Based on the premise that an aesthetic experience is inevitably a human one, this paper considers a non-anthropocentric ecological aesthetic experience through the lens of Indian aesthetics. It does so by problematizing the beautiful in the aesthetic. Rasa in Indian aesthetics refers to the essence of emotion felt in an aesthetic experience. The adbhuta rasa refers to the experience of wonder through astonishment. I argue that what we might find amazing in nature is not only the picturesque, but (...) rather the ecological interconnectedness of nature. Through Indian aesthetics, we recognize in this paper, the criterion for a sensitive, receptive and responsive subject presenting themselves to an engulfment, as important for a non-othered ecological aesthetic experience. It is recognized that there might be an aesthetic allowance in ecological design, realized by placing importance on a sensory immersion in the natural world that allows an engulfment in it. While not neglecting a cognitive reflexive analysis of such a relishing of the adbhuta, we conceive of an experience that finds aesthetic value and appreciation beyond the instrumental and commodified value placed on natural environments. The paper concludes with key questions that a rasa anubhuti raises for emerging eco-aesthetic theories and a summary of the unique hermeneutical and epistemological contributions this approach could make to the field. (shrink)

The concept of Tabula Rasa, as a desire for sweeping renewal and creating a potential site for the construction of utopian dreams, is presupposition of Modern Architecture. Starting from the middle of the 19th century to the first half of the 20th century, Iranian urban and architectural history has been integrated with modernization, and western-influenced modernity. The case of Tehran as the Middle Eastern political capital is the main scene for the manifestation of modernity within it’s urban projects that (...) was associated with several changes to the social, political and spatial structure of the city. In this regard, the strategy of Tabula Rasa as a utopian blank slate upon which a new Iran could be conceived “over again” – was the dominant strategy of modernization during First Pahlavi era (1925–1941). This article explores the very concept of constructing a new image of Tehran through the processes of autocratic modernism and orientalist historicism that also influenced the discourse of national identity during First Pahlavi era. (shrink)

a forma como o autor insere na filosofia o trabalho de campo etnográfico, que passa a ser uma das metodologias da filosofia.

This is a brief review of the Rasa theory of Indian aesthetics and the works I have done on the same. A major source of the Indian system of classification of emotional states comes from the ‘Natyasastra’, the ancient Indian treatise on the performing arts, which dates back to the 2nd Century AD (or much earlier, pg. LXXXVI: Natyasastra, Ghosh, 1951). The ‘Natyasastra’ speaks about ‘sentiments’ or ‘Rasas’ (pg.102: Natyasastra, Ghosh, 1951) which are produced when certain ‘dominant states’ (sthayi (...) Bhava), ‘transitory states’ (vyabhicari Bhava) and ‘temperamental states’ (sattvika Bhava) of emotions come together (pgs.102, 105: Natyasastra, Ghosh, 1951). This Rasa theory, which is still widely followed in classical Indian performing arts, classifies eight Rasas or sentiments which are: Sringara (erotic), Hasya (comic), Karuna (pathetic), Raudra (furious), Vira (heroic), Bhayanaka (terrible), Bibhatsa (odious) and Adbhuta (marvellous). There was a later addition of the ninth sentiment or Rasa called Santa (peace) in later Sanskrit poetics (pg.102: Natyasastra, Ghosh, 1951). According to ancient Indian aesthetics (especially in the context of Bharatas’ ‘Natyasastra’, Anandavardhana’s ‘Dhvanyaloka’ and Abhinavagupta’s ‘Abhinavabharati’), ‘Rasa’ is the relishable state of elemental human emotions called ‘Bhavas’. Bharata’s ‘Natyasastra’ originally spoke of eight Rasas. The concept of the 9th Rasa was a later interpolation by the Kashmiri Shaivist Abhinavagupta (10th Century AD) and also his predecessor Anandavardhana (9th Century AD). Abhinavagupta extends the eight Rasas by adding the concept of the Santa Rasa which he regards as the essence of all Rasas. It is this 9th Rasa which according to Abhinavagupta lets the Rasika attain the aesthetic detachment and savour the essences of all other Rasas and therefore the true aesthetic delight. The introduction of 9th Rasa integrates the concepts of Bharata’s Rasasutra and Patanjali’s Yoga theory – the detachment necessary to introspect inwards into the inherent state of freedom and bliss (aesthetic consciousness). (shrink)

Shun Kwong-loi argues that the distinction between first- and third-person points of view does not play as explanatory a role in our moral psychology as has been supposed by contemporary philosophical discussions. He draws insightfully from the Confucian tradition to better elucidate our everyday experiences of moral emotions, arguing that it offers an alternative and more faithful perspective on our experiences of anger and compassion. However, unlike the distinction between first- and third-person points of view, Shun’s descriptions of anger and (...) compassion leave unarticulated what would be necessary to differentiate these responses from non-moral responses. Here, I make a friendly suggestion on how this explanatory gap might be filled, providing complementary grounding for Shun’s observations by way of K. C. Bhattacharyya’s phenomenological analysis of feeling. It fills the gap by means of a gradation in the possible depth of emotional responses found in the a priori structure of a feeling experience for any subject. The payoff of such a comparison between Shun’s explication of Confucian moral psychology and Bhattacharyya’s explication of rasa theory is not only a possible phenomenological grounding for the former but also a potential way to articulate a missing ethics in Bhattacharyya’s thought. (shrink)

The musings are based upon Kashmiri Shaivist Abhinavagupta’s concept of Santa Rasa (10th Century AD) and my Advait beliefs stemmed from the Upanishads.

Akhir-akhir ini, komunitas burung dilanda kegelisahan akibat kedatangan beberapa Pelikan yang aneh. Orang-orang ini di sini untuk mencari nafkah. Hanya tiga orang, tapi ini adalah kelompok pekerja keras, memangsa ikan dari pagi hingga tengah malam. Melihat ini, Tuan Pekakak merasa kesemutan dan memutuskan untuk mengadakan suatu pertemuan komunitas saat malam. Untuk menghormatinya, burung-burung, kecuali Nona Bangau, menghilangkan rasa kantuk mereka dan hadir. Pada pertemuan itu, Pekakak meminta semua orang untuk mencela Pelikan dan menyimpulkan bahwa mereka sulit diatur sehingga para (...) penyusup ini harus diusir. (shrink)

The article offers an attempt to understand the present state of Kant’s legacy in Russia on the threshold of the Tercentenary. An explanans is found in the metaphors of “ tabula rasa ” and “unplowed virgin soil,” first used by Leibniz in relation to Russia in his letters and memoranda addressed to tsar Peter I and other members of the Russian elite, which became the country’s “absolute metaphors to live by” up to present time. Several known and unknown episodes (...) from the history of the reception of Kantian ideas, his followers in Russia, and the transformation of the urban environment of Kant’s life in Königsberg, as it was becoming Kaliningrad, are presented through the prism of this metaphor. Without hoping to make specific recommendations of any use from such metaphorical grounds, this study aims to emphasize the depth, interconnectedness, and basic, metaphysical tension of the relationship between Europe and Russia, which cannot be terminated at will by either side, or by a third party. In a situation where the sides are doomed to dialog, Kant, appropriated by Russia as its “subject,” occupies the unique position of mediator of philosophical understanding and peaceful action. (shrink)

Dalam novel klasik Crime and Punishment, Fyodor Mikhailovich Dostoevsky secara artistik dan dengan sengaja menggambarkan penderitaan mental dan dilema moral Rodion Romanovich Raskolnikov, seorang mantan mahasiswa hukum muda yang intelek dan simpatik yang tinggal di daerah kumuh Saint Petersburg [1]. Konflik batin Raskolnikov muncul demi kepentingan kemanusiaannya ketika melihat kehidupan yang menyedihkan di sekelilingnya, mengarah pada sikap utilitarian-altruistik terkait pembenaran atas kejahatannya [2]: “Mengapa tidak membunuh rentenir tua yang malang, rakus, dan “tidak berguna” lalu menggunakan dananya untuk meringankan penderitaan manusia?” (...) Dengan pemikiran itu di dalam pikirannya, Raskolnikov bertekad untuk melakukan pembunuhan tetapi ia segera kewalahan oleh rasa bersalahnya. Sudah lebih dari satu abad sejak novel ini pertama kali diterbitkan. Namun, masih banyak orang yang memiliki penderitaan mental dan dilema moral seperti yang dihadapi Raskolnikov. Sebagai manusia, penyakit merupakan sebuah kenyataan yang tidak bisa dihindari namun ingin dihindari oleh semua orang, terutama penyakit yang bersifat fatal seperti kanker, penyakit jantung, infeksi pernafasan, dll. Beberapa diantaranya dapat disembuhkan, dan beberapa tidak. Namun, bagi masyarakat yang mengalami kemiskinan, uang adalah alasan utama yang membuat sebagian besar penyakit serius menjadi “tidak dapat disembuhkan”. Kenyataan pahitnya adalah semakin serius sebuah penyakit, semakin mahal pula biaya pengobatannya. Baik pasien dengan penyakit serius maupun keluarga mereka perlu melakukan pengorbanan yang signifikan untuk membiayai tingginya biaya pengobatan dan perawatan, yang dapat mendorong mereka ke dalam kemiskinan. Jika perawatan medis tidak lagi terjangkau, maka rumah sakit kemungkinan akan “memulangkan” pasiennya ke rumah sehingga mereka dapat menghabiskan saat-saat terakhir hidup mereka dekat dengan orang yang mereka cintai. Pasien non-lokal, miskin, dan tidak memiliki asuransi memiliki sekitar 70% kemungkinan untuk menjadi miskin akibat menjangkau layanan kesehatan [3]. (shrink)

The growing power of communication and information technologies and their reliance on systems, poses great challenges to cultural and religious diversity, and even education. Will these technological systems continue to homogenize cultures and religions? Will this process lead to increasing strife? Or is there a possibility of maintaining both identity and diversity in a peaceful manner? This paper explores an early attempt to consider this problem. It will focus on the Ikhwān al-Ṣafā and their attempt to construct an encyclopedic system (...) to coordinate knowledge during the flowering of Islamic Civilization in the tenth century. It will primarily deal with Epistle or Rasā'il twenty-two – a fable concerning a debate between the humans, the animals and the Jinn. It will discuss their debate and show how the major concern for the Ikhwān al-Ṣafā was not only to embrace the diversity of knowledge but also the need to navigate through this diversity. I would like to suggest through this analysis that a culture gains its richness and identity by recognizing perfections outside of their own identity. This is analogous to the way that the individual human being gains meaning and dignity by reaching beyond its individuality. It also shows the importance of cultural and religious diversity and how the world cannot be unified by a single all-encompassing system. This approach is important because it shows the possibility of maintaining cultural and religious identity while participating in a technological world involving the flow of information on one hand, and global cultural diversities on the other. (shrink)

Desde Gintis é um economista sênior e eu li alguns de seus livros anteriores com interesse, eu estava esperando um pouco mais insights sobre o comportamento. Infelizmente, ele faz as mãos mortas de seleção de grupo e fenomenologia para as peças centrais de suas teorias de comportamento, e isso em grande parte invalida o trabalho. Pior, uma vez que ele mostra um julgamento tão ruim aqui, ele chama a questão de todo o seu trabalho anterior. A tentativa de ressuscitar a (...) seleção de grupos por seus amigos em Harvard, Nowak e Wilson, há alguns anos foi um dos maiores escândalos em biologia na última década, e eu tenho narrado a triste história no meu artigo ' altruísmo, Jesus e do fim do mundo-como o Templeton Foundation comprou uma cátedra de Harvard e atacou evolução, racionalidade e civilização-uma revisão de E.O. Wilson 'A Conquista social da Terra' (The Social Conquest of Earth) (2012) e Nowak e Highfield ' SuperCooperators ' (2012). Ao contrário de Nowak, Gintis não parece ser motivado pelo fanatismo religioso, mas pelo forte desejo de gerar uma alternativa para as realidades sombrias da natureza humana, facilitada pela (perto Universal) falta de compreensão da biologia humana e Blank Slateism (tábua rasa) de cientistas comportamentais, outros acadêmicos e o público em geral. Gintis justamente ataca (como ele tem muitas vezes antes) economistas, sociólogos e outros cientistas comportamentais por não ter um quadro coerente para descrever o comportamento. Naturalmente, a estrutura necessária para entender o comportamento é um evolucionário. Infelizmente, ele não consegue fornecer um próprio (de acordo com seus muitos críticos e eu concordo), e a tentativa de transplantar o cadáver podre de seleção de grupo para qualquer teorias econômicas e psicológicas que ele gerou em suas décadas de trabalho, meramente invalida todo o seu projeto. Embora Gintis faz um esforço valente para entender e explicar a genética, como Wilson e Nowak, ele está longe de ser um perito, e como eles, a matemática apenas o cega para as impossibilidades biológicas e, claro, esta é a norma na ciência. Como Wittgenstein famosa observou na primeira página de cultura e valor "não há nenhuma denominação religiosa em que o uso indevido de expressões metafísicas tem sido responsável por tanto pecado como tem em matemática." Sempre foi evidente que um gene que provoca comportamento que diminui a sua própria frequência não pode persistir, mas este é o cerne da noção de seleção de grupo. Além disso, tem sido bem conhecido e muitas vezes demonstrado que a seleção de grupo apenas reduz a aptidão inclusiva (seleção de parentes), que, como observou Dawkins, é apenas um outro nome para a evolução pela seleção natural. Como Wilson, Gintis tem trabalhado nesta arena por cerca de 50 anos e ainda não entendeu, mas depois que o escândalo quebrou, levei apenas 3 dias para encontrar, ler e entender o trabalho profissional mais relevante, como detalhado no meu artigo. É incompreensível para perceber que Gintis e Wilson foram incapazes de realizar isso em quase meio século. Discuto os erros de seleção de grupo e fenomenologia que são a norma na Academia como casos especiais da falha universal perto de entender a natureza humana que estão destruindo a América e o mundo. Aqueles que desejam um quadro até à data detalhado para o comportamento humano da opinião moderna dos dois sistemas consultar meu livros Falando Macacos 3ª Ed (2019), A Estrutura Lógica da Filosofia, Psicologia, Mente e Linguagem em Ludwig Wittgenstein e John Searle 2a Ed (2019), Suicídio Pela Democracia,4aEd(2019), Entendendo as Conexões entre Ciência, Filosofia, Psicologia, Religião, Política e Economia Artigos e Análises 2006-2019 (2019), Ilusões Utópicas Suicidas no 21St século 5a Ed (2019), A Estrutura Lógica do Comportamento Humano (2019), e A Estrutura Lógica da Consciência (2019) e outras. (shrink)

La teoría quizá más extensamente aceptada sobre la mente humana es la que la concibe como una tabula rasa o un “papel en blanco” que reproduce las cosas de un mundo externo. En esta concepción, la mente es identificada en la práctica con la esfera general de lo inteligible, mientras que el mundo real es asignado a la esfera de lo sensible. La actividad específica de la mente, esto es, el pensamiento, es considerada aquí como una actividad libre en (...) el sentido del libero arbitrio, es decir, como una actividad de suyo arbitraria que gira sin control en el vacío y obtiene su freno de la percepción sensible, en la precisa medida en que la percepción funciona en este paradigma como el punto de contacto entre la mente y el mundo. La percepción es vista así como el criterio que permite decidir cuándo la relación de la mente con el mundo es correcta y cuándo no lo es, es decir, cuándo los pensamientos son verdaderos y cuándo son falsos. No hay ninguna concepción sobre la mente humana que Hegel rechace más decididamente que la que acaba de ser descrita. (shrink)

Întrebarea de bază este, ce este o pseudoştiinţă? Una din cele mai disputate delimitări ale ştiinţei. Mulţi savanţi de renume mondial, unanim recunoscuţi (ca de ex. Charles Darwin) au cochetat de-a lungul timpului cu diverse aspecte ale pseudoştiinţei considerându-le, cu bună credinţă, drept ştiinţă. Şi multe domenii ale pseudoştiinţei actuale au fost, la vremea lor, considerate drept domenii onorabile ale ştiinţei. Chiar şi în prezent, practicanţii pseudoştiinţelor nu recunosc valabilitatea etichetei puse domeniului lor de activitate. Oamenii de ştiinţă au tendinţa (...) să claseze pe loc un domeniu de activitate, în funcţie de cunoştinţele şi cultura lor, drept ştiinţă sau pseudoştiinţă. Dar graniţa dintre ştiinţă şi pseudoştiinţă este în multe cazuri foarte vagă. Într-un fel, această problemă seamănă cu problema filozofică a stabilirii a ce e bine şi ce e rău. Filosofii ştiinţei, cum ar fi Paul Feyerabend, au susţinut că nu este nici posibil, nici de dorit, o distincţie între ştiinţă şi non-ştiinţă. Printre problemele care pot face distincţia dificilă este viteza variabilă de evoluţie între teoriile şi metodologiile ştiinţei ca răspuns la noile date. În plus, standardele specifice aplicabile unui domeniu al ştiinţei ar putea să nu fie aplicabile în alte domenii. După cum se spune în diferite cursuri despre introducerea în ştiinţe, pseudoştiinţa este oricare subiect care pare a fi ştiinţific la prima vedere, sau ai cărui susţinători susţin că este ştiinţific, dar care contravine condiţiilor de testare sau deviază mult de la alte aspecte fundamentale ale metodelor ştiinţifice. Pseudoştiinţa este caracterizată de folosirea unor afirmaţii vagi, exagerate sau care nu se pot testa, supralicitarea confirmării în detrimentul argumentării, lipsa transparenţei pentru teste realizate de alţi experţi, şi o stagnare în dezvoltarea teoriei. CUPRINS: Pseudoştiinţa - Ştiinţa şi pseudoştiinţa - - Metodologie ştiinţifică - - Falsificabilitatea - - Normele Merton - - Refuzul de a recunoaşte problemele - - Critica termenului - Identificarea pseudoştiinţei - Ştiinţa patologică - - Exemplele lui Langmuir - - - Raze N - - - Exemple ulterioare - - Exemple mai noi - - - Poliapa - - - Fuziunea la rece - - - Memoria apei - Antropomorfism - - În preistorie - - În religie şi mitologie - - - Critici - - În ştiinţă - - - Antonim - Criptozoologia - - Referinţe - - Critici - Pseudomatematica - - Unele taxonomii ale pseudomatematicii - - - Încercările de rezolvare a problemelor clasice imposibil de rezolvat - - Practicanţii - - Un exemplu ilustrativ - Radiestezia - - Originea radiesteziei - - Dispozitivele de detecţie - - - Anse - - Evaluarea ştiinţifică a radiesteziei - - - Studiul Kassel - - - Studiu Betz - - - Explicaţii sugerate - Scientologia - - Credinţe - - - Puntea Libertăţii Totale - - - Morala şi etica - - - Triunghiurile ARC şi KRC - - - Viaţa de apoi - - - Dumnezeu - - - Ştiinţa - - Învăţături şi practici - - - Terminologie - - - Interpretare şi context - - - Învăţarea treptată - - - Audit - - - Organismul - - - Naşterea silenţioasă - - - Sărbători - Sincronicitatea - - Principiul - - Exemplu - - Relaţia cu cauzalitatea - - Critici - Programarea neuro-lingvistică - - Tehnici sau set de practici - - Aplicaţii - - - Psihoterapie - - - Alte utilizări - - NLP ca o cvasi-religie - Manipularea şi automanipularea prin cuvinte - - Aflaţi când şi unde se folosesc cuvintele - - Testaţi pentru a vedea cum reacţionaţi la cuvinte - - Controlul sau manipularea prin cuvinte - - Uitaţi-vă la nivelul cuvintelor - - Vedeţi cum vă pot ajuta cuvintele, făcându-se nu doar utile, ci şi frumoase - - Exploraţi lumea mentală a cuvintelor - - - Încercaţi să exploraţi lumea fără cuvinte - - Priviţi din nou totul, pentru prima dată fără cuvinte Pseudofizica - Anti-gravitaţia - - Efecte convenţionale care imită efectele anti-gravitaţiei - - Soluţii ipotetice - - - Scuturi gravitaţionale - - - Cercetări în relativitatea generală în anii 1950 - - - A cincea forţă - - - "Unităţi distorsionate" în relativitatea generală - - - Breakthrough Propulsion Physics Program - - Încercări experimentale şi comerciale - - - Dispozitive giroscopice - - - Gravitatorul lui Thomas Townsend Brown - - - Cuplarea gravitoelectrică - - - Premiul Göde - Energia orgonică - - Dezvoltarea de către Reich a teoriilor sale orgonice - - Cărţile lui Reich - - Evaluarea teoriei - Eter luminifer - - Dezavantaje şi critici - Fuziunea la rece - - Fuziunea cu bule - - Rezultate - - - Producţia de energie şi căldura în exces - - - Heliu, elemente grele, şi neutroni - - Mecanisme propuse - Planete ipotetice: X / Nibiru - - Teorii ale conspiraţiei - - Reacţii publice - - Influenţa culturală - Poliapa (Apa polimerizată) - Maşini alimentate cu apă - - Ce nu sunt maşini alimentate cu apă - - Extragerea energiei din apă - - Hidrogenul ca supliment - - Pilula de benzină şi aditivi Pseudoarheologia - Caracteristici - - Lipsa metodei ştiinţifice - - Opoziţia la regulile arheologice - - Motivaţii naţionaliste - - Motivaţii religioase - Rasele de bază - - Rase de bază, epoci şi subrase - - - Prima rasă de bază (eterică) - - - A doua rasă de bază (hiperboreană) - - - A treia rasă de bază (lemuriană) - - - A patra rasă de bază (atlantidă) - - - A cincea rasă de bază (ariană) - - - A şasea rasă de bază - - - A şaptea rasă de bază - - Migrarea spre Mercur - - Credinţa teosofică în fraternitatea umanităţii - Protocronism - - Istoria protocronismului - - Scrierea dacică - Pământul gol (Intratereştrii) - - Ipoteza Pământului gol concav - Fenomenul 2012 - - Tortuguero - - Chilam Balam - Creaţia inteligentă - - Concepte - - - Complexitatea ireductibilă - - - Complexitatea specifică - - - Universul bine pus la punct - - - Creatorul inteligent - - Mişcarea creaţia inteligentă - - - Religia şi susţinătorii importanţi - Creaţionismul ştiinţific - - Abordări ale ştiinţei creaţiei - - - Religia - - - Afilieri religioase moderne - - - Abordări ştiinţifice - - Critici - - - Ipoteze metafizice - - - Critici religioase - - - Critici ştiinţifice - - - Critici istorice, filozofice, şi sociologice - - Domenii de studiu - - - Biologia creaţionistă - - - Ştiinţele Pământului şi Geofizica - - - Astronomia şi cosmologia - Ufologia - - Statutul ca disciplină ştiinţifică - - - Pseudoştiinţă - - - Aspecte metodologice - Teoria astronautului extraterestru - - Argumente şi susţinători - - Erich von Däniken - - Ipoteza creaţiei - - - Argumentul genetic - - - Cercetarea genetică şi evoluţia creierului Medicina alternativă - Tipuri de medicină alternativă - - Sisteme bazate pe convingeri neştiinţifice sau practici tradiţionale - - Energii supranaturale şi interpretări eronate ale energiilor fizice - Ayurveda - Homeopatia - - Remedii şi tratamente - - - Pregătirea - - - Diluţii - - - Patogeneza - - Reglementări şi prevalenţe - - Opoziţia publică - Medicina energetică - - Clasificarea metodelor - - Convingeri - - Cercetări ştiinţifice - - - Vindecarea la distanţă - - - Vindecarea prin contact - - - Baza de date - - Explicaţii alternative pentru rapoarte pozitive - Reiki - - Practica - - - Vindecarea - - - Tratamentul întregului organism - - - Tratament localizat - - - Respiraţia - - - Trei piloni de bază - Terapia de conversie - Metoda Bates pentru îmbunătăţirea vederii - - Concepte - - - Acomodarea - - - Cauze ale problemelor de vedere - Detoxifierea - - Detoxifierea în medicina alternativă - - - Istoric - - - Tampoane de curăţare şi detoxifiere - - Tipuri de detoxifiere - - - Dezintoxicarea de alcool - - - Dezintoxicarea de droguri - - - Detoxifiere metabolică - - - Medicina alternativă - - Modalităţi de detoxifiere - - - Diete de detoxifiere - - - Curăţirea colonului - - - Metale grele - - - Dispozitive de detoxifiere - - Terapia de chelare - - - Detoxifierea proteică - - Detoxifierea anusului şi intestinelor cu cafea - - - Efecte şi riscuri - - Plasturi (tampoane) de detoxifiere aplicate pe picioare - - - Ce sunt plasturii de detoxifiere (tampoanele de detoxifiere) pentru picior? - - - De ce se aplică plasturii pe picioare? - Fizionomia - - Origini moderne - - Perioada de popularitate - - Ştiinţa modernă - - Utilizarea modernă - Frenologia Paranormal - Activităţi paranormale - - Fantome şi alte entităţi spirituale - - Viaţa extraterestră şi OZN-urile - - Criptide - Cercetări în paranormal - - Abordări anecdotice - - Abordarea observaţiilor participanţilor - - Anomalistica - - Neuroştiinţa - - Critici - Vitalism - - Filozofia - - Ştiinţa - - - Relaţia cu emergentismul - - Mesmerism - - Medicina complementară şi alternativă - Aura - - Tradiţii spirituale - - Teste - - Explicaţii - Profeţii - - Definiţii - - Civilizaţii antice - - Credinţa Bahá'í - - Budism - - China - Religiile abrahamice - - Iudaism - - - She'ol - Experienţe aproape de moarte - - Caracteristici - Viaţa de Apoi (Viaţa de după moarte) - - Filozofia vieţii de Apoi - - - Filozofia modernă - - - Filozofia procesului - - Ştiinţa despre viaţa de Apoi - Modele metafizice ale Vieţii de Apoi - - Reîncarnarea - - Raiul şi iadul - - Limbo - - Purgatoriul - Nemurirea - - Abordări ştiinţifice - - Abordări religioase - - Nemurirea biologică - - - Specii biologice nemuritoare - - - Evoluţia îmbătrânirii - - Speranţe privind nemurirea biologică umană - - - Substanţe care prelungesc durata de viaţă - - - Nemurirea tehnologică - - - Crionica - - - Încărcarea minţii la calculator - - - Cibernetica - - - Nemurirea evoluţionară - Strigoi - Fantome - - Tipologia - - - Context antropologic - - Fantomele şi viaţa de apoi - - Teama de fantome - - Atribute comune - - Locaţii - Locaţii paranormale - România - - Judeţul Bacău - - - Conacul Zarifopol, în Filipeşti - - Bucureşti - - - Mănăstirea Chiajna - - - Hotel Cişmigiu - - - "Casa Diavolului", pe strada General Praporgescu - - - Orfelinatul pe strada Franceză - - - Casa Vernescu pe Calea Victoriei - - - Iazul Vrăjitoarelor - - Judeţul Călăraşi - - - Pădurea Călugăreasa - - Judeţul Cluj - - - Castelul Bánffy - - - Pădurea Hoia - - Judeţul Dâmboviţa - - - Trinitatea Miresei pe DN7 - - Judeţul Dolj - - - Pădurea Radovan - - Judeţul Iaşi - - - Casa Gavril Buzatu pe Manta Roşie - - - Dealul Lunganilor - - Judeţul Maramureş - - - Drumul European E58 lângă Cicărlău Parapsihologia - Terminologie - Cercetări - - Domenii - - Metodologie - - Cercetări experimentale - Percepţiile extrasenzoriale - - Investigarea parapsihologică - - Percepţiile extrasenzoriale şi hipnoza - Psihochinezia (telechinezia) - - Credinţa - - - Subdomenii ale telechineziei - - - Aptitudini notabile ale capabilităţilor psihocinetice Ezoterism - Etimologie - Cosmologia ezoterică - - Gnosticism - - Cabala - - Neoplatonism - - Teosofia şi antroposofia - - Max Theon şi "filosofia cosmică" - Ocultism - - Ştiinţă şi ocultism - - - Calităţi oculte - Magia - - Caracteristici comune în practica magiei - - - Ritualuri - - - Simboluri magice - - - Limbajul magiei - - - Magicieni - - - Vrăjitoria - - Teorii - - - Origini antropologice şi psihologice - Clarviziunea - - Aspecte ale clarviziunii - - Vizualizarea de la distanţă - Geomanţia - Tarot - - Arcana mare şi arcana mică - - Utilizare - - - Cărţi inversate - - - Desfăşurări - Masoneria - - Istoria masoneriei - - Loja masonică - - Structura masoneriilor - - - Recunoaşterea masonică reciprocă - Taoism - - Categorisire - - Ceaiul şi taoismul - - Credinţe taoiste - - Principii - - - Tao - - - De (Te) - - - Wu wei - - - Pu - - Spiritualitatea - - Escatologia Astrologia - Principii şi practici - - Astrologia occidentală - - Astrologia hindusă - - Astrologia chineză şi din Asia de Est - Astrologia şi ştiinţa - - Delimitarea - Astrohărţi - Principiile de bază ale astrologiei - - Modele astrologice - - Astrologia predictivă - Tradiţii în astrologie - - Tradiţii istorice - - Tradiţii ezoterice - Horoscop - - Etimologie - - Concepte în astrologia occidentală - - - Unghiuri - - - Zodiacul - - - Case - - Construcţia unui horoscop în astrologia occidentală - - - Case - - - Plasamente ale planetelor - - - Aspecte - - - Ascendentul - - Horoscopul chinez - Bioritm - - Teoria - - Calculul - - Plauzibilitate Vrăjitoria - Definiţii - Practici invocate de vrăjitoare - - Descântece - - Invocarea morţii - Vrăjitoarele bune - Demonologia Referinţe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Altruisme pada makhluk sosial, selain manusia, selalu menjadi topik yang menarik. Satu dari contoh tipikalnya adalah semut pekerja – semut mandul yang bekerja tanpa kenal lelah demi ratu mereka. Bisa dibilang, evaluasi menurut asas biaya-manfaat dalam sistem koloni semut sedang berlangsung di tingkat kolektif dan bukan tingkat individu. Perlu dicatat bahwa hal ini secara biologis lebih merupakan batasan yang “keras” daripada pilihan yang bersifat “pribadi”. Perilaku altruistik yang dipilih secara alami pada hewan bermanfaat bagi kelangsungan hidup dan reproduksi spesies yang (...) membawa biaya individu (pengorbanan). Secara keseluruhan, perilaku seperti ini disebut altruisme biologis [1]. Niat dan perilaku manusia sering kali merupakan gabungan yang jauh lebih rumit dari naluri biologis dan kognisi tingkat lanjut. Perilaku altruistik pada manusia yang banyak ditemukan telah dikaitkan secara positif dengan kebahagiaan, kesehatan mental yang lebih baik, dan kesehatan fisik yang lebih baik, yang disarankan selaras dengan prinsip biologis dan evolusioner alam [2]. Dalam sebuah studi di tahun 2019 yang diterbitkan dalam Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), peneliti menemukan bahwa perilaku altruistik dapat menghilangkan rasa sakit fisik dengan mengurangi aktivitas otak di dorsal anterior cingulate cortex dan bilateral insula dalam merespon rangsangan yang menyakitkan [3]. (shrink)

Can we fruitfully apply creative ecology practices in the world of industrial production? Enter the crealectic method for innovation and self-innovation, aiming at fostering creative long-term thinking and acting. The crealectic method proposes five steps: Step 1—Resetting (doing tabula rasa); Step 2—Crealing (reconnecting with the “Creal”); Step 3—Profusing (letting ideas pour out without censorship); Step 4—Compossibilizing (connecting compatible ideas); Step 5—Realizing (understanding and making real). I describe a pilot test of the method within the Research and Development unit of (...) Vattenfall, a Swedish power company dedicated to fossil-free energy production. (shrink)

Thought (νοῦς) for Aristotle is ‘that whereby the soul thinks and judges.’ This identity, however, ‘is not actually any real thing before thinking’ (ἐνεργείᾳ τῶν ὄντων πρὶν νοεῖν) and, thus, cannot reasonably be regarded as blended with the body and cannot acquire any quality or have any organ. (So., Γ, 4, 429a22-27) In fact, Aristotle defines thought more with a capability: ‘That which is capable of receiving the object of thought, i.e. the substance, is thought.’ (Met., Λ, 1072b22-23) Thought is (...) not blended with and, thus, is separable from body. (So., Γ, 4, 429b4-5) This separability, however, belongs only to the active thought. (So., Γ, 5, 430a17-19) A. Nature of thought ‘Since everything is a possible object of thought,’ Aristotle believes, as Anaxagoras believed before him, in order to know things, mind ‘must be pure from all admixtures.’ The reason for this being that ‘the co-presence of what is alien to its nature is a hindrance and a block.’ Therefore, thought ‘can have no nature of its own other than that of having a certain capacity.’ (So., Γ, 4, 429a18-22) B. Thought elements A thought element, i.e. an element/object in thought or a concept (νόημα) has the following features: 1. Every thought element or concept (νόημα) is single (ἓν). This singularity is not restricted to substances because the concept of any other thing is single as well. (Met., A, 990b22-27) 2. Concepts (νόηματα) of thought are either simple or complex. Simple concepts do not involve truth or falsity but complex ones do. Aristotle speaks of ‘thoughts without co-positing and positing away’ (ἄνευ συνθέσεως καὶ διαίρέσεως νοήματι) to which nouns and verbs are similar. (OI., I, 1, 16a13-14) In OI., I, 1, 16a9-11 Aristotle does not use the words simple or complex but his assertion implies them: ‘As there are in the mind thoughts (νόημα) which do not involve truth or falsity, and also those which must be either true or false, so it is in speech.’ 3. The copula-is has no corresponding concept in thought: ‘For neither are ‘to be’ and ‘not to be’ the participle ‘being’ significant of any fact, unless something is added; for they do not themselves indicate anything, but imply a copulation, of which we cannot form a conception apart from the things coupled.’ (OI., I, 3, 16b22-25) C. Thought and its objects To understand Aristotle’s theory of thought, we have two differentiations, one between objects of thought and one in thought itself. Everything that might be posited in front of our thought and be thought as a possible object of thought we call object I (to distinguish it from what we call object II). Therefore, everything in the world is an object I of thought. These objects are in the sensible forms, viz. both the abstract objects and all the states and affections of sensible things. (So., Γ, 8, 432a3-6) These objects might be either composite, containing matter and form, or simple and matterless. When they are thought, we will have them in thought but not necessarily as they are in the world, i.e. as object I, but as something else, which we call object II. This is supposed to make the difference between object I and object II clear: object I is in the world and object II is its corresponding object in our thought. These two kinds of objects are neither necessarily the same nor necessarily different. Objects I are of two kinds: matterful and matterless. Whereas a matterful object I is necessarily different from its corresponding object II (So., Γ, 4, 430a6-9), a matterless object I is not different from its corresponding object II. (So., Γ, 4, 430a2-5; Met., Λ, 1075a3-4) Object II must thus be understood as the form of object I: ‘The thinking part of the soul must therefore be, while impassible, capable of receiving the form of an object; that is, must be potentially identical in character with its object without being the object.’ (So., Γ, 4, 429a13-16) Thought has no nature by its own and is all potentiality before thinking. (cf. So., Γ, 4, 429b6-10) Let’s call this the first potentiality of thought. This potentiality is the potentiality of a tabula rasa: ‘Thought is in a sense potentially whatever is thinkable, though actually it is nothing until it has thought? What it thinks must be in it just as characters may be said to be on a writing-table on which as yet nothing actually stands written: this is exactly what happens with thought.’ (So., Γ, 4, 429b29-430a2) Thought is then all dependent on its objects. By thinking on objects I, objects II are formed in thought. Now thought is nothing but its objects II which are necessarily matterless objects (Met., Λ, 1075a5-7): ‘In every case the thought which is actively thinking is the objects which it thinks.’ (So., Γ, 7, 431b16-17) Thought is the same as its objects II and in the case of matterless objects I, it is the same as its objects I. (Met., Λ, 1075a3-5) This thought is actual compared to its first potentiality: while it was all potentiality in its first potentiality, it now contains some objects II and is then actual. It seems we must interpret Aristotle based on this sense of actuality when he calls a thought possessing object as active: ‘For that which is capable of receiving the objects of thought, i.e. the substance, is thought. And it is active when it possesses this object.’ (Met., Λ, 1072b22-23) This thought, however, is called passive thought due to a second potentiality: ‘When thought has become each thing in the way in which a man who actually knows is said to do so (this happens when he is now able to exercise the power on his own initiatives). Its condition is still one of potentiality, but in a different sense from the potentiality which preceded the acquisition of knowledge by learning or discovery; and thought is then able to think of itself.’ (So., Γ, 4, 429b6-10) It is this thought in its second potentiality that Aristotle calls passive thought distinguishing it from active thought: ‘And in fact thought … is what it is by virtue of becoming all things, while there is another which what it is by virtue of making all things: this is a sort of positive state like light; for in a sense light makes potential colors into actual colors.’ (So., Γ, 5, 530a14-17) These two thoughts have a relationship like the relationship between matter and productive cause: ‘Since in every class of things, as in nature as a whole, we find two factors involved, a matter which is potentially all the particulars included in the class, a cause which is productive in the sense that it makes them all (the latter standing to the former, as e.g. an art to its material), these elements must likewise be found within the soul.’ (So., Γ, 5, 430a10-14) To understand Aristotle’s sense of active thought we must consider his theory of thinking. (shrink)

According to one of the greatest Greek philosophers in history, Aristotle, all men by nature desire to know. Human beings are in the pursuit for knowledge and truth. Across the history of philosophy, many thinkers provided various views in understanding the human cognition. In man’s search for knowledge, it is inevitable to resort to language in the sense that it is the principal method of human communication. In this paper, the researcher will try to investigate the relation of language in (...) human’s acquisition of knowledge in the perspective of John Locke. John Locke was widely regarded as one of the most notable and influential thinkers during the Enlightenment period. Locke was famous for his work “An Essay Concerning Human Understanding” which was one of the first great defenses of modern empiricism. He stressed that the human mind is basically a “tabula rasa” or a blank tablet and only through experience that knowledge can be written down. In Book II, it was stressed that language plays an important role in human cognition. Locke believes that language is a tool for communication; that humans want to communicate their ideas, the contents of their minds. It is by the use of words that people convey their necessarily private thoughts to each other. Accordingly, words signify or indicate ideas; words are sensible marks of ideas. However, Locke asserted that there is a misuse or abuse of language. He believes that improper use of language is one of the greatest obstacles in human cognition. The main question of this paper is: Based on Locke’s philosophical perspective, what is the relationship of language in man’s acquisition of knowledge? This paper only limits to the book of Locke entitled, “An Essay Concerning Human Understanding”, which is also supplemented by various secondary sources. The first part of this paper is all about Locke’s philosophical understanding on human understanding. The second part is about the relationship between knowledge and language as discussed particularly on the Book III of his book. The third part is all about the abuses of language and their remedies. (shrink)

Dewey’s approach to the study of human nature is consistent with the standpoint of scientific psychology. Man according to him is the product of the process of evolution. His nature has changeable and unchangeable elements. Dewey’s approach to the study of human nature is characterized by a scientific spirit. He rejects the dualistic view, faculty view, and the tabula rasa view on human nature. Deweyan presentation on human nature is in a way was one of his most cherished dreams. (...) However, when we think in line with the Eastern thinkers who were also influenced by evolutionary thinking, people like Sri Aurobindo, we do not see in Dewey man’s ascent to the divine. This is most likely due to the pragmatist ideology to which he holds on. It is worth recalling the comment of Jacques Maritain in this regard: contemplation and self-perfection, in which human life aspires to flower forth, escape the purview of the pragmatic mind. (shrink)

O introducere în conceptele interdependente despre corupţie, globalizare prin instituţiile financiare internaţionale, şi neocolonialism înţeles ca exploatarea resurselor şi materiilor prime a ţărilor sărace şi în curs de dezvoltare de unele mari corporaţii multinaţionale. -/- CUPRINS: -/- Globalizarea - Organizarea globală a afacerilor - Comerţul internaţional - - Acordurile comerciale, blocuri economice şi zone comerciale speciale - Paradisurile fiscale - Guvernarea mondială - Mişcări anti-globalizare - - Ideologii şi cauze - - - Opoziţia faţă de instituţiile financiare internaţionale şi corporaţiilor (...) transnaţionale Colonialism - Definiţii - Tipuri de colonialism - Evoluţia socio-culturală - Consideraţii despre colonialism - - Universalism - - Colonialismul şi geografia - - Colonialism şi imperialism - - Vederea marxistă a colonialismului - - Liberalism, capitalism şi colonialism - - Gândiri ştiinţifice despre colonialism, rasă şi gen - - Post-colonialismul Neocolonialism - Dominanţa economică - - Teoria dependenţei - - Războiul Rece - - Corporaţii multinaţionale - - Fondul Monetar Internaţional Corporaţii multinaţionale - Dreptul internaţional privat - Corporaţii transnaţionale - Critici ale multinaţionalelor - Crime corporative - - Persoană juridică - - Politica de punere în aplicare - Paradisuri fiscale - - Clasificarea - - Metode de inginerie financiară - - - Rezidenţa personală - - - Rezidenţa corporativă - - - Folosirea activelor - - - Comerţul şi alte afaceri - - - Intermediari financiari - - - Acţiuni anonime şi la purtător - - - Controlul banilor şi al schimbului valutar - Mişcări anti-corporatiste - - Noua media digitală - - Creşterea globalizării anti-corporatiste - - Ajutorul tehnologiei - - Tehnologie şi politici culturale Instituţiile financiare internaţionale şi ajustarea structurală - Fondul Monetar Internaţional - - Critici ale Fondului Monetar Internaţional - Condiţiile impuse ţărilor îndatorate - Exportul de resurse şi materii prime din ţările sărace Corupţia - Nivele de corupţie - - Corupţia minoră - - Marea corupţie - - Corupţia sistemică - Corupţia în diferite sectoare - - Sectorul guvernamental/public - - Corupţia politică - - Corupţia în poliţie - - Corupţia judiciară - - Corupţia indicatelor - Metode de corupţie - - Mita - - Delapidarea, furtul şi frauda - - Extorcare de fonduri şi şantaj - Tipuri de câştiguri din corupţie - - Abuzul de putere decizională - - Favoritismul, nepotismul şi clientelismul - Prevenirea corupţiei - Programe anticorupţie - Corupţia legală - Corupţia politică - - Efecte ale corupţiei politice - - - Efecte asupra politicii, administraţiei, şi instituţiilor - - - Efectele economice - - - Efecte asupra mediului şi sociale - - - Efecte asupra ajutoarelor umanitare - Corupţia legală - Delictul de iniţiat (Insider trading) - - Analiza de securitate şi insider trading - - Uniunea Europeană Corupţia prin globalizare - Exploatarea ţărilor sărace prin corupţie - Complicitatea ţărilor bogate la corupţia din ţările sărace - Blestemul resurselor naturale: Corupţia - Globalizare > Corporaţii multinaţionale > Corupţie - Politici ale FMI şi Băncii Mondiale care încurajează corupţia Crime de stat - Încadrări în criminalitatea de stat - Practici şi riscuri ale criminalităţii de stat - Securitatea energetică - - Ameninţări la adresa securităţii energetice - Recuperarea valorilor - - Impactul social - - Descurajarea corupţiei - - Fezabilitatea curentă Activism - Activismul pe Internet - - Tipuri - Activismul transformaţional - Proteste - - Forme de protest - - - Demonstraţie publică sau miting politic - Mişcarea Occupy - - Mişcarea Indignaţilor şi Satul Democraţiei - - Sloganul "Noi suntem cei 99%" - - Scopuri ale Mişcării Occupy Legislaţie - LEGE nr.78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie - CONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITE ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI - - Legea nr. 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003 Referinţe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Biswas's book is a panoramic treatment of contemporary world theatre. The book under review will help both the neophyte, as also a scholar to negotiate ancient dramaturgy and more recent theatre. Biswas's eye for details is also remarked in this review. The review shows how Biswas, as it were, has written a manifesto of protest in this book.

This paper aims at an analytical explanation of the distinctive nature of music, as it has been formulated in perhaps one of the world's very first works on the subject, namely the ‘Sangeet Ratnakar’ of Pandit Sarangadeva, a 13th century musicologist of India. He, in the first chapter of the work defines music ('sangeet' in Sanskrit and Hindi) as a composite of singing or 'Gita', instrumental music or 'vadan' and dancing or ‘nrittam’. In addition, he also holds singing to be (...) the most important component of music. These two ideas are not only unquestionably acceptable , as the analysis in the paper will show, but give to Indian music , in its difference from western music, its distinctively spiritual character, making it a path to liberation or Moksha (Muktidayakam na tu ranjakam). Sarangadeva's reason, here, is not rational but empirico-inductive. It is that mainly by virtue of its 'gitam’ (singing component), which, like the Yoga system of exercise, needing only one's body as its instrument, music too needing only one’s voice is as self-sufficient and autonomous as the ultimate Reality itself (Swayamev Rajate). In the hierarchy (a distinctively ancient Indian insistence) of arts, singing is the highest and unique because in spite of being heard by the auditory sense, it affects our 'reflective sensibility' and transports us to the virtual world of melodic and rhythmic forms. Forms, as against their particular illustrations, are abstract universals. Ultimate Reality is also a Form-all comprehensive and internally harmonious. However, pure Form, whether melodic or religious or even rational like that of triangularity, is almost impossible to concentrate on. Realizing this practical difficulty, Indian scriptures and the world's first Grammarian-linguist, Acharya Panini, framed a composite sound as the manifestation of the ultimate musical Form. This purely formal-because devoid of all meaning, sound is that of 'om', spelt, in Sanskrit as a conjunction (sandhi) of 'a'+'u'+'m'. For Indian musicologists and musicians, ‘om’ is the perfect manifestation of the Sound-God or ‘Nada-Brahman’ because, 1. Its composite nature resembles God, as a harmony of 'sat', 'chit', and 'ananda'; and 2. The composite sound is self-existent as its all three components-two vowels, i.e. ‘a’, ‘u’, and one consonant i.e. ‘m’, can be and are pronounced just as they originally are, -un-elongated and un-vitiated and therefore pure. This is the reason why every recital of Indian classical vocal music is begun with an elaborate rendering of 'om' as an invocation to Sound-God or ‘Nada-Brahman’. Scholarly and authentic, this ancient Indian approach to music, is undoubtedly the earliest and original. My observation is that its main contentions like Sharang Dev’s insistence that of the three components of music, ‘gitam’ or singing is the highest, have only been translated and never argued for. In this presentation my good intention is to provide much needed rational support for making these key statements in this unparalleled Indian text, indubitable and unquestionable. (shrink)

En este artículo se revisan las principales perspectivas conceptuales y prácticas sociales y políticas que defienden a la Naturaleza como sujeto de derechos, en contraste con las posturas convencionales que la entienden únicamente como objeto de valoración por los seres humanos. Se analizan los aportes sobre los valores intrínsecos en el ambiente, su expresión en posturas biocéntricas y los contrastes con el antropocentrismo propio de la Modernidad. Se consideran sus expresiones concretas en América Latina, especialmente en la nueva Constitución de (...) Ecuador. Seguidamente se distinguen dos perspectivas en la justicia: una ambiental, que se fundamente en los derechos humanos a un ambiente sano y a una mejor calidad de vida, y otra ecológica para los derechos que le corresponden a la Naturaleza. Se repasan sus implicancias en distintas redefiniciones de una comunidad de la justicia ampliada a los seres vivos no-humanos. Se advierte que estos son distintos ensayos en romper el cerco del antropocentrismo característico de la Modernidad. (shrink)

Bilime ve bilimsel bilgiye yönelik yaygın görüş, bilimin objektif bir faaliyet olduğudur. Bu görüş bilimsel bilginin elde edilmesinde, bilim insanlarının nesnel bir tavır sergilediğini ve onların sosyal faktörlerden etkilenmediğini varsaymaktadır. Yirminci yüzyılın ikinci çeyreğinde, Viyana Çevresi ve Karl Popper’ın düşünceleri ile bilimde sosyolojik ve psikolojik unsurların keşif bağlamı içerisinde görülebileceği, bilimsel kuramların ve araştırmaların gerekçelendirilmesine yönelik girişimlerin ise yalnızca nesnel, epistemik çalışmalardan oluştuğu ileri sürülmektedir. Keşif bağlamı ve gerekçelendirme bağlamı adı altında yapılan bu ayrıma ilişkin iddialar, Thomas Kuhn’un 1962 yılında (...) yayımlanmış olan ‘Bilimsel Devrimlerin Yapısı’ adlı kitabında vurguladığı argümanlar ile sekteye uğramaktadır. Kuhn, sosyal ve psikolojik etkenlerin her iki bağlamda da yer aldığını ifade etmekte ve bu sebeple keşif ve gerekçelendirme ayrımına karşı çıkmaktadır. Bu çerçevede makalede, Kuhn’un ulaşmış olduğu sonuçlar Güçlü Program’ın öne sürmüş olduğu argümanlar çerçevesinde desteklenerek ortaya konulmaktadır. (shrink)

The distinction between context of discovery and context of justification points out to the difference between the generation a new idea or hyphotesis and the testing of it. Although the distinction is attributed to Hans Reichenbach and Karl Popper, Larry Laudan argues that the history of distinction is dates back to the debates of scientific in the seventeenth century. While in the seventeenth and eighteenth centuries there was no need to distinguish between discovery and justification, in the twentieth century discovery (...) and justification were considered two separate processes. In this paper, it will be argued that the distinction between the context of discovery and justification is untenable given that the history of science is a part of scientific research, as expressed by philosophers such as Kuhn and Feyerabend. (shrink)

En este artículo elaboro una concepción filosófica del cimarronaje para ponerlo en conversación, a grosso modo, con el pensamiento decolonial. Esto consiste en la discusión del concepto cimarronería sociogénica, que se define como la huida de las fuerzas opresoras de la modernidad europea a través de una praxis política decolonial, y la cimarronería analéctica, que defino como la huida de la modernidad europea misma. Planteo que la relación entre estos dos fenómenos constituye lo que he llamado la doble crítica cimarrona (...) y que su manifestación concreta, en distintas configuraciones, constituye lo que he denominado lógicas cimarronas. Sostengo que la cimarronería analéctica tiene un elemento pedagógico que tiene el potencial de iniciar un giro decolonial. Finalmente, miro de manera resumida los sucesos del verano puertorriqueño de 2019 a través de este marco teórico, que he denominado filosofía del cimarronaje, para identificar rasgos de cimarronaje, en el sentido ontológico que abordo, en la sociedad puertorriqueña contemporánea y algunos paralelos con la Revolución Haitiana. (shrink)

Bilim sosyolojisi ve bilim tarihi içerisinde araştırmacıların sıklıkla tartıştığı konulardan birisi de bilimin, toplum, ideolojiler ve dinler ile olan ilişkisidir. Bu tartışmaların içeriği, genellikle felsefi, siyasi ideolojiler ve dini inançlar üzerinde otorite sahibi kişi ya da kurumların, bilimi kullanarak toplumu manipüle etmesi, bilimin saygınlık imajının zedelenmesi ve toplum nezdinde bilim karşıtı görüşlerin ortaya çıkması gibi hususlarla ilgilidir. Bundan da öte bu problem alanları, daha özel olarak bilim ve din arasında bir uyumun ya da çatışmanın olup olmayacağı gibi, felsefi olduğu kadar, (...) sosyolojik izaha muhtaç bir konuyla da yakından ilintilidir. (shrink)

Fen eğitimi ve öğretiminin anahtar unsurlarından bir tanesi bilimin doğasının ve özelliklerinin doğru bir şekilde tespit edilmesidir. Bilimin doğasına yönelik tespitler fen eğitimi yöntemlerini birçok açıdan etkilemektedir. Fen eğitimi ve fen öğretimi ile ilgili olan kişiler bilimin doğasının açık bir şekilde öğretilmesi gerektiğini kabul etmektedir. Thomas Kuhn’un bilim tarihi, bilim felsefesi ve bilim sosyolojisi alanlarını içeren incelemeleri neticesinde ileri sürdüğü bilimin yapısına, işleyişine ve doğasına yönelik tezleri (paradigma, olağan bilim, bilimsel devrimler, eşölçülemezlik, bulmaca çözme, kuram seçimi, keşif ve gerekçelendirme ayrımı) (...) fen eğitimi ve öğretimi alanında sıklıkla başvurulan kaynaklar olmuştur. Bu doğrultuda makalede mantıkçı pozitivist bilim anlayışının bilimin nesnel, evrensel, kesin gerçekleri ortaya çıkaran, sosyal-kültürel değerlerden ve ön yargılardan bağımsız, bilimsel bilginin birikimsel bir şekilde ilerlediği yönündeki iddiası bilimin gerçek doğasını yansıtamadığı düşüncesiyle Kuhn’un görüşleri çerçevesinde tartışılmaktadır. Makalenin temel savı Kuhn’un bilime ve bilimin doğasına yönelik tespitlerinin bilimin gelişen, dönüşen ve değişen yapıdaki gerçek doğasına vurgu yaptığı ve böylece fen eğitiminde sıklıkla başvurulan bilimin doğasına yönelik kavrayışı dönüştürdüğüdür. (shrink)