En este ensayo el autor supera la contradicción teórica existente entre la Relatividad General que define el campo gravitacional como un aspecto geométrico del espaciotiempo, bien como potencial o curvatura, y la Gravedad Cuántica que lo define como una fuerza de interacción fundamental, con el cambio de la concepción del espaciotiempo de propiedad geométrica estructural del campo gravitacional, a la concepción del espaciotiempo propiedad geométrica estructural de la materia en movimiento. El espaciotiempo no es continente de la materia (...) (Substancialismo) sino que por el contrario está contenido en la materia en cuanto constituye la estructura geométrica que le da su forma y permite sus cambios, a la cual como espacio le confiere su capacidad de contener y como tiempo su capacidad de devenir. Tampoco, el espaciotiempo es la categoría de las relaciones geométricas de los cuerpos materiales y sus eventos (Relacionismo), puesto que, no es una propiedad relacional de la materia sino la propiedad estructural espacio-temporal geométrica de la materia, a la cual la dota con sus capacidades de auto contenerse y transformarse. La teoría del autor sobre el espaciotiempo es la de la materia intrínsecamente dinámica, dotada estructuralmente de las cuatro dimensiones de espaciotiempo, autocontenida espacialmente y auto deviniendo temporalmente, puesto, que la materia en su capacidad de contener dinámicamente ésta ensimisma contenida y transformándose. La partícula-onda, de la materia y del campo, no existe en el espaciotiempo, sino que éste es la propiedad geométrica intrínseca estructural de la partícula-onda, por lo tanto, adherida a su propia naturaleza interna, como su propiedad geométrica dimensional intrínseca, que con fuerza de ley se manifiesta en sus mediciones cuantitativas, bien cuando es tomada la partícula-onda en sí o en relación con otras. Así, sólo son posibles las teorías sobre la gravedad provenientes de la Gravedad Cuántica, aunque, deben reformularse renunciando a integrarlas con la visión geométrica derivada de las ecuaciones de la llamada “General Relatividad”. (shrink)

Desde un enfoque epistemológico se busca hacer la crítica de la relatividad general en el momento en que se formula una teoría cuántica sobre la gravedad (año 1967). Como consecuencia de la restauración de la concepción física sobre la geométrica de la gravedad, en una física de partículas-ondas, se plantea, mediante un análisis formal de estructura, que el gravitón-onda gravitatoria tendrá una velocidad mayor que c.

Presentamos lo básico de la teoría relativista de la gravitación, con la inclusión de textos originales, de varios papeles, publicados entre 1987 y 2009, por sus autores: S. S Gershtein, A. A Logunov, Yu. M Loskutov y M. A Mestvirishvili junto con las introducciones, resúmenes y conclusiones elaborados por el autor de este papel. Esta es una teoría gauge, compatible con las teorías de la física cuántica de las fuerzas electromagnética, débil y fuerte, que define la gravedad como (...) la cuarta fuerza existente en la naturaleza, como campo estático dotada de la partícula transmisora del gravitón virtual de espines 2 y 0, dentro del espíritu del principio de relatividad de Galilei, en su generalización de la relatividad especial de Poincaré que le permitió a los autores la universalización de que las leyes físicas de la naturaleza se cumplen con independencia de los marcos de referencia donde se apliquen. No obstante, integrada a la teoría Entwurf de Grossmann-Einstein, en su desarrollo ulterior, por parte de estos autores, por lo tanto, preserva las leyes de conservación de la energía-impulso y del impulso angular conjuntamente del campo gravitacional y los demás campos materiales existentes en la naturaleza, en el espaciotiempo efectivo de Riemann, mediante su identidad con el espaciotiempo pseudo Euclídeo de Minkowski. (shrink)

In this paper we discuss the notions of adequacy and truth functionality in quantum logic from the point of view of a non-deterministic semantics. We give a characterization of the degree of non-functionality which is compatible with the propositional structure of quantum theory, showing that having truth-functional connectives, together with some assumptions regarding the relation of logical consequence, commits us to the adequacy of the interpretation sets of these connectives. An advantage of our proof is that it is independent of (...) the number of truth values involved, generalizing previous works. We also show the failure of the adequacy of every Nmatrix that is a model of the non-distributive lattice of quantum propositions. En este trabajo discutimos las nociones de adecuación y veritativo-funcionalidad en la lógica cuántica, desde el punto de vista de una semántica no determinista. Damos una caracterización del grado de no-funcionalidad compatible con la estructura proposicional de la teoría cuántica, mostrando que tener conectivos veritativo-funcionales, junto con algunos presupuestos relativos a la relación de consecuencia lógica, nos compromete con la adecuación de los conjuntos de interpretación de estos conectivos. Un punto ventajoso de nuestra prueba es que se independiza de la cantidad de valores de verdad involucrados, generalizando trabajos previos. Probamos también que falla la adecuación de cualquier Nmatriz que sirva como modelo para el retículo no distributivo de proposiciones cuánticas. (shrink)

În încercarea de dezvoltare a unei teorii solide a gravitației cuantice, au existat mai multe programe de cercetare, dintre care unele au căzut în timp în desuetitudine datorită puterii euristice mai mari a altor programe. Testul primordial al oricărei teorii cuantice a gravitației este reproducerea succeselor relativității generale. Aceasta implică reconstrucția geometriei locale din observabilele nelocale. În plus, gravitația cuantică ar trebui să prezică probabilistic topologia la scară largă a Universului, care în curând poate fi măsurabilă, și fenomene la scala (...) Planck. DOI: 10.13140/RG.2.2.21224.83202. (shrink)

El presente trabajo pretende explicitar que los operadores modales, como construcciones lógicas, insertos en las interpretaciones modales (MI) de la mecánica cuántica son usados de manera informal sin una semántica modal adecuada. Primero se estudiarán en detalle los motivos por los que ninguna lógica cuántica puede ofrecer una base apropiada para formalizar estos operadores en contextos mecánico-cuánticos. A continuación, se presentará el enfoque de las historias cuánticas como una nueva lógica cuántica (NQL) intrínsecamente booleana como posible herramienta (...) para formalizar operadores modales en el contexto de las MI. Tras comentar brevemente las principales MI, se propondrá abordar un estudio de las modalidades presentes en ellas desde esta NQL prestando siempre especial atención al problema de la medida como hilo conductor. Finalmente, se pretende señalar cuáles han de ser los primeros pasos necesarios para ofrecer una exposición lógicamente consistente de las modalidades en contextos cuánticos relevantes con NQL como herramienta, así como señalar las ventajas que esta perspectiva podría llegar a ofrecer. (shrink)

El carácter fundamentalmente probabilista de la teoría cuántica cuestionó el realismo como filosofía básica de la ciencia, si bien ciertas interpretaciones instrumentalistas podrían no amenazar por sí solas la existencia de un mundo exterior e independiente de nuestra conciencia. La falta de un valor definido para tales magnitudes antes de la medición alentó la suposición de que tales valores “no existen” antes de la medida. Una reinterpretación de nuestras ideas sobre las magnitudes físicas, considerándolas formalmente representadas por conjuntos de (...) valores en lugar de valores numéricos concretos, ayudaría a disipar toda sombra de irrealidad física. (shrink)

He leído muchas discusiones recientes sobre los límites de la computación y el universo como computadora, con la esperanza de encontrar algunos comentarios sobre el increíble trabajo del físico polimatemático y teórico de la decisión David Wolpert pero no han encontrado una sola citación y así que presento esta muy breve Resumen. Wolpert demostró algunos teoremas sorprendentes de imposibilidad o incompletos (1992 a 2008-ver arxiv dot org) en los límites de la inferencia (computación) que son tan generales que son independientes (...) del dispositivo que hace el cómputo, e incluso independiente de las leyes de la física, por lo que se aplican a través de computadoras, física y comportamiento humano. Hacen uso de la Diagonalización de cantor, la paradoja mentirosa y las líneas del mundo para proporcionar lo que puede ser el teorema definitivo en la teoría de la máquina de Turing, y aparentemente proporcionan información sobre la imposibilidad, la incompleta, los límites de la computación, y el universo como computadora, en todos los universos posibles y todos los seres o mecanismos, generando, entre otras cosas, un principio de incertidumbre mecánica no cuántica y una prueba de monoteísmo. Hay conexiones obvias al trabajo clásico de Chaitin, Solomonoff, Komolgarov y Wittgenstein y a la noción de que ningún programa (y por lo tanto ningún dispositivo) puede generar una secuencia (o dispositivo) con mayor complejidad de la que posee. Uno podría decir que este cuerpo de trabajo implica el ateísmo, ya que no puede haber ninguna entidad más compleja que el universo físico y desde el punto de vista de Wittgensteinian, ' más complejo ' carece de sentido (no tiene condiciones de satisfacción, es decir, creador de la verdad o prueba). Incluso un ' Dios ' (es decir, un ' device' con tiempo/espacio ilimitado y energía) no puede determinar si un ' número ' dado es ' aleatorio ', ni encontrar una cierta manera de demostrar que una determinada "fórmula", "teorema" o "frase" o "dispositivo" (todos estos son juegos de lenguaje complejos) es parte de un "sistema" en particular. Aquellos que deseen un marco completo hasta la fecha para el comportamiento humano de la moderna Dos Sistemas Punto de Vista puede consultar mi libro 'La estructura lógica de la filosofía, la psicología, la mente y lenguaje En Ludwig Wittgenstein y John Searle ' 2Nd Ed (2019). Los interesados en más de mis escritos pueden ver 'Monos parlantes--filosofía, psicología, ciencia, religión y política en un planeta condenado--artículos y reseñas 2006-2017' 3Rd Ed (2019) y otras. (shrink)

Este artículo presenta una aproximación lógico-filosófica al problema de las medidas sin interacción (ifm, por sus siglas en inglés) presentes en ciertos experimentos físicos mecánico-cuánticos. Se explicitarán tanto las posibles vías para abordar el estudio de las IFM desde una perspectiva formal, como algunos de los principales retos a la hora de llevar a cabo dicha aproximación.

Întrucât teoria corzilor nu a fost până în prezent capabilă să explice fenomenele, ar putea părea că aceasta confirmă opinia lui Feyerabend că nu există o "metodă" a științei. Și totuși, teoria corzilor este în continuare cel mai activ program de cercetare pentru gravitația cuantică. Dar, față de alte teorii nefalsificabile, aceasta are ceva în plus, special: limbajul matematic, cu o logică clară a decucțiilor. Până la un punct poate reproduce teoriile clasice gauge și relativitatea generală. Și există speranța ca (...) într-un viitor nu foarte îndepărtat să se poată elabora experimente care să verifice teoria. DOI: 10.13140/RG.2.2.22843.16163. (shrink)

În interpretarea gravitației cuantice canonice, gravitația apare ca o pseudoforță geometrică, este redusă la geometria spațio-temporală și devine un simplu efect al curburii spațiu-timpului. Relativitatea generală asociază gravitația cu spațiu-timpul, dar tipul de asociere nu este fixat. În locul interpretării geometrice se poate folosi interpretarea câmpului (geometria spațiu-timp este redusă la un câmp gravitațional, respectiv metrica, considerată drept "doar un alt câmp") sau interpretarea egalitară (o identificare conceptuală a gravitației și spațiu-timpului în relativitatea generală. ). Aceste interpretări alternative reduc diferențele (...) conceptuale dintre relativitatea generală și celelalte teorii ale câmpului. 10.13140/RG.2.2.23557.91365 . (shrink)

It is commonly thought that Impossibility, Incompleteness, Paraconsistency, Undecidability, Randomness, Computability, Paradox, Uncertainty and the Limits of Reason are disparate scientific physical or mathematical issues having little or nothing in common. I suggest that they are largely standard philosophical problems (i.e., language games) which were mostly resolved by Wittgenstein over 80years ago. -/- “What we are ‘tempted to say’ in such a case is, of course, not philosophy, but it is its raw material. Thus, for example, what a mathematician is (...) inclined to say about the objectivity and reality of mathematical facts, is not a philosophy of mathematics, but something for philosophical treatment.” Wittgenstein PI 234 -/- "Philosophers constantly see the method of science before their eyes and are irresistibly tempted to ask and answer questions in the way science does. This tendency is the real source of metaphysics and leads the philosopher into complete darkness." Wittgenstein -/- I provide a brief summary of some of the major findings of two of the most eminent students of behavior of modern times, Ludwig Wittgenstein and John Searle, on the logical structure of intentionality (mind, language, behavior), taking as my starting point Wittgenstein’s fundamental discovery –that all truly ‘philosophical’ problems are the same—confusions about how to use language in a particular context, and so all solutions are the same—looking at how language can be used in the context at issue so that its truth conditions (Conditions of Satisfaction or COS) are clear. The basic problem is that one can say anything, but one cannot mean (state clear COS for) any arbitrary utterance and meaning is only possible in a very specific context. -/- I dissect some writings of a few of the major commentators on these issues from a Wittgensteinian viewpoint in the framework of the modern perspective of the two systems of thought (popularized as ‘thinking fast, thinking slow’), employing a new table of intentionality and new dual systems nomenclature. I show that this is a powerful heuristic for describing the true nature of these putative scientific, physical or mathematical issues which are really best approached as standard philosophical problems of how language is to be used (language games in Wittgenstein’s terminology). -/- It is my contention that the table of intentionality (rationality, mind, thought, language, personality etc.) that features prominently here describes more or less accurately, or at least serves as an heuristic for, how we think and behave, and so it encompasses not merely philosophy and psychology, but everything else (history, literature, mathematics, politics etc.). Note especially that intentionality and rationality as I (along with Searle, Wittgenstein and others) view it, includes both conscious deliberative linguistic System 2 and unconscious automated prelinguistic System 1 actions or reflexes. (shrink)

În teoria câmpului cuantic, principalul obstacol este apariția infinităților netratabile în interacțiunile particulelor datorită posibilității unor distanțe arbitrare între particulele punctuale. Corzile, ca obiecte extinse, oferă un cadru mai bun, care permite calcule finite. Teoria corzilor face parte dintr-un un program de cercetare în care particulele punctuale din fizica particulelor sunt înlocuite de obiecte unidimensionale numite corzi. Ea descrie modul în care aceste corzi se propagă prin spațiu și interacționează una cu cealaltă. La scale de dimensiuni mai mari, o coardă (...) arată ca o particulă obișnuită, cu masa, sarcina și alte proprietăți determinate de starea vibrațională a corzii. DOI: 10.13140/RG.2.2.13066.41924. (shrink)

In this work, I will support a combined notion of harm according to which there are qualitatively different harms. I will support a way in which the severity of harms could be measured. Then, I will provide three principles about the strength of the reasons against harming. The supported thesis will provide some tools to solve some problems of the general part of criminal law. In relation to the analytical stratum of statutory description of an offence, I will show that (...) the defended notion of harm could help to solve cases of hypothetical and alternative causal courses. In relation to the analytical stratum of unlawfulness (or wrongfulness), I will show that the proposed ranking of the severity of harms help us to distinguish between cases of necessity as justification and necessity as excuse. In relation to the analytical stratum of culpability, I will show that the principles regarding the strength of the reasons against harming help us to supply straightforward criteria to measure the punishment to impose for having committed some crime. -/- En este trabajo intentaré defender una noción combinada de daño de acuerdo a la cual existen dos tipos de daños cualitativamente diferentes. Asimismo, defenderé un modo en que la gravedad de los diferentes daños puede ser graduada. Derivado de lo anterior, extraeré tres principios sobre la fuerza de las razones en contra de dañar. La tesis defendida proporcionará herramientas para resolver algunos problemas de la parte general de derecho penal. En relación al tipo penal, mostraré que la noción de daño defendida puede ayudar a resolver casos de cursos causales alternativos e hipotéticos. En referencia a la antijuridicidad, mostraré que la clasificación de la gravedad de los daños propuesta ayuda a distinguir qué casos de estado de necesidad deben considerarse como justificación y cuales como excusa. En referencia a la culpabilidad, mostraré que los principios sobre la diferente fuerza de las razones en contra de dañar ayudan a aportar criterios claros para la individualización de la pena a imponer por la comisión de un delito. (shrink)

Din punct de vedere metodologic, atât Newton cât și Einstein, și ulterior Dirac, au susținut fără rezerve principiul simplității matematice în descoperirea noilor legi fizice ale naturii. Lor li s-au alăturat și Poincaré și Weyl. Eduard Prugovecki afirmă că gravitația cuantică a impus luarea în considerare a unor întrebări epistemologice fundamentale, care pot fi identificate în filosofie cu problema minții-corp și cu problema liberului arbitru. Aceste întrebări au influențat epistemologia mecanicii cuantice sub forma "paralelismului psiho-fizic" al lui von Neumann și (...) analiza ulterioară a tezei de către Wigner că "colapsul pachetului de unde" are loc în mintea "observatorului". DOI: 10.13140/RG.2.2.20900.42883. (shrink)

Para favorecer la interacción disciplinar y recuperar la dimensión práctica del conocimiento matemático en la escuela secundaria, Yves Chevallard plantea la necesidad de introducir en los programas de estudio la matemática mixta. La matemática mixta, cuyo apogeo tuvo lugar en Europa entre los siglos XVI y XVIII, se propone el abordaje de problemas surgidos por fuera de la propia matemática valiéndose de nociones mecánicas -como la de centro de gravedad y fuerza centrífuga- y del empleo de variados instrumentos para (...) realizar las construcciones requeridas. En este trabajo consideramos a la matemática mixta en la cultura matemática de la segunda mitad del siglo XVII y, en dicho contexto, presentamos dos casos de la práctica matemática de G. W. Leibniz en los que la investigación matemática involucra el diseño de máquinas. La consideración de tales casos permite situar a la matemática mixta, siguiendo la terminología de Ian Hacking, en un terreno medio entre representar e intervenir. El terreno medio entre representar e intervenir es un valle fértil donde la matemática aporta a, y se nutre de, una multiplicidad de otros dominios. También es una vía de acceso para historizar el conocimiento matemático, destacando las condiciones materiales para su desarrollo y el importante rol de los problemas. Palabras clave: Práctica matemática, Resolución de problemas, Siglo XVII, Máquinas, Cultura material. (shrink)

Dennett elabora una concepción del “yo” entendido como un centro de gravedad narrativo. Uno de los obstáculos principales para valorar esta propuesta radica en que resulta dificultoso entender cuál es la naturaleza del concepto dennettiano de “yo”: concretamente, cuáles son los compromisos ontológicos y epistemológicos que cabe atribuir al fenómeno en cuestión. En este artículo defendemos que el mejor modo de realizar una reconstrucción interpretativa de su noción de “yo” es apelando a la distinción elaborada por Reichenbach entre tres (...) clases de entidades, Concreta,a e Illata, y entendiendo a los centros de gravedad narrativos como un caso de Abstracta reichenbachiano. Sostenemos que resulta pertinente e iluminador entender los centros de gravedad narrativos como Abstracta en el sentido de Reichenbach, apoyándonos en que: i) aunque no la aplica directamente al problema de la naturaleza del “yo”, Dennett sí emplea la distinción de Reichenbach en otras partes de su obra; ii) Dennett traza explícitamente una analogía del “yo” con los centros de gravedad que son, justamente, uno de sus ejemplos de Abstracta; iii) este modo de entender al “yo” permite dar sentido y entender mejor ciertos aspectos de la teoría narrativista dennettiana. Además de permitirnos clarificar las metáforas empleadas por Dennett en la elaboración de su teoría narrativa, dicha elucidación conceptual permite comprender mejor la distinción entre las tres clases de psicología intencional trazada por Dennett y es útil para sugerir a cuál de estos tres tipos pertenece el concepto de “yo”. Dennett's theory of personal identity argues that the “self” is no more than a center of narrative gravity. One of the main hurdles to assessing this proposal lies in the fact that it is difficult to understand what the nature of Dennett's concept of "self" is; specifically, what are the ontological and epistemological commitments that can be attributed to the phenomenon in question. In this article, we claim that the best way to make an interpretative reconstruction of his notion of "self" is appealing to the distinction elaborated by Reichenbach between three classes of entities, Concreta, Abstracta, and Illata, and understanding the narrative centers of gravity as a case of Reichenbachian Abstracta. We defend that understanding the narrative centers of gravity as Abstracta in the sense of Reichenbach is pertinent and illuminating given that: i) although he does not apply it directly to the problem of the nature of the "self", Dennett does use Reichenbach's distinction in other parts of his work; ii) Dennett explicitly draws an analogy of the "self" with the centers of gravity that are, precisely, one of his examples of Abstracta; iii) this way of understanding the "self" allows us to give sense and better understand certain aspects of Dennett’s narrative theory. Besides allowing us to clarify the metaphors used by Dennett in the elaboration of his narrative theory, such conceptual elucidation allows us to better understand the distinction between the three classes of intentional psychology drawn by Dennett (1987) and is useful in suggesting to which of these three types the concept of "self" belongs. (shrink)

(ENGLISH) In this paper I propose a concept of the self that allows us to address and solve some of the issues associated with problem of diachronic personal identity. That is, by virtue of what can we consider that I am today the same person I was yesterday? The problem of continuity in time of identity has a long history in analytic philosophy. I argue that the continuity of personal identity over time can be ensured by resorting to the concept (...) of "extended self as the center of gravity" presented here. My central argument is that a person does not know and is not in control of her personal identity. Identities are not dependent on particular individuals, but always extend outward toward others. Therefore, the continuity of my identity is guaranteed by the others. ------------- -/- (SPANISH) En este trabajo propongo un concepto del Yo que nos permite abordar y solucionar algunos de los problemas asociados con la identidad personal diacrónica. Esto es, en virtud de qué podemos considerar que hoy yo soy la misma persona que fui ayer. Este problema de la continuidad en el tiempo de la identidad personal tiene una larga historia en la filosofía analítica. Yo sostengo que la continuidad de la identidad personal en el tiempo se puede garantizar acudiendo al concepto del “yo extendido como centro de gravedad” que aquí presento. Mi argumento central es que una persona individual no conoce ni está en control de su identidad ya que las identidades no dependen de los individuos particulares, sino que siempre se extienden hacia fuera, hacia los otros. Es decir, la continuidad de mi identidad está garantizada por los otros. (shrink)

Este trabajo busca reflexionar en torno al siguiente problema: ¿cuál es la mejor forma de concebir la felicidad en la filosofía contemporánea? Para ello, dividiremos esta interrogante en dos. En primer lugar, indagaremos si acaso la felicidad es algo similar a lo que los griegos entendían por “eudaimonia”, i.e., una vida buena o digna de ser vivida; o si, en cambio, la felicidad es mejor entendida como un estado de la mente, postura que comienza a recibir mayor aceptación desde los (...) inicios de la modernidad. Nuestra opinión es que actualmente la felicidad se debería concebir de la segunda forma: en primer lugar, “eudaimonia” es un término que está revestido de un innegable componente evaluativo. Esto, sumado al “criterio de pertinencia descriptiva” —según el cual, la definición técnica de un concepto no debería alejarse demasiado de la concepción cotidiana del mismo— y al hecho de que en el lenguaje vernáculo “felicidad” es de naturaleza eminentemente descriptiva y no evaluativa, nos lleva a concluir que el uso técnico de este término debe ser también descriptivo, coincidiendo así con un estado mental más que con una vida buena. Una vez resuelta esta dimensión del problema, procedemos a abordar la segunda cara del mismo: si la felicidad es un estado mental, ¿cómo debe describirse ese estado? Las teorías más aceptadas al respecto son el hedonismo con respecto a la felicidad, la satisfacción con la vida como un todo, y la condición emocional positiva. Ninguna de estas propuestas está libre de dificultades; sin embargo, concluimos que la teoría más prometedora es la de la condición emocional positiva, puesto que las incongruencias internas y los inconvenientes que debe resolver son de menor gravedad. De esta manera proponemos que actualmente la mejor manera de concebir la felicidad es como un estado mental que se puede describir como una condición emocional positiva, la cual consistiría, grosso modo, en la posesión de emociones positivas y/o placenteras, así como también en propensiones o disposiciones de ánimo positivos. (shrink)

Buda no construyó una religión; Estudió filosofía y ciencias. Fue el precursor del realismo científico, el psicoanálisis, la filosofía analítica, el existencialismo, el feminismo, la epistemología, la teoría y crítica del conocimiento, la psicología social, la psicología positiva, el conservacionismo ecológico y conceptos relacionados con la materia y la energía que sólo muy recientemente la física cuántica pudo demostrar. . Conocer adecuadamente qué es el budismo es fundamental para la formación y la cultura de cualquier persona que no quiera (...) ser simplemente un extraterrestre más en una manada que camina a ciegas en medio de una revolución tecnológica. Es posible comprender el budismo desde sus cimientos a través del lenguaje y el conocimiento modernos, y establecer sus relaciones con el pensamiento contemporáneo y sus referentes. Esto permite profundizar y ampliar nuestra percepción sobre la compatibilidad de estos antiguos principios con nuestras modernas formas de vida y conocimiento. El estudio necesario para ello es bastante laborioso. El budismo es un tema que subyace a una gigantesca montaña literaria y cultural. Cuanto más cerca estemos de su concepto original, más profunda y voluminosa será la excavación que tendremos que hacer. (shrink)

El autor presenta la historia de las ondas gravitacionales según Einstein, uniéndola a su biografía y a su época con el fin de comprenderla en su conexión con la historia de los semitas, la personalidad de Einstein en el manejo de sus circunstancias generadoras de conflicto en sus relaciones de competencia con sus colegas y en la formulación de la llamada teoría general de la relatividad. Recaeremos en las vicisitudes que vivió Einstein en el tránsito de que su trabajo científico (...) pasara a la ciencia normal como un pilar de la física teórica. Trataremos como Einstein introdujo el éter relativístico confiriéndole un “olor de materialidad” a su explicación geométrica de la gravedad, donde indudablemente, no cabe, pero que él tuvo que ceder ante la presión eso sí justificada de sus más connotados colegas, liderados por Lorentz. Einstein lo tuvo que hacer para mantenerse en la cola que lo llevaría al Nobel. Fue así, como desarrollando el hilo del éter relativista, en junio de 1916, introdujo las ondas gravitacionales de las que, en un acto de liberación personal y honradez científica, cuando pudo, en 1938, demostró como no podían existir, dentro del escenario de su relatividad, para de inmediato también darle fin al éter relativista. (shrink)

Desde la formulación geométrica de la gravedad, según la ecuaciones de Einstein-Grosmann-Hilbert, de noviembre de 1915, como el movimiento geodésico en la variedad semirimenniana de curvatura positiva, espaciotiempo, donde por ausencias de simetrías, no es posible la conservación de la energía-impulso tomando en conjunto los procesos materiales y el del campo geométrico gravitacional, sin embargo, dadas esas simetrías en el espaciotiempo plano de Minkowski, usando el modelo de De Sitter, Einstein linealizando la gravitación, por supuesto, realmente en ausencia de (...) gravedad, en 1916, depuradas de algunos errores matemáticos en 1918, introdujó las "ondas gravitacionales" como perturbaciones en la curvatura del espacio, y en ausencia de saber físicamente qué es el espaciotiempo y filosoficamente en pleito, que previamente en 1936 y definitivamente en 1937, Einstein demostró no existían. Fue por parte de los trabajos surgidos de la dinámica del discurrir académico, desde la perspectiva no de Einstein sino de Weyl, que Bondi, Pirani, Robinson y Trautman, en la década de 1950, posterior al fallecimiento de Einstein, las "ondas gravitacionales" fueron reintroducidas y motivaron que experimentalmente se buscaran. En el 2002, a partir del experimento de VLBI de Sergei Kopeikin fue establecida su supuesta velocidad, sin que obtuviera el reconocimiento unánime de la comunidad de científicos sino diviéndolos. Y fue en febrero de 2016, que la colaboración aLIGO-aVirgo anunciaran haberlas detectado por primera vez. En este trabajo se presenta la historia que conllevo a este supuesto descubrimiento y se plantea que las ondas detectadas son realmente del vacío cuántico en el cual está inmerso todo lo existente, tésis del autor expuesta inmediatamente como respuesta a ese anunció de 2016. (shrink)

În această lucrare analizez posibilitatea călătoriei în timp pe baza mai multor lucrări de specialitate, printre care cele ale lui Nicholas J.J. Smith ("Time Travel", The Stanford Encyclopedia of Philosophy”), William Grey (”Troubles with Time Travel”), Ulrich Meyer (”Explaining causal loops”), Simon Keller și Michael Nelson (”Presentists should believe in time-travel”), Frank Arntzenius și Tim Maudlin ("Time Travel and Modern Physics") și David Lewis (“The Paradoxes of Time Travel”). Lucrarea începe cu o Introducere în care fac o scurtă prezentare a (...) călătoriei în timp, și continuă cu o Istoria conceptului de călătorie în timp, prezentarea principalelor Aspecte fizice ale călătoriei în timp, inclusiv călătoria în timp în trecut în relativitatea generală și în fizica cuantică și călătoria în timp în viitor, apoi o prezentare a Paradoxul bunicului care este abordat în aproape toate lucrările de specialitate, urmat de o secțiune dedicată Filosofiei călătoriei în timp, și o secțiune în care analizez Buclele cauzale pentru călătoria în timp. Finalizez lucrarea cu Concluzii, în care expun opiniile personale privind călătoria în timp, și Bibliografia pe care se bazează lucrarea. (shrink)

In his book On the Nature of Marx’s Things Jacques Lezra inherits another Marx and another materialism. It is an aleatory materialism: a materialism of the dynamic contingency of Marx and his “things”. This “subterranean current” of aleatory materialism is excavated by Lezra in his swerve through the letters, notebooks, and “private notes” of a young Marx working on his doctorate thesis. Following Lezra’s necrophilological thread –which encounters Lucretius and his “things”– we find that, in a parallel fashion, Marx is (...) also searching for a concept of science in his dissertation. This is what here is tentatively called a science of contingency. This science – though not in the usual disciplinary sense– opens the possibility of an alliance with Karen Barad’s performative materialism that displaces the humanism of the “new materialisms” by thinking alongside another science of contingency, also of a certain Lucretian inheritance, and which Marx did not get to think: quantum mechanics. -/- -- -/- En su libro On the Nature of Marx’s Things Jacques Lezra hereda otro Marx, y otro materialismo. Un materialismo aleatorio, un materialismo de la contingencia dinámica de Marx y sus “cosas”. Tal “corriente subterránea” del materialismo aleatorio es excavada por Lezra en su desvío por las cartas, cuadernos y notas “privadas” de un joven Marx que trabajaba en su tesis de doctorado. Siguiendo el hilo necrofilológico de Lezra, que se topa con Lucrecio y sus “cosas,” encontramos que, paralelamente, Marx también busca un concepto de ciencia en su tesis: lo que tentativamente nombramos ciencia de la contingencia. Ciencia, no ya disciplinaria, que abre la posibilidad de una alianza con el materialismo performativo de Karen Barad que desplaza el humanismo de los “nuevos materialismos” desde una reflexión critica que piensa a la par de otra ciencia de la contingencia, también de cierta herencia lucreciana, con la cual Marx no llegó a pensar: la mecánica cuántica. (shrink)

Resumen Hermenéutica y toma de decisiones en ética clínica La moderna hermenéutica se interesa por las condiciones de posibilidad de la comprensión humana. Sus aportaciones son de indudable interés para el campo de la ética biomédica, donde médico y paciente tratan de comprenderse mutuamente con el fin de concretar determinado proyecto de cuidados. Sin embargo, esta aproximación está lejos de ser aprovechable para formar una pauta concreta de cara a la toma de decisiones en este campo. La hermenéutica acierta al (...) poner el centro de gravedad en el diálogo, en lugar de en el método, pero olvida que, en Gadamer, el diálogo está dirigido a la verdad. Esto es lo que se tratará de poner de manifiesto en este trabajo, intentado establecer la conexión de dicha noción con las de bien, historia y comunidad. -/- Abstract Modern hermeneutics deals with the conditions of the possibilities of human understanding. Its contributions are particularly pertinent to clinical ethics, where patient and doctor seek to mutually understand one another in order to establish a determined care plan. Nevertheless, this approach is far from useful for the formulation of a concrete standard for decision making in this area. Hermeneutics is effective in putting the focus on dialogue, rather than method. But it overlooks the fact that dialogue, according to Gadamer, is directed towards truth. The present article aims to highlight this point, and seeks to establish the connection between this notion of truth and ideas of good, history and community. -/- Resumo Hermenêutica e a tomada de decisões em ética clínica A hermenêutica moderna interessa-se pelas condições de possibilidade da compreensão humana. Indubitavelmente, os seus contributos são de interesse para a ética biomédica, na qual o médico e o paciente tratam de compreender-se mutuamente a fim de concretizar um determinado projeto de cuidados. No entanto, esta perspectiva está longe de poder ser utilizada como padrão concreto para a tomada de decisões neste campo. A hermenêutica tem razão ao colocar o centro de gravidade no diálogo e não no método, entretanto, esquece-se de que, em Gadamer, o diálogo está orientado para a verdade. É precisamente isso que se pretende evidenciar neste trabalho, procurando estabelecer-se a conexão entre a referida noção de verdade com as noções de bem, história e comunidade. (shrink)

A lo largo del siglo XX, y en especial a partir del desarrollo de la física cuántica y de la dinámica no lineal, los conceptos de incertidumbre, impredictibilidad e indeterminación han sido fuente de gran confusión, pese a sus distintos significados y aplicaciones. Un somero análisis de las teorías que los emplean permite distinguirlos con suficiente claridad.

El carácter fundamentalmente probabilista de la medición de las magnitudes cuánticas, alentó la suposición de que tales valores “no existen” antes de la medida. Una reinterpretación de nuestras ideas sobre las magnitudes físicas, considerándolas formalmente representadas por distribuciones de valores en lugar de valores numéricos concretos, ayudaría a disipar toda sombra de irrealidad física.

Con base en los varios papeles, 1989-2002, mediante los textos originales, se presenta la crítica, de los matemático-físicos A. Logunov y M. Mestvirishvil, de la “general relatividad” de A. Einstein, paso previo para la elaboración de la teoría relativista de la gravitación de estos autores. Se demuestra concluyentemente que desde las ecuaciones de Einstein-Grossman-Hilbert la gravedad es absurdamente un campo métrico carente de realidad física.

Pentru a analiza conceptele de euristica și toleranță metodologică dezvoltate de Lakatos, m-am concentrat pe secțiunea ”Falsification and the methodology of scientific research programmes”, publicată pentru prima dată ca articol în 1970 și apoi în cartea The methodology of scientific research programmes, Volume I (Lakatos 1978). Am analizat, în acest text, exemplificarea autorului pentru programul de cercetare al emisiei de lumină (în fizica cuantică timpurie) al lui Bohr. O exemplificare detaliată a conceptelor este prezentată de Lakatos în secțiunea ”Newton's effect (...) on scientific standards” din aceeași carte. De asemenea, am făcut dese referiri la cartea Proofs and Refutations (Lakatos 1976) publicată de Lakatos în 1976, în care expune viziunea sa euristică printr-o aplicare directă la evoluția matematicii, și am apelat și la articole ale altor autori pentru analiza celor două concepte în viziunea lui Lakatos. -/- Cuvinte cheie: Imre Lakatos, euristica, toleranța metodologică -/- CUPRINS -/- Abstract 1 Prezentarea generală 1.1 Falsificaţionismul dogmatic (sau naturalist) 1.2 Falsificarea metodologică 1.3 Falsificaţionismul metodologic sofisticat 2 Toleranţa metodologică 3 Euristica 3.1 Euristica negativă: "nucleul dur” al programului 3.2 Euristica pozitivă: "centura de protecţie" a programului 3.3 Bohr: un exemplu de program de cercetare 3.4 Proofs and Refutations 4 Concluzii Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.35405.28649. (shrink)

Con el método de las letras numeradas se podrá construir un robot con inteligencia artificial que pueda tener infinitos conocimientos. Pero no podrá tener libre albedrío, ya que éste solo se puede tener si se posee vida. Como las máquinas con inteligencia artificial no pueden poseer vida nunca podrán por su propia cuenta ser un peligro para la humanidad, solo podrán actuar según lo programado por los programadores. La vida nos obliga a vivir, a tener necesidades vivientes que nos hacen (...) poder actuar por nuestra propia cuenta, por eso tenemos libre albedrío. Gracias a que necesitamos vivir, tanto para lo bueno como para lo malo, podemos amar, odiar, desear, ambicionar, etc., y por eso podemos poseer libre albedrío. El lenguaje de las letras numeradas será el medio que se utilizará para que las máquinas puedan pensar y adquirir información sin fin, informaciones que la podrán adquirir por medio de los sentidos artificiales y de los programas que se les instalen. Las informaciones que obtenemos con nuestros sentidos se obtienen de manera cuántica binaria, aunque cada sentido tenga su propio lenguaje. Estas informaciones cuánticas binarias se llevarán al pensamiento a velocidades cuánticas, el cual se encargará de buscar los significados de las informaciones, como si buscara en un diccionario cuántico, para así poder saber en forma de números binarios qué significa cada información obtenida. Eso es pensar. (shrink)

Existen inconsistencias fundamentales entre el paradigma de la biología molecular y el paradigma de la física contemporánea y, por lo tanto, el marco conceptual vigente en la biología molecular resulta insuficiente para abordar las cuestiones del origen y desarrollo de la forma y organización biológicas.

Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică. -/- Cuprins: -/- EDITORIALE / EDITORIALS -/- Dan D. FARCAȘ Limite ale cunoașterii în cuvânt, logică, matematică și teorii Limits of knowledge in words, logic, mathematics and theories Nicolae SFETCU Cunoașterea științifică – Metodologii Scientific knowledge – Methodologies Nicolae SFETCU Știința schimbărilor climatice The science of climate change Nicolae SFETCU Știință sau pseudoștiință? Science or Pseudoscience? -/- ȘTIINȚE NATURALE / NATURAL SCIENCE (...) -/- Nicolae SFETCU Epistemologia gravitației cuantice Epistemology of Quantum Gravity Nicolae SFETCU Fabrica de apă grea Drobeta Turnu Severin: Construcția Drobeta Turnu Severin Heavy Water Plant: Construction Nicolae SFETCU Fabrica de apă grea Drobeta Turnu Severin: Funcționarea și oprirea Drobeta Turnu Severin Heavy Water Plant: Functioning and Shutting Down Albert TORMA PandemiA: Femei și polițiste Pandemia: Women and Policewomen Adrian KLEIN, Robert Neil BOYD Interacțiuni între creier, biocâmpuri și lumea fizică Interactions between the brain, the biofields, and the physical Adrian KLEIN Conectivitatea psiho-neuronală The Psycho-Neural Connectivity Nicolae SFETCU Probleme cu teoria corzilor din gravitația cuantică Problems with String Theory in Quantum Gravity -/- ȘTIINȚE SOCIALE / SOCIAL SCIENCE -/- Miriam MIRCEA Manipularea ca fenomen corelativ al puterii politice – o sinteză Manipulation as a correlative phenomenon of political power – a synthesis Daniela Georgiana GOLES, Oana Ștefania COȘA Repetabilitatea istorica a problemelor de securitate manageriale și noile cerințe in contextul economic actual The historical repeatability of managerial security issues and the new requirements in the current economic context Ionuț IORDACHE Reglementări internaționale privind falimentul International bankruptcy regulations Vlad BARBU, Ionuț IORDACHE, Adrian-Călin CUCULIS, Naciu Costin MERGEANE Rolul statului în relațiile de muncă The Role of the State in Labour Relations Tiberiu TĂNASE 24 Ianuarie, o zi cu dublă semnificație națională January 24, a day with double national significance Stan PETRESCU Iuliu Maniu – Lumini și umbre: O viață închinată Marii Uniri și propășirii României Mari Iuliu Maniu – Lights and shadows: A life devoted to the Great Union and the prosperity of Greater Romania Dumitru MAZILU Parohia în textul sfintelor canoane și în practică bisericească The parish in the text of the holy canons and in church practice Dumitru MAZILU Despre calitatea de paroh-administrator în funcționarea unei unități parohiale moderne About the quality of parish administrator in the operation of a modern parish unit Alexandra MOCANU Cultura anime în România Anime culture in Romania Alexandra MOCANU Abandonul școlar în România School dropout rate in Romania Emilian M. DOBRESCU Importanța pământurilor rare pentru economia mondială The Importance of the Rare Earths for the World Economy Nicolae SFETCU Modele ale inteligenței emoționale în cercetare și educație Models of Emotional Intelligence in Research and Education Nicolae SFETCU Aventurile lui Pinocchio – Educația The Adventures of Pinocchio – Education Dan D. FARCAȘ Câteva opinii privind etnogeneza românilor (1) Some opinions regarding the ethnogenesis of the Romanians (1) Denisa Oana PĂTRAȘCU Sancțiunile internaționale, măsură suprastatală de coerciție International sanctions, supra-state measure of coercion Tiberiu TĂNASE Puncte de vedere asupra proiectului de democratizare a Orientului Mijlociu Extins Viewpoints on the project of democratization of Middle East Extended -/- ȘTIINȚE FORMALE / FORMAL SCIENCE -/- Alida Monica Doriana BARBU Aplicații ale AI, machine learning, deep learning și big data în domeniul militar Applications of AI, machine learning, deep learning and big data in the military field Nicolae SFETCU Identitatea și inteligența artificială în Aventurile lui Pinocchio Identity and Artificial Intelligence in The Adventures of Pinocchio Sebastian BIDAȘCĂ Etica în inteligența artificială: provocări și perspective Ethics in Artificial Intelligence: Challenges and Prospects Nicolae SFETCU Măsurarea formei populației pentru înțelegerea tendințelor demografice Measuring population shape to understand demographic trends -/- FILOSOFIE / PHILOSOPHY -/- Adrian KLEIN Legea karmică – O abordare sinoptică Karmic Law – A Synoptic Approach Adrian KLEIN, Robert Neil BOYD Principiile subcuantice ale vieții și conștiinței Subquantum Principles of Life and Consciousness Silviu PETRE Pentru un realism al secolului XXI For a 21st century realism Dan D. FARCAȘ Câteva reflecții privind contactele extrasenzoriale Some reflections on extrasensory contacts Nicolae SFETCU Teorii cauzale ale referinței Causal theories of reference Nicolae SFETCU Filosofia inteligenței emoționale Philosophy of Emotional Intelligence -/- RECENZII CĂRȚI / BOOK REVIEWS -/- Traian OSTAHIE Nicolae Mavrocordat – disimulare și prudență la început de secol XVIII - Răgazurile lui Filotheu Nicolae Mavrocordat - concealment and prudence at the beginning of the 18th century - Răgazurile lui Filotheu Nicolae SFETCU Reconstrucția rațională a științei prin programe de cercetare The rational reconstruction of science through research programs Nicolae SFETCU Umanism, devenire și demiurgul în Aventurile lui Pinocchio Humanism, Becoming and the Demiurge in The Adventures of Pinocchio -/- ISSN 2971 – 9070 ISSN-L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS49741. (shrink)

Cartea abordează bazele fenomenlogice din fizica atomică, fizica nucleară, radioactivitatea, fizica particulelor, fisiunea, fuziunea și energia nucleară. Conținutul oferă o perspectivă modernă a domeniului, simultan cu o retrospectivă istorică a dezvoltării sale. Fiecare capitol pune accent pe explicațiile fizice ale fenomenelor, ocurența naturală, măsurare, și utilizarea practică a fenomenelor respective. CUPRINS: Fizica atomică - Natura atomică a materiei - - Ipoteze atomice - - Proprietățile atomilor - - - Proprietăți nucleare - - - Masa - - - Forma și dimensiunea (...) - - - Dezintegrarea radioactivă - - - Momentul magnetic - - - Nivelurile energetice - - - Valența și comportamentul legăturilor - - - Stări - - Imagistica atomică - - Structura atomului - - - Particule subatomice - - - Nucleul - - - Norul de electroni Atomul și cuanta - Descoperirea nucleului atomic - Descoperirea electronului - - Descoperirea - Spectroscopia atomică - Linii spectrale - - Teorie - - Atomii - - Linii spectrale - - - Tipuri de spectre de linii - Modelul Bohr al atomului - - Origine - - Mărimea relativă a atomilor (Raza atomilor) - - - Definiții - - - Raze atomice măsurată empiric - - - Raze atomice calculate - - Nivele energetice cuantificate: Undele electronilor (Nivele energetice) - - - Explicație - - - Tranziții ale nivelelor de energie - Mecanica cuantică - - Istorie - - Formulări matematice - Principiul corespondenței - - Mecanica cuantică Nucleul atomic și radioactivitatea - Razele X - - Istorie - - Proprietăți - - - Interacțiunea cu materia - - Producere - - - Detectoare - - - Utilizări medicale - Radiații alfa, beta și gama - Radiații ionizante - - Radiația alfa - - - Utilizări - - Radiația beta - - - Utilizări - - Radiația gama - - - Utilizări - Nucleul atomic - - Structura nucleară - - Compoziție și formă - - Forțe - - - Forța nucleară slabă - - - Forța nucleară tare - Izotopi - - Izotop vs. nuclid - - Definiția - - Notație - - Izotopi radioactivi, primordiali și stabili - Dezintegrarea radioactivă - - Baza teoretică a fenomenelor de dezintegrare - - Apariție și aplicații - - Originea nuclizilor radioactivi - Timpul de înjumătățire - - Detectoare de radiații (Detectoare de particule) - - Detectoare de ionizare gazoasă - - Detector de urme nucleare în stare solidă - - Calorimetre - - Detectoare plate cu microcanale - - Detectarea neutronilor - - Detectoare moderne - - - Detector ermetic - - Instrumente de protecție împotriva radiațiilor - - - Instrumente instalate - - - Instrumente portabile - - Detectoare de particule în cercetare - Transmutarea elementelor (Transmutarea nucleară) - - Istorie - - - Alchimie - - - Fizica modernă - - Transmutarea naturală (Transmutarea în univers) - - Transmutarea artificială (Transmutarea deșeurilor nucleare) - - - Tipurile de reactoare - - - Tipuri de combustibil - - - Motivația din spatele transmutării - - - Produse de fisiune cu durată lungă de viață - Izotopi radioactivi (Radionuclizi) - - Origine - - - Natural - - - Fisiunea nucleară - - - Sintetic - - Utilizări - Datarea radiometrică - - Bazele datării radiometrice - - - Dezintegrarea radioactivă - - - Precizia datării radiometrice - - - Temperatura de închidere - - - Ecuația vârstei - - Datarea cu carbon - - - Detaliile fizice și chimice - - - Principii - - - Considerații privind datarea - - Datarea cu uraniu - - - Metoda de datare cu uraniu-plumb - - - Metoda de datare cu uraniu-toriu - Efectele radiațiilor asupra oamenilor - - Efectele asupra sănătății - - Expunerea la radiații - - - Expunerea profesională - - - Expunerea publica - - - Zborul în spațiu - - - Transportul aerian - - - Semne de avertizare privind pericolele de radiație - - Dozarea radiațiilor - - - Măsurare Fizica particulelor - Istoria - Modelul Standard - Fizica particulelor experimentală - Obiecții - Politici publice - Particule elementare - - Particule elementare - - - Fermioni - - - - Cuarci - - - Cuarci - - - - Leptoni - - - Leptoni - - - Bosoni - - - Particule ipotetice - - Particule compuse - - - Hadroni - - - Barioni - - - Mezoni - - - Nuclee atomice - - - Atomi - - - Molecule - - Substanțe condensate - - Alte particule - - Extensii ale Modelului Standard - - - Marea unificare - - - Supersimetria - - - Teoria corzilor - - - Teoria preonilor - Protoni - Neutroni - - Istoric - - - Evoluția actuală - Electron - - Clasificare - - Proprietăți fundamentale - Cuarci - Fotoni - Gluoni - Bosoni W și Z - - Bosonul Higgs - Neutrino - - Neutrino, noul sistem de comunicații - - Telefonul – particulă - - Comunicații cu submarinele - - Mesaje pentru călătoria în timp - Fizica acceleratorilor - - Accelerarea și interacțiunea particulelor cu structuri RF - - Dinamica fluxului - - Coduri de modelare - - Diagnosticările fluxului - - Toleranțele mașinii Fisiunea și fuziunea nucleară - Istorie - - Descoperirea nucleului - - Descoperirea neutronului - - Câmpul bozonic - - Mezoni - Fisiunea nucleară - - Mecanismul - - Reactoare de fisiune nucleară - - - Mecanism - - - - Fisiunea - - - - Generarea de căldură - - - - Răcirea - - - - Controlul reactivității - - - - Generarea de energie electrică - - Reactoare nucleare cu apă grea presurizată - CANDU - - - Scopul utilizării apei grele - - - Avantaje și dezavantaje - - - Emisiile de tritiu - - - Reactorul CANDU - - - Centrala Nucleară de la Cernavodă - - - - Reactoarele - - - - Incidente - - Plutoniu - - - Proprietăți fizice - - Reactoare nucleare reproducătoare - - - Eficiența combustibilului și tipurile de deșeuri nucleare - - - Raportul de conversie, pragul de rentabilitatea, raportul de reproducere, timpul de dublare și arderea - - - Tipuri de reactoare reproducătoare - - Energia de fisiune - - - Centrale nucleare - - - Probleme de mediu - - - Energia nucleară în România - - Echivalența masă-energie în reacțiile nucleare - - - Istorie - - - Exemplu practic - - - Eficiența - Fuziunea nucleară - - Procesul - - Controlul fuziunii (Energia de fuziune) - - - Descriere - - - - Mecanism - - - - Secțiunea transversală - - - - Criteriul Lawson - - - - Produs triplu: densitate, temperatură, timp - - - - Comportamentul plasmei - - - - Captarea energiei Probleme nerezolvate - Fizica nucleară - Fizica particulelor / Fizica energiilor înalte Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Călătoria în timp implică deplasarea într-un timp diferit de cel prezent, în trecut sau în viitor, în principiu fără o deplasare în spațiu cu referire la un sistem de coordonate local. Călătoria în timp poate fi făcută de un corp material care poate fi sau nu o ființă vie, și pentru care se folosește de obicei un dispozitiv special denumit mașina timpului. Călătoria în timp este un concept recunoscut în filosofie și știință, dar a cărui posibilitatea este foarte disputată, dând (...) naștere la numeroase paradoxuri atât în filosofie cât și în știință. Călătoria în timp este considerată de unii acceptată atât de relativitatea generală cât și de mecanica cuantică, dar există un consens unanim că nu este fezabilă cu tehnologia actuală. Problemele ridicate sunt diferite pentru călătoria în timp în trecu față de călătoria în timp în viitor. (shrink)

Au fost propuse mai multe teorii unificatoare. Marea unificare presupune existența unei forțe electronucleare. Ultimul pas în unificare ar necesita o teorie care să includă atât mecanica cuantică cât și gravitația prin relativitatea generală (”teoria finală”). După 1990, unii fizicieni consideră că teoria M 11-dimensională, identificată adesea cu una dintre cele cinci teorii ale supercorzilor perturbative, sau uneori cu supergravitația maximal-supersimetrică 11-dimensională, este teoria finală. DOI: 10.13140/RG.2.2.23549.92642.

Nimeni nu ştie sigur dacă amintirea lui Newton despre măr a fost corectă, dar perspectiva lui aceasta este. Filosofii au crezut încă de la greci că mişcarea “naturală” a stelelor, planetelor, Soarelui şi Lunei este circulară. Kepler a stabilit că orbitele sunt de fapt eliptice, dar a crezut că mişcările planetelor este dictată de către o “forţă divină” emanată de la Soare, iar Newton şi-a dat seama că aceeaşi forţă care face ca o piatră aruncată să cadă înapoi pe Pământ, (...) ţine şi planetele pe orbita Soarelui, şi Luna pe orbita Pământului. În 1687, Isaac Newton a publicat Principia, în care face ipoteza legii pătratelor inverse a gravitației universale. Aplicarea legii gravitației lui Newton a permis obținerea multor informații detaliate pe care le avem despre planetele din Sistemul Solar, masa Soarelui și detalii despre quasari; chiar și existența unei materii întunecate se deduce din legea gravitației lui Newton. Deși nu am călătorit pe toate planetele și nici pe Soare, cunoaștem masele lor. Aceste mase se obțin prin aplicarea legilor gravitației la caracteristicile măsurate ale orbitei. În spațiu un obiect își menține orbita datorită forței gravitaționale care acționează asupra ei. Planeta orbitează stelele, stelele orbitează în centre galactice, galaxiile orbitează un centru de masă în grupuri și clusterele orbitează în superclustere. CUPRINS: Gravitația - Istoria teoriei gravitației - - Revoluția științifică - - Teoria lui Newton a gravitației - - Principiul echivalenței - - Relativitatea generală - - Gravitația și mecanica cuantică - Aspecte specifice - - Gravitația Pământului - - Ecuațiile pentru un corp care cade aproape de suprafața Pământului - - Gravitația și astronomia - - Radiații gravitaționale - - Viteza gravitației - Anomalii și discrepanțe Istoria teoriei gravitației - Antichitate - Era modernă - - Teoria lui Newton despre gravitație - - Explicații mecanice ale gravitației - - Relativitatea generală - - Gravitația și mecanica cuantică Isaac Newton - Ortodoxia creștină - Dumnezeu ca maestru creator - Alte credințe - Scrieri Legea gravitaţiei universale a lui Newton - Istorie - Forma modernă - - Forma vectorială - - Comparaţie cu forţa electromagnetică - - Reticenţele lui Newton - Aspecte problematice - - Preocupări teoretice privind expresia lui Newton - - Observații care contravin formulei lui Newton - - Reticențele lui Newton - - Soluția lui Einstein Isaac Newton vs. Robert Hooke - Opera și revendicările lui Hooke - Opera și revendicările lui Newton - Recunoașterea lui Newton - Controversa modernă a priorității - Schopenhauer despre Newton și Hooke Acțiunea la distanță - Ipotezele eterului - Corespondența cu Richard Bentley - Concluzii Explicarea gravitației prin eter - Curenți - Presiune statică Constanta gravitațională universală, G Legea inversului pătratului în gravitație - Formula - Justificare - Gravitația Gravitaţia Pământului - Ecuațiile pentru un corp în cădere în apropiere de suprafața Pământului Greutatea și imponderabilitatea - Greutatea în mecanica newtoniană - Istorie - - Newton - Relativitatea Mareele și gravitația - Caracteristici - Constituienți - Istoria fizicii mareelor - Forțe - Ecuațiile de maree ale lui Laplace - Mareele oceanelor - - Amplitudine și ciclu - - Batimetrie - Mareea Pământului - - Forța fluxului - - Mareea corporală - - Ceilalți contribuabili ai mareelor Pământului - Mareea atmosferei Pământului - - Caracteristici generale - Mareele lunare - - Componenta principală lunară semi-diurnă Câmpul gravitațional - Mecanica clasică Gravitația în interiroul unei planete (Teorema carcasei) - Dovezile lui Newton - - Forța pe un punct în interiorul unei sfere goale - Modelul preliminar de referință al pământului (PREM) Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Ediţia a doua (revăzută şi îmbunătăţită) O introducere în teoriile şi conceptele, forţele fundamentale şi particule, metode şi tabele utilizate în fizică, subdomenii şi domenii ştiinţifice înrudite, cu accent pe înţelegerea fenomenelor fizice. Fizica clasică se ocupă, în general, cu materia și energia la scară normală de observație, în timp ce o mare parte a fizicii moderne se ocupă de comportamentul materiei și energiei în condiții extreme sau pe o scară foarte mare sau foarte mică. De exemplu, pentru fizica atomică (...) și nucleară contează scara cea mai mică la care elementele chimice pot fi identificate. Fizica particulelor elementare are o scară chiar mai mică, deoarece se referă la unitățile de bază ale materiei; această ramură a fizicii este, de asemenea, cunoscută sub numele de fizica energiilor înalte, din cauza energiilor extrem de ridicate necesare pentru a produce mai multe tipuri de particule, în acceleratoare de particule mari. La această scară, de obicei, noțiunile obișnuite de spațiu, timp, materie și energie nu mai sunt valabile. Cele două teorii principale ale fizicii moderne prezintă o imagine diferită a conceptelor de spațiu, timp, și materie, faţă de fizica clasică. Teoria cuantică studiază natura mai degrabă discretă decât continuă a multor fenomene la nivel atomic și subatomic, și aspectele complementare ale particulelor și undelor în descrierea unor astfel de fenomene. Teoria relativității studiază descrierea fenomenelor care au loc într-un cadru de referință, care este în mișcare faţă de un observator. Teoria specială a relativității studiază mișcarea relativ uniformă în linie dreaptă, iar teoria generală a relativității mișcarea accelerată și legătura sa cu gravitația. Atât teoria cuantică cât și teoria relativității îşi găsesc aplicații în toate domeniile fizicii moderne. CUPRINS: Fizica - Scurtă istorie - Fizica şi filozofia - Teorii de bază în fizică - - Fizica clasică - - Fizica modernă - - Diferenţa între fizica clasică şi fizica modernă - Cercetarea în fizică - - Metode ştiinţifice - - Teorie şi experiment - Domenii de aplicare şi obiective - - Domenii de cercetare - - Direcţii de dezvoltare - - Direcţii actuale de cercetare Teorii - Fizica teoretică - - Teorii recunoscute - - Teorii propuse - - Teorii marginale Teorii recunoscute - Termodinamica - - Legile termodinamicii - - Concepte în termodinamică - - Substanţe care se pot descrie doar prin temperatură - - Substanţe care se pot descrie doar prin temperatură şi presiune - - Substanţe care se pot descrie prin temperatură, presiune şi potenţial chimic - - Substanţe care se pot descrie prin temperatură şi câmp magnetic - - Sisteme termodinamice - - Stări termodinamice - Mecanica statistică - Relativitatea specială - - Motivaţia pentru teoria relativităţii speciale - - Invarianţa vitezei luminii - - Lipsa unui cadru de referinţă absolut - - Echivalenţa dintre energie şi masă - - Simultaneitatea - - Evoluţia teoriei relativităţii speciale - Teoria relativităţii generale - - Dezvoltarea relativităţii şi a relativităţii speciale - - Gaura de vierme - - - Călătorii cu viteze mai mari decât viteza luminii şi călătorii în timp - - - Universul nostru, într-o gaură neagră - - - Concluzii - Mecanica cuantică - - Descrierea teoriei - - Formularea matematică - - Interacţia cu alte teorii ale fizicii - - Istoria, filozofia şi viitorul mecanicii cuantice - - - Istoria - - - Filozofia - - - Viitorul - - Optica cuantică - - - Electronica cuantică - - Laser - - - Concepte de bază - - - Terminologie - - - Construcţia unui laser - - - Fizica laserilor - - - Extreme Light Infrastructure - - - Arme cu laser - Teoria câmpului cuantic - - Probleme ale mecanicii cuantice obişnuite - - Câmpuri cuantice - Modelul Standard - - Teste, predicţii şi provocări Teorii propuse - Teoria finală (Theory of everything) - - Idei speculative - Teoria marii unificări - Teoria M - - Relaţia teoriei M cu supercorzile şi supergravitaţia - - Caracteristici ale teoriei M - Gravitaţia cuantică în buclă - - Incompatibilitatea dintre mecanica cuantică şi relativitatea generală - - Buclele Wilson şi reţelele de spin - - Gravitaţia cuantică în buclă şi cosmologia cuantică - - Testele experimentale de GCB - Emergenţa Teorii marginale - Fuziunea la rece - - Fuziunea cu bule - Tesla şi Teoria dinamică a gravitaţiei - Eter luminifer - - Dezavantaje şi critici - Energia orgonică - - Dezvoltarea de către Reich a teoriilor sale orgonice - - Cărţile lui Reich Concepte - Mecanica clasică - - Istoria - - Statica - - - Vectori - - - Forţa - - - Momentul forţei - - - Ecuaţiile de echilibru - - - Momentul de inerţie - - - Solide - - - Fluide - - Dinamica - - - Principii - - - Dinamica liniară şi de rotaţie - - - Forţa - - - Legile lui Newton - - Frecarea - - - Legile frecării uscate - - - Reducerea frecării - Materia - - Antimateria - Energia - - Legile conservării în fizică - - - Filosofia legilor de conservare - - Masa - - - Masa inerţială - - - Masa gravitaţională - - - Echivalenţa maselor inerţială şi gravitaţională - - - Consecinţele relativităţii - - Cantitatea de mişcare (impulsul) - - - Cantitatea de mişcare în mecanica clasică - - - Cantitatea de mişcare în mecanica relativistă - - - Cantitatea de mişcare în mecanica cuantică - - Momentul cinetic - - Spinul - - - Istoria - - - Aplicaţii - Dimensiuni - - Timpul - - - Măsurarea timpului - - - Timpul în inginerie şi fizica aplicată - - - Timpul în filosofie şi fizica teoretică - - Spaţiu-timp - - - Cadrul de referinţă - - - Câteva fapte generale despre spaţiu-timp - - - Este spaţiul-timp cuantificat? - - Viteza - - Forţa - - - Relaţiile dintre unităţile de forţă şi unităţile de masă - - - Unităţi imperiale de forţă - - Momentul forţei - Sisteme fizice - Unde - - Exemple de unde - - Proprietăţi caracteristice - - Unde transversale şi longitudinale - - Polarizarea - - Descriere fizică a unei unde - - Unde de deplasare - - Ecuaţia undelor - - Entanglementul cuantic - - Magnetism - - - Dipoli magnetici - - - Modele de materiale magnetice - - Electricitatea - - - Istorie - - - Puterea electrică - - - Curentul electric - - - Fenomene electrice în natură - - Radiaţia electromagnetică - - Temperatura - - - Unităţi de temperatură - - - Bazele teoretice - - - Capacitatea termică - - - Temperatura în gaze - - - Măsurarea temperaturii - - - Temperaturi negative - - Entropia - - - Schimbarea de entropie în motoarele termice - - - Definiţia statistică a entropiei: Principiul lui Boltzmann - - - Măsurarea entropiei - - Informaţia în fizică - - - Informaţia clasică vs informaţia cuantică - - - Informaţii clasice - - - Informaţiile fizice şi entropia - Tranziţii - - Tranziţii de fază - - - Clasificarea tranziţiilor de fază - - - - Clasificarea Ehrenfest - - - - Clasificarea modernă a tranziţiilor de fază - - - Proprietăţi ale tranziţiilor de fază - - - - Puncte critice - - - - Simetria - - - - Exponenţi critici şi clase de universalitate - - Supraconductibilitatea - - - Istoria - - - Teorii ale supraconductibilităţii - - - Aplicaţii tehnologice ale supraconductibilităţii - - - Proprietăţile elementare ale supraconductorilor - - Superfluiditatea Forţe fundamentale - Gravitaţia - - Despre legea gravitaţiei universale a lui Newton - - - Forma vectorială - - - Istorie - - - Reticenţele lui Newton - - - Comparaţie cu forţa electromagnetică - - Teoria relativităţii generale a lui Einstein - - - Mecanica cuantică şi ondulatorie - - Situaţii specifice - - - Gravitaţia Pământului - - - Ecuațiile pentru un corp în cădere în apropiere de suprafața Pământului - - - Gravitaţia și astronomia - - - Radiația gravitațională - - - Viteza gravitaţiei - Electromagnetism - - Descrierea matematică - - Câmp electric E - - Metoda electromagnetică - - Electrostatica - - - Serii triboelectrice - - - Generatoare electrostatice - - - Neutralizarea sarcinilor - - - Inducţia sarcinilor - - - Electricitatea "statică" - Forţa nucleară slabă - Forţa nucleară tare Particule - Particule elementare - - Proprietăţi conceptuale - - - Dimensiunea - - - Compoziţia - - Modelul Standard în fizica particulelor elementare - - - Fermioni fundamentali - - - - Antiparticule - - - - Cuarci - - - Bosoni fundamentali - - - - Gluoni - - - - Bosoni electroslabi - - - - Bosonul Higgs - - Extensii ale Modelului Standard în fizica particulelor elementare - - - Marea unificare - - - Supersimetria - - - Teoria corzilor - - - Teoria preonilor - Atomi - - Modele istorice de atomi - - Nucleul atomic - Protoni - Neutroni - - Istoric - - - Evoluţia actuală - Electroni - - Istoria - - Detalii tehnice - - Electricitate - Cuarci - Fotoni - Gluoni - Bosoni W şi Z - - Bosonul Higgs - Gravitoni - Neutrino - - Neutrino, noul sistem de comunicaţii - - Telefonul – particulă - - Comunicaţii cu submarinele - - Mesaje pentru călătoria în timp - Cvasiparticule - - Relaţia cu mecanica cuantică multi-corp - - Distincţia între cvasiparticule şi excitaţii colective - - Efectul asupra proprietăţilor colective - - Istoria - Fononi - - Unde de reţea - - Fononi acustici şi optici Subdomenii - Acustica - - Concepte fundamentale ale acusticii - - - Propagarea undelor: nivele de presiune - - - Propagarea undelor: frecvenţa - - - Transducţia în acustică - Astrofizica - - Erupţii solare - - - Evoluţia exploziilor solare - - - Impactul exploziilor solare asupra omenirii - - - - Ejecţia masei coronariene - - - - Misiunile spaţiale - - - - Întreruperi de energie electrică - Fizica atomică, moleculară, şi optică - - Apa grea - - Osmoza - Fizica computaţională - Fizica materiei condensate - Criogenia - Mecanica fluidelor - Optica - - Optica clasică - - Optica modernă - Fizica plasmei - Fizica particulelor - - Istoria - - Modelul Standard - - Fizica particulelor experimentală - - Obiecţii - - Politici publice Metode - Metode ştiinţifice - - Elementele metodelor ştiinţifice idealizate - - Aspecte ale metodelor ştiinţifice - - - Observaţia - - - Ipoteza - - - Predicţia - - - Verificarea - - - Evaluarea - - - Alte aspecte ale metodelor ştiinţifice - Mărimi fizice - Măsurători fizice - Analiza dimensională - - Exemplu aplicat - Statistica Tabele - Legile fizicii - Constante fizice - Sistemul Internaţional pentru unităţi de măsură - - Origine - - Scrierea SI - - Unităţi de bază în Sistemul Internaţional SI - - - Lungime (l) - - - Masa (m) - - - Timp (t) - - - Curentul electric (I) - - - Temperatura termodinamică (T) - - - Cantitatea de substanţă (n) - - - Intensitatea luminoasă (I) - - Unităţi SI derivate - - Prefixe SI în fizică - - - Unităţi folosite în afara SI - Unităţi fizice - - Unităţi ca dimensiuni - - Unităţi de bază şi derivate - - Conversia unităţilor - - Prefixele in sistemul SI - - Sfaturi şi reguli pentru calcule cu unităţi fizice Istoria - Fizica în antichitate - Fizica în Evul Mediu - Fizica în sec. XVI-VIII - Fizica în sec. XIX - Fizica în sec. XX Probleme nerezolvate în fizică Domenii interdisciplinare - Fizica aplicată (Fizica tehnologică) - Fizica acceleratorilor - - Accelerarea și interacțiunea particulelor cu structuri RF - - Dinamica fluxului - - Coduri de modelare - - Diagnosticările fluxului - - Toleranţele maşinii Domenii înrudite - Relaţia fizicii cu alte domenii - - Cerinţe preliminare - - Applicaţii şi influenţe - Astronomia - - Scurtă istorie - - Subdomenii ale astronomiei. Cum se obţin informaţiile în astronomie. - - - După subiect - - - Modalităţi de obţinere a informaţiilor - - Telescoape - - - Tipuri de telescoape - - Planetele rătăcitoare - Biofizica - - Subiecte în biofizică şi domenii conexe - - Biofizicieni celebri - Chimia fizică - - Concepte-cheie - Cosmologia - - Subiecele din cosmologie includ: - - - Cosmologia fizică - - - Cosmologii alternative - - - Cosmologia filosofică - - - Cosmologia religioasă - Electronica - - Exemplu - Geofizica - - Metode - - - Geodezie - - - Sonde spaţiale - - Cutremure - Fizica chimică - Ingineria - - Sarcina ingineriei - - Rezolvarea problemelor - - Utilizarea calculatoarelor - - Etimologia - - Conexiunile cu alte discipline - Ştiinţa materialelor Pseudofizica - Anti-gravitaţia - - Efecte convenţionale care imită efectele anti-gravitaţiei - - Soluţii ipotetice - - - Scuturi gravitaţionale - - - Cercetări în relativitatea generală în anii 1950 - - - A cincea forţă - - - "Unităţi distorsionate" în relativitatea generală - - - Breakthrough Propulsion Physics Program - - Încercări experimentale şi comerciale - - - Dispozitive giroscopice - - - Gravitatorul lui Thomas Townsend Brown - - - Cuplarea gravitoelectrică - - - Premiul Göde - Eter luminifer - - Dezavantaje şi critici - Fuziunea la rece - - Fuziunea cu bule - - Rezultate - - - Producţia de energie şi căldura în exces - - - Heliu, elemente grele, şi neutroni - - Mecanisme propuse Referinţe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - Contact . (shrink)

Prezenta lucrare abordează gravitația din punctul de vedere al fizicii fenomenlogice cu accent pe testele gravitaționale, al epistemologiei și metodologiei utilizate de oamenii de știință, și al ontologiei gravitației, spațiului și timpului. Gravitația are un caracter universal, dar puterea sa scade rapid cu distanța, fiind cea mai slabă dintre cele patru forțe fundamentale ale fizicii. După descrierea gravitației de către Newton ca forță, relativitatea generală consideră că gravitația este o consecință a curburii spațiu-timpului datorită distribuției maselor. Conform teoriei actuale principale, (...) gravitația a apărut odată cu nașterea Universului, în perioada epocii Planck, după Big Bang. În prezent, se încearcă dezvoltarea unei teorii cuantice care să unifice gravitația cu celelalte trei forțe fundamentale din natură. Mecanica cuantică cu teoria câmpului cuantic și relativitatea generală, sunt teoriile fundamentale în cadrul cărora este abordată gravitația. Evoluția în timp a conceptului de gravitație este împărțit în principalele perioade istorice: perioada prenewtoniană, gravitația newtoniană, relativitatea generală și gravitația cuantică (inclusiv teoria finală care unește gravitația cu celelalte forțe fundamentale). Un capitol special este dedicat rolului gravitației în cosmologie. Relativitatea generală a apărut ca un model extrem de reușit pentru gravitație și cosmologie, care a depășit pānă acum multe teste observaționale și experimentale neechivoce. Cu toate acestea, există indicii puternice că teoria este incompletă. Problema gravitației cuantice și chestiunea realității singularităților spațiu-timp rămān deschise. Datele observaționale care sunt luate ca dovadă a energiei īntunecate și a materiei īntunecate ar putea indica nevoia unei noi fizici. Chiar și așa cum este, relativitatea generală este bogată īn posibilități de explorare ulterioară. Relativiștii matematici caută să īnțeleagă natura singularităților și proprietățile fundamentale ale ecuațiilor lui Einstein, īn timp ce relativiștii numerici rulează simulări computerizate din ce īn ce mai puternice (cum ar fi cele care descriu găurile negre care fuzionează). Un secol după introducerea sa, relativitatea generală rămāne o zonă de cercetare foarte activă. (shrink)

Teoria relativității speciale a fost propusă în 1905 de Albert Einstein în articolul său "Despre electrodinamica corpurilor în mișcare". Titlul articolului se referă la faptul că relativitatea rezolvă o neconcordanță între ecuațiile lui Maxwell și mecanica clasică. Teoria se bazează pe două postulate: (1) că formele matematice ale legilor fizicii sunt invariabile în toate sistemele inerțiale; și (2) că viteza luminii în vid este constantă și independentă de sursă sau observator. Reconcilierea cele două postulate necesită o unificare a spațiului și (...) timpului în conceptul dependent de cadru spațiu-timp. Teoria se numeşte "specială", pentru că se aplică numai în cazul special al măsurătorilor efectuate atunci când atât observatorul cât şi ceea ce este observat nu sunt afectaţi de gravitaţie. Zece ani mai târziu, Einstein a publicat teoria relativităţii generale, extinderea relativităţii speciale care încorporează gravitaţia. CUPRINS: Teoria specială a relativității Postulatele teoriei relativității speciale Invarianţa vitezei luminii Lipsa unui cadru de referință absolut Determinări alternative ale relativității speciale Experimentul Michelson-Morley pentru confirmarea eterului Experimentele Cel mai fasimos experiment "eșuat" Relativitatea specială Cadre de referință, coordonate și transformarea Lorentz Cadrele de referință și mișcarea relativă Transformarea Lorentz Măsurare versus aparența vizuală Simultaneitatea (Relativitatea simultaneității) Explicaţie Experimentul de gândire tren-cale ferată Diagramele spațiu-timp Transformarea Lorentz Istorie Spațiu-timp Explicaţie Definiții Istorie Impulsul relativist (Cvadri-impuls) Conservarea cvadri-impulsului Dilatarea timpului Dilatarea timpului în funcție de viteză Reciprocitatea Dilatarea timpului gravitațional Testarea experimentală Paradoxul gemenilor Istorie Exemplu specific Rezolvarea paradoxului în relativitatea specială Rolul accelerației Relativitatea simultaneității Contracția lungimii Istorie Bazele relativității Simetrie Realitatea contracției lungimii Însumarea vitezelor Istorie Relativitatea galileiană Relativitatea specială Echivalența masă-energie (E = mc2) Nomenclatură Conservarea masei și a energiei Obiecte și sisteme de obiecte în mișcare rapidă Aplicabilitatea formulei stricte de echivalență masă-energie, E = mc2 Semnificația formulei stricte de echivalență masă-energie, E = mc2 Cauzalitatea și imposibilitatea depășirii vitezei luminii Călătoriile în cosmos Istorie Distanțele interstelare Dilatarea timpului Concepte teoretice Călătorie mai rapidă decât lumina Metrica Alcubierre Gaură neagră artificială Găurile de vierme Principiul corespondenței Mecanica cuantică Alte teorii științifice Referințe Despre autor Nicolae Sfetcu De același autor Contact Editura MultiMedia Publishing . (shrink)