In this article we argue that the social value of health research should be conceptualized as a function of both the expected benefits of the research and the priority that the beneficiaries deserve. People deserve greater priority the worse off they are. This conception of social value can be applied for at least two important purposes: in health research priority setting when research funders, policy-makers, or researchers decide between alternative research projects; and in evaluating the ethics of proposed research proposals (...) when research ethics committees assess whether the social value of the research is sufficient to justify the risks and burdens to research participants and others. In assessing how far a proposed research project will advance the interests of people who are more disadvantaged, research priority setters and RECs should examine the diseases that the research targets and the type of research. Just as certain diseases impose a greater burden on people who are more disadvantaged, so certain types of intervention and forms of research are more likely to benefit people who are more disadvantaged. We outline which populations are likely to be representative of the global worst off and identify what types of health research, and which disease categories, are priorities for these populations. (shrink)

Most people agree that inflicting unnecessary suffering upon animals is wrong. Many fewer people, including among ethicists, agree that painlessly killing animals is necessarily wrong. The most commonly cited reason is that death (without pain, fear, distress) is not bad for them in a way that matters morally, or not as significantly as it does for persons, who are self-conscious, make long-term plans and have preferences about their own future. Animals, at least those that are not persons, lack a morally (...) significant interest in continuing to live. At the same time, some argue that existence itself can be good, insofar as one’s life is worth living. For animals, a good life can offset a quick, if early, death. So, it seems to follow that breeding happy animals that will be (prematurely) killed can be a good thing overall. Insofar as slaughter and sale makes it economically sustainable to raise new ones, who would otherwise not exist, raising and killing animals for food who will have lives worth living is good overall. It benefits them as well as consumers, and makes the world better by adding to the sum of happiness. The process of raising and killing animals with positive welfare produces a sequence of replacement that maintains or increases overall welfare, all else being equal (assuming in particular no overall negative impact on the welfare of other parties). Call this the Replaceability Argument (RA) and the ensuing controversy the Replaceability Problem (RP). This is a problem at the crossroads of the ethics of killing, agricultural ethics, procreation ethics, and population ethics. (shrink)

If panpsychism is true, it suggests that consciousness pervades not only our brains and bodies but also the entire universe, prompting a reevaluation of our existential attitudes. Hence, panpsychism potentially fulfills psychological needs typically addressed by religious beliefs, such as a sense of belonging and purpose but also transcendence. The discussion is organized into two main areas: the implications of panpsychism for basic human existential needs, such as feelings of kinship, ommunication, and loneliness; and for greater existential questions relating to (...) mystical experiences including transcendent unity and alleviation of the fear of death. In conclusion panpsychism may provide a deeper meaning in life for some people but its broader impact depends on individual dispositions and the cultural context in which it is embedded. (shrink)

A survey of the similarities and differences between BFO and DOLCE, and of the mutual interactions between Nicola Guarino and Barry Smith.

This paper demonstrates the central role of the Socratic elenchus in the Sophist. In the first part, I defend the position that the Stranger describes the Socratic elenchus in the sixth division of the Sophist. In the second part, I show that the Socratic elenchus is actually used when the Stranger scrutinizes the accounts of being put forward by his predecessors. In the final part, I explain the function of the Socratic elenchus in the argument of the dialogue. By contrast (...) with standard scholarly interpretations, this way of reading the text provides all the puzzles about being (241c4–251a4) with a definite function in the dialogue. It also reveals that Plato’s methodology includes a plurality of method and is more continuous than what is often believed. (shrink)

Dominant views about the nature of health and disease in bioethics and the philosophy of medicine have presumed the existence of a fixed, stable, individual organism as the bearer of health and disease states, and as such, the appropriate target of medical therapy and ethical concern. However, recent developments in microbial biology, neuroscience, the philosophy of cognitive science, and social and personality psychology (Ickes...

A "free-market" approach to the genetic development of children may result in a homogenising. Parents may be inclined to choose according to models accepted by society. In this case, improving technologies will "will grant racism and homophobia an unprecedented efficacy." One concern about the obligation to produce the best child in a particular society is that social norms may be discriminatory, so that in the end, for example, most children will be boys, extremists and heterosexuals. The sequencing of the human (...) genome can help us in human evolution, to understand diseases for direct appropriate treatment, identify mutations that cause disease, and correct them. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.23389.67044. (shrink)

Teoreticienii au formulat un set de criterii fundamentale pe care orice teorie a gravitației ar trebui să le satisfacă, două pur teoretice și două care se bazează pe dovezi experimentale. Astfel, o teorie trebuie să fie: 1. completă (capabilă să analizeze din "primele principii" rezultatul oricărui experiment de interes); 2. auto-consistentă (predicția sa pentru rezultatul fiecărui experiment trebuie să fie unică); 3. relativistă (la limită când se neglijează gravitația în comparație cu alte interacțiuni fizice, legile non-gravitaționale ale fizicii trebuie să (...) se reducă la legile relativității speciale); 4. cu limita newtoniană corectă (în limitele câmpurilor gravitaționale slabe și ale mișcărilor lente, trebuie să reproducă legile lui Newton). DOI: 10.13140/RG.2.2.22012.90244. (shrink)

Sir Francis Galton a sistematizat aceste idei și practici, influențat de cartea Originea Speciilor a vărului lui, Charles Darwin, prin care mecanismele de selecție naturală au fost potențial zădărnicite de civilizația umană. El a afirmat că societatea umană, protejând pe cei defavorizați și slabi, era în contradicție cu selecția naturală , și numai prin schimbarea acestor politici sociale ar putea fi salvată societatea de la o "revenirea spre mediocritate", frază transformată de el ulterior în "regresia spre mediocritatea." Charles Davenport, un (...) om de știință din Statele Unite, a inițiat o mișcare eugenică mondială implementată în multe țări. DOI: 10.13140/RG.2.2.26514.40644. (shrink)

Les analystes sont dans le domaine des « connaissances ». L'activité de renseignement fait référence à la connaissance et les types de problèmes abordés sont des problèmes de connaissance. Nous avons donc besoin d'un concept de travail basé sur la connaissance. Nous avons besoin d'une compréhension de base de ce que nous savons et de la manière dont nous le savons, de ce que nous ne savons pas et même de ce qui peut être connu et de ce qui ne (...) peut pas être connu. L'analyse du renseignement implique de « transformer des faits disparates en conclusions concentrées. » DOI: 10.13140/RG.2.2.11223.91043. (shrink)

Interpretarea textelor lui Isaac Newton a suscitat numeroase controverse, până în zilele noastre. Una din cele mai aprinse dezbateri este legată de acțiunea între două corpuri aflate la distanță unul de celălalt (atracția gravitațională), și în ce măsură Newton a implicat pe Dumnezeu în acest caz. Practic, majoritatea lucrărilor discută patru tipuri de atracții gravitaționale în cazul corpurilor aflate la distanță: acțiunea la distanță directă ca proprietate intrinsecă a corpurilor în sens epicurian; acțiunea la distanță directă mediată divin, de Dumnezeu; (...) acțiunea la distanță mediată printr-un eter material; sau acțiunea la distanță mediată printr-un eter imaterial. DOI: 10.13140/RG.2.2.33372.03203. (shrink)

Newton a sugerat, în timp, mai multe tipuri de eter care ar putea media acțiunea la distanță. Dar, consecvent ideii sale că nu va născoci ipoteze care nu se bazează pe dovezi experimentale, nu a promovat niciodată aceste sugestii la nivelul unor ipoteze științifice. Trebuia să împace mecaniciștii, astfel încât a mers pe ideea unui eter din particule atât de fine încât masa e neglijabilă (practic, un eter imaterial). Mediul pe care Newton l-a introdus în Interogarea 21 constă din corpuri (...) materiale extrem de mici care sunt separate spațial, pe de o parte, și din principiul activ non-mecanic care produce și mediază forțele repulsive dintre aceste corpuri, pe de altă parte. DOI: 10.13140/RG.2.2.30606.72002. (shrink)

Depuis les années 1980, le génie génétique a été largement utilisé pour modifier génétiquement des organismes et des aliments. La pratique des tests génétiques prénataux identifie des gènes ou des marqueurs génétiques indésirables. Les parents peuvent choisir de poursuivre leur grossesse ou d'abandonner le bébé. Une fois le diagnostic génétique préimplantatoire réalisé, les parents potentiels peuvent choisir de recourir à la fécondation in vitro, puis de tester les cellules embryonnaires précoces pour identifier les embryons avec les gènes qu’ils préfèrent, ou (...) éviter. DOI: 10.13140/RG.2.2.17948.03202 . (shrink)

Paştele este cea mai importantă sărbătoare religioasă din anul liturgic creştin. Creştinii cred că Iisus a fost înviat după trei zile de la crucificarea sa. Multe denominaţii creştine celebrează învierea sa în Ziua de Paşti sau Duminica Paştelui (denumită şi Ziua Învierii sau Duminica Învierii), la două zile după Sfânta Vineri. Orice altă sărbătoare religioasă din calendarul ortodox, inclusiv Crăciunul, este mai puţin importantă faţă de celebrarea Învierii lui Iisus Hristos. Acest lucru se reflectă în bogate obiceiuri pascale în ţările (...) cu majoritate creștin ortodoxă. Noul Testament leagă Cina cea de taină şi crucificarea lui Iisus de Paştele evreiesc şi exodul din Egipt. Iisus s-a pregătit pe el însuşi şi pe discipolii săi pentru moartea sa în timpul Cinei, dând mesei de Paştele evreiesc un nou înţeles. El a identificat pâinea şi cupa de vin ca simbolizând corpul său care va fi sacrificat curând şi sângele său care urma să fie vărsat. Istorisirile Evanghelii, inclusiv mormântul gol și aparițiile lui Isus înviat adepților săi, au fost interpretate și analizate în diverse moduri, și au fost văzute diferit de povestirile istorice ale unui eveniment literal, ca o evidență corectă a experiențelor vizionare, ca pilde escatologice non-literale. Învierea lui Isus este credința creștină conform căreia Iisus Hristos a revenit în mod miraculos la viață în duminica următoare după vinerea în care a fost executat prin răstignire. Este principiul central al credinței creștine și al teologiei, și o parte a Crezului de la Niceea: “În a treia zi a înviat din nou, în conformitate cu Scripturile“. Creștinii, prin credința în puterea lui Dumnezeu, vor fi înviați spiritual cu Iisus, și sunt răscumpăraţi astfel încât pot să urmeze un nou mod de viață. Încă de la originile, Paștele a fost o perioadă de sărbătoare și ospăț și de multe jocuri tradiționale și obiceiuri, cum ar fi rostogolirea ouălor, ciocnirea ouălor, și decorarea acestora. În prezent Paștele este important din punct de vedere comercial, cu vânzările ridicate de felicitări și produse, cum ar fi ouăle de ciocolată de Paști, bomboanele sub formă de iepuraşi sau lumânări, și jeleuri-boabe, precum și alte alimente de Paște. Chiar şi mulți ne-creștinii sărbătoresc aceste aspecte ale Paştelui în timp ce evită aspectele religioase. CUPRINS: Paşti - Semnificaţia teologică a Paştelui - Stabilirea datei pentru Paşti - - Controverse privind data Paştelui - Primul Consiliu de la Niceea - Poziția în anul bisericesc - - Creștinismul occidental - - Creștinismul oriental - Sărbătorirea Paştelui - - Ţările occidentale - - Ţările orientale - Sărbătorirea Paştelui în lume - Veghea de Paşti - - Cea mai timpurie formă cunoscută de Veghe de Paști - - Creștinismul bizantin: ortodoxia răsăriteană și greco-catolicismul - - - Sâmbăta la prânz - Urări de Paşti - - Urări de Paşti în diferite limbi Istoria Paştelui - Istoricitatea și originea Învierii lui Isus - - Contextul istoric - - Noul Testament - - Analiza scolastică - - - Metafora Învierea lui Iisus - Evenimente conform Noului Testament - - Înmormântarea - Starea morţii lui Hristos în timpul celor 3 zile - Descoperirea mormântului - Apariţii ale învierii lui Isus - Tradiţii creştine - - Paştele - - Învierea și răscumpărarea - - Reprezentări ale Învierii - Semnificaţia teologică - Alte puncte de vedere religioase - - Gnostici - - Iudaismul - - Islam - - Credința Baha'i - Mormântul gol - - Acorduri și diferențe în Evanghelii - - Cele patru naraţiuni - Vinerea Luminată - - Creștinismul occidental - - Creștinismul oriental Tradiţii de Paşti - Obiceiuri de Paşti - - Ţările de limbă engleză - - - Irlanda - - - America de Nord și Caraibe - - Europa - - - Europa Centrală şi de Est - - - Italia - - - Olanda, Belgia, Franța şi Germania - - - Țările nordice - Ouăle de Paşti - - Istoria - - Tradiţii în Postul Mare - - Decorarea şi simbolismul - Iepurele de Paşti - Mielul de Paşti - - Originea - - De ce miel, de Paşte? Mâncarea - Cozonac - - Origini - - Reţeta - - - Ingrediente - - - Instrucţiuni - Drob de miel - - Ingrediente - - Mod de preparare - Pasca - - Surse biblice - - Semnificația religioasă - - Ingrediente - - - Ingrediente pentru reţetă - - Preparare - - - Mod de preparare pentru reţetă . (shrink)

Intuitively, collective nouns are pseudo-singular: a collection of things (a pair of people, a flock of birds, etc.) just is the things that make ‘it’ up. But certain facts about natural language seem to count against this view. In short, distributive predicates and numerals interact with collective nouns in ways that they seemingly shouldn’t if those nouns are pseudo-singular. We call this set of issues ‘the distribution problem’. To solve it, we propose a modification to cover-based semantics. On this semantics, (...) the interpretation of distributive predicates and numerals depends on a cover, where the choice of cover is strongly semantically constrained by the noun with which they interact. (shrink)

In the third edition of ‘Practical Ethics’ (2011), Peter Singer reexamines the so-called “replaceability argument,” according to which merely sentient beings, as opposed to persons (self-conscious and with a robust sense of time), are replaceable—it is in principle permissible to kill them provided that they live pleasant lives that they would not have had otherwise and that they be replaced by equally happy beings. On this view, existence is a benefit and death is not a harm. Singer’s challenge is to (...) avoid (i) the replaceability of persons while preserving the replaceability of merely sentient beings, (ii) the implication that parents are morally required to procreate if they can have happy children, and (iii) to do avoid these implications without having the proposed solution (the “debit view” of preferences) imply negative utilitarianism, or the conclusion that a nonsentient universe is better than any sentient universe. I review Singer’s changing views since 1975 and I argue that his attempt to avoid the replaceability of persons fails: either both non-persons and persons are replaceable or neither are. Singer can only avoid this conclusion by appealing to controversial metaethical claims (attitude-independent moral objectivism) and/or giving up on essential features of utilitarianism. (shrink)

În această lucrare analizez posibilitatea călătoriei în timp pe baza mai multor lucrări de specialitate, printre care cele ale lui Nicholas J.J. Smith ("Time Travel", The Stanford Encyclopedia of Philosophy”), William Grey (”Troubles with Time Travel”), Ulrich Meyer (”Explaining causal loops”), Simon Keller și Michael Nelson (”Presentists should believe in time-travel”), Frank Arntzenius și Tim Maudlin ("Time Travel and Modern Physics") și David Lewis (“The Paradoxes of Time Travel”). Lucrarea începe cu o Introducere în care fac o scurtă prezentare a (...) călătoriei în timp, și continuă cu o Istoria conceptului de călătorie în timp, prezentarea principalelor Aspecte fizice ale călătoriei în timp, inclusiv călătoria în timp în trecut în relativitatea generală și în fizica cuantică și călătoria în timp în viitor, apoi o prezentare a Paradoxul bunicului care este abordat în aproape toate lucrările de specialitate, urmat de o secțiune dedicată Filosofiei călătoriei în timp, și o secțiune în care analizez Buclele cauzale pentru călătoria în timp. Finalizez lucrarea cu Concluzii, în care expun opiniile personale privind călătoria în timp, și Bibliografia pe care se bazează lucrarea. (shrink)

Do scientific theories limit human knowledge? In other words, are there physical variables hidden by essence forever? We argue for negative answers and illustrate our point on chaotic classical dynamical systems. We emphasize parallels with quantum theory and conclude that the common real numbers are, de facto, the hidden variables of classical physics. Consequently, real numbers should not be considered as ``physically real" and classical mechanics, like quantum physics, is indeterministic.

Ontology as a branch of philosophy is the science of what is, of the kinds and structures of objects, properties, events, processes and relations in every area of reality. ‘Ontology’ is often used by philosophers as a synonym for ‘metaphysics’ (literally: ‘what comes after the Physics’), a term which was used by early students of Aristotle to refer to what Aristotle himself called ‘first philosophy’. The term ‘ontology’ (or ontologia) was itself coined in 1613, independently, by two philosophers, Rudolf Göckel (...) (Goclenius), in his Lexicon philosophicum and Jacob Lorhard (Lorhardus), in his Theatrum philosophicum. The first occurrence in English recorded by the OED appears in Bailey’s dictionary of 1721, which defines ontology as ‘an Account of being in the Abstract’. (shrink)

Peer commentary on: Goering, S., Klein, E., Dougherty, D. D., & Widge, A. S. (2017). Staying in the loop: Relational agency and identity in next-generation DBS for psychiatry. AJOB Neuroscience, 8(2), 59-70.

The paper aims at analyzing the inner development of self-identity from its pre-reflective level to the full awareness one. The recent findings of neurosciences and cognitive studies suggest focusing attention on the complex relation between self as consciousness and self as subjectivity, both with regard to their interdependency and to their reference to a shared context. Phenomenology, thanks to the careful consideration of the issues regarding the constitution of mental life articulated by its classic researches and current inquires, offers a (...) valuable opportunity to set the scientific outcomes in an authentically philosophical perspective. (shrink)

O introducere în lumea electricității și a magnetismului, explicată în principal fenomenologic, cu ajutorul unui aparat matematic minimal, și cu exemple și aplicații din viața reală. O prezentare compactă, clară și precisă a unui domeniu care reprezintă o parte importantă a vieții noastre. Cartea acoperă toate subiectele introductive standard, respectiv electrostatica (forțe electrice, sarcini electrice, conservarea sarcinii, legea lui Coulomb, conductori și izolatori (rezistența electrică și conductanța electrică), semiconductori, superconductori, polarizarea (dielectrici), câmpul electric, potențialul electric, stocarea energiei electrice), curentul electric (...) (circulația sarcinilor, surse de tensiune, rezistența electrică, legea lui Ohm, curent continuu și curent alternativ, conversia de la CA la CC (redresoare), electroni într-un circuit electric, puterea electrică), magnetismul (forțe magnetice, poli magnetici, câmpuri magnetice, domenii magnetice, legea Biot–Savart și legea lui Ampère, electromagneți, forța Lorentz și forța Laplace, contoare electrice, motoare electrice, câmpul magnetic al Pământului, radiații cosmice), inducția electromagnetică (electromagnetism, legea lui Faraday (a inducției), generatoare de CA (alternatoare), centrale electrice (generarea electricității), hidrocentralele Porţile de Fier, turbogeneratoare, generatoare magnetohidrodinamice, transformatoare, autoinducția, transmisia energiei electrice, câmpul electromagnetic, unde electromagnetice). (shrink)

Despite intensive exegetical work, Plato’s description of dialectic in the Sophist still raises many questions. Through a close reading of this passage that contextualizes it in the general organisation of the Sophist, this paper provides answers to these questions. After presenting the difficult text, I contend that the “vowel-kinds” are necessary conditions for the blending of kinds. Then, I interpret the “cause of divisions” mentioned by the Stranger as the kinds responsible of the dichotomous division in the first half of (...) the dialogue. In the next part, I show that 235d5-e2 does not describe a procedure of “meta-divison” as some commentators have it, but that it describes the method of division itself. Finally, I connect the difficulty and the obscurity of the passage to the fact that dialectic is the supreme science and I explain why dialectic is the science of free men. (shrink)

The claim that the observation of a violation of a Bell inequality leads to an alleged alternative between nonlocality and non-realism is annoying because of the vagueness of the second term.

Metodologia, în analiza intelligence, constă din metodele folosite pentru a lua decizii despre amenințări, în special în cadrul disciplinei de analiză a informațiilor. Teoria prismatică a lui Robert Flood, denumită de alții drept pluralism metodologic, folosește metafora pentru a descrie gândirea creativă și de transformare, respectiv o prismă care descompune lumina în culorile sale componente prin dubla refracție. Tehnicile analitice structurale sunt folosite pentru a provoca judecata, la identificarea mentalităților, depășirea prejudecăților, stimularea creativității și gestionarea incertitudinii.

It is usual to identify initial conditions of classical dynamical systems with mathematical real numbers. However, almost all real numbers contain an infinite amount of information. I argue that a finite volume of space can’t contain more than a finite amount of information, hence that the mathematical real numbers are not physically relevant. Moreover, a better terminology for the so-called real numbers is “random numbers”, as their series of bits are truly random. I propose an alternative classical mechanics, which is (...) empirically equivalent to classical mechanics, but uses only finite-information numbers. This alternative classical mechanics is non-deterministic, despite the use of deterministic equations, in a way similar to quantum theory. Interestingly, both alternative classical mechanics and quantum theories can be supplemented by additional variables in such a way that the supplemented theory is deterministic. Most physicists straightforwardly supplement classical theory with real numbers to which they attribute physical existence, while most physicists reject Bohmian mechanics as supplemented quantum theory, arguing that Bohmian positions have no physical reality. (shrink)

Întregul corp de lucrări al lui Platon a supraviețuit intact până în zilele noastre, influențând decisiv cultura occidentală. Pentru Platon, dialogul este singurul instrument capabil să evidențieze caracterul de cercetare al filosofiei, elementul cheie al gândirii sale. Cu siguranță cuvântul scris este mai precis și mai aprofundat decât cel oral, dar discursul oral permite un schimb imediat de opinii asupra subiectului în discuție. Protagonistul principal al dialogurilor este Socrate, cu excepția ultimelor dialoguri unde acestuia i se atribuie un rol secundar, (...) dispărând complet cu totul în Legi și Epinomis. Dialogurile platonice au fost grupate de foarte mulți comentatori în diferite clasificări. După unii, o clasificare ar fi cronologică: primele dialoguri ar fi caracterizate de influența puternică a lui Socrate, cele de maturitate în care ar fi dezvoltat teoria ideilor, și ultima perioadă în care a simțit nevoia de a-și apere propria concepție de atacurile la adresa filozofiei sale, realizând o profundă autocritică a teoriei ideilor. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.16491.41767. (shrink)

The picture of moral development defended by followers of Aristotle takes moral cultivation to be like playing a harp; one gets to be good by actually spending time playing a real instrument. On this view, we cultivate a virtue by doing the actions associated with that virtue. I argue that this picture is inadequate and must be supplemented by imaginative techniques. One can, and sometimes must, cultivate virtue without actually performing the associated actions. Drawing on strands in Buddhist philosophy, I (...) explain several methods of moral development that rely on imagination and visualization rather than overt action. These techniques are essential in cases where cultivating virtue the way one practices the harp is impossible. In particular, I focus on single-event virtues, first-time virtuous acts, and morally dangerous situations. (shrink)

Sir Francis Galton a systématisé les idées et pratiques de l'eugenisme, influencées par le livre L'origine des espèces de son cousin, Charles Darwin, par lesquelles les mécanismes de sélection naturels étaient potentiellement déjoués par la civilisation humaine. Il a affirmé que la société humaine, protégeant les plus défavorisés et les plus faibles, était en contradiction avec la sélection naturelle, et que seule une modification de ces politiques sociales permettrait à la société d'être sauvée d'un « retour à la médiocrité », (...) une phrase transformée plus tard en « régression vers la médiocrité ». DOI: 10.13140/RG.2.2.23287.27041. (shrink)

Most physics theories are deterministic, with the notable exception of quantum mechanics which, however, comes plagued by the so-called measurement problem. This state of affairs might well be due to the inability of standard mathematics to “speak” of indeterminism, its inability to present us a worldview in which new information is created as time passes. In such a case, scientific determinism would only be an illusion due to the timeless mathematical language scientists use. To investigate this possibility it is necessary (...) to develop an alternative mathematical language that is both powerful enough to allow scientists to compute predictions and compatible with indeterminism and the passage of time. We suggest that intuitionistic mathematics provides such a language and we illustrate it in simple terms. (shrink)

Solaris este un roman filozofic de ficțiune din 1961 al scriitorului polonez Stanisław Lem. Cartea se axează pe temele naturii memoriei umane, experienței și inadvertenței comunicării între speciile umane și non-umane. În cercetarea și examinarea suprafeței oceanice a planetei Solaris de la o stație de cercetări, oamenii de știință umani, la rândul lor, sunt aparent studiați de planeta în sine, care sondează și examinează gândurile ființelor umane care o analizează. Solaris are capacitatea de a le scoate la suprafață preocupările secrete, (...) preocupările vinovate, într-o formă materială, astfel încât fiecare om de știință se confruntă personal cu acestea. (shrink)

Peer commentary on: Blumenthal-Barby, J. S. (2016). Biases and heuristics in decision making and their impact on autonomy. The American Journal of Bioethics, 16(5), 5-15.

Is suffering really bad? The late Derek Parfit argued that we all have reasons to want to avoid future agony and that suffering is in itself bad both for the one who suffers and impersonally. Nietzsche denied that suffering was intrinsically bad and that its value could even be impersonal. This paper has two aims. It argues against what I call ‘Realism about the Value of Suffering’ by drawing from a broadly Nietzschean debunking of our evaluative attitudes, showing that a (...) recently influential response to the debunking challenge (the appeal to phenomenal introspection) fails. It also argues that a Nietzschean approach is well suited to support the challenge and is bolstered by the empirical literature. As strangers to ourselves, we cannot know whether suffering is really intrinsically bad for us. (shrink)

World food production is facing exorbitant challenges like climate change, use of resources, population growth, and dietary changes. These, in turn, raise major ethical and political questions, such as how to uphold the right to adequate nutrition, or the right to enact a gastronomic culture and to preserve the conditions to do so. Proposals for utopic solutions vary from vertical farming and lab meat to diets filled with the most fanciful insects and seaweeds. Common to all proposals is a polarized (...) understanding of food and diets, famously captured by Warren Belasco in the contraposition between technological fixes and anthropological fixes. According to the first, technology will deliver clean, just, pleasurable, affordable food; future generations will not need to adjust much of their dietary cultures. According to the second, future generations should dramatically change their dietary habits (what they eat and how they eat it) to achieve a sustainable diet. The two fixes found remarkably distinct perspectives over dietary politics and the ethics of food production and consumption. In this paper we argue that such polarized thinking rests on a misrepresentation of the ontological status of food, which in turn affects the underlying ethical and political issues. Food is a socially constructed object that draws in specific ways on habits, norms, traditions, geographical, and climatic conditions. Although this thesis seems somewhat obvious, its consequences on the ethical and political perspectives on the future of food have not been derived properly. After introducing the issue at stake (¤1), we point out the polarities that characterize food utopias (¤2) and their ontological faults (¤3). We hence suggest that a socio-ontological analysis of food can better deliver the principles for a foundation of food utopias (¤4). (shrink)

Animals who live in cities must coexist with us. They are, as a result, entitled to the conditions of their flourishing. This article argues that, as the boundaries of cities and urban areas expand, the boundaries of our conception of captivity should expand too. Urbanization can undermine animals’ freedoms, hence their ability to live good lives. I draw the implications of an account of “pervasive captivity” against the background of the Capabilities Approach. I construe captivity, including that of urban animals, (...) as affecting a range of animal capabilities, understood as freedoms, and I address some tensions within Nussbaum’s treatment of human-animal conflicts. Using the Capabilities Approach as a guide, I will attempt to motivate a convergence between habitat preservation in urbanized environments, urban design guided by justice, and the individual freedoms of animals. (shrink)

The empirical study of belief is emerging at a rapid clip, uniting work from all corners of cognitive science. Reliance on belief in understanding and predicting behavior is widespread. Examples can be found, inter alia, in the placebo, attribution theory, theory of mind, and comparative psychological literatures. Research on belief also provides evidence for robust generalizations, including about how we fix, store, and change our beliefs. Evidence supports the existence of a Spinozan system of belief fixation: one that is automatic (...) and independent of belief rejection. Independent research supports the existence of a system of fragmented belief storage: one that relies on large numbers of causally isolated, context-sensitive stores of belief in memory. Finally, empirical and observational data support at least two systems of belief change. One system adheres, mostly, to epistemological norms of updating; the other, the psychological immune system, functions to guard our most centrally held beliefs from potential inconsistency with newly formed beliefs. Refining our under- standing of these systems can shed light on pressing real-world issues, such as how fake news, propaganda, and brainwashing exploit our psychology of belief, and how best to construct our modern informational world. (shrink)

În acest eseu evidențiez principalele aspecte psihologice și filosofice desprinse din filmul Solaris regizat de Andrei Tarkovski, precum și tehnicile cinematografice utilizate de regizor pentru a-și transmite mesajele spectatorului. În ”Introducere” prezint pe scurt elementele relevante din biografia lui Tarkovski și o prezentare generală a romanului Solaris a lui Stanislav Lem și filmul Solaris în regia lui Andrei Tarkovsky. În ”Tehnica cinematografică” vorbesc despre ritmul specific al scenelor, mișcarea radicală declanșată de Tarkovsky în cinematografia modernă, rolul elementelor simbolice și iconice, (...) , și afinitățile cu zona fantastică a literaturii ruse. În ”Aspecte psihologice” analizez problema comunicării într-o societate umană a viitorului considerată de Tarkovsky ca rigidă, obsesia casei, și evoluția personală a lui Kris, Hari, și a relațiilor dintre ei. În ”Aspecte filosofice” se analizează filmul prin prisma filosofiei minții (dualismul cartezian, reducționismul și funcționalismul), a problemei identității personale, a teoriei spațiilor heterotopice dezvoltată de Michel Foucault, și interpretările semantice care se pot deduce din film. De asemenea, se analizează problema identității personale prin prisma filosofiei lui Locke. ”Concluziile” expun ideile generale rezultate din acest eseu, respectiv că Tentativele omului de a clasifica și de a păstra forme de interacțiune cu entități necunoscute vor fi întotdeauna condamnate la eșec și vor reflecta o greșeală majoră în lumea panoptică în care trăim. În acest cadru de analiză a filosofiei minții, funcționalismul pare a fi cel mai intuitiv. Solaris este, totuși, un film care începe ca o căutare a răspunsurilor și ajunge să ofere aceste răspunsuri împreună cu o serie de întrebări cu totul diferite. (shrink)

În acest articol încerc să argumentez opinia că, așa cum este definită eugenia, este foarte dificil de făcut o diferențiere clară între știință (medicină, ingineria genetică) și eugenie. Și de stabilit o linie peste care ingineria genetică nu ar trebui să treacă, conform unor norme morale, juridice și religioase. Atâta timp cât acceptăm ajutorul geneticii în găsirea unor modalități de combatere a cancerului, diabetului sau HIV, acceptăm în mod implicit și eugenia pozitivă, conform definiției actuale. Și atâta timp cât acceptăm (...) screening-ul genetic, și intervenții asupra fătului nenăscut, sau avortul, acceptăm în mod implicit și eugenia negativă. În plus, la nivel de guverne, deși oficial eugenia este repudiată, ea a fost legalizată în foarte multe țări până de curând, și încă mai este acceptată și legalizată, chiar dacă în forme mai subtile, și în prezent. În Introducere definesc termenul și modurile de clasificare. Urmează Istoria eugeniei pornind din perioada antică, introducerea eugeniei de Francis Galton, practica eugeniei ca politică de stat în diverse țări, și eugenia actuală (eugenia liberală). Analizez apoi diverse probleme ridicate de Etica eugeniei liberale, și am dezvoltat o secțiune aparte pentru Viitorul eugeniei, cu accent pe proiectul genomului uman. În final, în secțiunea Concluzii expun opiniile personale cu privire la practica actuală a eugeniei. Am folosit ca surse principale de investigație articolele lui Kenneth M. Ludmerer, ”American Geneticists and the Eugenics Movement: 1905-1935”, Kathy J. Cooke, ”Duty or Dream? Edwin G. Conklin's Critique of Eugenics and Support for American Individualism”, Jonathan Anomaly, ”Defending Eugenics”, John R. Harding Jr. ”Beyond Abortion: Human Genetics and the New Eugenics”, Michael Boulter, ”Bloomsbury Scientists”, Chapter Title: The rise of eugenics, 1901–14, Michael Ruse and Edward O. Wilson, ”Moral Philosophy as Applied Science” și Goering, Sara, "Eugenics". (shrink)

It’s natural to think of acts of solidarity as being public acts that aim at good outcomes, particularly at social change. I argue that not all acts of solidarity fit this mold - acts of what I call ‘private solidarity’ are not public and do not aim at producing social change. After describing paradigmatic cases of private solidarity, I defend an account of why such acts are themselves morally virtuous and what role they can have in moral development.

In the biomedical context, policy makers face a large amount of potentially discordant evidence from different sources. This prompts the question of how this evidence should be aggregated in the interests of best-informed policy recommendations. The starting point of our discussion is Hunter and Williams’ recent work on an automated aggregation method for medical evidence. Our negative claim is that it is far from clear what the relevant criteria for evaluating an evidence aggregator of this sort are. What is the (...) appropriate balance between explicitly coded algorithms and implicit reasoning involved, for instance, in the packaging of input evidence? In short: What is the optimal degree of ‘automation’? On the positive side: We propose the ability to perform an adequate robustness analysis as the focal criterion, primarily because it directs efforts to what is most important, namely, the structure of the algorithm and the appropriate extent of automation. Moreover, where there are resource constraints on the aggregation process, one must also consider what balance between volume of evidence and accuracy in the treatment of individual evidence best facilitates inference. There is no prerogative to aggregate the total evidence available if this would in fact reduce overall accuracy. (shrink)

Republica a fost scrisă aproximativ între 380 și 370 î.e.n. Titlul Republica este derivat din latină, fiind atribuit lui Cicero, care a numit cartea De re publica (Despre treburile publice), sau chiar ca De republica, creând astfel confuzie în ceea ce privește adevărata ei semnificație. Republica este considerată parte integrantă a genului literar utopic. Al doilea titlu, Peri dikaiou (περὶ δικαίου, Despre justiție), este posibil să fi fost inclus ulterior. Tema centrală a cărții este dreptatea, argumentată cu ajutorul mai multor (...) teorii platonice, inclusiv mitul alegoric al peșterii, doctrina ideilor, dialectica, teoria sufletului și proiectul unui oraș ideal. Republica este considerată de mulți academicieni drept cel mai mare text filosofic scris vreodată, fiind cartea cea mai studiată în universitățile de top. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.27973.32481. (shrink)

In a world that is overflowing with journals and other outlets for scientific publication, the appearance of any new periodical requires some justification. There are already more journals than we can read and more conferences than we can attend. In the case of applied Ontology, we believe that the creation of anew journal not only is completely justifiable, it is downright exciting. For too long, workers in computer science have assumed that content comes for free. “Theory” in computer science has (...) always meant the theory of processes and of computation. We measure the complexity of computer programs in terms of how long it takes machines to execute them, not in terms of how long it takes people to understand and to represent the data on which those programs might operate. We typically describe computer code in terms of algorithms that operate on formal parameters, often without pausing to discuss where the data that might satisfy those parameters come from. This journal was founded on the premise that workers in computer science, informatics, and information science are overdue in paying as much attention to contents as they do to algorithms. (shrink)

This article provides a philosophical response to the need for truth-telling about colonial history, focussing on the Australian context. The response consists in inviting philosophers and the public to engage in social-justice practices specified by a model called Distributed Truth-Telling (DTT), which integrates the historiography of injustices affecting Indigenous peoples with insights from social philosophy and cultural evolution theory. By contrast to official and large-scale truth commissions, distributed truth-telling is a set of non-elitist practices that weave three components: first, multisite, (...) multiformat, and multiscale inquiries into injustices; second, remedial imaginings and reasoning about moral repair and reconciliated futures; and finally, emotions suitable for motivating agents to cooperatively plan and implement moral revolutions. Distributed truth-telling can entrench virtuous feedback loops that contribute to moral revolutions. However, vicious feedback loops associated with collective denial and biases can impair distributed truth- telling and thwart moral revolutions. (shrink)

"Rubén Sierra: una filosofía ocasionalista" explora la relación de este filósofo colombiano con algunos rasgos del ocasionalismo: la búsqueda de matices más que de generalidades; el uso de un lenguaje común para referirse a las circunstancias; la expectativa de cambio de las situaciones indeseadas a partir de la denuncia y la apertura a la refutación.

This article defends a relational account of personhood. I argue that the structure of personhood consists of dyadic relations between persons who can wrong or be wronged by one another, even if some of them lack moral competence. I draw on recent work on directed duties to outline the structure of moral communities of persons. The upshot is that we can construct an inclusive theory of personhood that can accommodate nonhuman persons based on shared community membership. I argue that, once (...) we unpack the internal relation between directed duties, moral status, and flourishing, relations can ground personhood and include nonhuman animals. (shrink)

We present in this paper a novel ontological theory of events whose central tenet is the Aristotelian distinction between the object that changes and the actual subject of change, which is what we call an individual quality. While in the Kimian tradition events are individuated by a triple ⟨ o, P, t ⟩, where o is an object, P a property, and t an interval of time, for us the simplest events are qualitative changes, individuated by a triple ⟨ o, (...) q, t ⟩, where q is an individual quality inhering in o or in one of its parts. Detaching the individuation of events from the property they exemplify results in a fine-grained theory that keeps metaphysics and semantics clearly separate, and lies between the multiplicative and the unitarian approaches. We discuss then the way language refers to events, observing that, in most cases, event descriptions refer to complex, cognitively relevant clusters of co-occurring qualitative changes, which exhibit a synchronic structure depending on the way they are described. Contra Bennett, who famously argued that the semantics of event names ultimately depends on “local context and unprincipled intuitions”, we show how the lexicon provides systematic principles for individuating such clusters and classifying them into kinds. Finally, we address some open challenges in the semantics of locative and manner modifiers. (shrink)