emancipadoras. Por otro lado, es sabido cómo el romanticismo surge como reacción frente al pensamiento ilustrado. El espíritu de la época busca refugio en el sentimiento después de la pérdida del contenido absoluto. Esta nueva figura -el sentimiento- va a ser a los ojos de Hegel la (...) conclusión lógica a que ha conducido la Ilustración. Aquí va a residir el motivo fundamental del enfrentamiento entre la Ilustración y el Romanticismo, donde las figuras de Kant y Schleiermacher se encuentran o quizás se separan en cuanto al ámbito que debe corresponder a la filosofía, a la religión y si hay un punto de encuentro en las dos. (shrink)

According to Friedrich Schleiermacher, religiosity is rooted in feeling (Gefühl). As a result of our engagement with the world, on which we depend and which we can influence, we have both a sense of dependence and of freedom. Schleiermacher speculated that a sense of absolute dependence in reflective beings with self-consciousness (human beings) gave rise to religion. Using insights from contemporary philosophy of biology and cognitive science, I seek to naturalize Schleiermacher's ideas. I moreover show that this (...) naturalization is in line with Schleiermacher's outlook on biology, as he already had evolutionary considerations in mind when he wrote the Christian Faith (1830). While Schleiermacher rejects natural theology in a narrow sense (proofs for the existence of God), his project is natural theological in a broader sense, as it roots religion in experiences that we can examine using naturalistic theories. (shrink)

The essay discusses F. Schleiermacher and Rudolf Otto on the centrality of religious experience.

This is my introduction as editor to The Cambridge Companion to Schleiermacher.

This is the fourth chapter of Transformation of the Self. In it I explore Schleiermacher's reception of Leibniz in the Monologen.

Nineteenth century Christian thought about self and relationality was stamped by the reception of Kant’s groundbreaking revision to the Cartesian cogito. For René Descartes (1596-1650), the self is a thinking thing (res cogitans), a simple substance retaining its unity and identity over time. For Immanuel Kant (1724-1804), on the other hand, consciousness is not a substance but an ongoing activity having a double constitution, or two moments: first, the original activity of consciousness, what Kant would call original apperception, and second, (...) the reflected self, the “I think” as object of reflection. Both are essential to the possibility of an awareness of a unified experience. Such an awareness is achieved only insofar as the self is capable of reflecting on its activity of thinking. As such, the possibility of self-consciousness, or the capacity to reflect on one’s own acts of thought is essential to the constitution of the self. This new model of the mind became the starting point to the thought of central 19th century figures such as Friedrich Schleiermacher (1768-1834), J. G. Fichte (1762-1814), Friedrich Hegel (1770-1831) and Søren Kierkegaard (1813-1855). This chapter will explore their reception of Kant’s model of self-consciousness, the controversies surrounding its development and exposition, and the advantages of this model for theological reflection. The idea of mind as essentially capable of reflection provided an account of how the self can stand in an ontologically immediate relation to God constitutive of the self, while at the same time allowing that the self’s consciousness of itself is distinct from this original moment, so that a limited or false consciousness of self is possible. As such the task of the self is to recognize (that is, to realize in and through self-consciousness) who it most truly is, both in relation to God, and in relation to self and other. (shrink)

Hegel's critique of the Early German Romantic figures of Fr. Schlegel, Novalis and Schleiermacher resonates to the very core of his work and is as essential to understanding his vision of Science as Plato's polemic against the Sophists is to comprehending his philosophy. Hegel's presentation of romantic irony may not be faithful to its Romantic conception but it is deeply insightful in apprehending irony's postmodern threat to systematic philosophy.

Why does Hegel change “Dreaming Soul” to “Feeling Soul” in the 1830 edition of the Philosophy of Subjective Spirit? By tracing the content of the Dreaming Soul section, through Hegel’s 1794 manuscript on psychology, to sources such as C.P. Moritz’s Magazin zur Erfahrungsseelenkunde, the paper shows how the section embraces a late Enlightenment mission: combating supposedly supernatural expressions of spiritual enthrallment by explaining them as pathological conditions of the soul. Responding to perceived attacks on the 1827 edition of the Encyclopedia (...) by Schleiermacher, Hegel alters the section and its heading, thereby including the pastor’s religion of feeling in the pathology of Schwärmerei. (shrink)

This article re-examines the theoretical basis for environmental and heritage interpretation in tourist settings in the light of hermeneutic philosophy. It notes that the pioneering vision of heritage interpretation formulated by Freeman Tilden envisaged a broadly educational, ethically informed and transformative art. By contrast, current cognitive psychological attempts to reduce interpretation to the monological transmission of information, targeting universal but individuated cognitive structures, are found to be wanting. Despite growing signs of diversity, this information processing approach to interpretation remains dominant. (...) The article then presents the alternative paradigm of hermeneutics through the works of Schleiermacher, Dilthey, Heidegger and Gadamer, to provide a broader interpretation of interpretation. This not only captures the essence of Tilden’s definition but construes heritage interpretation as a more inclusive, culturally situated, critically reflexive and dialogical practice. (shrink)

This is the third chapter of my book Transformation of the self, which covers Schleiermacher's reception of Kant on the problem of personal identity.

This is the second chapter of my book Transformation of the Self. It concerns Schleiermacher's understanding of the principle of individuation, in dialogue with Kant, Jacobi, Leibniz and Spinoza.

Understood in its widest sense, the term “hermeneutics” can be taken to refer to the theory and/or practice of any interpretation aimed at uncovering the meaning of any expression, regardless of whether such expression was produced by a human or non-human source. Understood in a narrower sense, the term “hermeneutics” can be taken to refer to a particular stream of thought regarding the theory and/or practice of interpretation, developed mainly by German-speaking theorists from the late eighteenth through to the late (...) twentieth century. “Hermeneutics” in its broadest sense dates at least as far back as the ancient Greeks and is linked etymologically to the ancient Greeks’ mythological deity Hermes, who was said to deliver and interpret messages from the gods to mortals. “Hermeneutics” in its narrower sense emerged in the late eighteenth and early nineteenth century, initially for the purpose of addressing problems in the interpretation of classical and biblical tests and then later for the purpose of articulating a more “universalized” theory of interpretation of general. This chapter traces the development of hermeneutics in its narrow sense through the work of Friedrich Daniel Ernst Schleiermacher (1768-1834), Wilhelm Dilthey (1833-1911), Martin Heidegger (1889-1976) and Hans-Georg Gadamer (1900-2002), and then concludes with some observations about what Hegel’s own hermeneutical thought might mean against the backdrop of this development. (shrink)

This is the first chapter of my book Transformation of the Self in the Thought of Friedrich Schleiermacher. It is a look as some of Schleiermacher's early attempts to critique Kant's ethics, in particular with respect to the idea of transcendental freedom and the problem of act attribution.

This paper examines G. W. F. Hegel’s interpretation of Plato from his Lectures on the History of Philosophy, situating his interpretation historically and noting features that resonate with contemporary Plato scholarship. Hegel forms his interpretation prior to stylometric studies of the dialogues, and distinguishes his Plato from Wilhelm Gottlieb Tennemann and Friedrich Daniel Ernst Schleiermacher’s views. Hegel responds to important interpretive concerns: 1) the relationship between Socratic and Platonic thought, 2) the dialogue form, 3) Platonic Anonymity and 4) Platonic (...) myth. His treatment of these issues is illustrative with respect to understanding Hegelian philosophy and the history of Plato interpretation. (shrink)

This chapter traces how theism was developed by leading 19th and 20th century figures (Schleiermacher, Hegel, Kierkegaard, Nietzsche, Rahner, and Tillich) responding to Kant’s Copernican revolution in philosophy. Part one deals with the ontological nature of subjectivity itself and what it reveals about the conditions of the possibility of a subject’s relation to the Absolute. Part two explores the role of subjectivity and interiority in the individual’s relation to God, and part three takes a look at the theme of (...) the “unhappy consciousness,” how its development led to important attacks on theism, and the resources available to theology in countering these attacks. (shrink)

This essay considers the concepts of survival of three nineteenth-century authors, Schleiermacher, Feuerbach and Guyau, and questions the possibility of thinking about forms of immortality of individuals within the framework of a godless religion.

Dinî tecrübe Friedrich Schleiermacher (ö.1768) ile önem kazanan ve William James’in (ö.1842) eserleriyle din felsefesinde teistik delillerin içine dahil olan bir delildir. Dini tecrübelerin birçok şekilde meydana geldiği iddia edilmektedir. Bunlardan biri de sezgidir. Bu bildirinin amacı sezgisel bilginin Tanrı’nın varlığına delil olup olmadığını ortaya koymaktır. Sezgisel yetenek, insanın fiziksel gelişimine (yani beyin) paralel olarak gelişen bir yetidir ve zihnin gelişmesiyle birlikte kapasitesi artmaktadır. Önce çocukta duygusal bir sezgi hakim iken (4-7 yaş), daha sonra çocuğun somut işlemlere geçmesiyle sezgisel (...) yetenek somutla ilişkili hale gelir. (7-11 yaş) Ve somut nesne ve durumlar (deney ve pratikler) çocuğun sezgisel yeteneğinin gelişmesine yol açar. En son aşamada yani soyut işlemler döneminde (11-17 yaş) çocuğun beyninde prefrontal lobun gelişmesine bağlı olarak akli muhakeme gelişir ve bunun etkisiyle sezgisel yetenek, akli verileri kullanarak soyut sezgiye yönelir. Sezgisel yetenek böylece üç dönemin özelliklerini gösterebilir; çocukluktan aldığı duygusal sezgi ve somut/nesnenin çağrıştırdığı somut sezgi ve aklın dış dünyadan aldığı bilgileri zihinsel süreçlerden geçirerek işlemesi sonucu gelişen akılcı sezgi. O nedenle insanlarda tek bir sezgiden bahsetmek yanlıştır. Sezginin üç türü birbiriyle eş güdümlü olarak bilgiyi elde etmek için çalışır. Bu üç sezgi türünden akılcı sezgiye önem veren İbn Sina, sezgi bilgisini rasyonel, epistemolojik alana dahil eder. Yaptığı ilim sınıflamasında sezgi bilgisini deneye dayalı bilgi türü olarak görür ve akla/deneye dayalı bir sezgi anlayışı geliştirir. Bu sezgi anlayışı, peygamberliği rasyonel bir temele oturtmak ve irrasyonel olmadığın açıklamak için de kullanır. Kudsi akla sahip peygamberler üstün zekalarının etkisiyle güçlü sezgiye sahip olurlar ve vahiy alırlar. Vahiy alan sezgisel yetenek diğer insanlarda ortaya çıkıp dini tecrübeleri şekillendirebilir mi? Peygamberlerin vahiy tecrübesini taklit ederek kendilerinde yüksek sezgisel yeti olduğunu savunan bazı kişiler (veli) ilham yoluyla bilgi elde ettiklerini iddia etmişlerdir. Dini tecrübe delilinde bu tür tecrübeler dini delil olarak sayılmaktadır. Fakat bu sezgisel bilginin kaynağı duygu mudur, somut bir gösterge (deney) midir yoksa akıl mıdır? İlham ürünü olan eserlerde her zaman duygu vardır ve bu tür ifadeler insanı duygunun hakim olduğu zihinsel bir duruma götürür. Fakat vahiy tecrübesinde duygunun yanında, somut dünyanın varlığı ve akla dayalı bir sezginin olduğu da vurgulanmaktadır. O nedenle sezgisel bilgi ürünü vahiy üç tür sezgi bilgisine dayalı iken, ilham ürünü olan sezgisel bilgi sadece duyguya dayalıdır. O nedenle ‘dini’ bir delil olarak değil ‘mistik’ bir delil olarak değerlendirmeyi hak eder. (shrink)

1. Hermeneutik und „theory of interpretation“ 2. Radikalisierungen des Verstehensproblems 3. Verstehensskepsis, Bedeutungsskepsis und Sinnkritik 4. Radikale Übersetzung 5. Das „principle of charity“ 6. Radikale Interpretation beginnt zu Hause 7. Die Rolle der Sprecherabsichten 8. Ausblick: Woran bemisst sich Verstehenserfolg?

Abstract: This essay examines the thoughts and actions of the eponymous hero Hamlet of Shakespeare's tragedy from the perspective of existential philosophy. The death of his father, the prompt remarriage of his mother and Ophelia's rejection of his love are interpreted as Jaspersian boundary situations. Burdened with the responsibility to avenge his father's murder, Hamlet faces an existential dilemma of either being a dutiful son or being true to himself. As he loses faith in the goodness of the world and (...) confronts death, Hamlet enters a protracted phase of foundering, suffused with despair and self-loathing. The customary rational way of thinking fails him and his soul becomes shipwrecked. But this is also the beginning of Hamlet's journey toward authentic selfhood and becoming the Existenz that he potentially is. Affirming life with all of its absurdity in a moment of transcendence, he attains a kind of happiness that Camus addresses in The Myth of Sisyphus. Keywords: Hamlet; Jaspers, Karl; Kierkegaard, Søren; Nietzsche, Friedr. (shrink)

Schopenhauer’s invective is legendary among philosophers, and is unmatched in the historical canon. But these complaints are themselves worthy of careful consideration: they are rooted in Schopenhauer’s philosophy of language, which itself reflects the structure of his metaphysics. This short chapter argues that Schopenhauer’s vitriol rewards philosophical attention; not because it expresses his critical take on Fichte, Hegel, Herbart, Schelling, and Schleiermacher, but because it neatly illustrates his philosophy of language. Schopenhauer’s epithets are not merely spiteful slurs; instead, they (...) reflect deep-seated theoretical and methodological commitments to transparency of exposition. (shrink)

Sph. 244d11–12 is a locus desperatus. Editors have suspected these lines to be corrupted. Accordingly, they have proposed multiple emendations. In my view, however, the pas sage does not need emendation but only interpretation and Schleiermacher’s construal. I argue that Sph. 244d11–12 shows that the one is not identical to a name. It shows this by analyzing what a name is and proving that the terms ‘name’ and ‘one’ are not intersubstitutable salva veritate.

This paper explores the reception of Kant's understanding of consciousness by both Romantics and Idealists from 1785 to 1799, and traces its impact on the theory of religion. I first look at Kant's understanding of consciousness as developed in the first Critique, and then looks at how figures such as Fichte, Jacobi, Hölderlin, Novalis, and Schleiermacher received this theory of consciousness and its implications for their understanding of religion.

In this paper I trace the manner in which Herder’s philosophy of language grounds his approach to hermeneutical issues regarding history, interpretation, and translation. Herder’s approach to the question of language has been repeatedly lauded for its important influence on the later work done by Schleiermacher, Dilthey, and Gadamer, but in this discussion I am going to put him more directly in conversation with Wilhelm von Humboldt. Although recent critics have derided Humboldt’s theory as both derivative and wrong, I (...) will argue that we should instead recognize that Humboldt’s philosophy of language represents a significant development of Herder’s thesis. This development is accomplished by way of Humboldt’s application of Kant’s mature theory of reason to a program for comparative linguistics. In Humboldt’s hands, this amounts to a new strain of philosophical anthropology. (shrink)

Cunoașterea și informațiile (abordate în ansamblu sau în componentele lor distincte) sunt o preocupare majoră pentru tehnologia informației, sisteme de informații, știința informației și activitatea de informații în general. Procesul obţinerii, prelucrării şi analizei informaţiilor este o preocupare majoră pentru societatea actuală. În acest scop se folosesc procedee şi tehnici specifice pentru culegerea sau generarea de informaţii, prelucrarea acestora prin analiză şi sinteză, generarea de predicţii şi strategii, transmisia şi prezentarea informaţiilor factorilor de decizie, şi stocarea lor. Analiza informațiilor poate (...) fi caracterizată ca o intreprindere epistemologică, care urmărește să dezvolte o înțelegere clară a produselor cunoașterii. Perspectiva lui Polanyi despre cunoaștere servește unor considerații epistemologice fundamentale privind cunoașterea ca produs. Conceptul acesta de cunoaștere personală contribuie la o înțelegere mai profundă a cunoașterii. Perspectiva inversează ierarhia tradițională epistemologică. Cea mai mare provocare ar putea fi aceea de a convinge analiștii, conducerea și clienții lor de avantajele metodelor analitice structurale. O introducere treptată și naturală a acestor metode în fluxul obișnuit de procese și produse de informații ar putea fi mai eficientă decât realinierea la scară largă a gândirii. "Spațiul" activităților de informații s-a extins de la guverne ca actori statali la actori non-statali precum ONG-uri, instituții transnaționale și corporații, firme private și grupuri de interese și presiuni reprezentând comunități, concepte și ideologii diverse. Procesul de luare a deciziilor a devenit dispersat și granular. Actuala "democratizare" a serviciilor de informații are un impact major asupra colectării și analizei informațiilor, și a procesului decizional, determinând serviciile de informații să devină mai transparente, să ia în considerație dezbaterile publice a acțiunilor lor și să fie nevoite, uneori, să le justifice public. Un domeniu de care pot beneficia serviciile de informații este cel al managementului cunoașterii, implicat într-o dezbatere riguroasă asupra conceptelor, teoriilor și abordărilor cunoașterii și utilizării acestora. Noua paradigmă a serviciilor de informații impune schimbări majore la nivel organizațional și de pregătire a profesioniștilor pentru a înțelege și adopta noile concepte și tehnologii. -/- CUPRINS -/- Introducere 1 Cunoaștere - Definirea cunoașterii în filozofie - Comunicarea cunoașterii - Cunoașterea situată - Cunoașterea parțială - Cunoașterea științifică - 1.1 Ontologia - - Prezentare generală - - - Unele întrebări fundamentale - - - Concepte - - - Tipuri - - Istorie - - - Originile - - - - Parmenide și monismul - - - - Pluralismul ontologic - - - - Platon - - Ontologia în știință - - Alte subiecte ontologice - - - Formațiuni ontologice - - - Certitudine ontologică și epistemologică - - - Corpul și mediul, care pun la îndoială semnificația ființei - - - Ontologie și limbă - - - Ontologie și geografia umană - - - Realitate și actualitate - 1.2 Epistemologia - - Context și semnificație - - Cunoașterea - - - Cunoașterea că, cunoașterea cum și cunoașterea directă - - - Credință - - - Adevăr - - - Justificare - - - Problema lui Gettier - - - Externalism și internalism - - - Problema valorii - 1.3 Metodologii - - Prezentare generală - - - Procesul - - - - Formularea unei întrebări - - - - Ipoteza - - - - Predicția - - - - Testarea - - - - Analiza - - - Alte componente - - - - Replicarea - - - - Examinarea externă - - - - Înregistrarea și partajarea datelor - - Investigații științifice - - - Proprietățile cercetării științifice - - - Credințe și prejudecăți - - Elementele metodelor științifice idealizate - - Elemente ale metodei științifice - - - Caracterizări - - - Incertitudine - - - Definire - - - Dezvoltarea ipotezelor - - - Predicții din ipoteze - - - Experimente - - - Evaluare și îmbunătățire - - - Confirmarea - - Modele de cercetare științifică - - - Modelul clasic - - - Modelul ipotetico-deductiv - - - Modelul pragmatic - - Știința sistemelor complexe - 1.4 Hermeneutica - - Etimologie - - Hermeneutica filosofică - - - Hermeneutica modernă - - - - Schleiermacher (1768-1834) - - - - Dilthey (1833-1911) - - - - Heidegger (1889-1976) - - - - Gadamer (1900-2002) și colab. - - - - Noua hermeneutică - - - - Hermeneutica marxistă - - - - Hermeneutica obiectivă - 1.5 Filosofia limbajului - - Subiecte și sub-domenii majore - - - Compoziție și părți - - - Natura sensului - - - Referință - - - Mintea și limba - - - - Înnăscut și învățat - - - - Limba și gândul - - - Interacțiunea socială și limba - - Limbajul și filozofia continentală - - Probleme în filosofia limbajului - - - Imprecizia - - - Problema universalului și a compoziției - - - Natura limbajului - - - Abordări formale versus informale - - - Traducere și interpretare - 1.6 Logica - - Concepte - - Forma logică - 1.7 Filosofia logicii - - Adevăr - - - Purtătorii de adevăr - - - Adevăruri analitice, adevăr logic, valabilitate, consecință logică și implicare - 1.8 Declarații - - Declarația ca o entitate abstractă - 1.9 Dileme - - Utilizarea dilemei în logică - 1.10 Limitările cognitive - - Colin McGinn - - Friedrich Hayek - - John Tyndall - - Noam Chomsky - - Fenomene și obiecte și evenimente care nu se pot simți (numene) - - Noi misterieni - 1.11 Managementul cunoașterii - - Cercetare - - - Dimensiuni - - - Strategii - - - Motivații - 1.12 Ingineria cunoașterii - 1.13 Cunoașterea tacită în activitatea de informații 2 Date - Date, informații, cunoaștere și înțelepciune - În alte domenii - Memoria - - Procese - Înregistrări - 2.1 Referințe - - Etimologie și semnificații - - Semantică - - - Sens - - - Referent absent - - - Semnul lingvistic - - Informatică - - Biblioteci și știința informației - - Psihologie - - Școala - - Lege - - Artă - 2.2 Simboluri - - Etimologie - - Definiții - - Simbolurile și semiotica - - Psihanaliza, retorica și arhetipuri - - Paul Tillich - - Rolul contextului în simbolism - - - Semnificația istorică - - - Context - - Acțiuni simbolice - 2.3 Baze de date - - Baze de date guvernamentale - - - Uniunea Europeană - - Baze de date naționale ADN - 2.4 Metadate - - Definiție - - Identificarea - - - Exemplu - 2.5 Statistici - - Domeniu - - - Statistica matematică - - - Prezentare generală 3 Informații - Abordarea teoriei informației - Ca intrare senzorială - Ca reprezentare și complexitate - Informația ca mesaj - Informația ca determinant al transformărilor - Utilizarea studiului informațiilor - Informații mediate tehnologic - Informații sub forma unor fișiere - Semiotica - 3.1 Teoria informației - - Domeniul de studiu - - Evoluție - - Cantități de informații - - - Entropia unei surse de informații - - - Entropia comună - - - Entropia condițională (echivocă) - - - Informații reciproce (transinformații) - - - Divergența Kullback-Leibler (câștigul de informații) - - - Alte cantități - - Teoria codificării - - - Teoria surselor - - - - Rata - - - Capacitatea canalului - - - - Capacitatea anumitor modele de canale - - Aplicații în alte domenii - - - Utilizări în intelligence și aplicații de secretizare - - - Generarea numerelor pseudoaleatorii - - - Explorarea seismică - - - Semiotica - - - Aplicații diverse - - Unități de informație - - Unități primare - - Unități derivate din biți - - - Octet (byte) - - - Nibble - - - Cuvânt, bloc și pagină - - Exemple de valori - 3.2 Tehnologia informației - - Procesarea datelor - - - Stocarea datelor - - - Regăsirea datelor - - - Transmisia de date - - - Manipularea datelor - - Perspectiva - - - Perspectiva academică - - - Perspectiva etică - 3.3 Confidențialitatea informațiilor - - Tipuri de informații - - - Internet - - - Televiziunea prin cablu - - - Informații medicale - - - Informații financiare - - - Localizarea - - - Informații politice - - - Informații educaționale - - Legalitatea - 3.4 Informații sensibile - - Informații non sensibile - - - Informații publice - - - Informații de rutină în afaceri - - Tipuri de informații sensibile - - - Informații comerciale confidențiale - - - Informații clasificate - - Protecția legală împotriva divulgării neautorizate - - - Informații personale și private - - - Informații de afaceri confidențiale - - - Informații clasificate - - Informații sensibile digitale - 3.5 Informații clasificate - - Clasificări guvernamentale - - Nivele de clasificare - - - Top Secret (TS) - - - Secret - - - Confidențial - - - Resticționat - - - Neclasificat - - Permisul de acces - - Informații compartimentate - - Informații nucleare - - Internațional - - - Clasificările NATO - - - Organizații internaționale - - - Clasificări echivalente în diferite țări - - Clasificarea corporativă - - Protocolul luminii de trafic - 3.6 Tipuri de informații clasificate 4 Activitatea de informații - 4.1 Istoria activității de informații - 4.2 Știința informației - - Fundamente - - - Domeniu de aplicare și abordări - - - Definiții ale științei informației - - - Filozofia informației - - - Ontologie - - Extragerea informațiilor - - Vectori de cercetare și aplicații - - - Accesul la informații - - - Arhitectura informațiilor - - - Managementul informațiilor - - - Extragerea informațiilor - - - Societatea informațională - - - Reprezentarea cunoașterii și raționamentul - 4.3 Ontologia activității de informații - 4.4 Economia informațională - - Valoarea informațiilor - - Informațiile, mecanismul prețurilor și organizațiile - - Asimetria informațională - - - Semnalizare - - - Screening - - Bunuri informaționale - - - Împachetarea - 4.5 Economia informațiilor industriale - 4.6 Managementul informațiilor - - Aspecte teoretice - - - Teorii comportamentale și organizaționale - - - Teoria economică - - Managementul informațiilor strategice - - - Alinierea tehnologiilor și strategiilor de afacere cu managementul informațiilor - - - Un model de portofoliu contemporan pentru informații - - - Competențe pentru gestionarea calității informațiilor - - - Rezumat - - Operaționalizarea managementului informațiilor - - - Gestionarea schimbării necesare - - - Opera timpurie a lui Galbraith - - - Organizații matriceale - - Informații în sursă deschisă - - - Surse deschise pentru informații - - - Definiții pentru OSINT - - - Informații competitive - - - OSINT în afaceri - 4.7 Ciclul de informații - 4.8 Managementul ciclului de informații - - Prezentare generală - - - Definirea intelligence - - - Managementul ciclului de informații - - - Planificarea și prezentarea generală a direcției - - Cerințe - - - Naționale / strategice - - - Militare / operaționale - - Arhitectura intelligence - - - Bugetarea - - - Factori politici - - - Echilibrarea aplicării legii și securitatea națională - - - Public versus privat - - Planificarea colectărilor - - - CCIRM - - Emiterea de ordine și cereri - - - Prioritizare - - Alte subiecte - - - Folosirea politică greșită - - - Intelligence clandestină față de acțiunea sub acoperire - - - - Coordonarea acțiunii HUMINT și a acțiunii sub acoperire - - - - Riscuri și resurse comune - - Eșecurile din ciclul intelligence - - Alte cicluri - - - Bucla Boyd OODA - 4.9 Informațiile în afaceri (Business intelligence) - - Componente - - Istorie - - Depozitarea datelor - - Comparație cu inteligența competitivă - - Comparație cu cercetarea analitică de afaceri - - Aplicații într-o întreprindere - - Prioritizarea proiectelor - - Factori de succes în implementare - - - Suportul afacerii - - - Nevoile afacerii - - - Cantitatea și calitatea datelor disponibile - - Aspect utilizator - - Date semistructurate sau nestructurate - - - Date nestructurate vs. date semistructurate - - - Probleme cu date semistructurate sau nestructurate - - - Utilizarea de metadate - 4.10 Informații competitive - - Dezvoltare istorică - - Tendințe recente - - Domenii similare - - Etica - - Externalizarea - 4.11 Analogii cu alte discipline - - Știința - - Arheologia - - Afaceri - - Medicina 5 Comunitatea - 5.1 Sisteme informaționale - - Prezentare generală - - Tipuri de sisteme informaționale - 5.2 Comunicarea - - Comunicare nonverbală - - Comunicare verbală - - Comunicarea scrisă și dezvoltarea sa istorică - - Comunicare de afaceri - - Comunicare familială - - Comunicarea interpersonală - - Proiectarea comunicării - - Revoluția comunicării informațiilor - - Consultanța - 5.3 Societatea informațională - - Ce este? - - Creșterea informației în societate - - Dezvoltarea modelului societății informaționale - - - Tranziția economică - - Procesarea informațiilor sociale - 5.4 Guvernarea electronică - - Definirea e-guvernării - - Indicele ONU de dezvoltare a e-guvernării - - Exemple de e-guvernare și e-guvernanță - 5.5 Servicii secrete - - Relația dintre serviciile aceleiași țări - 5.6 Epistemologia activității de informații - 5.7 Comunități epistemice - 5.8 Comunități epistemice în UE - - Conceptul comunităților epistemice și limitele sale - - Agenția Europeană de Apărare - - Centrul UE de analiză a informațiilor - - Concluzie 6 Contrainformații - 6.1 Istoria spionajului - - Istoria timpurie - - Europa timpurie modernă - - Secolul al 18-lea - - - Franța - - - Marea Britanie - - - Spionaj industrial - - - Revoluția americană, 1775-1783 - - - Revoluția franceză și războaiele napoleoniene, 1793-1815 - - Secolul al 19-lea - - - Războiul civil american 1861-1865 - - - Informații militare - - - - Austria - - - - Marea Britanie - - - - Franța - - - - Germania - - - - Italia - - - - Rusia - - - Informații navale - - - Contraspionaj - - Secolul 20 - - - Agenții de informații civile - - - Primul Razboi Mondial - - - - Decodarea - - - Revoluția rusă - - - Perioada interbelică - - - - Germania nazistă - - - Al doilea razboi mondial - - - - MI6 în Marea Britanie - - - - MAGIC: SUA sparge codul japonez - - - - OSS în Statele Unite - - - - Contraspionaj - - - Războiul rece - - - Războiul post-rece - - - - Războiul din Irak 2003 - - - - Antiterorism - - - - - Israel - 6.2 Spionajul - - Țintele spionajului - - Metode și terminologie - - - Tehnologii și tehnici - 6.3 Contraspionaj - - Operațiunile de contraspionaj defensive - - - Contra-HUMINT - - - Motivații pentru divulgarea informațiilor și operațiunilor - - Teoria contraspionajului ofensiv - 6.4 Securitatea - - Clasificarea securității - - Concepte de securitate - - Managementul securității în organizații - 6.5 Terorism - - Lupta UE împotriva terorismului - - - Strategia UE - - - - Prevenirea - - - - Protecția - - - - Urmărirea - - - - Răspunsul - 6.6 O teorie a contrainformațiilor - - Definiții concurente - - Serviciile de informații - - - Factorii care determină comportamentul serviciilor de informații - - Contrainformații aplicate - - - Asistență politică - - - Suport operațional - - - Evidențierea documentelor - - Operațiuni de contrainformații - - Contraspionaj - - Domenii de studiu 7 Culegerea de informații - 7.1 Extragerea cunoașterii - - Privire de ansamblu - - Extragerea din surse structurate în RDF - - - Maparea din tabele/vizionări RDB în entități/atribute/valori RDF - - - Mapări complexe ale bazelor de date relaționale RDF - - - XML - - Extracția din surse naturale de limbaj - - - Extracție de informații (EI) tradițională - - - Extracția de informații bazată pe ontologie (EIBO) - - - Învățarea ontologiei - - - Adnotare semantică - - - Instrumente - - Descoperirea de cunoștințe - 7.2 Colectarea de informații umane - - Surse - - Operații de bază HUMINT - - - Pregătirea ofițerilor pentru lucrul în culturi - - - Diferențierea de bază pe tip de subiect - - - Selectarea surselor potențiale - - - Identificare - - - Tipuri de interviuri - - - - Informarea (debriefing) - - - - Interogare - - - Planificarea interviului inițial - - - - Caracteristicile interogatorului (anchetatorilor)â - - - - Sprijinirea nevoilor - - - - Atitudini ale subiectului - - - Planificarea interviurilor suplimentare - - Principii de interogare - - - Raport de construcție - - - Utilizarea înregistratoarelor - - - Lucrul cu interpreți - - Surse recrutate / de încredere - - - Spionaj - - Analiza relațiilor dintre subiecții HUMINT - 7.3 Investigații - - Surse clasice - - - Deducția - - - Inducția - - - Abducția - - Investigații criminale - 7.4 Profilarea infractorilor - 7.5 Informația asimetrică - - Modele de informații asimetrice - - Selecția adversă - - - Semnalizare (Signaling) - - - Investigare (Screening) - - Aplicarea asimetriei de informații în domeniul cercetării - - Surse de asimetrie informațională - - Efectul blogurilor asupra asimetriei informaționale - - Efectul inteligenței artificiale asupra asimetriei informaționale - 7.6 Proiectarea mecanismului - - Intuiția - - Proiectarea - - - Mecanismul - - - Principiul revelației - - - Gradul de implementare - 7.7 Raportul circular - - Exemple specifice - 7.8 Liberul acces la informații 8 Supravegherea - Tipuri - - Calculator - - Telefoane - 8.1 Camere de supraveghere - 8.2 Camere IP - - Standarde - - Avantaje ale camerelor IP - - Dezavantaje potențiale - 8.3 Camere web - - Probleme de intimitate - - Efecte asupra societății moderne - - Utilizări ale camerelor web - - - Monitorizare video pentru îngrijirea copiilor - - - Comerț - - - Apeluri video și videoconferințe - - - Video de securitate - - - Clipuri video și fotografii - - - Dispozitive de control al intrărilor - - Tehnologia camerelor web - 8.4 Supravegherea în IR - - Applicații - - Specificații - - Cum funcționează supravegherea în IR - 8.5 Supravegherea în masă - - Supravegherea în masă în Uniunea Europeană - - - INDECT - - - HIDE - 8.6 Supravegherea aeriană - 8.7 Supravegherea calculatoarelor - - Emanații - - Policeware - 8.8 Interceptarea convorbirilor telefonice - - Aspecte legale - - Supravegherea electronică a telefoanelor - 8.9 Identificarea automată și captura de date (AIDC) - 8.10 Captarea datelor din documente tipărite - - Cele mai cunoscute tipuri de aplicații - - - ABBYY - - - Accusoft - - - AnyDoc Software - - - Cvision Technologies - - - Expervision - - - I.R.I.S. Group - - - LEADTOOLS - - - Nuance Communications - - - PSIGEN Software - 8.11 Ingineria securității - - Calificări - - Atitudini privind securitatea - - Practici de bază - - Subdomenii - 8.12 Securitatea calculatoarelor - - Securitate prin proiectare - 8.13 Biometria - - Sisteme biometrice adaptive - - Direcții noi de dezvoltare - - - Accesul în rețele publice - - Supravegherea biometrică - - Funcționalitatea biometrică 9 Analiza informațiilor - Prezentare generală - Metoda analitică - - Stabilirea obiectivelor pentru o analiză de informații - - - Fii îndrăzneț și cinstit - - - Acord privind conținutul - - - Orientarea spre clienți - - - Orientarea spre colegi - - Organizând ceea ce aveți - Natura analizei - - Tipuri de raționament - - - Inducție: căutarea cauzalității - - - Deducția: aplicarea generalului - - - Intuiția instruită - - - Metoda științifică - - Metode de analiză - - - Analiza oportunităților - - - Analiza cuiului de siguranță - - - Analiza ipotezelor concurente - - - Analogie - Procesul analitic - - Definirea problemei - - Generarea de ipoteze - - Determinarea nevoilor de informații și colectarea de informații - - Evaluarea surselor - - Evaluarea ipotezelor (teste) - - Producția și ambalarea - - Evaluarea colegială - - Feedback de la client și evaluarea producției - Nu uitați niciodată utilizatorul final - 9.1 Conceptualizarea funcțiilor analizei de informații - 9.2 Metodologii în analiza informațiilor - 9.3 Euristica în analiza de informații - - Puterea de expertiză - - Paradoxul de expertiză - - Sarcinile analiștilor de informații - - Pro și contra echipelor - - Tehnologii - - Metodologii analitice - - Euristica - 9.4 Raționamentul inductiv - - Raționamentul inductiv vs. raționamentul deductiv - - Critici - - - Prejudecăți - - Tipuri de raționament inductiv - - - Generalizare - - - Silogismul statistic - - - Inducția simplă - - - Argumentul din analogie - - - Inferența cauzală - - - Predicția - - Inferența bayesiană - - Inferența inductivă - 9.5 Evaluarea informațiilor - - Procesul de evaluare a informațiilor - - Ciclul informațiilor centrice specifice - - Evaluarea informațiilor criminale - - - Utilizarea de Armata SUA - - - Procesul CRIMINT - - Analiza informațiilor criminale - 9.6 Abordarea orientată spre țintă a ciclului de informații - - Analiza orientată pe țintă - - - Procesul de intelligence - - Crearea modelului - - - Modele în intelligence - - - Surse de informații de intelligence - - - Popularea modelului - - Analiza organizațională - - Aplicarea abordării centrate pe țintă în intelligence - - Critici - 9.7 Analiza ipotezelor competitive - - Proces - - Puncte forte - - Puncte slabe - - - Analiza structurată a ipotezelor concurente - - - Alte abordări ale formalismului - 9.8 Analiza indicatorilor - - Istorie - - Elemente de analiză a indicatorilor - - - Tehnici analitice structurate - - - Cerință - - - Categorii - - - Factori - - - Scenarii - - - Indicatori - - Proces - - Beneficii - - Puncte slabe - - Tehnici analitice structurate înrudite - 9.9 Cuvinte de probabilitate estimativă - - Istorie - - - Informații - - - - Eșecuri de politică și de informații legate de CPE - - Reformele metodologiei - - - Cuantificarea fiabilității sursei și a încrederii analitice - - - Analiza stocastică - - - Standardizare - - - - Experiența Mercyhurst cu CPE standardizate - 9.10 Predicții - - Predicții informale pe bază de ipoteze - - Sondaje de opinie - - Statistici - - Supranaturalul (profeții) - - Predicția în știință - - Finanțe 10 Media și rețele sociale - Studiul - Istoria - Nivele de analiză a rețelelor sociale - - Nivel micro - - Nivel mediu - - Nivel macro - Legături teoretice - - Teorii importate - - Teorii specifice - Decalaje structurale - Clustere de cercetare - - Comunicare - - Comunitate - - Rețele complexe - - Rețele criminale - - Difuzarea inovațiilor - - Demografie - - Sociologia economică - - Sănătate - - Ecologie umană - - Limba și lingvistica - - Rețele literare - - Studii organizatorice - - Capitalul social - - Poziția și beneficiile rețelei - - Media socială - Servicii în rețele sociale - - Impactul social - - Caracteristici tipice - - Caracteristici suplimentare - 10.1 Media socială - - Clasificarea mediei sociale - - - Viralitate - - Bloguri - - Comunicarea prin calculator - - Defăimarea - - Jurnalism - - - Mass media - - Facebook - - Twitter - - YouTube - 10.2 Știri - - Caracteristici - - - Noutatea - - - Marfă - - - Tonul - - - Valoarea de noutate a știrii - - Media de știri - - - Ziare - - - Televiziunea - - - Internet - 10.3 Psihologia mulțimilor - 10.4 Manipularea prin media - - Contexte - - - Activism - - - Publicitate - - - Farsa - - - Propaganda - - - Război psihologic - - - Relații publice - - Tehnici - - - Marketingul motoarelor de căutare - - Profesioniști în conformitate - - - Tehnici - 10.5 Psihologia rețelelor sociale - - Neuroplasticitatea - 10.6 Analiza rețelelor sociale 11 Etica - Definirea eticii - 11.1 Relativismul moral - - Variații - - - Descriptiv - - - - Meta-etic - - - - Normativ - 11.2 Utilitarism - - Etimologie - - Fundal istoric - - - Filozofia chineză - - - Filosofia occidentală - 11.3 Dileme etice - - Exemple de dileme etice - - Răspunsuri la argumente - - Dileme morale - - - Exemple - - - Conceptul - - - Probleme - 11.4 Codul de conduită FBI - 11.5 Meta-etica - - Întrebări meta-etice - - Teoriile semantice - - - Centralism și non-centralism - 11.6 Filosofia dreptului - - Jurisprudență analitică - - Jurisprudența normativă - - Abordări filosofice ale problemelor juridice Încheiere Resurse Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

The Russian academic theological tradition, scarcely known to the West, was the only milieu wherein the development of philosophy of religion in the pre-revolutionary Russia was under way. Philosophical investigation of the phenomenon of religion was being elaborated in the apologetic context, i.e. in critical analysis of non-theistic conceptions of the origin and essence of religion, and the figure of Friedrich Schleiermacher, with his reduction of religion firstly to cosmic feelings and later to the feeling of the ontological dependence, (...) occupied an invariable place in this analysis. The paper deals with critical comments on Schleiermacher’s Speeches on Religion and Christian Faith made by Victor Kudryavtsev-Platonov and his followers, which are being parsed in turn, as well as with historical links of the later Schleiermacher with phenomenology of religion and typological affinities of the earlier Schleiermacher with the theology of religious pluralism. (shrink)

This paper is basically a presentation of the tenets of Pierre Bourdieu’s philosophy in a language and level that can be easily understood by Filipino students and scholars of philosophy, cultural studies and Philippine studies. The discussion of Bourdieu’s philosophy revolves around 1) his concepts of habitus, field and symbolic violence; 2) his critique of television; 3) his theory of capitals; 4) some implications of his theory of capitals; and 5) his being public intellectual. The ultimate aim of this paper (...) is to suggest some aspects and dimensions of Philippine society and culture that can be analyzed using some of bourdieu’s thoughts as interpretive frameworks, as well as to challenge the said Filipino students and scholars of philosophy, cultural studies and Philippine studies to creatively and effectively appropriate such theories for the enrichment of the theoretical corpus of Philippine studies. This paper is part of a series of similar works done by one of the co-authors that dealt with Adorno, Schleiermacher and Dilthey, Heidegger, Gadamer and Bultmann, and Lyotard. (shrink)

The paper discusses basic models of divine action and intervention. However, the most part of the article is dedicated to the question whether or not there are theistic reasons to stick to some sort of non-interventionism. Therefore, Schleiermacher’s argument is put under scrutiny and presented in a way that could substantiate some version of non-interventionism. Additionally, the paper explores an argument in favor of non-interventionism coming from a specific notion of divine aseity and self-sufficiency. Ultimately the paper votes for (...) a broader notion of the God-world-relationship alluding to the idea of the world being God’s body. (shrink)