The EU proposal for the Artificial Intelligence Act (AIA) defines four risk categories: unacceptable, high, limited, and minimal. However, as these categories statically depend on broad fields of application of AI systems (AIs), the risk magnitude may be wrongly estimated, and the AIA may not be enforced effectively. Our suggestion is to apply the four categories to the risk scenarios of each AIs, rather than solely to its field of application. We address this model flaw by integrating the AIA with (...) the framework arising from the Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) reports and related literature. This makes possible addressing AI risk considering the interaction between (a) risk determinants, (b) individual drivers of determinants, and (c) multiple risk types. Then we integrate the proposed model with a proportionality-based balance among values considered by the AIA’s risk analysis. The resulting semi-quantitative approach identifies a more efficient way to implement the AIA and addresses the regulatory issue of general-purpose AI (GPAI). (shrink)

The EU proposal for the Artificial Intelligence Act (AIA) defines four risk categories: unacceptable, high, limited, and minimal. However, as these categories statically depend on broad fields of application of AI, the risk magnitude may be wrongly estimated, and the AIA may not be enforced effectively. This problem is particularly challenging when it comes to regulating general-purpose AI (GPAI), which has versatile and often unpredictable applications. Recent amendments to the compromise text, though introducing context-specific assessments, remain insufficient. To address this, (...) we propose applying the risk categories to specific AI scenarios, rather than solely to fields of application, using a risk assessment model that integrates the AIA with the risk approach arising from the Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) and related literature. This model enables the estimation of the magnitude of AI risk by considering the interaction between (a) risk determinants, (b) individual drivers of determinants, and (c) multiple risk types. We use large language models (LLMs) as an example. (shrink)

While the foundations of climate science and ethics are well established, fine-grained climate predictions, as well as policy-decisions, are beset with uncertainties. This chapter maps climate uncertainties and classifies them as to their ground, extent and location. A typology of uncertainty is presented, centered along the axes of scientific and moral uncertainty. This typology is illustrated with paradigmatic examples of uncertainty in climate science, climate ethics and climate economics. Subsequently, the chapter discusses the IPCC’s preferred way of representing uncertainties (...) and evaluates its strengths and weaknesses from a risk management perspective. Three general strategies for decision-makers to cope with climate uncertainty are outlined, the usefulness of which largely depends on whether or not decision-makers find themselves in a context of deep uncertainty. The chapter concludes by offering two recommendations to ease the work of policymakers, faced with the various uncertainties engrained in climate discourse. (shrink)

Hans Jonas and Arne Næss have argued that philosophers need not be concerned with natural sciences even when they talk about enviromental issues like global warming (§1). However, believing sciences blindly is in itself unphilosophical. So we think, in this paper, the other way around: We consider the current view of global warming, which was reported by the IPCC, critically. The so-called AR4 is divided into two parts. One is about the industrial revolutions (§§5-9); the other is about the (...) greenhouse effect (§§11-20). Through this consideration, it will be revealed: the views of the Establishment are not at all absolute; there still remains room to reconsider them. (shrink)

The Intergovernmental Panel on Climate Change has developed a novel framework for assessing and communicating uncertainty in the findings published in their periodic assessment reports. But how should these uncertainty assessments inform decisions? We take a formal decision-making perspective to investigate how scientific input formulated in the IPCC’s novel framework might inform decisions in a principled way through a normative decision model.

IPCC SPECIAL REPORT ON CLIMATE CHANGE AND LAND (SRCCL) -/- Chapter 3: Climate Change and Land: An IPCC special report on climate change, desertification, land degradation, sustainable land management, food security, and greenhouse gas fluxes in terrestrial ecosystems.

Climate change adaptation is largely a local matter, and adaptation planning can benefit from local climate change projections. Such projections are typically generated by accepting climate model outputs in a relatively uncritical way. We argue, based on the IPCC’s treatment of model outputs from the CMIP5 ensemble, that this approach is unwarranted and that subjective expert judgment should play a central role in the provision of local climate change projections intended to support decision-making.

Climate change assessments rely upon scenarios of socioeconomic developments to conceptualize alternative outcomes for global greenhouse gas emissions. These are used in conjunction with climate models to make projections of future climate. Specifically, the estimations of greenhouse gas emissions based on socioeconomic scenarios constrain climate models in their outcomes of temperatures, precipitation, etc. Traditionally, the fundamental logic of the socioeconomic scenarios—that is, the logic that makes them plausible—is developed and prioritized using methods that are very subjective. This introduces a fundamental (...) challenge for climate change assessment: The veracity of projections of future climate currently rests on subjective ground. We elaborate on these subjective aspects of scenarios in climate change research. We then consider an alternative method for developing scenarios, a systems dynamics approach called ‘Cross-Impact Balance’ (CIB) analysis. We discuss notions of ‘objective’ and ‘objectivity’ as criteria for distinguishing appropriate scenario methods for climate change research. We distinguish seven distinct meanings of ‘objective,’ and demonstrate that CIB analysis is more objective than traditional subjective approaches. However, we also consider criticisms concerning which of the seven meanings of ‘objective’ are appropriate for scenario work. Finally, we arrive at conclusions regarding which meanings of ‘objective’ and ‘objectivity’ are relevant for climate change research. Because scientific assessments uncover knowledge relevant to the responses of a real, independently existing climate system, this requires scenario methodologies employed in such studies to also uphold the seven meanings of ‘objective’ and ‘objectivity.’. (shrink)

Previzualizare carte Există în prezent o mare varietate de dispute privind încălzirea globală, atât în discursurile politice și sociale cât și în media populară și ​​literatura științifică, cu privire la natura, cauzele și consecințele încălzirii globale. Principala controversă o reprezintă cauzele creșterii temperaturii medii globale a aerului, evoluând de la mijlocul secolului al XX-lea, dacă această tendință de încălzire este fără precedent sau în cadrul variațiilor climatice normale, dacă omenirea a contribuit semnificativ la aceasta, și dacă există un prag, eventual (...) apropiat de valorile actuale, de unde fenomenul se va desfășura ireversibil, în avalanșă. Cele mai multe țări din lume sunt părți la Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC). Obiectivul final al Convenției este de a împiedica interferența umană periculoasă a sistemului climatic. După cum se precizează în Convenție, acest lucru necesită stabilizarea concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel în care ecosistemele se pot adapta în mod natural schimbărilor climatice, producția de alimente să nu fie amenințată, și dezvoltarea economică să poată continua într-un mod durabil. Convenția-cadru a fost convenită în 1992, dar emisiile globale au crescut de atunci. În literatura științifică, există un consens puternic că temperaturile globale ale suprafeței au crescut în ultimele decenii și că tendința este cauzată în principal de emisiile induse de om asupra gazelor cu efect de seră. Niciun organism științific de nivel național sau internațional nu contestă acest punct de vedere. Consensul științific din 2013, menționat în cel de-al cincilea raport de evaluare al IPCC, este că "este extrem de probabil ca influența omului să fi fost cauza dominantă a încălzirii observate de la mijlocul secolului al XX-lea". Academiile naționale de știință au solicitat liderilor mondiali politici de reducere a emisiilor globale. 20.000 oameni de știință din întreaga lume, inclusiv laureați ai Premiului Nobel, au publicat anul acesta o ”atenționare către umanitate”. În curând va fi prea târziu să evităm o catastrofă, și timpul zboară. Pământul este în mâinile noastre prin activitatea noastră zilnică, și în cele ale instituțiilor guvernamentale. Ne distrugem singuri viitorul dacă nu renunțăm imediat la consumurile inutile. "Prin faptul că nu se ia în considerație creșterea populației, rolul economiilor poluante în creștere, și posibilitatea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, stimularea energiilor regenerabile, protejarea habitatului, restabilirea ecosistemelor, stoparea poluării, distrugerea biosistemului și limitarea speciilor străine invazive, biosfera noastră este în pericol," cu riscuri foarte mari de a se ajunge la un 'Armaghedon ecologic'. CUPRINS: Atmosfera Pământului - Scurgeri de atmosferă - Teren - Compoziție - Structura Pământului - Circulație - Importanța - Presiunea atmosferică - - Mecanism - - Atmosfera standard - - Presiunea medie a nivelului mării - - Variația altitudinii - - Variația locală - Meteorologia (Fizica norilor) - - Răcirea aerului până la punctul de rouă - Răcirea adiabatică: pachete în creștere de aer umed - - Ascendența frontală și ciclonică - - Ascendența convectivă - - Ascendența orografică - Răcirea non-adiabatică - - Adăugarea de umezeală în aer - - Suprasaturația - - Suprarăcirea - - Coliziune - coalescență - - Procesul Bergeron - - Coeziune și dizolvare Schimbări climatice - Terminologie - Cauze - Mecanisme de forțare - - Mecanisme interne de forțare - - Variabilitatea ocean-atmosferă - Viaţa - - Mecanisme externe de forțare - Variații orbitale - Variații solare - Vulcanism - Plăci tectonice - Influențe umane - Evidențe fizice - - Măsurători de temperatură și proxi-uri - - Dovezi istorice și arheologice - - Gheţarii - - Pierderea de gheață din Marea Arctică - - Vegetația - Resurse genetice forestiere - - Analiza polenului - - Acoperire de nori și precipitații - - Dendroclimatologia - - Mostre de gheață - - Animale - - Schimbarea nivelului mărilor - Efectul de seră - - Istorie - - Mecanism - - Gaze cu efect de seră - - Rolul schimbărilor climatice - Agricultura - - Impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii - Insectele dăunătoare și schimbările climatice - Bolile plantelor și schimbările climatice Încălzirea globală - Note - Schimbări de temperatură observate - - Tendințe regionale și fluctuații pe termen scurt - - Cei mai calzi ani față de tendința generală - Cauzele inițiale (forțe externe) - - Gaze cu efect de seră - Aerosoli și funingine - - Activitatea solară - - Variații ale orbitei Pământului - Reacții la schimbările climatice - Modele climatice - Efecte - - Efecte observate și așteptate asupra mediului - Vremea extremă - Nivelul mării creste - Sisteme ecologice - Efecte pe termen lung - Impacturi pe scară largă și abrupte - - Efectele asupra sistemelor sociale - Habitatul inundațiilor - Economie - Infrastructură - Răspunsuri - - Atenuarea - - Adaptarea - - Ingineria climatică Etica mediului - Categoriile lui Marshall - - Extensia libertariană - - Extensia ecologică - - Etica conservării - Teoriile umaniste Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing. (shrink)