English law is unambiguous that legal personality, and with it all legal rights and protections, is assigned at birth. This rule is regarded as a bright line that is easily and consistently applied. The time has come, however, for the rule to be revisited. This article demonstrates that advances in fetal surgery and (anticipated) artificial wombs do not marry with traditional conceptions of birth and being alive in law. These technologies introduce the possibility of ex utero gestation, and/or temporary existence (...) ex utero, and consequently developing human beings that are novel to the law. Importantly, therefore, the concepts of birth and born alive no longer distinguish between human beings deserving of legal protection in the way originally intended. Thus, there is a need for reform, for a new approach to determining the legal significance of birth and what being legally alive actually encompasses. Investigating the law of birth is of crucial importance, because of the implications of affording or denying the subjects of new reproductive technologies rights and protections. A determination of the legal status of the subject of fetal surgery or an artificial womb will determine what can and cannot be done to each entity. Moreover, the status afforded to these entities will drastically impact on the freedoms of pregnant women. (shrink)

We discuss the evolutionary transition from animals with limited experiencing to animals with unlimited experiencing and basic consciousness. This transition was, we suggest, intimately linked with the evolution of associative learning and with flexible reward systems based on, and modifiable by, learning. During associative learning, new pathways relating stimuli and effects are formed within a highly integrated and continuously active nervous system. We argue that the memory traces left by such new stimulus-effect relations form dynamic, flexible, and varied global sensory (...) states, which we call categorizing sensory states . These CSSs acquired a function: they came to act as internal “evaluators” and led to positive and negative reinforcement of new behavior. They are therefore the simplest, distinct, first-person motivational states that an animal can have. They constitute what we call basic consciousness, and are the hallmark of animals that can experience. Since associative learning has been found in many invertebrate taxa that first appeared during the Cambrian era, we propose that the processes underlying basic consciousness are phylogenetically ancient, and that their emergence may have fueled the Cambrian explosion. (shrink)

The Exclusion Problem for mental causation suggests that there is a tension between the claim that the mental causes physical effects, and the claim that the mental does not overdetermine its physical effects. In response, Karen Bennett puts forward an extra necessary condition for overdetermination : if one candidate cause were to occur but the other were not to occur, the effect would still occur. She thus denies one of the assumptions of EP, the assumption that if an effect has (...) two sufficient causes, it is overdetermined. If sound, her argument does two things: it solves EP, and it shows how to use counterfactuals in order to make the notion of overdetermination precise. However, the argument is not sound. (shrink)

Over the past two decades, Ginsburg and Jablonka have developed a novel approach to studying the evolutionary origins of consciousness: the Unlimited Associative Learning framework. The central idea is that there is a distinctive type of learning that can serve as a transition marker for the evolutionary transition from non-conscious to conscious life. The goal of this paper is to stimulate discussion of the framework by providing a primer on its key claims and a clear statement of its main empirical (...) predictions. (shrink)

This is a response to the nine commentaries on our target article “Unlimited Associative Learning: A primer and some predictions”. Our responses are organized by theme rather than by author. We present a minimal functional architecture for Unlimited Associative Learning that aims to tie to together the list of capacities presented in the target article. We explain why we discount higher-order thought theories of consciousness. We respond to the criticism that we have overplayed the importance of learning and underplayed the (...) importance of spatial modelling. We decline the invitation to add a negative marker to our proposed positive marker so as to rule out consciousness in plants, but we nonetheless maintain that there is no positive evidence of consciousness in plants. We close by discussing how UAL relates to development and to its material substrate. (shrink)

The article concerns the topic of the meaning of life in the Philosophy of Loyalty of Josiah Royce.

This editorial introduces the Journal of Consciousness Studies special issue on "Animal Consciousness". The 15 contributors and co-editors answer the question "How should we study animal consciousness scientifically?" in 500 words or fewer.

We respond to a Letter to the Editor regarding "Principlism and contemporary ethical considerations for providers of transgender health care." We address criticisms by Castle & Klein (2024) of blatant fatphobia related to the ethical elements concerning BMI restrictions for gender-affirming surgery. Our response corrects several mischaracterizations of the article and clarifies our position. My co-authors and I remain focused on advocating for patient-centered, ethically sound, evidence-based, and equitable healthcare policies.

Background: Transgender health care is a subject of much debate among clinicians, political commentators, and policy-makers. While the World Professional Association of Transgender Health (WPATH) Standards of Care (SOC) establish clinical standards, these standards contain implied ethics but lack explicit focused discussion of ethical considerations in providing care. An ethics chapter in the SOC would enhance clinical guidelines. Aims: We aim to provide a valuable guide for healthcare professionals, and anyone interested in the ethical aspects of clinical support for gender (...) diverse and transgender people of all ages. Recognizing that the WPATH is a global association, we address broad challenges. We offer a reflection on general ethical principles, providing conceptual tools for healthcare providers, patients, and families to navigate the specific challenges they might encounter in transgender health care, in line with WPATH’s worldwide mission and scope. Method: This article employs a descriptive analysis, and our framework of reference is the four principles of biomedical ethics: respect for autonomy, beneficence, nonmaleficence, and justice. Results: The article presents a discussion on the four ethical principles as applied to transgender health care. We address issues such as respect for patient autonomy in decision-making, the role of beneficence and nonmaleficence in clinical interventions, and the importance of justice in equitable treatment and access to care. Some of the ethical concerns we address in this article pertain to the current sociopolitical climate, where there has been increasing legal interference, internationally, for transgender and nonbinary people, particularly youth, seeking medical care. Discussion: We highlight the interplay between ethical principles and clinical practice, underscoring the need for ethical guidance in addressing the diverse challenges faced by healthcare providers and patients in transgender health care. We advocate for continuous refinement of ethical thinking to ensure that transgender health care is not only medically effective but also ethically sound. (shrink)

From the local level to international politics, deliberation helps to increase mutual understanding and trust, in order to arrive at political decisions of high epistemic value and legitimacy. This book gives deliberation a dynamic dimension, analysing how levels of deliberation rise and fall in group discussions, and introducing the concept of 'deliberative transformative moments' and how they can be applied to deeply divided societies, where deliberation is most needed but also most difficult to work. Discussions between ex-guerrillas and ex-paramilitaries in (...) Colombia, Serbs and Bosnjaks in Bosnia-Herzegovina, and police officers and locals in Brazilian favelas are used as case studies, with participants addressing how peace can be attained in their countries. Allowing access to the records and transcripts of the discussions opens an opportunity for practitioners of conflict resolution to apply this research to their work in trouble spots of the world, creating a link between the theory and practice of deliberation. (shrink)

In group discussions of any kind there tends to be an up and down in the level of deliberation. To capture this dynamic we coined the concept of Deliberative Transformative Moments (DTM). In deeply divided societies deliberation is particularly important in order to arrive at peace and stability, but deliberation is also very difficult to be attained. Therefore, we wanted to learn about the conditions that in group discussions across the deep divisions of such societies help deliberation. We organized such (...) group discussions between ex-guerrillas and ex-paramilitaries in Colombia, Serbs and Bosnjaks in Srebrenica, and poor residents and local police officers in the favelas (slums) of Brazil. We could identify factors that help to transform discussions from low to high deliberation and risk transformations in the opposite direction. We could also identify factors that help to keep a discussion at a high level of deliberation, and, in a next step, we could determine to what extent long sequences of deliberation had a positive impact on the outcomes of the discussions. Finally, we show how our research results can have a long term effect if it is used in schools of such deeply divided societies. (shrink)

In this essay, we discuss Simona Ginsburg and Eva Jablonka’s The Evolution of the Sensitive Soul from an interdisciplinary perspective. Constituting perhaps the longest treatise on the evolution of consciousness, Ginsburg and Jablonka unite their expertise in neuroscience and biology to develop a beautifully Darwinian account of the dawning of subjective experience. Though it would be impossible to cover all its content in a short book review, here we provide a critical evaluation of their two key ideas—the role of (...) Unlimited Associative Learning in the evolution of, and detection of, consciousness and a metaphysical claim about consciousness as a mode of being—in a manner that will hopefully overcome some of the initial resistance of potential readers to tackle a book of this length. (shrink)

Recently, I argued that human subjects in artificial wombs (AWs) “share the same moral status as newborns” and so, deserve the same treatment and protections as newborns. This thesis rests on two claims: (A) “Subjects of partial ectogenesis—those that develop in utero for at time before being transferred to AWs—are newborns,” and (B) “Subjects of complete ectogenesis—those who develop in AWs entirely—share the same moral status as newborns.” In response, Elizabeth Chloe Romanis argued that the subject in an AW is (...) “a unique human entity…rather than a fetus or a newborn.” She provides four lines of response to my essay. First, she argues that I have “misconstrued” what birth is. Once we correct that error, it becomes clear that subjects of partial ectogenesis have not been born. Second, she argues that my claims imply that non-implanted embryos (existing in vivo) “would also be ‘born.’” But that is absurd. Third, she claims I fail to “meaningfully respond” to distinctions she draws between subjects of ectogenesis and neonates. Finally, she criticizes my essay for focusing on subjects of AWs rather than focusing on pregnant persons (who should be at the “centre” of debates over AWs). I respond to each of these charges. In doing so, I reaffirm that (contra Romanis) some subjects of ectogenesis are newborns and all subjects of ectogenesis—even those that have not been born—share the same moral status as newborns. (shrink)

Recently, I argued that human subjects in artificial wombs ‘share the same moral status as newborns’ and so, deserve the same treatment and protections as newborns. This thesis rests on two claims: subjects of partial ectogenesis—those that develop in utero for at time before being transferred to AWs—are newborns and subjects of complete ectogenesis—those who develop in AWs entirely—share the same moral status as newborns. In response, Elizabeth Chloe Romanis argued that the subject in an AW is ‘a unique human (...) entity…rather than a fetus or a newborn’. She provides four lines of response to my essay. First, she argues that I have ‘misconstrued’ what birth is. Once we correct that error, it becomes clear that subjects of partial ectogenesis have not been born. Second, she argues that my claims imply that non-implanted embryos ‘would also be “born”’. But that is absurd. Third, she claims I fail to ‘meaningfully respond’ to distinctions she draws between subjects of ectogenesis and neonates. Finally, she criticises my essay for focusing on subjects of AWs rather than focusing on pregnant persons. I respond to each of these charges. In doing so, I reaffirm that some subjects of ectogenesis are newborns and all subjects of ectogenesis—even those that have not been born—share the same moral status as newborns. (shrink)

The early 21st century has witnessed a significant rise in extreme nationalism, racism, and xenophobia, deeply affecting the rights of minorities such as the Roma, who have historically faced systemic discrimination and racism. Given that many political leaders who downplay minority rights often engage in populist discourse, a debate has emerged about the relationship between populism and minority rights. While many scholars argue that populism inherently undermines liberal principles like the protection of minorities, the question remains whether populism is necessarily (...) anti-pluralist and anti-minority. What about the case of left-wing populism? Furthermore, why is the relationship between anti-populism and minorities often overlooked? In this article, we examine the relationship between populism, anti-populism, and minorities through the case of two different governmental discourses in crisis-ridden Greece. Specifically, we focus on the governmental political discourse and policies of the populist SYRIZA (2015-2019) and the anti-populist ND (2019-2023) on Roma, with the aim of showing that populism is not necessarily anti-pluralist, while anti-populism is not always pluralist, as both phenomena can follow inclusionary or exclusionary logics. (shrink)

Romanis has written another interesting and important paper on reproductive ethics entitled assisted gestative technologies.1 In this short commentary, I continue the discussion on the question of who should have access to AGTs. This commentary should not be understood as a critical reply but as a friendly extension of one of the paper’s themes. I am not trying to solve the question of who should have access to these technologies but I put forth some groundwork for future work. Romanis calls (...) AGTs new technologies that allow people to undertake gestation involving technological intervention—or to have another person or a device perform the reproductive and gestational labour on their behalf. People using AGTs might or might not use their own genetic material for reproduction. Romanis argues that these AGTs—such as uterus transplantation or artificial wombs—collectively raise ethical, legal and social issues that are distinct for example from assisted conception. One important question related to AGTs is who should have access to such technologies. This is crucial especially …. (shrink)

Simona Ginsburg & Eva Jablonka (G&J), in _The Evolution of the Sensitive Soul (2019)_, explore the nature and status of the mind and subjective experiences from an evolutionary perspective. They raise a fundamental question about ‘the origin of animal consciousness during evolution’ (pg.1). The book begins by tracing the roots of consciousness studies from the Aristotelian perspective on the sensitive soul, referring to the dynamics of the living organization, percepts, and feelings. They use “subjective experiencing” to refer to both (...) sentience and consciousness. They argue that to have an evolutionary account of subjective experiences, we need to develop an understanding of minimal consciousness or a marker like unlimited associative learning (UAL) indicating subjective experiences. In the book, the origin of life is marked by the evolution of goal-directed systems where the system can manifest unlimited heredity. They state that all the questions about the origin of minimal consciousness deal with ‘the emergence of new types of goal-directed systems’ (p.1). (shrink)

Subjects of ectogenesis—human beings that are developing in artificial wombs (AWs)—share the same moral status as newborns. To demonstrate this, I defend two claims. First, subjects of partial ectogenesis—those that develop in utero for a time before being transferred to AWs—are newborns (in the full sense of the word). Second, subjects of complete ectogenesis—those who develop in AWs entirely—share the same moral status as newborns. To defend the first claim, I rely on Elizabeth Chloe Romanis’s distinctions between fetuses, newborns and (...) subjects of ectogenesis. For Romanis, the subject of partial ectogenesis ‘is neither a fetus nor a baby’ but is, instead, a ‘new product of human reproduction’. In this essay, I begin by, expanding upon Romanis’s argument that subjects of partial ectogenesis are not fetuses while arguing that those subjects are newborns. Next, I show that the distinction that Romanis draws between subjects of partial ectogenesis and newborns needs to be revised. The former is a kind of the latter. This leads us to an argument that shows why different moral statuses cannot be justifiably assigned to subjects of partial ectogenesis and subjects of complete ectogenesis, respectively. As subjects of partial ectogenesis share the same moral status as newborns, it follows that subjects of complete ectogenesis share the same moral status as newborns as well. I conclude by considering implications that this essay may have for the research and development of AW technology and conceptual links between a subject’s moral status and birth. (shrink)

The rapid development of artificial womb technologies means that we must consider if and when it is permissible to kill the human subject of ectogestation—recently termed a ‘gestateling’ by Elizabeth Chloe Romanis—prior to ‘birth’. We describe the act of deliberately killing the gestateling as gestaticide, and argue that there are good reasons to maintain that gestaticide is morally equivalent to infanticide, which we consider to be morally impermissible. First, we argue that gestaticide is harder to justify than abortion, primarily because (...) the gestateling is completely independent of its biological parents. Second, we argue that gestaticide is morally equivalent to infanticide. To demonstrate this, we explain that gestatelings are born in a straightforward sense, which entails that killing them is infanticide. However, to strengthen our overall claim, we also show that if gestatelings are not considered to have been born, killing them is still equivalent to killing neonates with congenital anomalies and disabilities, which again is infanticide. We conclude by considering how our discussion of gestaticide has implications for the permissibility of withdrawing life-sustaining treatment from gestatelings. (shrink)

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

Pe parcursul anului trecut, la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gheorghe Zane” din Iaşi, a avut loc workshopul „Concepte şi argumente în filosofia social-politică. Interpretări şi dezbateri”. Workshopul s-a desfăşurat în cadrul proiectului POSDRU „Societatea bazată pe cunoaştere: cercetări, dezbateri, perspective”. Cartea de faţă este principalul rezultat al acestui workshop. Ea a fost gândită şi propusă spre publicare în primul rând din speranţa că va fi utilă celor care doresc să se iniţieze – sau celor care încearcă să-i iniţieze (...) pe alţii – în teoria şi filosofia social-politică (mai ales cea contemporană). Aceasta cu atât mai mult cu cât, la noi, lucrările de acest tip (fie semnate de autori români, fie traduceri) sunt încă destul de rare. Mă refer aici la lucrările care acordă o atenţie specială (şi) filosofiei politice (teoriei politice normative), nu doar ştiinţei politice sau politologiei (teoriei politice empirice). Dacă cele din urmă apar din ce în ce mai frecvent în ultima vreme, cele dintâi rămân, din păcate, foarte puţine, chiar insuficiente. Cartea nu este nici pe departe una exhaustivă. În ciuda acestui „defect”, cred că ea îşi poate îndeplini totuşi obiectivul fundamental, fie şi numai pentru că oferă analize, prezentări şi comentarii despre câteva dintre cele mai importante concepte şi teorii din teoria socială şi politică recentă. Mai mult, în cadrul ei sunt discutate inclusiv unele concepte sau/şi teorii încă puţin analizate la noi (precum „multiculturalismul”, „dreptatea socială”, „genul” sau „democraţia deliberativă”). Se obişnuieşte uneori ca autorul introducerii unui volum de acest tip să prezinte în rezumat şi principalele idei apărate sau/şi metodologii utilizate de autorii fiecăruia dintre capitole. Eu nu voi face acest lucru. Motivul? Aş risca să fiu redundant, de vreme ce astfel de precizări şi rezumate au fost deja realizate de autorii volumului, chiar în debutul capitolelor pe care le semnează. Acestea fiind spuse, ţin să mai evidenţiez doar un singur lucru: aşa cum se va observa cu siguranţă, multe dintre capitolele lucrării nu sunt simple texte introductive (deşi au, fără îndoială, şi o astfel de dimensiune). Altfel spus, autorii acestor capitole nu s-au mulţumit să prezinte doar ideile, argumentele sau teoriile altor autori (şi în special ale celor consideraţi de referinţă) în problemele pe care le analizează. De multe ori, ei prezintă, dimpotrivă, şi idei, opinii, interpretări, argumente, perspective sau chiar teorii ori măcar „semiteorii” proprii asupra conceptelor şi problemelor pe care le abordează. Acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător. Pentru fiecare dintre autorii capitolelor din acest volum, conceptele şi problemele pe care le prezintă aici constituie o preocupare sistematică şi constantă, dacă nu chiar preocuparea lor fundamentală, cel puţin în ultimii ani. De altfel, cel puţin în România, preocupările şi contribuţiile în domeniu ale multora dintre ei sunt deja cunoscute şi comentate, fie şi doar în cercul restrâns al specialiştilor şi al celor interesaţi de teoria social-politică. (shrink)

Slurs have become a big topic of discussion both in philosophy and in linguistics. Slurs are usually characterised as pejorative terms, co-extensional with other, neutral, terms referring to ethnic or social groups. However, slurs are not the only ethnic/social words with pejorative senses. Our aim in this paper is to introduce a different kind of pejoratives, which we will call “ethnic/social terms used as insults”, as exemplified in Spanish, though present in many other languages and mostly absent in English. These (...) are ethnic terms like gitano, ‘Romani’, which can have an extensional and neutral use, but also a pejorative meaning building on a negative stereotypical representation of the Romani community. (shrink)

Recently, I argued that subjects inside of artificial wombs—termed ‘gestatelings’ by Romanis—share the same legal and moral status as newborns (neonates). Gestatelings, on my view, are persons in both a legal and moral sense. Kingma challenges these claims. Specifically, Kingma argues that my previous argument is invalid, as it equivocates on the term ‘newborn’. Kingma concludes that questions about the legal and moral status of gestatelings remain ‘unanswered’. I am grateful to Kingma for raising potential concerns with the view I (...) have presented. In this essay, however, I argue that (most) of Kingma’s objections are unpersuasive. First, my original argument does not equivocate on terms like ‘newborn’ or ‘neonate’. The terms denote human beings that have been born recently; that is what matters to the argument. Charges of equivocation, I suspect, rest on a confusion between the denotation and connotations of ‘newborn’ (or ‘neonate’). Next, I show that, contra Kingma, it is clear that—under current law in the USA and UK—gestatelings would count as legal persons. Moral personhood is more difficult. On that subject, Kingma’s criticisms have merit. In response, however, I show that my original claim—that gestatelings should count as moral persons—remains true on several (common) philosophical accounts of personhood. Regarding those accounts that imply gestatelings are not moral persons, I argue that advocates face a troubling dilemma. I conclude that regardless of which view of moral personhood one adopts, questions about the moral status of gestatelings are not ‘unanswered’. (shrink)

Chapter 14. Andrea Timár engages with literary representations of the experience of perpetrators of dehumanization. Her chapter focuses on perpetrators of dehumanization who do not violate laws of their society (i.e., they are not criminals) but exemplify what Simona Forti, inspired by Hannah Arendt, calls “the normality of evil.” Through the parallel examples of Dezső Kosztolányi’s Anna Édes (1926) and Doris Lessing’s The Grass is Singing (1950), Timár first explores a possible clash between criminals and perpetrators of dehumanization, showing (...) literature’s exceptional ability to reveal the gap between ethics and law. Second, she examines novels focalized through perpetrators and the difficult narrative empathy they provoke, arguing that only the critical reading of these novels can make one engage with the potential perpetrator in oneself. As case studies, Timár examines Daniel Defoe’s Robinson Crusoe (1719), which may potentially turn its reader into an accomplice in the process of dehumanization, and J.M. Coetzee’s Foe (1986), which puts on critical display the dehumanizing potentials of both aesthetic representation and sympathy as imaginative violence. Third, she reads Jonathan Littell’s The Kindly Ones [Les Bienveillantes, 2006], which can make the reader question, through the polyphony of the voice of its protagonist, the notions of narrative voice and readerly empathy, only to reveal that the difficulty involved in empathizing with perpetrator characters lies not so much in the characters’ being perpetrators, but rather in their being literary characters. Eventually, Timár briefly touches upon the problem of the aesthetic and the comic via Nabokov’s Lolita (1955) to ask whether one can avoid some necessarily dehumanizing aspects of humor. (shrink)

În anul 1942 Pr. D. Stăniloae publica cartea Poziţia Domnului Blaga faţă de Creştinism şi Ortodoxie, o „reacţie” la ideile pe care filozoful Lucian Blaga le formulase în cărţile sale, mai ales în Trilogii. Atitudinea Pr. Stăniloae nu este singulară, dar este cea care a stârnit controverse dintre cele mai interesante. Ideile de bază ale acestei cărţi, ca şi ale articolelor ce s-au scris după, au în centrul lor definirea religiei şi caracteristicile fenomenului religios, poziţiile fiind diferite: teologică şi filozofică. (...) Deşi discuţiile nu au fost „prietenoase”, de multe ori ironia punându-şi pecetea pe scrisul celor antrenaţi în disputa de idei, consecinţele acestei controverse au avut o valoare pozitivă, punând faţă în faţă doi dintre cei mai mari gânditori români ce au creat în domenii diferite: teologic şi filozofic. (shrink)

Il breve saggio si propone di esaminare la centralità della figura materna nell’opera di un ingegnoso costruttore di storie della letteratura italiana del Novecento: Alberto Moravia. La scelta dell’Autore nasce dalla rilevanza della tematica nella sua opera, in cui peraltro è quasi sempre assente il punto di vista femminile delle “voci” delle donne. Ciò sembra paradossale e questa circostanza è di grande interesse critico. In particolare, a dispetto delle interpretazioni più canoniche, secondo cui Moravia – negli scritti realizzati tra il (...) 1929 e il 1964 – ha inteso compiere una “distruzione” dell’immagine materna nel quadro di una visione pessimista della famiglia borghese, dovremo considerare un più complesso e articolato universo materno nello scrittore romano, in cui è possibile ricostruire cinque modelli – la “madre autoritaria”, la “madre-non madre”, la “madre padrona”, la “madre-angelo custode” e la “madre-seduttrice” –, ben esemplificati nei principali romanzi ma che si ritrovano nei racconti che Moravia scrive ininterrottamente dagli anni Trenta agli anni Sessanta, la cui mole ha determinato, ancor oggi, una mancanza di studi sistematici. In secondo luogo, la tematica della madre sarà esaminata nelle trasposizioni cinematografiche italiane delle opere letterarie di Moravia. Va ricordato che il rapporto dello scrittore con il cinema fu particolarmente intenso. Per un verso, la “settima arte” rivestì un ruolo non secondario nella formazione ed esperienza estetica dell’Autore romano, che al cinema si interessò anche professionalmente nelle vesti di critico cinematografico, a partire dal primo dopoguerra, dapprima, per La nuova Europa e Libera stampa, poi, per L’Europeo e L’Espresso, a cui dobbiamo aggiungere l’attività di saggista per numerose riviste specializzate. Per altro verso, il cinema italiano non solo ha attinto a “mani basse” dall’opera di Moravia per sceneggiature di pellicole, che furono pietre miliari della sua storia. L’elenco dei romanzi e racconti adattati al grande schermo rende conto della grande influenza nella cultura italiana degli anni Cinquanta e Sessanta: La provinciale (1953) di Mario Soldati, La romana (1954) di Luigi Zampa, Peccato che sia una canaglia (1954) di Alessandro Blasetti, Racconti romani (1955) di Gianni Franciolini, La ciociara (1960) di Vittorio de Sica, La giornata balorda (1960) di Mauro Bolognini, Risate di gioia (1960) di Mario Monicelli, Agostino (o la perdita dell’innocenza) (1962) di Mauro Bolognini, La noia (1963) di Damiano Damiani, Gli indifferenti (1964) di Francesco Maselli, Le ore nude (1964) di Marco Vicario, La donna invisibile (1969) di Paolo Spinola, Una ragazza piuttosto complicata (1969) di Damiano Damiani, L’amore coniugale (1970) di Dacia Maraini, Il conformista (1970) di Bernardo Bertolucci, e molti altri ancora. Come avremo modo soltanto di accennare, il successo della letteratura moraviana nel mondo del cinema italiano si deve a molteplici fattori, tra cui la raffigurazione dei personaggi e degli ambienti, la focalizzazione su certe tematiche e, non da ultimo, lo stile narrativo, particolarmente adatto alle trasposizioni cinematografiche. Come caso di studio, ci soffermeremo, infine, sulla figura materna della versione filmica de La noia di Damiani, con l’obiettivo di verificare se nel passaggio dal libro alla pellicola, quella particolare connotazione della madre autoritaria abbia subito delle alterazioni. L’ipotesi che muove l’analisi è che la stesura delle sceneggiature, la raffigurazione dei personaggi e la messa in scena delle sequenze filmiche facciano emergere un riadattamento adeguato al largo pubblico, con il sovvertimento dell’andamento cronologico, alcune “lacune” di ordine psicologico nella raffigurazione dei protagonisti e un certo cedimento moralistico alla cultura ancora dominante negli anni ’50 e ’60, in cui la figura materna, sia quando è incattivita dalla povertà che quando è inaridita dalla ricchezza, anela comunque agli affetti familiari, trovando in essi una qualche forma di redenzione. (shrink)

Despre afinitățile elective dintre Mircea Eliade și diferiți oameni de cultură români și străini s-au scris multe pagini de-a lungul timpului. Cei interesați de opera savantului nu pot trece cu vederea legăturile spirituale și culturale cu Nae Ionescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Constantin Noica, Goethe, C.G. Jung, Marcel Proust, Raffaele Pettazzoni etc. Și numărul acestora poate crește cu multe alte nume din țară și din străinătate, dovedind faptul că Mircea Eliade a fost și rămâne o personalitate care a marcat istoria (...) și cultura națională și universală și ale cărui idei încă fecundează spiritele preocupate de viața religioasă, de literatură sau de științele secolului în care trăim. Pornind de la aceste date, în cartea de față încercăm să creionăm felul în care ideile lui Eliade pot fi așezate alături de cele ale unor gânditori din arii diferite de cercetare, având în centru teme ce se regăsesc atât în lucrările savantului de origine română, cât și operele acestor personalități. În acest sens, ne-am oprit la câteva nume importante: Rudolf Otto, Sfântul Dionisie Areopagitul (alături de Meister Eckhart și Nicolaus Cusanus), Pr. Alexander Schmemann, Thomas J.J. Altizer, Sfântul Grigorie Palama (și isihasmul), I.P. Culianu, Marin Sorescu, Constantin Brâncuși, Nicolae Steinhardt, Pr. Dumitru Stăniloae. (shrink)

Bozza di un articolo mai pubblicato. Originariamente pensato per la rivista Immoderati, non è più stato pubblicato a causa del passaggio della rivista al gruppo Liberi Oltre le Illusioni, oltre che alla cessazione della polemica che aveva motivato la stesura dell'articolo. Nella prima parte, analizzo il ruolo dell'omosessualità nella Lettera di Giuda, nel Levitico (per la quale si prevede la pena capitale) e nella Lettera ai Romani. Nella seconda, analizzo i giudizi dei Padri della Chiesa e alcune razionalizzazioni filosofiche (...) della condanna dell'omosessualità. Concludo che il canone Biblico di per sé non contiene alcuna condanna esplicita dell'omosessualità com'è oggi intesa, mentre tali condanne sono effettivamente presenti nella tradizione di pensiero recente. Ciò lascia comunque uno spazio di manovra che può consentire ai fedeli omosessuali di vivere con serenità la propria condizione nella Chiesa. (shrink)

REPRODUÇÃO ANIMAL: TRANSFERÊNCIA DE EMBRIÕES EM ANIMAIS, E A INDÚSTRIA DE EMBRIÕES NO BRASIL -/- ANIMAL BREEDING: EMBRYO TRANSFER IN ANIMALS, AND THE EMBRYO INDUSTRY IN BRAZIL Apoio: Emanuel Isaque Cordeiro da Silva Departamento de Zootecnia da UFRPE E-mail: [email protected] WhatsApp: (82)98143-8399 -/- 1. INTRODUÇÃO A técnica da inseminação artificial tornou possível aumentar o impacto na descendência de touros geneticamente superiores em termos de produção láctea das filhas. Com a transferência de embriões é possível aumentar o impacto da fêmea sobre (...) a população das filhas. A transferência de embriões data de 1890, ano em que Heape obteve o nascimento de coelhos transferindo ovócitos fecundados de uma fêmea para outra. A partir de 1930, é repetida uma série de experiências para desenvolver a técnica e aplicá-la em ovinos, caprinos (1934) e bovinos (1951) como espécies mais idôneas para a reprodução. A Inglaterra e os Estados Unidos estabeleceram as bases para o comércio de embriões durante os anos sessenta e setenta. De forma resumida, a transferência de embriões implica na estimulação da produção de ovócitos mediante a aplicação de hormônios: cerca de 6-8 dias após a cobrição dessas fêmeas ou da sua inseminação artificial, os óvulos fertilizados são extraídos dos órgãos genitais da fêmea doadora por perfusão ou lavagem com soluções biológicas controladas e testadas, originando-se uma deposição dos gametas fecundados nas fêmeas receptoras que serão encarregadas de levar adiante a gestação e o parto sem influência sobre as produções do novo indivíduo. 2. MANEJO DAS FÊMEAS DOADORAS É relativamente fácil obter um embrião, uma vez que pode origina-se a partir do cio natural das vacas cíclicas. No entanto, a fim de otimizar a técnica, o normal é «superovular» a fêmea doadora e obter um número superior de gametas fecundadas após cada lavagem ou perfusão das genitais. A maioria das fêmeas doadoras são tratadas com gonadotrofinas (PMSG) ou com hormônios estimuladores da foliculogênese (FSH). Estes hormônios invertem a atresia normal de folículos permitindo uma maturação, que em condições normais não se realizaria. O mecanismo exato do funcionamento destas hormonas não é totalmente claro. A superovulação multiplica por um fator de 10 o número de ovócitos recuperados no caso das vacas, ovelhas e cabras, mas apenas por um fator 2 ou 3 no caso das porcas. Existe um acordo geral sobre a utilização das gonadotrofinas; a PMSG deve ser aplicada durante a transição da fase luteica para a folicular, ou seja, no 16º dia do ciclo. As doses de gonadotrofinas variam entre 1500 e 3000 UI em bovinos, aumentando a resposta e a variabilidade individual com o aumento da dose. A resposta ao tratamento varia de acordo em função de diversos fatores. Neste contexto, merecem especial atenção a espécie, a raça, a época e a conformação corporal do animal, bem como o lote de fabricação da preparação hormonal (quadro 7.1). Estudos demonstram que, nos bovinos, as raças de corte respondem melhor ao tratamento do que as raças leiteiras. Tabela 1: Doses de gonadotrofinas em UI -/- Espécie Dia do ciclo Crescimento folicular_ ___ PMSG FSH Ovulação _____ PMSG FSH Bovinos 8 – 10 1500 – 3000 20 – 50 1500 – 2000 75 – 200 Caprinos 16 – 17 1000 – 1500 12 – 20 1000 – 1500 50 – 75 Ovinos 12 – 14 1000 – 2000 12 – 20 1000 – 1500 50 – 75 Suínos 15 – 17 750 – 1500 10 – 20 500 – 1000 25 – 50 Coelhos — 25 – 75 2 – 3 25 – 75 2 – 3 Fonte: HAFEZ, 2004. O FSH também é utilizado para superovulação em várias espécies. Nos ovinos, injetam-se 2 mg desta hormona 12 horas antes da retirada das esponjas, aplicando-se mais três injeções, com um intervalo de 12 horas, até 24 horas após a retirada das esponjas, o que corresponde a um total de 8 mg de FSH injetados por tratamento e animal. Às vezes, e dependendo do país, existem dificuldades para a obtenção desse hormônio em condições de pureza adequada para que o tratamento proporcione o resultado esperado. Nas vacas dadoras devem ter passado mais de 50 dias após o último parto: também ser animais cíclicos, encontrar-se num nível nutricional elevado e em aumento, sem deficiências especificas alimentares. Existe uma indicação de suplementação das fêmeas doadoras com minerais essenciais antes do tratamento. 3. OBTENÇÃO DE EMBRIÕES Uma vez as fêmeas doadoras inseminadas, entre o sexto e o oitavo dia, procede-se a coleta dos embriões. Para isso, atualmente se utilizam cateteres de obtenção transcervical (tipo Foley, Rusch. etc.) munidos de uma bola insuflável na sua extremidade que permite criar um compartimento estanque na parte distal do córneo uterino e proceder ao arrasto dos embriões ali localizados. Para obter esta «lavagem» utiliza-se uma solução aquosa tamponada: o meio mais frequentemente utilizado é o tampão fosfato salino (PBS: pH = 7; PO = 280 - 290 mOsm/kg) suplementado com antibióticos e proteínas. Depois de recuperado o meio de lavagem, os embriões devem ser isolados do volume total, avaliados segundo critérios do Manual da Sociedade Internacional de Transferência de Embriões de acordo com seu estado de desenvolvimento. Código numérico para determinar o grau de desenvolvimento embrionário: N° 1: ovócito não fertilizado ou embrião de uma célula (1 dia). N° 2: Identifica embriões com 2 a 16 células (2-4 dias). N° 3: Identifica mórulas adiantadas (5-6 dias). N° 4: Identifica mórulas compactas de 6 dias de idade. N° 5: blastocisto adiantado (7 dias). N° 6: blastocisto (7-8 dias). N° 7: blastocisto expandido (8-9 dias). N° 8: blastocisto eclodido (9 dias) a partir do nono ou décimo dia o blastocisto já está fora da zona pelúcida. Além da classificação por estado de desenvolvimento, a referida Sociedade Internacional estabeleceu uma categorização dos embriões com base na qualidade dos mesmos. Assim os denomina: 1: excelente; 2: bom; 3: regular; 4: degenerado. Segundo as investigações de diversos autores especialistas no tema não devem ser transferidos embriões que não tenham sido classificados como excelentes ou bons. A obtenção dos embriões pode ser realizada em uma clínica, em unidades móveis especializadas, ou na própria fazenda. Em todo o caso, a doadora não deve apresentar quaisquer sintomas clínicos de doença, sendo esta responsabilidade direta do veterinário. O rebanho de onde provém a doadora deve estar livre de medidas cautelares sanitárias. Os técnicos devem estar adequadamente limpos e preparados para esta atuação, em um lugar tranquilo e que permita a colocação de equipamentos e material em condições limpas e seguras. 4. TÉCNICAS DE TRANSFERÊNCIA DE EMBRIÕES Recomenda-se que os embriões sejam transferidos o mais rápido possível depois da recuperação. A fêmea receptora deve apresentar um ambiente uterino o mais semelhante possível ao da fêmea doadora. Isto quer dizer que a receptora também será mantida num sistema de sincronização para que coincida o mais possível o estágio de desenvolvimento embrionário com seu correspondente estado uterino. A margem de assincronia para evitar efeitos indesejáveis é de ± 24 horas. Os métodos hormonais de sincronização são análogos aos das doadoras. As técnicas para a deposição dos embriões no seu novo habitat podem ser igualmente cirúrgicas e não cirúrgicas, mas devido aos problemas do uso de anestésicos em técnicas cirúrgicas, as transferências foram direcionadas para modelos não-cirúrgicos ou transcervicais. Este método é baseado na utilização do colo uterino de forma análoga como é realizada na inseminação artificial. Devido às relações entre o embrião e o ovário, as porcentagens de fertilidade são aumentadas ao serem depositadas no corno ipsilateral no ovário que se encontra ativo. A utilização desta técnica implica na obtenção de mais fêmeas gestantes. O uso de novilhas como fêmeas receptoras aumenta também a taxa de gestações a partir de uma maior facilidade de manejo, uniformidade na resposta hormonal e um custo mais baixo. O fator humano ou habilidade do técnico que realiza esta técnica também constitui um fator que influencia decisivamente no êxito da transferência, encontrando-se variações de 20 a 60% devidas a este fator. 5. CONTROLES SANITÁRIOS Com a utilização da inseminação artificial, verificou-se que, embora as tecnologias reprodutivas colaborativas fossem mais avançadas em termos de técnicas destinadas a aumentar a produtividade individual, da mesma forma, podem constituir um perigo de contaminação e de dispersão de doenças estrangeiras para o grupo ou rebanho para onde são transferidos os novos genes. Neste contexto, a transferência embrionária (TE) deve realizar-se tendo em conta os riscos que pode implicar uma manipulação inadequada. Uma vez mais, a Sociedade Internacional (IETS) na Reunião Regional da OIE (Oficina Internacional de Epizootias) estabeleceu as normas em 1985 para que a TE pudesse ser utilizada como meio para controle de doenças na pecuária. Para que a utilização da TE se realize sem risco para a saúde, é necessário ter em conta um certo número de regras e condições específicas que evitem os riscos de contaminação. O embrião está separado do meio externo por três barreiras de proteção: o corpo da mãe, o útero por si só e a terceira, e mais importante, pela zona pelúcida, a qual nos animais domésticos tem demonstrado ser totalmente impermeável a qualquer elemento patogênico, desde que fique intacta. Portanto, o risco de contaminação dos embriões pode vir por duas vias diferentes: a) Fatores extrínsecos - por invasão dos agentes patogênicos na cavidade uterina principalmente. Isto está relacionado com o estado sanitário médio do país, região ou rebanho de origem. b) Fatores intrínsecos - Segundo Thibier podemos considerar diferentes fontes potenciais de contaminação, que segundo o risco sanitário se classificam nas seguintes ordens: 1° Zigoto. 2° Penetração. 3° Absorção. 4° Armazenamento. 5° Exame. 6° Transferência. Os esforços para que os embriões se tornem livres de contaminação devem ser semelhantes aos que são efetuados com os animais vivos e com as doses seminais. O momento mais perigoso encontra-se entre a coleta das células fecundadas e a sua deposição, após seu exame, no trato reprodutivo da receptora. As condições em que o referido processo deve ser realizado encontram-se detalhadas no manual da Sociedade Internacional de Transferência de Embriões (IETS). 6. REGRAS DA IETS A transferência de embriões é a via mais segura para a troca de genes. No entanto, os técnicos devem esforçar-se por manter todas as regras e normas sanitárias para que a coleta e a manipulação dos embriões se realizem sob condições de absoluta garantia higiênica e sanitária. A transferência embrionária implica, pela primeira vez na história da medicina veterinária, que a vigilância sanitária não se aplica estritamente ao animal, uma vez que, na sua fase "in vitro", está inteiramente sob o controle do técnico. Por conseguinte, não haverá futuro para este tipo de biotecnologia se, paralelamente, não houver um elevado nível de garantia de que não «servirá» para não disseminar ou difundir doenças. As conclusões da Sociedade Internacional de Transferência de Embriões (IETS) na sua reunião anual de 14 de Janeiro de 1992 estabelecem, tendo em conta a revisão efetuada em 1991 pela Subdireção de Investigação e pelo Comitê de Importação e Exportação, uma classificação das doenças. Esta classificação corresponde às seguintes categorias: Categoria 1 - Doenças ou agentes de doenças para as quais foram recolhidas provas suficientes para afirmar que o risco de transmissão é negligenciável, desde que os embriões sejam corretamente manipulados entre a coleta e a transferência: a) Leucose bovina enzoótica. b) Febre aftosa (bovinos). c) Língua azul (bovinos). d) Brucelose bovina. e) Rintraqueíte infecciosa bovina. f) Doença de Aujeszky. Categoria 2 - Doenças para as quais foram recolhidas provas substanciais que indicam que o risco de transmissão é insignificante, desde que os embriões sejam corretamente manipulados entre a coleta e a transferência, mas para as quais é necessário verificar os dados existentes através de novas transferências: a) Peste suína clássica. Categoria 3 - Doenças ou agentes de doenças para as quais os resultados preliminares indicam que o risco de transmissão é insignificante, desde que os embriões sejam corretamente manipulados, entre a coleta e a transferência, mas para os quais essas verificações preliminares devem ser corroboradas por dados experimentais complementares "in vitro" e "in vivo": a) Peste bovina. b) Diarreia viral bovina. c) Língua azul (ovinos). d) Febre aftosa (suínos, ovelhas e cabras). e) Campylobacter fetus (ovinos). f) Doença vesicular do porco. g) Peste suína africana. h) Prurido lombar (ovinos). i) Haemophilus somnus. Categoria 4 - Doenças ou agentes de doenças que foram ou são objeto de trabalhos preliminares: a) Vírus Akabane (bovino). b) Estomatite vesicular (bovinos e suínos). c) Chlamydia psittaci (bovinos e suínos). d) Ureaplasma/micoplasmose (bovinos e caprinos). e) Maedi-visna (ovino). f) Adenomatosa pulmonar (ovino). g) Prurido lombar (caprinos). h) Língua azul (caprinos). i) Artrite e encefalite caprina. j) Parvovírus (suíno). k) Enterovírus (bovinos e suínos). I) Leptospirose (suíno). m) Herpesvírus 4 dos bovinos. n) Mycobacterium paratuberculose (bovinos). o) brucelose ovina. p) Doença de Border (ovinos). q) Vírus parainfluenza 3 (bovinos). r) Agente da encefalopatia espongiforme bovina. É interessante salientar que apenas seis doenças estão incluídas na categoria 1 (a mais segura). Isso não significa que as outras doenças tenham um risco maior, apenas indica que o risco de transmissão das doenças da categoria 1 é irrelevante, estatisticamente falando. É importante assinalar que as doenças mais importantes dos bovinos se situam na categoria 1. Isto significa que a incidência do embrião patogênico nos bovinos parece ser perfeitamente controlável, desde que sejam adotadas metodologias adequadas. Isto serve também como linha de defesa adicional para que o técnico centre sua atenção e cuidados entre a fase de obtenção e a de transferência. 7. SITUAÇÃO ATUAL DA TRANSFERÊNCIA DE EMBRIÕES ANIMAIS NO BRASIL O Brasil é um dos grandes responsáveis mundiais pela implantação da tecnologia na reprodução animal, sendo assim, o país conseguiu inserir-se no mercado internacional como um dos maiores produtores de embriões in vivo e in vitro. Nas últimas duas décadas, especialmente entre os anos de 1997 e 2017 o país passou por importantes transformações nesse segmento, dentre essas transformações vale destacar a posição relativa do Brasil no contexto mundial. O Brasil passou de referência regional, nos anos 1990, para se tornar o maior produtor mundial de embriões entre os anos 2012 e 2013, sendo líder no uso e na produção de embriões in vitro. Os primeiros registros da TE produzidos in vivo no Brasil datam da década de 1980, e uma década depois o país já tornara-se referência e detinha um mercado consolidado de produção e TE na espécie bovina. Não obstante, no ano de 1997 o país ainda era referência apenas no contexto regional, detendo 68,3% dos embriões transferidos na América Latina, esse percentual corresponde a 24.085 embriões de um total de 35.254 produzidos na América Latina. Esse percentual regional representa apenas 6,6% de toda a produção mundial de embriões in vivo, que produziu, em 1997, 360.656 embriões in vivo. Nos últimos anos, o mercado de embriões, principalmente o bovino, teve retração moderada de -2,5% ao ano entre 2003 e 2018, porém essa retração contrasta com o ligeiro crescimento observado a partir dos anos 2000 conforme figura 1: Figura 1: Produção de embriões bovinos no Brasil no período 1996-2018, total e por tecnologia adotada (in vivo[IVD] ou in vitro [IVP]). Em 2018, o mercado de embriões bovinos manteve-se inalterado se compararmos com os três anos anteriores, houve reduções nós segmentos de corte, leite e no total comparado ao ano de 2017. Em 2014, a produção de embriões para melhoramento do gado leiteiro teve seu ápice, porém de lá para cá esse mercado manteve-se estagnado como demonstra a tabela 2. Tabela 2: Produção de embriões bovinos no Brasil em 2018, estratificada por segmento e por tecnologia adotada (in vivo ou in vitro). 7.1 Crise, economia e mercado de embriões A indústria de embriões reflete, em maior ou menor grau, o momento da economia brasileira. Apesar do segmento agropecuário ser um setor em constante crescimento no país, ao qual, sem dúvidas, em meio a inúmeras crises mantém-se em constante crescimento. Porém vale ressaltar que esse mercado é emergente e está refletido em paralelo com os bens produzidos pelo país, como demonstra a figura 2. Figura 2: Produção de embriões bovinos e variação no produto interno bruto (PIB) no Brasil, no período 1996-2018. Cada vez mais o setor agropecuário do Brasil investe em novas tecnologias que maximizem o mercado e que melhore a produção dos animais seja no segmento corte ou leite. Segundo a OCDE, 1997, essa indústria da produção de embriões é um conjunto de novas técnicas e processos, frutos do desenvolvimento técnico-científico, que chega ao mercado e - o mais importante - o transforma. Logo, todas essas técnicas e biotecnologias visam, além da alta produção e do lucro, o melhoramento e a suplementação alimentícia da população mundial que está em crescente avanço. A evolução da tecnologia embrionária no país, seja para o melhoramento dos equinos para os esportes como as vaquejadas, hipismo, corridas, etc., onde são investidos tempo, dedicação e dinheiro para formar um novo animal que apresente força, conformação, conversão alimentar e que custa milhões, em muitos casos, não só dos equinos, mas também dos caprinos, ovinos, suínos e até mesmo os bovinos onde o mercado da TE é mais presente e aquecida, venceu os estigmas do “modismo” e o chamado “elitismo”, porém deve enfrentar novos desafios, em especial num contexto de forte concentração do mercado de genética e de concorrência globalizada. Mesmo com todos esses avanços e retrocessos, essa relativização dos números demonstra que um percentual bastante reduzido das fêmeas bovinas que estão em idade reprodutiva é utilizado para a técnica da transferência de embriões, e que o mercado brasileiro ainda tem um grande potencial de crescimento no setor de produção in vivo e in vitro. 8. RESUMO E PRIMEIRAS CONCLUSÕES Ao longo deste trabalho pretendi realizar uma revisão sumária sobre um tema de grande importância presente, e sobretudo futura; referir-me à transferência embrionária. Atualmente, esta técnica atingiu um grau notável de penetração, a nível prático, no gado leiteiro. No entanto, num futuro mais ou menos longínquo, não temos dúvidas quanto a esta técnica, pelas vantagens indubitáveis que apresenta a nível de avanço genético, que será aplicada em outras espécies úteis ao homem. Na minha exposição, tentei dar especial ênfase a dois aspectos: as técnicas de transferência, incluindo as normas IETS e os controles sanitários a serem efetuados. Por fim, a indústria brasileira de embriões mostrou-se em retrocessos e avanços, porém o mercado ainda têm grandes desafios a serem enfrentados ao longo dos anos, mas que serão sanados mediante as técnicas desenvolvidas pelos inúmeros centros de pesquisa embrionárias e seus especialistas. -/- Realização -/- Emanuel Isaque Cordeiro da Silva – Departamento de Zootecnia da UFRPE. Recife, 2020. REFERÊNCIAS BIBLIOGRÁFICAS -/- BALL, Peter JH; PETERS, Andy R. Reproduction in cattle. Nova Jersey: John Wiley & Sons, 2008. BARUSELLI, Pietro Sampaio et al. Sêmen sexado: inseminação artificial e transferência de embriões. Revista Brasileira de Reprodução Animal, v. 31, n. 3, p. 374-381, 2007. BRACKELL, B. G.; JR SEIDEL, G. E.; SEIDEL, S. Avances en zootecnia nuevas técnicas de reproducción animal. Zaragoza: Acribia, 1988. COLE, H. H.; CUPPS, P. T. Reproduction in domestic animals. 1ª ed. Londres: Academic Press, 1977. CURTIS, John L. et al. Cattle embryo transfer procedure. An instruction manual for the rancher, dairyman, artificial insemination technician, animal scientist, and veterinarian. Londres: Academic Press, Inc., 1991. DA SILVA, Emanuel Isaque Cordeiro. Fisiologia da Reprodução Animal: Ovulação, Controle e Sincronização do Cio. Disponível em:. Acesso em: Março de 2020. DA SILVA, Emanuel Isaque Cordeiro. Fisiologia da Reprodução Animal: Fecundação e Gestação. Disponível em:. Acesso em: Março de 2020. DE LA FUENTE, J. Manipulación de embriones en ganado vacuno. Bovis, n. 58, p. 51-61, 1994. GIBBONS, A.; CUETO, M. Manual de transferencia de embriones ovinos y caprinos. Bariloche: Inta, 2013. GONÇALVES, Paulo Bayard Dias; DE FIGUEIREDO, José Ricardo; DE FIGUEIRÊDO FREITAS, Vicente José. Biotécnicas aplicadas à reprodução animal. São Paulo: Editora Roca, 2008. GONÇALVES, Rômany Louise Ribeiro; VIANA, João Henrique Moreira. Situação atual da produção de embriões bovinos no Brasil e no mundo. In: Embrapa Recursos Genéticos e Biotecnologia-Artigo em anais de congresso (ALICE). Revista Brasileira de Reprodução Animal, v. 43, n. 2, p. 156-159, abr./jun. 2019., 2019. HAFEZ, E. S. E.; HAFEZ, B. Reprodução animal. São Paulo: Manole, 2004. HOPPER, Richard M. (Ed.). Bovine reproduction. Nova Jersey: John Wiley & Sons, 2014. PÉREZ PÉREZ, F.; PÉREZ GUTIÉRREZ, F. Reproducción animal, inseminación animal y transplante de embriones. Barcelona: Cientifico-medica, 1985. MANSOUR, R. T.; ABOULGHAR, M. A. Optimizing the embryo transfer technique. Human reproduction, v. 17, n. 5, p. 1149-1153, 2002. MARTINS, Carlos Frederico. O impacto da transferência de embriões e da fecundação in vitro na produção de bovinos no Brasil. Embrapa Cerrados-Artigo de divulgação na mídia (INFOTECA-E), 2010. REFERÊNCIAS BIBLIOGRÁFICAS MCKINNON, A. O.; SQUIRES, E. L. Equine embryo transfer. Veterinary Clinics of North America: Equine Practice, v. 4, n. 2, p. 305-333, 1988. PALMA, G. A.; BREM, G. Transferencia de los embriones. GA Palma & G. Brem. Transferencia de embriones y biotecnología de la reproducción en la especie bovina. Ed. Hemisferio Sur. Buenos Aires, Argentina, p. 143-161, 1993. SCHOOLCRAFT, William B.; SURREY, Eric S.; GARDNER, David K. Embryo transfer: techniques and variables affecting success. Fertility and sterility, v. 76, n. 5, p. 863-870, 2001. SEIDEL, George E. Superovulation and embryo transfer in cattle. Science, v. 211, n. 4480, p. 351-358, 1981. STRINGFELLOW, D. A.; SEIDEL, S. M. Manual of IETS. Savoy IL: IETS, p. 103-130, 1998. STRINGFELLOW, D. A. Manual da sociedade internacional de transferência de embriões. Brasília: Sociedade Brasileira de Transferência de Embriões (SBTE), 1999. THIBIER, M.; NIBART, M. Disease control and embryo importations. Theriogenology, v. 27, n. 1, p. 37-47, 1987. VIANA, J. H. M. Produção e transferência de embriões bovinos em 2018. In: Jornal o embrião. Edição 64, ano 33. Brasília: SBTE, 2019. -/- . (shrink)

This is the foreword written by me in italian with the English translation to the volume Virtù, legge e fioritura umana: Saggi in onore di Angelo Campodonico edited by Simona Langella, Maria Silvia Vaccarezza, Michel Croce.

Asemenea altor procese istorice, procesul de destrămare a regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est nu poate fi periodizat cu ușurință și nu poate fi corelat cu o explicație cauzală irefutabilă. Prăbușirea acestor regimuri s-a petrecut accelerat în cursul anului 1989, însă procesul de decompensare a început mult mai devreme. Când anume? – Este foarte greu de spus. Fără îndoială, au existat cauze obiective care au dus la rezultatele spectaculoase consemnate de istorie, însă a existat și un joc al (...) întâmplărilor fericite, precum și un impact aproape imposibil de măsurat al unor factori subiectivi. Destrămarea regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est nu a părut inevitabilă pentru actorii scenei politice din anul 1989, după cum nu ni se pare nici nouă că ar fi fost vorba de un proces inexorabil, la trei decenii de la evenimentele respective. Dat fiind caracterul puțin previzibil al evenimentelor care au marcat destrămarea regimurilor comuniste din Blocul Estic, nu este de mirare că ziariștii de la „Scînteia“ au aplicat până la capăt stratageme propagandistice menite să apere în sfera mediatică establishment-ul comunist: (a) supradimensionarea taberei proprii, respectiv deprecierea adversarului; (b) prezentarea lacunară sau abstractizantă a faptelor; (c) decontextualizarea; (d) mistificarea. În ciuda „virtuozității“ de care au dat dovadă ziariștii, aceste stratageme propagandiste nu au dat rezultatele scontate, în primul rând din cauza faptului că regimul ceaușist nu controla perfect mediul informațional din țară. Cetățenii români puteau corobora informațiile oficiale din „Scînteia“ cu informațiile obținute de la Europa Liberă, Vocea Americii, posturile radio și TV din țările vecine. Cea mai întristătoare concluzie este însă aceea că articolele din „Scînteia“ au creat pentru România regimului Ceaușescu imaginea unei fortărețe a ortodoxiei socialiste. Până în ultima zi a regimului comunist din România (22 decembrie 1989), publicația „Scînteia“ s-a dovedit a fi organul de presă obedient al Partidului Comunist Român, partid aflat în cea mai dogmatică și inflexibilă perioadă de viață. Nu este de mirare, în aceste condiții, că sfârșitul regimului Ceaușescu a însemnat sfârșitul Partidului Comunist Român și sfârșitul ziarului „Scînteia“. (shrink)

Din perioada interbelică până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, România s-a aflat într-un fel de labirint geopolitic, în care părea că are multiple posibilități, dar toate duceau în aceeași direcție: alianța cu Germania la începutul celui de Al Doilea Război Mondial, actul de la 23 august 1944 așa cum a decurs, și statutul stabilit ulterior prin Tratatul de la Paris. În toată această perioadă Armata Română a jucat un rol principal prin liderii ei și jertfa ostașilor români, (...) iar actul de la 23 august 1944 a fost un act legitim și legal, în care Regele Mihai I și armata au fost principalii decidenți. După o prezentare a contextului intrării României în al Doilea Război Mondial, urmează descrierea evoluției României în perioada războiului, cu accent pe încercările de încheiere a unui armistițiu cu Aliații occidentali și rolul armatei în această perioadă. Actul de la 23 august 1944 este apoi detaliat separat, evidențiind diversitatea de opinii asupra acestui eveniment. În ultima secțiune sunt prezentate implicațiile acestui act asupra României, după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. -/- CUPRINS: -/- Abstract 1. Contextul intrării României în al Doilea Război Mondial 2. Al Doilea Război Mondial 3. Actul de la 23 august 1944 4. Implicațiile actului de la 23 august 1944 Bibliografie Note -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.27046.80964. (shrink)

Un drum început şi neterminat de vrednici înaintaşi este o datorie morală pentru cei care vor veni pe acest drum, drumul cunoaşterii lui Eminescu. Nicolae Iorga istoric de o dimensiune universală, Pompiliu Constantinescu critic literar şi estet cultural de o mare luciditate, Constantin Noica gânditor profund român, aceşti mari români au în comun voinţa de a fonda o catedră Mihai Eminescu.