The purposes of this study were to adapt Employee Aptitude Survey (EAS) test into Indonesian version and establish its psychometric properties especially for career counseling. Senior High School students in Yogyakarta (N=471) were test with EAS Indonesian version in three stages study design. Psychometric analysis supported item characteristics and reliability. Mean of item difficulty index for each subtest range from 0,467 to 0,622. The item selection based on item discrimination index ≥ 0,300. Reliability coefficients range from 0,533 to 0,973 for (...) each subtes. (shrink)

We argue that the Internet is, and is acting as, an EA because it shapes our belief systems, our worldviews. We explain key concepts for this discussion and provide illustrative examples to support our claims. Furthermore, we explain why recognising the Internet as an EA is important for Internet users and society in general. We discuss several ways in which the Internet influences the choices, beliefs, and attitudes of its users, and we compare this effect with those of psychological conditioning (...) and brainwashing techniques. Finally, we present examples where the Internet’s epistemic agency acts at scale, affecting large portions of society rather than individuals. (shrink)

În cele ce urmează vom prezenta pe scurt zona de cercetare a eticii aplicate și locul ei în cadrul disciplinei filosofiei. Vom discuta apoi despre ce fac filosofii când fac etică aplicată. Vom trece în revistă câteva concepte importante din etica aplicată, cum ar fi deontologie, virtute, grijă sau drepturi. Apoi vom încerca să oferim un răspuns la întrebarea din titlul introducerii: de ce avem nevoie de etica aplicată? Vom povesti pe scurt despre istoria eticii aplicate în România, iar la (...) final vom rezuma capitolele incluse în volum. (shrink)

O sintagmă revine recurent, cel puţin în prima parte a cărţii, „conștiinţă feministă”. Legat de aceasta, constatările Lilianei Popescu, conferenţiară universitară și prorectoră la Școala Naţională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), mi-au confirmat câteva intuiţii despre felul în care s-a produs transformarea politică a societăţii românești în ultimele trei decenii. „Coagularea conștiinţei feministe în ţara noastră după anul 1990 – susţine autoarea – s-a făcut mai ales prin adoptarea tradiţiei feminismului occidental. În același timp, trebuie remarcat faptul că, înainte (...) de anul 1990, în societatea socialistă existau elemente implicite și explicite de afirmare a egalităţii de gen: educaţia era deschisă atât tinerilor, cât și tinerelor; oportunităţile de muncă erau accesibile atât bărbaţilor, cât și femeilor; statul socialist oferea facilităţi tinerelor mame, concedii maternale, creșe, grădiniţe, iar la întoarcerea din concediul de creștere a copilului, serviciul era asigurat. Multe dintre societăţile occidentale au luptat din greu pentru obţinerea acestor drepturi. (…) Consider că în conștiinţa feministă de după 1990 s-a pus un accent supradimensionat pe principiile și pe practicile feministe venite dinspre Vest și s-a subestimat propria noastră moștenire din perioada socialistă, care era valoroasă și merita preţuită. Este suficient să ne gândim la scăderea dramatică a cifrei de reprezentare a femeilor în parlamentele formate începând cu 1990. Practic, reprezentarea femeilor a scăzut de aproape 10 ori – de la peste 30% la 4%” (p. 52-53). (shrink)

In “Diversifying Effective Altruism’s Longshots in Animal Advocacy”, Matthew C. Halteman acknowledges the value of aspects of the EA method but considers two potential critical concerns. First, it isn’t always clear that effective altruism succeeds in doing the most good, especially where long-shots like foiling misaligned AI or producing meat without animals are concerned. Second, one might worry that investing large sums of money in long-shots like these, even if they do succeed, has the opportunity cost of failing adequately to (...) combat systemic injustice in the shorter term. This chapter explains each of these reservations and goes on to suggest some exciting new initiatives—institution-building in Black veganism, higher education, and religious communities—that could mitigate these reservations, energize and diversify the movement, and remain true to the EA method of supporting underexploited but potentially high-impact causes that produce non-fungible goods otherwise unlikely to be funded. (shrink)

The effective altruism movement (EA) is one of the most influential philosophically savvy movements to emerge in recent years. Effective Altruism has historically been dedicated to finding out what charitable giving is the most overall-effective, that is, the most effective at promoting or maximizing the impartial good. But some members of EA want the movement to be more inclusive, allowing its members to give in the way that most effectively promotes their values, even when doing so isn’t overall-effective. When we (...) examine what it means to give according to one’s values, I argue, we will see that this is both inconsistent with what EA is like now and inconsistent with its central philosophical commitment to an objective standard that can be used to critically analyze one’s giving. While EA is not merely synonymous with act utilitarianism, it cannot be much more inclusive than it is right now. (shrink)

Effective altruists (EAs) seek to persuade the globally wealthy to donate a proportion of their income to do good, and specifically to donate it to those charit.

One of the main objections against effective altruism is the so-called institutional critique, according to which the EA movement neglects interventions that affect large-scale institutions. Alexander Dietz has recently put forward an interesting version of this critique, based on a theoretical problem affecting act-utilitarianism, which he deems as potentially conclusive against effective altruism. In this article I argue that his critique is not as promising as it seems. I then go on to propose another version of the institutional critique. In (...) contrast to Dietz's version, it targets not the core principles of effective altruism but rather some important methodological assumptions made in EA research, namely diminishing marginal returns and low-hanging fruits. One key conclusion is that it may be time for critics of effective altruism to shift their attention from the theoretical core principles of effective altruism towards the methodological tools actually employed in practice by the EA movement. (shrink)

Effective Altruism (EA) is both a philosophy and a movement. The main criticism on EA is that by donating to charities EA leaves fundamental moral issues such as global poverty and injustice intact. EA arguably does not promote radical institutional change which could lead to an ultimate eradication of the problems that may endanger people’s lives in the first place. In this article this critique is reinforced from a different point of view. The criticism on EA has been mainly on (...) the performative or the empirical aspect of the movement. That is, criticism on EA focuses on evaluating the practical realisation of its mandates with little, if any, evaluation on its philosophical foundation. My aim in this paper is to extend the critique but from a different angle, that is, by going back to its philosophical underpinnings. By exploring the philosophical foundation of EA, I would like to show how EA is not authentic altruism as it is founded on the sacrifice of the Other whom is supposed to be saved. (shrink)

Die Übernahme des KI-Unternehmens DeepMind durch Google für rund eine halbe Milliarde US-Dollar signalisierte vor einem Jahr, dass von der KI-Forschung vielversprechende Ergebnisse erwartet werden. Spätestens seit bekannte Wissenschaftler wie Stephen Hawking und Unternehmer wie Elon Musk oder Bill Gates davor warnen, dass künstliche Intelligenz eine Bedrohung für die Menschheit darstellt, schlägt das KI-Thema hohe Wellen. Die Stiftung für Effektiven Altruismus (EAS, vormals GBS Schweiz) hat mit der Unterstützung von Experten/innen aus Informatik und KI ein umfassendes Diskussionspapier zu den Chancen (...) und Risiken der künstlichen Intelligenz verfasst und geht darin auf aktuelle, mittel- und langfristige Herausforderungen im Bereich der KI-Entwicklung ein. (shrink)

We propose that, for the purpose of studying theoretical properties of the knowledge of an agent with Artificial General Intelligence (that is, the knowledge of an AGI), a pragmatic way to define such an agent’s knowledge (restricted to the language of Epistemic Arithmetic, or EA) is as follows. We declare an AGI to know an EA-statement φ if and only if that AGI would include φ in the resulting enumeration if that AGI were commanded: “Enumerate all the EA-sentences which you (...) know.” This definition is non-circular because an AGI, being capable of practical English communication, is capable of understanding the everyday English word “know” independently of how any philosopher formally defines knowledge; we elaborate further on the non-circularity of this circular-looking definition. This elegantly solves the problem that different AGIs may have different internal knowledge definitions and yet we want to study knowledge of AGIs in general, without having to study different AGIs separately just because they have separate internal knowledge definitions. Finally, we suggest how this definition of AGI knowledge can be used as a bridge which could allow the AGI research community to import certain abstract results about mechanical knowing agents from mathematical logic. (shrink)

Emotions are a central aspect of communication. Consequently, emotion analysis (EA) is a rapidly growing field in natural language processing (NLP). However, there is no consensus on scope, direction, or methods. In this paper, we conduct a thorough review of 154 relevant NLP publications from the last decade. Based on this review, we address four different questions: (1) How are EA tasks defined in NLP? (2) What are the most prominent emotion frameworks and which emotions are modeled? (3) Is the (...) subjectivity of emotions considered in terms of demographics and cultural factors? and (4) What are the primary NLP applications for EA? We take stock of trends in EA and tasks, emotion frameworks used, existing datasets, methods, and applications. We then discuss four lacunae: (1) the absence of demographic and cultural aspects does not account for the variation in how emotions are perceived, but instead assumes they are universally experienced in the same manner; (2) the poor fit of emotion categories from the two main emotion theories to the task; (3) the lack of standardized EA terminology hinders gap identification, comparison, and future goals; and (4) the absence of interdisciplinary research isolates EA from insights in other fields. Our work will enable more focused research into EA and a more holistic approach to modeling emotions in NLP. (shrink)

Effective altruists either believe they ought to be, or strive to be, doing the most good they can. Since they’re human, however, effective altruists are invariably fallible. In numerous situations, even the most committed EAs would fail to live up to the ideal they set for themselves. This fact raises a central question about how to understand effective altruism. How should one’s future prospective failures at doing the most good possible affect the current choices one makes as an effective altruist? (...) This question is important to answer not only because every effective altruist will face this question due to typical human akrasia, but also because how the question is answered will determine just how demanding effective altruism can be. I argue that no matter how effective altruists answer this question, they will have to take on some commitments seemingly antithetical to their movement. More precisely, I argue that effective altruism is subject to a dilemma. Effective altruists’, at times, implicit actualist assumptions (i) commit them to conclusions seemingly antithetical to what typical effective altruists actually believe, as well as the spirit of the movement and (ii) undermine effective altruists’ arguments against moral offsetting and giving to charities close to the heart. Yet, effective altruists’, at times, implicit possibilist assumptions (iii) also commit them to conclusions seemingly antithetical to what typical effective altruists actually believe, as well as the spirit of the movement and (iv) undermine typical responses to demandingness worries for the normative conception of effective altruism. I argue that the best way out of the dilemma is to accept hybridism, though even hybridism won’t preserve every commitment of effective altruism. (shrink)

The subject of this article is Modal-Epistemic Arithmetic (MEA), a theory introduced by Horsten to interpret Epistemic Arithmetic (EA), which in turn was introduced by Shapiro to interpret Heyting Arithmetic. I will show how to interpret MEA in EA such that one can prove that the interpretation of EA is MEA is faithful. Moreover, I will show that one can get rid of a particular Platonist assumption. Then I will discuss models for MEA in light of the problems of logical (...) omniscience and logical competence. Awareness models, impossible worlds models and syntactical models have been introduced to deal with the first problem. Certain conditions on the accessibility relations are needed to deal with the second problem. I go on to argue that those models are subject to the problem of quantifying in, for which I will provide a solution. (shrink)

This article considers the contemporary effective altruism (EA) movement from a classical Indian Buddhist perspective. Following barebones introductions to EA and to Buddhism (sections one and two, respectively), section three argues that core EA efforts, such as those to improve global health, end factory farming, and safeguard the long-term future of humanity, are futile on the Buddhist worldview. For regardless of the short-term welfare improvements that effective altruists impart, Buddhism teaches that all unenlightened beings will simply be reborn upon their (...) deaths back into the round of rebirth (samsāra), which is held to be undesirable due to the preponderance of duhkha (unsatisfactoriness, dis-ease, suffering) over well-being that characterizes unenlightened existence. This is the samsāric futility problem. Although Buddhists and effective altruists disagree about what ultimately helps sentient beings, section four suggests that Buddhist-EA dialogue nonetheless generates mutually-instructive insights. Buddhists – including contemporaries, such as those involved in Socially Engaged Buddhism – might take from EA a greater focus on explicit prioritization research, which seeks knowledge of how to do the most good we can, given our finite resources. EA, for its part, has at least two lessons to learn. First, effective altruists have tended to assume that the competing accounts of welfare converge in their practical implications. The Buddhist conception of the pinnacle of welfare as a state free from duhkha and, correspondingly, the Buddhist account of the path that leads to this state weigh against this assumption. Second, contrasting Buddhist with effective altruist priorities shows that descriptive matters of cosmology, ontology, and metaphysics can have decisive practical implications. If EA wants to give a comprehensive answer to its guiding question – “how can we do the most good?” – it must argue for, rather than merely assume, the truth of secular naturalism. (shrink)

This paper explores the idea of authenticity, both what it is and why it’s valuable. First, I identify and criticize three popular approaches to authenticity: Individual Authenticity, Natural Authenticity, and Truthful Authenticity. Second, I defend a fourth approach to authenticity – what I call Existential Authenticity (EA) – which is comprised of three basic elements: (a) self- understanding, (b) self-expression, and (c) self-concern – in particular, concern about what kind of person one is and what type of life one lead. (...) Third, I explore why EA is valuable in both instrumental and non-instrumental ways. (shrink)

În acest articol încerc să argumentez opinia că, așa cum este definită eugenia, este foarte dificil de făcut o diferențiere clară între știință (medicină, ingineria genetică) și eugenie. Și de stabilit o linie peste care ingineria genetică nu ar trebui să treacă, conform unor norme morale, juridice și religioase. Atâta timp cât acceptăm ajutorul geneticii în găsirea unor modalități de combatere a cancerului, diabetului sau HIV, acceptăm în mod implicit și eugenia pozitivă, conform definiției actuale. Și atâta timp cât acceptăm (...) screening-ul genetic, și intervenții asupra fătului nenăscut, sau avortul, acceptăm în mod implicit și eugenia negativă. În plus, la nivel de guverne, deși oficial eugenia este repudiată, ea a fost legalizată în foarte multe țări până de curând, și încă mai este acceptată și legalizată, chiar dacă în forme mai subtile, și în prezent. În Introducere definesc termenul și modurile de clasificare. Urmează Istoria eugeniei pornind din perioada antică, introducerea eugeniei de Francis Galton, practica eugeniei ca politică de stat în diverse țări, și eugenia actuală (eugenia liberală). Analizez apoi diverse probleme ridicate de Etica eugeniei liberale, și am dezvoltat o secțiune aparte pentru Viitorul eugeniei, cu accent pe proiectul genomului uman. În final, în secțiunea Concluzii expun opiniile personale cu privire la practica actuală a eugeniei. Am folosit ca surse principale de investigație articolele lui Kenneth M. Ludmerer, ”American Geneticists and the Eugenics Movement: 1905-1935”, Kathy J. Cooke, ”Duty or Dream? Edwin G. Conklin's Critique of Eugenics and Support for American Individualism”, Jonathan Anomaly, ”Defending Eugenics”, John R. Harding Jr. ”Beyond Abortion: Human Genetics and the New Eugenics”, Michael Boulter, ”Bloomsbury Scientists”, Chapter Title: The rise of eugenics, 1901–14, Michael Ruse and Edward O. Wilson, ”Moral Philosophy as Applied Science” și Goering, Sara, "Eugenics". (shrink)

Dacă cercetarea fenomenologică are o anumită intuiţie mai mult sau mai puţin vagă a direcţiei în care se îndreaptă, ea nu ştie dintru început unde anume va ajunge, unde anume o vor ghida întrebările. Ca în Călăuza lui Tarkovski, cercetătorul aruncă înaintea sa întrebarea şi apoi o urmează, înaintând oarecum în necunoscut, în orizontul neştiut pe care întrebarea îl deschide. Tocmai de aceea cercetarea fenomenologică este o explorare, o înaintare în necunoscut, fără o hartă sigură, fără o busolă infailibilă, alta (...) decât cea a propriei pre-înţelegeri, care poate fi confirmată sau infirmată pe parcurs. Spre deosebire de alte tipuri de cercetare, care pornesc de la un dat pozitiv deja disponibil, deja asigurat, în fenomenologie cercetătorul trebuie să îşi obţină datul originar, să şi-l asigure constant, să-l extragă din contexte fenomenale în care el este de cele mai multe ori ocultat, mascat şi obturat. Tot aşa şi noi, întrebându-ne dacă şi cum ar putea fi conceput un sens originar şi integrator al trupului, unul care să premeargă şi totodată să cuprindă diversele forme de expresie corporală a existenţei umane, noi nu presupunem că îl avem deja, gata dat, disponibil, apt de a fi arătat cu degetul: iată-l! Dimpotrivă, este mult mai plauzibil ca acest sens originar să ne fie dat întâi de toate prin ocultările sale, prin formele sale derivate, privative sau sărăcite. Explorarea fenomenologică ia atunci chipul unei operaţii de desfoliere, de recuperare a unui strat de sens originar, ascuns în spatele unor aluviuni care îl acoperă şi, uneori, îl fac de nerecunoscut. (shrink)

Automatizarea şi informatizarea nu mai reprezintă astăzi un simplu deziderat pentru bibliotecile româneşti. Dimpotrivă, ele sunt o realitate ce, pe zi ce trece, prinde contururi mai extinse, devenind mediul nostru cotidian. Cu cât ne sunt însă mai "apropiate" cu atât mai mult ele devin şi o sursă de sfidări şi de confruntare. Cu ce anume ne confruntă însă - în primul rând şi în esenţă - automatizarea şi informatizarea, în general, şi cea a activităţii de informare, în special? Ca orice (...) întrebare pusă în mod serios şi aceasta trebuie să fie însă mai întâi lămurită cu privire la structura şi natura ei proprie. Ceea ce - din punct de vedere structural - ne izbeşte din capul locului la această întrebare este faptul că, în structura ei este cuprins deopotrivă şi în mod explicit şi cel care ridică întrebarea. Astfel spus, în ea, noi înşine suntem aceia care, aflaţi în faţa unei confruntări, ne întrebăm despre noi înşine. Apoi: în şi prin această întrebare, însăşi sarcina cu care ne confruntăm - adică automatizarea şi informatizarea - devine şi ea dizlocată din toposul său pur destinai şi se eliberează pentru întâlnirea unei sfidări organice. (shrink)

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

În lucrarea noastră despre însemnările lui Mircea Eliade cu privire la Sfântul Grigorie Palama şi la isihasm am încercat să propunem o altfel de abordare a învăţăturii ortodoxe, aşa cum a fost ea formulată în secolul al paisprezecelea. Dacă abordarea teologică este cea care scoate la iveală frumuseţea învăţăturii ortodoxe, ideile Sfântului Grigorie Palama fiind o continuare a tradiţiei creştine din primele secole, încercarea de a compara aceste învăţături, ca şi a tradiţiei isihaste, cu alte învăţături şi tradiţii, este un (...) subiect spre care se îndreaptă tot mai mulţi cercetători. Mircea Eliade, dincolo de formarea sa în spaţiul creştinismului ortodox, aşa cum remarcă din ce în ce mai mulţi cercetători ai operei sale, este un istoric al religiilor a cărui abordare este atât nouă, cât şi continuatoarea vechii cercetări fenomenologice. Mai mult decât atât, chiar dacă sunt destule voci care contestă acest lucru, Mircea Eliade rămâne unul dintre cei mai mari istorici ai religiilor din toate timpurile. În analiza operelor la care ne-am oprit în studiul nostru, Eliade scoate în evidenţă asemănările, dar mai ales deosebirile ce există între învăţătura isihastă şi anumite practici specifice altor tradiţii religioase. Astfel sunt însemnările despre Yoga, în care savantul, analizând practicile indiene, le compară cu cele din isihasm, subliniind diferenţele aşa cum se desprind din studiul celor două tradiţii. O părere asemănătoare se desprinde şi din analiza luminii mistice, prezentă în majoritatea religiilor lumii. Eliade evidenţiază asemănările, dar şi deosebirile cu privire la felul în care lumina mistică este percepută în creştinism şi în alte tradiţii. Studiul istoric asupra isihasmului şi a personalităţii Sfântului Grigorie Palama, prezent în Istoria credinţelor şi ideilor religioase, se îmbină cu studiul fenomenologic din celelalte surse. În ceea ce priveşte operele publicate după dispariţia savantului de origine română, Enciclopedia religiilor şi Dictionarul religiilor, se pot observa atât continuităţi cât şi discontinuităţi. Dicţionarul cuprinde, în mare parte, gândirea lui Culianu şi mai puţin pe cea a maestrului său, deşi urme ale acesteia sunt încă evidente. În Enciclopedie, capitolele despre Sfântul Grigorie Palama şi isihasm sunt semnate de cercetători ale căror opere au fost folosite de Eliade în scrierile precedente, subliniind astfel legăturile cu preocupările savantului în acest domeniu. Dincolo de concluziile studiului, trebuie să spunem că această cercetare este importantă şi dintr-un alt punct de vedere: în disciplina Istoria religiilor, a compara mai multe religii sau părţi din tradiţiile religioase ale lumii rămâne o metodă esenţială, evidenţiind importanţa creştinismului în lumea contemporană. (shrink)

Cusanus, Abstract As a rule Cusanus is interpreted in a theological way, under strong theological presuppositions and within the range of religion. This may be quite understandable since he was a cardinal and had important functions in the Papal States. But, what are the results, when we read his texts under pure philosophical conditions? We may see then that some of his texts are meant neither to assert a belief nor to search for reasons for it, but only to reflect (...) upon the presuppositions of this belief and its different traditions. Instead of asserting his belief Cusanus is beginning to reflect upon his presupositions. We try to give an exemple for this shift with the first proposition in the collection of propositions that follow the dialog De non aliud: „definitio quae se et omnia definit, ea est, quae per omnem mentem quaeritur.“ We will see a quite another Cusanus. Cusanus picks up „definitio“ in the sense of self-determination, developped in the dialog. He begins in quite a traditional manner and ends in a supremely abstract and speculative intuition. The 'Not-other' determines itself in a vision; this vision is an order in which every thing gets its proper place; we as human beings aspire to repeat this vision in our mental life in contact with the world. In this way Cusanus does what all great philosophers do: he reflects in a given set of opinions what is the meaning of „to be“. (shrink)

Lucrările în care Pr. Dumitru Stăniloae analizează spiritualitatea românească, fie că este vorba de cele din perioada interbelică sau de cele de dinainte şi după 1989, reprezintă încercări ale marelui teolog, o voce respectate în toate mediile culturale din ţară şi străinătate, de a schiţa caracteristicile esenţiale ale poporului român şi drumul pe care acesta trebuie să-l urmeze în cadrul noilor structuri europene fără a-şi pierde identitatea culturală şi spirituală. Ideile Pr. Stăniloae trebuie analizate în această direcţie şi comparate cu (...) ale altor gânditori din perioadele în care a fost tratată tema elementelor specifice româneşti care să facă posibilă viaţa acestui popor într-un mediu de multe ori ostil. Pe de altă parte, gândirea teologului român se dovedeşte a fi unitară, ideile formulate în perioada de tinereţe fiind preluate şi amplificate structural la vârsta maturităţii. Însemnările Pr. Stăniloae referitoare la satul românesc pot fi extinse asupra tuturor caracteristicilor spirituale naţionale, reprezentând cheia de înţelegere a perspectivei marelui teolog: „Se cuvine să vedem spiritualitatea satului românesc aşa cum a fost trăită în tot cursul istoriei poporului român, spre a încuraja persistarea în ea, împotriva ispitelor influenţelor străine care ameninţă să ne desfiinţeze ca neam cu propria noastră fiinţă”. (shrink)

Pe parcursul anului trecut, la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gheorghe Zane” din Iaşi, a avut loc workshopul „Concepte şi argumente în filosofia social-politică. Interpretări şi dezbateri”. Workshopul s-a desfăşurat în cadrul proiectului POSDRU „Societatea bazată pe cunoaştere: cercetări, dezbateri, perspective”. Cartea de faţă este principalul rezultat al acestui workshop. Ea a fost gândită şi propusă spre publicare în primul rând din speranţa că va fi utilă celor care doresc să se iniţieze – sau celor care încearcă să-i iniţieze (...) pe alţii – în teoria şi filosofia social-politică (mai ales cea contemporană). Aceasta cu atât mai mult cu cât, la noi, lucrările de acest tip (fie semnate de autori români, fie traduceri) sunt încă destul de rare. Mă refer aici la lucrările care acordă o atenţie specială (şi) filosofiei politice (teoriei politice normative), nu doar ştiinţei politice sau politologiei (teoriei politice empirice). Dacă cele din urmă apar din ce în ce mai frecvent în ultima vreme, cele dintâi rămân, din păcate, foarte puţine, chiar insuficiente. Cartea nu este nici pe departe una exhaustivă. În ciuda acestui „defect”, cred că ea îşi poate îndeplini totuşi obiectivul fundamental, fie şi numai pentru că oferă analize, prezentări şi comentarii despre câteva dintre cele mai importante concepte şi teorii din teoria socială şi politică recentă. Mai mult, în cadrul ei sunt discutate inclusiv unele concepte sau/şi teorii încă puţin analizate la noi (precum „multiculturalismul”, „dreptatea socială”, „genul” sau „democraţia deliberativă”). Se obişnuieşte uneori ca autorul introducerii unui volum de acest tip să prezinte în rezumat şi principalele idei apărate sau/şi metodologii utilizate de autorii fiecăruia dintre capitole. Eu nu voi face acest lucru. Motivul? Aş risca să fiu redundant, de vreme ce astfel de precizări şi rezumate au fost deja realizate de autorii volumului, chiar în debutul capitolelor pe care le semnează. Acestea fiind spuse, ţin să mai evidenţiez doar un singur lucru: aşa cum se va observa cu siguranţă, multe dintre capitolele lucrării nu sunt simple texte introductive (deşi au, fără îndoială, şi o astfel de dimensiune). Altfel spus, autorii acestor capitole nu s-au mulţumit să prezinte doar ideile, argumentele sau teoriile altor autori (şi în special ale celor consideraţi de referinţă) în problemele pe care le analizează. De multe ori, ei prezintă, dimpotrivă, şi idei, opinii, interpretări, argumente, perspective sau chiar teorii ori măcar „semiteorii” proprii asupra conceptelor şi problemelor pe care le abordează. Acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător. Pentru fiecare dintre autorii capitolelor din acest volum, conceptele şi problemele pe care le prezintă aici constituie o preocupare sistematică şi constantă, dacă nu chiar preocuparea lor fundamentală, cel puţin în ultimii ani. De altfel, cel puţin în România, preocupările şi contribuţiile în domeniu ale multora dintre ei sunt deja cunoscute şi comentate, fie şi doar în cercul restrâns al specialiştilor şi al celor interesaţi de teoria social-politică. (shrink)

This dissertation explores how antiquity and some of its early modern admirers understand the notion of certainty, especially as it is theorized in Quintilian's Institutio Oratoria, a first-century educational manual for the aspiring orator that defines certainty in terms of consensus. As part of a larger discussion of argumentative strategies, Quintilian turns to the “nature of all arguments,” which he defines as “reasoning which lends credence to what is doubtful by means of what is certain” (ratio per ea quae certa (...) sunt fidem dubiis adferens: quae natura est omnium argumentorum, V.10.8). These certainties, he later specifies, include not matters of scientific demonstration or objective fact, but the agreements of various communities: the laws of cities, local customs, and other forms of consensus. As the foundation of persuasive rhetoric, these consensus-based certainties situate argumentation as the practice of crafting agreements rather than demonstrating necessary conclusions. Taking as its point of departure Quintilian's novel understanding of certainty, this study looks to some of Quintilian's intellectual forebears as well as his later readers to show how his work is both a nexus of earlier intellectual developments as well as an important inspiration for later accounts of certainty, even into the early modern period. After illustrating in the first chapters of this dissertation how Quintilian's manual incorporates elements from Aristotelian notions of dialectic and rhetoric as well as from Ciceronian skeptical approaches to epistemology, I show how Quintilian's curriculum for the orator shapes the thought of Italian humanists, especially that of Lorenzo Valla (1406–1457), a reformer of scholastic logic and dialectic, and Giambattista Vico (1668–1744), an influential Neapolitan jurist. Adopting Quintilian's rendering of certainty as a matter of agreements and conventions, these later authors elaborate their own novel approaches to various fields—including law, language, and logic—through this ancient understanding of certum. Contrary to modern notions of certainty as objective or scientific fact, Quintilian's humanist readers continue to root this concept in consensus, both within the courtroom and without. (shrink)

The mind-body problem is one of the important topics in philosophy of mind and cognitive science. Following the analytical tradition of linguistic and logical analysis, we focus on two aspects of the mind- body problem: one is around Gödel's incompleteness theorem, and the other is on cognitive logic, especially on the question of whether Epistemological Arithmetic and machines are private. In the former case, in response to the popular view that the Gödel Incompleteness Theorem supports dualism in the mind-body problem, (...) H. Putnam constructs a counter-argument that defends the computationalist agenda: the equivalence of mind and Turing machine. In this regard, the paper discusses Putnam's line of analysis and then argues that it is unsound. In the latter case, the paper examines in detail the cognitive form of the expression of privateness and concludes, together with recent results in EA, that the existence of privateness in Turing machines is logically untenable and, therefore, we argue that the mind is not equivalent to a machine in terms of cognitive ability and privateness, i.e., the computationalist agenda is not valid. (shrink)

Singularitățile la care se ajunge în relativitatea generală prin rezolvarea ecuațiilor lui Einstein au fost și încă mai sunt subiectul a numeroase dezbateri științifice: Există sau nu, singularități? Big Bang a fost o singularitate inițială? Dacă singularitățile există, care este ontologia acestora? Este teoria generală a relativității o teorie care și-a arătat limitele în acest caz? În acest eseu argumentez faptul că există singularități, iar teoria generală a relativității, ca de altfel oricare altă teorie științifică din prezent, nu este valabilă (...) în interiorul orizontului evenimentelor. Dar asta nu presupune, așa cum consideră unii oameni de știință, că ea trebuie considerată ca fiind perimată. După o scurtă prezentare a aspectelor specifice din teoria clasică newtoniană și teoria specială a relativității, și o scurtă prezentare a teoriei generale a relativității, în capitolul Ontologia relativității generale prezint aspectele ontologice specifice relativității generale. Următorul capitol, Singularități, este dedicat prezentării singularităților care rezultă în relativitatea generală, a aspectelor specifice ale găurilor negre și orizontul evenimentelor, inclusiv dezbaterea despre Big Bang ca singularitate inițială, și argumentele în favoarea existenței singularităților. În Ontologia singularităților vorbesc despre posibilitățile de încadrare ontologică a singularităților în general și a găurilor negre în special, despre argumentul găurii pus în evidență de Einstein, și argumentele prezentate de oamenii de știință că nu există singularități și deci că teoria generală a relativității este în impas. Închei cu Concluziile în care expun și reiau pe scurt argumentele care ămi susțin opiniile prezentate mai sus. Aceasta este o traducere din limba engleză a lucrării: Sfetcu, Nicolae, "The singularities as ontological limits of the general relativity". (shrink)

Inteligența artificială a progresat până la punctul în care este o componentă esențială în aproape toate sectoarele economiei moderne actuale, cu un impact semnificativ asupra vieții noastre private, sociale și politice. Ea a fost întemeiată pe presupunerea că inteligența umană poate fi descrisă atât de precis încât să poată fi făcută o mașină să o simuleze. Acest lucru ridică argumente filozofice despre minte și etica creării de ființe artificiale înzestrate cu inteligență asemănătoare omului. Inteligența artificială sunt o sursă a unui (...) set complet nou de probleme de explicabilitate, responsabilitate și încredere. (shrink)

Dialectica, un proces care ne conduce la cunoașterea formelor și în final la cea mai înaltă formă a Binelui, prin discuție, raționament, chestionare și interpretare, a preocupat filosofii încă din antichitate. Socrate a practicat dialectica prin metoda dialogului oral, ceea ce el numea arta „nașterii sufletelor” (o metodă numită și maieutică, sau metoda lui Elenchus), care putea duce, în funcție de intenția lui Socrate, la confirmarea sau infirmarea unor afirmații, sau la așa-numitele „aporii” în care nu se ajungea la o (...) concluzie definitivă. La Platon, dialectica este un tip de cunoaștere, cu rol rol ontologic și metafizic, la care se ajunge prin confruntarea mai multor poziții pentru a depăși opinia (doxa), o deplasare din lumea aparențelor (sau a „sensibilului”) către cunoașterea intelectuală (sau „inteligibilul”) până la primele principii. Ea implică și ordonarea conceptelor în genuri și specii prin metoda divizării, și îmbrățișează multiplicitatea în unitate, fiind folosită pentru a înțelege „procesul total al iluminării, prin care filozoful este educat astfel încât să realizeze cunoașterea binelui suprem, a Formei Binelui”. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.22933.60641. (shrink)

The historic end of the Cold War and the rising tide of globalization have significantly changed the nature of threats and security discourses in Asia. There is a notable shift of attention from military power as the core determinant of national security to several non-traditional sectors with a much enhanced role of economic, political, and societal forces. Non-traditional security issues—such as climate change, natural disasters, transnational crimes, and terrorism—require both policymakers and military strategists to deal with security threats in a (...) more comprehensive manner. Increasing interdependence among states also magnifies the impacts of these threats, urging Asian countries to forge regional cooperation in multilateral forums such as ASEAN, EAS, APEC, and ARF. Though these efforts are commendable, their effectiveness in tackling such a wide canvass of threats is still open to question. (shrink)

Termodinamica se ocupă cu studiul energiei, a conversiilor sale între diferite forme, cum ar fi căldura, și capacitatea energiei de a produce lucru mecanic. Ea este strâns legată de mecanica statistică, din care pot fi derivate multe relații termodinamice. Se poate argumenta că termodinamica a fost greșit denumită astfel întrucât aceasta nu se referă de fapt la rate de schimbare ca atare și, prin urmare, ar fi fost probabil mai corect ca domeniul să se denumească termostatica. Termodinamica se referă la (...) posibilitatea de declanșare a anumitor reacții chimice, și nu cât de repede au loc acestea. (shrink)

Allelopathy is an important biological phenomenon in exotic plant invasions. Studies about this phenomenon can help us to understand how plant interactions influence plant colony and ecosystem functioning. Both alligator weed (Alternanthera philoxeroides, Ap) and crofton weed (Eupatorium adenophorum, Ea) are important destructive exotic species in China. Their allelopathic effects on native plant species are well documented. However, whether alligator weed and crofton weed antagonize each other regarding plant growth? There is largely unknown currently. Here we report that the leaf (...) extract from crofton weed possesses the negative effect on the growth of alligator weed. The results showed that root growth of alligator weed could be seriously inhibited by aqueous extract from crofton weed, exhibited as no root or a few roots if only. Consistent with the inhibition of root growth, we observed changes of physiological and biochemical parameters in treated alligator weed. The chlorophyll content, the root activity and the acetolactate synthase (ALS) activity were significantly decreased; while the rate of superoxide anion (O2-), the malondialdehyde (MDA) content, the peroxidase (POD) activity, and the shikimic acid content were remarkably increased in the treated alligator weed plants. These physiological analyzes suggested that the main allelopathic effects of crofton weed were mainly through affecting the integrity of cell membrane and the activity of the key enzymes. Further, these data also imply that one exotic species has the potential value to be used in bio-control of the other exotic species. (shrink)

Un mic ghid despre conceptele politice pentru politicieni şi activişti. -/- Politica este procesul de luare a deciziilor de către grupuri de oameni. Termenul se aplică guvernelor civile, dar acest proces s-a observat în toate interacţiile între grupurile umane, inclusiv în instituţii corporative, academice şi religioase. Ea constă din "relaţii sociale implicând autoritatea sau puterea" şi se referă la reglementări ale unităţilor politice, şi la metode şi tactici folosite pentru a formula şi aplica politica. Maxima lui Samuel Gompers, parafrazată adesea (...) ca "Premiază prietenii şi pedepseşte duşmanii", se referă la două din cele cinci tipuri de putere recunoscute de psihologii sociali: puterea stimulativă (puterea de a premia) şi puterea coercitivă (puterea de a pedepsi). Celelalte trei puteri derivă din acestea. Puterea legitimităţii, puterea unui poliţist sau a celui care ia decizii, este puterea dată de unei persoane de o autoritate recunoscută pentru a impune standarde comportamentale. Puterea legitimităţii este similară puterii coercitive prin aceea că o comportare inacceptabilă este pedepsită mai mult sau mai puţin direct. Puterea deciziei este deţinută de persoane în virtutea unor aptitudini sau atitudini. Îndeplinirea dorinţei de a se simţi la fel ca o celebritate sau un erou este premiul pentru obedienţă. Acesta este un exemplu de putere stimulativă în care o persoană se autopremiază. Puterea expertului derivă din educaţie şi experienţă. De notat că puterea expertului este condiţională circumstanţelor. -/- CUPRINS: -/- Politica - Originea cuvântului 'Politica' - Sursa puterii în politică - - Puterea din punct de vedere pragmatic - - Autoritatea şi legitimitatea - - - Autoritatea tradiţională - - - Autoritatea charismatică - - - Autoritatea legal-raţională - - Suveranitatea Activism - Activismul pe Internet - - Tipuri - Activismul transformaţional - Dizidenţa - Grupuri de interese - - Tipuri de grupuri - - - Grupuri de profil - - - Grupuri promoţionale sau cu scop unic - - - 'Pompierii' - - Beneficii şi stimulente - Industria activismului - - Direcţii în industria activismului - Mişcarea Occupy - - Mişcarea Indignaţilor şi Satul Democraţiei - - Sloganul "Noi suntem cei 99%" - - Scopuri ale Mişcării Occupy - Organizaţii neguvernamentale - - Istoria Politici sincretice - Exemple de grupuri şi ideologii care pot fi descrise ca sincretice Alegeri - Ideologie - Votarea - - Procesul de vot - - De ce să votăm - - Votarea şi informarea - - Aspecte religioase - Parlamentul European - - Structura Parlamentului European - Alegerile în Parlamentul European - - Participarea la vot - - Sistemul de votare - - Grupuri politice Campanii politice - Alternative la campanii Comunicarea politică - Definirea conceptului - Ameninţarea - - Ameninţarea în politică - Propaganda Conspiraţii Corupţia politică Cultura politică - Definiţii - Anarhismul şi arta Filozofia politică - Guvernarea mondială Geografia politică - Geopolitica Neocolonialism Guvernarea - Paşapoarte biometrice Ideologii politice - Democraţia creştină - Democraţia directă - - Mişcări contemporane pentru democraţia directă - - Evoluţia democraţiei directe - - - Democraţia ateniană - - - Republica romană - - - Elveţia - - - Statele Unite - - - Democraţia electronică - - Trilema reformei democratice - Democraţia liberală - Democraţia socială - - Amplasări în spectrul politic - - Internaţionala Socialistă - Liberalism - - Liberalismul modern Istoria politică Justiţia - Conceptul de justiţie Media politică Parapolitica Parlamentul Partide politice Politica în România Politici europene - Uniunea Europeană Preocupări în politică - Politica ecologică - Securitatea energetică - - Ameninţări la adresa securităţii energetice - Apărarea antirachetă Sisteme politice - Formele de bază ale sistemelor politice - Forme antropologice ale sistemelor politice Spectrul politic - Politici de stânga-dreapta - Politici autoritare - libertariene Politologia Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Este não é um livro perfeito, mas é único, e se você desnatado o primeiro 400 ou assim páginas, o último 300 (de alguns 700) são uma tentativa muito boa para aplicar o que é conhecido sobre o comportamento de mudanças sociais na violência e maneiras ao longo do tempo. O tema básico é: como o nosso controle genético e limitar a mudança social? Surpreendentemente, ele não descreve a natureza da seleção de parentes (aptidão inclusiva), o que explica grande parte (...) da vida social animal e humana. Ele também (como quase todos) carece de um quadro claro para descrever a estrutura lógica da racionalidade (LSR — termo preferencial de John Searle) que eu prefiro chamar a psicologia descritiva do pensamento de ordem superior (DPHOT). Ele deveria ter dito algo sobre as muitas outras maneiras de abusar e explorar as pessoas e o planeta, uma vez que estes são agora muito mais graves para tornar outras formas de violência quase irrelevante. Estender o conceito de violência para incluir as conseqüências globais a longo prazo da replicação dos genes de alguém, e ter um entendimento da natureza de como a evolução funciona (ou seja, a seleção de parentes) fornecerá uma perspectiva muito diferente sobre a história , eventos atuais, e como as coisas são susceptíveis de ir nas próximas centenas de anos. Pode-se começar por notar que a diminuição da violência física sobre a história tem sido combinada (e tornou possível) pelo estupro constantemente crescente impiedoso do planeta (ou seja, pela destruição das pessoas do seu próprio futuro descendente's). Pinker (como a maioria das pessoas a maior parte do tempo) é muitas vezes distraído pelas superficialidades da cultura, quando é a biologia que importa. Veja meus comentários recentes de Wilson ' a conquista social da terra ' e Nowak e Highfield ' SuperCooperators ' aqui e na net para um breve resumo da vacuidade de "verdadeiro altruísmo" (seleção de grupo), e a operação de seleção de parentes e a inutilidade e superficialidade de descrever o comportamento em termos culturais. Esta é a natureza clássica/nutrir a questão ea natureza supera nutrir-infinitamente. O que realmente importa é a violência feita para a terra pelo aumento implacável da população e destruição de recursos (devido à medicina e tecnologia e supressão de conflitos por policiais e militares). Cerca de 200.000 mais pessoas por dia (outra Las Vegas a cada 10 dias, outro Los Angeles a cada mês), as 6 toneladas ou assim de solo superior indo para o mar/pessoa/ano -cerca de 1% do total do mundo desaparecendo anualmente, etc. significa que, a menos que algum milagre acontece que a biosfera e 2 a civilização vão desmoronar em grande parte durante os próximos dois séculos, e haverá fome, miséria e violência de todo tipo em uma escala escalonamento. As maneiras, as opiniões e as tendências das pessoas para cometer atos violentos não são relevantes a menos que possam fazer algo para evitar essa catástrofe, e eu não vejo como isso vai acontecer. Não há espaço para argumentos, e nenhum ponto ou (Sim, eu sou um fatalista), então eu vou fazer apenas alguns comentários como se fossem fatos. Não imagine que eu tenha uma participação pessoal na promoção de um grupo à custa de outros. Eu sou 78, não têm descendentes e não parentes próximos e não se identificam com qualquer grupo político, nacional ou religioso e consideram os que eu pertenço por padrão como tão repulsivo como todo o resto. Os pais são os piores inimigos da vida na terra e, tomando a visão ampla das coisas, as mulheres são tão violentas quanto os homens, quando se considera o fato de que a violência das mulheres (como a maior parte do que feito pelos homens) é largamente feito em câmera lenta, a uma distância no tempo e no espaço e principalmente realizado por procuração por seus descendentes e por homens. Cada vez mais, as mulheres carregam crianças, independentemente de terem um companheiro e o efeito de parar uma mulher de reprodução é, em média, muito maior do que parar um homem, uma vez que são o gargalo reprodutivo. Pode-se ter a visão de que as pessoas e seus descendentes merecem ricamente qualquer miséria que vem seu caminho e (com raras exceções) os ricos e famosos são os piores infratores. Meryl Streep ou Bill Gates ou J. K Rowling e cada um de seus filhos podem destruir 50 toneladas de solo superior cada por ano para gerações no futuro, enquanto um agricultor indiano e seu pode destruir 1 tonelada. Se alguém nega que é bom, e aos seus descendentes eu digo "bem-vindo ao inferno na terra" (Welcome To Hell On Earth) (WTHOE). A ênfase hoje em dia é sempre sobre direitos humanos, mas é claro que se a civilização é ter uma chance, as responsabilidades humanas devem substituir os direitos humanos. Ninguém recebe direitos sem ser um cidadão responsável e a primeira coisa que isto significa é a destruição ambiental do minimo. A responsabilidade mais básica não é nenhuma criança, a menos que sua sociedade lhe peça para produzi-las. Uma sociedade ou um mundo que permite que as pessoas se reproduzem aleatoriamente serão sempre exploradas por genes egoístas até que ela desmorona (ou atinge um ponto onde a vida é tão horrível que não vale a pena viver). Se a sociedade continua a manter os direitos humanos como primários, a seus descendentes pode-se dizer com confiança "WTHOE". Aqueles que desejam um quadro até à data detalhado para o comportamento humano da opinião moderna dos dois sistemas consultar meu livros Falando Macacos 3ª Ed (2019), A Estrutura Lógica da Filosofia, Psicologia, Mente e Linguagem em Ludwig Wittgenstein e John Searle 2a Ed (2019), Suicídio Pela Democracia,4aEd(2019), Entendendo as Conexões entre Ciência, Filosofia, Psicologia, Religião, Política e Economia Artigos e Análises 2006-2019 (2019), Ilusões Utópicas Suicidas no 21St século 5a Ed (2019), A Estrutura Lógica do Comportamento Humano (2019), e A Estrutura Lógica da Consciência (2019) e outras. (shrink)

Despre moarte, durere, doliu, viaţa de după moarte şi nemurire. De ce trebuie să murim ca oameni pentru a trăi ca specie. "Nimeni nu vrea să moară. Chiar și cei care doresc să ajungă în cer, nu ar vrea să moară pentru a ajunge acolo. Și totuși, moartea este destinația pe care o împărtășim cu toții. Nimeni nu a scăpat vreodată. Și aşa şi trebuie, pentru că Moartea este foarte probabil cea mai bună invenție a Vieții. Este agentul de schimbare (...) a Vieţii. Ea şterge pe cele vechi pentru a face loc celor noi. În momentul ăsta noul eşti tu, dar într-o zi, nu peste mult timp, vei deveni treptat vechi, și vei fi şters la rândul tău. Îmi pare rău că sună aşa de dramatic, dar este cât se poate de adevărat. Timpul tau este limitat, așa că nu-l irosi trăind viața altcuiva. Ai grijă să nu fii prins în dogme - trăind prin rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsa zgomotul opiniilor altora să înece propria ta voce interioară. Și cel mai important, ai curajul să urmezi inima și intuiția ta. Ele știu cumva deja ce îți dorești tu cu adevărat să devii. Orice altceva este de importanţă secundară." (Steve Jobs) CUPRINS: Moartea - Termeni asociaţi - Senectutea - Semne de moarte biologică - Conceptul de moarte - Moartea în societate şi cultură - Uitarea veşnică - - Uitarea şi Subiectivitatea - - În filosofie Moartea programată a celulelor - Istorie - Tipuri - - Apoptoza - - Autofagia - - Alte tipuri - Originea evolutivă Obiceiuri mortuare - Înmormântarea - - Istorie - - Motivaţii pentru înmormântare umană - Cimitire - - Obiceiuri şi practici în cimitire - - - Flori - - - Pietre - - - Cruci - - Cimitire şi superstiţie - Preotulsul în religia ortodoxă - - Serviciul religios - - Coliva - - Când se practică parastasul - - Litate Doliul - Procesul de doliu - Reacţii - Cinci identităţi ale persoanelor în doliu - Ştiinţa durerii - - Cele patru traiectorii Bonanno ale durerii - Teoria celor cinci etape - Procese fiziologice şi neurologice - Teorii evolutive ale doliului - - Riscuri - - Complicaţii ale doiului Experienţe aproape de moarte - Caracteristici - Studii - - Varianţa în studiile EAM - - Analiza neurobiologică şi psihologică - - Starea REM - - Visul lucid - - Psihologia computaţională - - Efecte - - Cercetarea inter-culturală - - Studiile Van Lommel - - Studiul AWARE Nemurirea - Abordări ştiinţifice - Abordări religioase - Nemurirea biologică - - Specii biologice nemuritoare - - Evoluţia îmbătrânirii - Speranţe privind nemurirea biologică umană - - Substanţe care prelungesc durata de viaţă - - Nemurirea tehnologică - - Crionica - - Încărcarea minţii la calculator - - Cibernetica - - Nemurirea evoluţionară - Puncte de vedere religioase - - Religia greacă antică - - Marii maeştri - - Budism - - Creştinism - Etica nemuririi - - Indezirabilitatea nemuririi - Sufletul - - Abordări filosofice - - - Socrate şi Platon - - - Aristotel - - - Avicenna şi Ibn al-Nafis - - - Toma de Aquino - - - Immanuel Kant - - - James Hillman - - - Filosofia minţii - Scientologia Viaţa de Apoi (Viaţa de după moarte) - Filozofia vieţii de Apoi - - Filozofia modernă - - Filozofia procesului - Ştiinţa despre viaţa de Apoi - Modele metafizice ale Vieţii de Apoi - - Reîncarnarea - - Raiul şi iadul - - Limbo - - Purgatoriul - Religiile abrahamice - - Iudaism - - Olam Haba - - Reîncarnarea în tradiţia evreiască - - Creştinismul - Istoricitatea şi originea Învierii lui Isus - - Contextul istoric - - Învierea lui Iisus Nemorţi - Fantome - - Tipologia - - - Context antropologic - - Fantomele şi viaţa de apoi - - Teama de fantome - - Atribute comune - - Locaţii - Moroi - Scheleţi - - Mit şi folclor - Strigoi - - Etimologie - - Istorie - - Diferite tipuri de strigoi - - Cum ajunge cineva strigoi - - Prevenţie - - În cultura populară - Vampiri - - Etimologie - - Credinţe populare - - - Descriere şi caracteristicile comune - - - Credinţe non-europene - - Vampiri psihici - - - Vampiri energetici - Vârcolaci - - Caracteristici - - Apotropaice - - Vârcolacul şi Occidentul - Zombi - - Apocalipsa zombi - - - Ideea - - - Elementele arhetipale Aspecte culturale ale morţii - Înmormântarea în diferite culturi - Durerea şi doliul - Tradiţii mortuare - - Sacrificii umane şi animale - - Filozofia, religia şi mitologia morţii - - Personificări ale morţii - - Simbolismul numeric în Asia de Est - - Glorificarea şi fascinaţia morţii - Mitul originii morţii - - Africa - - Oceania - - - Polinezia - - Civilizaţia occidentală - - - Mitologia greacă - Moartea pe Internet - - E-mail - - Facebook - - Dropbox - - Google - - MySpace - - Twitter - - Wikipedia - - YouTube - - Moştenirea digitală Dispariţia omului ca specie - Percepţia riscului de extincţie umană - Soluţii propuse - În cultura populară Arta - Sculptura - - Gisant - - Îngerul durerii - Picturi - - Moartea lui Sardanapal - Poezii - - Alexandru Vlahuţã, "Din prag..." - - George Bacovia, “Decor” - - George Coşbuc, “Moartea lui Fulger” - - Lucian Blaga, “Omule” - - Mihai Eminescu, “Cu mâine zilele-ţi adaogi” - - Ştefan Augustin Doinaş, “Moartea Ofeliei” Citate Referinţe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

În teoria câmpului cuantic, principalul obstacol este apariția infinităților netratabile în interacțiunile particulelor datorită posibilității unor distanțe arbitrare între particulele punctuale. Corzile, ca obiecte extinse, oferă un cadru mai bun, care permite calcule finite. Teoria corzilor face parte dintr-un un program de cercetare în care particulele punctuale din fizica particulelor sunt înlocuite de obiecte unidimensionale numite corzi. Ea descrie modul în care aceste corzi se propagă prin spațiu și interacționează una cu cealaltă. La scale de dimensiuni mai mari, o coardă (...) arată ca o particulă obișnuită, cu masa, sarcina și alte proprietăți determinate de starea vibrațională a corzii. DOI: 10.13140/RG.2.2.13066.41924. (shrink)

Taina sufletului omenesc, cuprins de setea după Dumnezeu și așezat în duhul rugăciunii, poartă întru sine o multitudine de valențe și trăiri duhovnicești, aproape cu neputință de exprimat în cuvinte. Cel zidit după „chipul lui Dumnezeu” Îl caută totdeauna pe Cel ce-i este cu adevărat Părinte (Abuno). Sfântul Apostol Pavel zugrăvește în cuvinte omenești Taina cea nepătrunsă de cuvânt a Cuvântului: „Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, (...) nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Și-l știu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – că a fost răpit în Rai și a auzit cuvinte de nepătruns, pe care nu se cuvine omului să le grăiască”. Cunoașterea lui Dumnezeu din această stare sau în drumul spre ea a fost împărtășită de Părinții Bisericii prin experiențe și mărturisiri duhovnicești, încercând astfel să transpună în cuvinte ceea ce este prin definiție de negrăit. Din această binecuvântată dorință s-au născut adevărate mărgăritare mistice, fiecare cu propria strălucire, purtând în sine „destăinuirea celor trăite de Părinți în limitele culturii lor, cu cuvintele și imaginile pe care le-au dobândit prin educația și trăirea lor”. (shrink)

Fericirea este un concept fuzzy. Ea poate fi definită în termeni de a trăi o viață bună sau de a înflori, mai degrabă decât de a experimenta o emoție. Fericirea în acest sens a fost folosită pentru a traduce eudaimonia greacă și este încă folosită în etica virtuții. A existat o tranziție în timp, de la accent pe fericirea virtuții la virtutea fericirii. În psihologie, fericirea este o stare mentală sau emoțională a bunăstării, care poate fi definită, printre altele, de (...) emoții pozitive sau plăcute, variind de la mulțumire până la bucuria intensă. În Vedele hinduse, ānanda semnifică fericirea veșnică, cea care însoțește sfârșitul ciclului de renaștere. Pentru grecii antici, ataraxia este o stare lucidă de echilibru robust, caracterizată de elibertatea continuă de teama primejdiei și îngrijorare. Filosofii consideră că fericirea poate fi înțeleasă ca fiind scopul moral al vieții sau ca aspect al hazardului, explicând fericirea fie ca o stare de spirit, fie ca o viață înfloritoare pentru persoana căreia i se aplică. „Conceptul de fericire este un concept atât de vag încât, în ciuda dorinței fiecărui om de a fi fericit, nimeni nu poate spune niciodată în termeni preciși și coerent ce vrea și dorește cu adevărat. Motivul este că elementele care fac parte din conceptul de fericire sunt în totalitate empirice, adică trebuie împrumutate din experiență, și că în același timp, pentru ideea fericirii, un întreg absolut, este necesar un maxim de bunăstare în starea actuală și cea viitoare. Ori, este imposibil ca o persoană finită să fie atât de perspicace și, în același timp, atât de puternică încât să se presupună că poate crea un concept cert despre ceea ce își dorește cu adevărat. Bogăție? ... Cunoaștere? ... Viață lungă? .. Sănătate? Prin urmare, nu există, în acest sens, un imperativ care să ne impună în sensul strict al cuvântului ce să facem pentru a fi fericiți, deoarece fericirea este un ideal nu al rațiunii, ci al imaginației." (Emmanuel Kant, Critica facultății de judecată) -/- CUPRINS: -/- Fericirea - Definiție - Legătura cu sănătatea fizică - Filozofie - Religie - - Religiile orientale - - - Budism - - - Hinduism - - - Confucianismul - - Religiile abrahamice - - - Iudaismul - - - Catolicismul roman - - - Islam - Psihologie - - Ierarhia nevoilor a lui Maslow - - Teoria autodeterminării - - Psihologie pozitivă - - Măsurarea fericirii - Viziunea economică și politică Ānanda - Diferite sensuri de fericire în filosofia hindusă - - Swami Vivekananda - - Sri Aurobindo - - Advaita vedanta - - Dvaita vedanta - - Vishishtadvaita vedanta - - Sri Ramana Maharshi - Modalități de realizare a ānandei Ataraxia - Epicureismul - Pironism - Stoicism Indici ai fericirii: Fericirea Națională Brută - Definirea FNB - Implementarea FNB în Bhutan - Răspândirea FNB în afara Bhutan - Critica Filosofia fericirii - Grecia antică - - Platon - - Aristotel - - Cinism - - Cirenaicism - - Pironism - - Epicureism - - Stoicism - Roma antică - - Școala lui Sextius - - Augustin de Hippo - - Boețiu - Evul Mediu - - Avicenna - - Al-Ghazali - - Maimonide - - Thomas de Aquino - Perioada modernă timpurie - - Michel de Montaigne - - Jeremy Bentham - - Arthur Schopenhauer - Perioada contemporană - - Władysław Tatarkiewicz - - Herbert Marcuse - - Viktor Frankl - - Robert Nozick - Scientismul - Studiul fericirii - - Sonja Lyubomirsky Teoria (etica) virtuții - Concepte cheie - Istoria virtuții - - „Turnura aretaică” contemporană Consecințialism - Filosofii - - Consecințialismul de stat - - Utilitarism - - Egoismul etic - - Altruismul etic - - Consecințialismul regulilor - - Consecințialismul pe două niveluri - - Consecințialismul motivațional - - Consecințialism negativ - - Etica teleologică - - Actele și omisiunile, și "doctrina actelor și omisiunilor" Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Un ghid complet pentru cultivarea şi prepararea celor mai variate tipuri de cafea, cu accent pe aspectele culturale şi de sănătate, şi modalităţi de includere a cafelei în diverse deserturi şi cocktailuri. Cafeaua este o băutură universal recunoscută ca o necesitate umană. Departe de a fi văzută ca un lux sau privită cu indulgenţă, ea este considerată un corolar pentru energia şi eficienţa umană, producând în acelaşi timp o puternică senzaţie de plăcere. Cafeaua este o băutură democratică. Este în acelaşi (...) timp băutura înaltei societăţi, dar şi a bărbaţilor şi femeilor care muncesc în diverse domenii de activitate, mental, sau fizic. Tocmai de aceea cafeaua a mai fost numită şi "lubrifiantul om-maşină cel mai cunoscut", ca şi "gustul cel mai plăcut din toată natura." Dar cafeaua este ceva mai mult decât o băutură. Este unul dintre cei mai importanţi adjuvanţi alimentari din lume. Există şi alte alimente auxiliare, dar niciunul care să exceleze în gust şi efecte reconfortante precum cafeaua, efecte datorate în primul rând aromei sale unice. Cafeaua bună, prăjită cu atenţie şi preparată în mod corespunzător, este o băutură naturală cu un efect tonic neegalat de nicio altă băutură naturală. Un stimulent pur, în condiţii de siguranţă, produs în laboratoarele mamei Natura, şi una din bucuriile de seamă al vieţii! (shrink)

Previzualizare carte Așa cum este definită eugenia, este foarte dificil de făcut o diferențiere clară între știință (medicină, ingineria genetică) și eugenie. Și de stabilit o linie peste care ingineria genetică nu ar trebui să treacă, conform unor norme morale, juridice și religioase. Atâta timp cât acceptăm ajutorul geneticii în găsirea unor modalități de combatere a cancerului, diabetului sau HIV, acceptăm în mod implicit și eugenia pozitivă, conform definiției actuale. Și atâta timp cât acceptăm screening-ul genetic, și intervenții asupra fătului (...) nenăscut, sau avortul, acceptăm în mod implicit și eugenia negativă. În plus, la nivel de guverne, deși oficial eugenia este repudiată, ea a fost legalizată în foarte multe țări până de curând, și încă mai este acceptată și legalizată, chiar dacă în forme mai subtile, și în prezent. CUPRINS Eugenia - Istorie - - Origine și dezvoltare - - Nazismul și declinul eugeniei - - Renașterea moderna a eugeniei - Semnificații și tipuri - - Metode de implementare - Argumente - - Eficacitate - - Pierderea diversității genetice - - Etica - - - Opoziţia - - - Suport Istoria eugeniei - Istorie - - Filosofii pre-galtoniene - - Teoria lui Galton - - Charles Davenport - - Regatul Unit - - Statele Unite - - Australia - - Brazilia - - - Fundația Rockefeller în Brazilia - - Canada - - Germania - - - Coloniile germane din Africa - - - Coloniile germane din Pacific - - - Caraibe și America de Sud - - Japonia - - Coreea - - China - - Singapore - - Alte țări - - Marginalizarea după al doilea război mondial - Eugenica modernă, ingineria genetică și reevaluarea etică - - Cipru - - China - - Japonia - - Rusia - - Statele Unite - - Israel - - Reevaluarea etică Darwinismul social - Originea termenului - Utilizare - Susținătorii - Ipoteze legate de schimbarea și evoluția socială Noua eugenie - Istorie - Critică - Semiotica - Genetica și avortul - - Legalitatea avortului selectiv - - Testarea genetică pentru sindromul Down - - Susținătorii avortului selectiv al persoanelor cu dizabilități - - Opoziția față de avortul selectiv al persoanelor cu dizabilități Diagnoza genetică de preimplantare - Probleme etice - - Dizabilităţi - - Trăsături intersex - Obiecții religioase - Factori psihologici Etica eugeniei Viitorul eugeniei Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Un ghid complet pentru cultivarea şi prepararea celor mai variate tipuri de cafea, cu accent pe aspectele culturale şi de sănătate, şi modalităţi de includere a cafelei în diverse deserturi şi cocktailuri. Cafeaua este o băutură universal recunoscută ca o necesitate umană. Departe de a fi văzută ca un lux sau privită cu indulgenţă, ea este considerată un corolar pentru energia şi eficienţa umană, producând în acelaşi timp o puternică senzaţie de plăcere. Cafeaua este o băutură democratică. Este în acelaşi (...) timp băutura înaltei societăţi, dar şi a bărbaţilor şi femeilor care muncesc în diverse domenii de activitate, mental, sau fizic. Tocmai de aceea cafeaua a mai fost numită şi "lubrifiantul om-maşină cel mai cunoscut", ca şi "gustul cel mai plăcut din toată natura." Dar cafeaua este ceva mai mult decât o băutură. Este unul dintre cei mai importanţi adjuvanţi alimentari din lume. Există şi alte alimente auxiliare, dar niciunul care să exceleze în gust şi efecte reconfortante precum cafeaua, efecte datorate în primul rând aromei sale unice. Cafeaua bună, prăjită cu atenţie şi preparată în mod corespunzător, este o băutură naturală cu un efect tonic neegalat de nicio altă băutură naturală. Un stimulent pur, în condiţii de siguranţă, produs în laboratoarele mamei Natura, şi una din bucuriile de seamă al vieţii! CUPRINS: 1 Cafeaua - Etimologie - Istorie - - Legende - - Dovezile istorice - Planta de cafea - Cultivarea cafelei - - Efecte ecologice - Procesarea cafelei - - Torefierea (prăjirea) cafelei - - Clasificarea seminţelor torefiate - - Caracteristicile torefierii - - Decafeinizarea - - Depozitarea - - Prepararea cafelei - - Servirea cafelei - - Cafeaua instant (“nes”) - Vânzare și distribuție - - Piața cafelei - Efectele asupra sănătății - - Mortalitatea - - Boala cardiovasculară - - Sănătatea mentală - - Boala Parkinson - - Diabetul de tip II - - Cancer - Mecanismul de acțiune - - Beneficii - - Conţinutul de cafeină din cafea - Cafenele - Aspecte sociale - - Interzicerea cafelei de-a lungul timpului - - Comerţul echitabil - - Cafeaua în cultura populară - - Ziua cafelei - 1.1 Istoria cafelei - - Etimologie - - Prima utilizare - - Istorie - - - Europa - - - - Austria - - - - Anglia - - - - Franţa - - - - Germania - - - - Olanda - - America Latină - - Asia - - - India - - - - Chikmagalur - - - Japonia - - - Coreea de Sud - - - Indonezia - - - Filipine - 1.2 Boabele de cafea - - Istorie - - - Procesare - - - Distribuția - - Compoziția - - - Alcaloizi ne-volatili - - - Proteine ​​și aminoacizi - - - Carbohidrați - - - Lipide - - - Acizi clorogeni nonvolatili - - - Compuși volatili - 1.3 Efectele cafeinei asupra sănătăţii - - Efectele pozitive - - Efectele negative - - Proprietăţi chimice - - Toxicitatea şi intoxicaţia - - Efecte asupra diferitelor funcţii - - - Relaţia dintre cafeină şi adenozină - - - Cum elimină cafeina starea de somnolenţă - - Efecte pe termen scurt - - - Cardiovascular - - - Riscuri gastro-intestinale - - - Creşterea urinării - - - Exerciţii - - - Efecte psihologice - - Recomandări - - - La adulţi - - - La femeile gravide - - - La copii - - Efectul combinării alcoolului cu cofeina - 1.3.1 Este cafeaua sănătoasă? - 1.3.2 Detoxifierea cu cafea - - Efecte şi riscuri 2 Varietăți de cafea - Terminologie - Istorie - Criterii de selecție - Varietăți și soiuri de cafea arabica - Soiurile robusta - Alte soiuri - 2.1 Cafea arabica - - Biologie - - Distribuția și habitat - - Cultivarea și utilizarea - - Istorie - - Taxonomie - - Tulpinile - 2.2 Cafea robusta 3. Producţia cafelei - Culesul - - Cules mecanic - - Cules selectiv - Prelucrarea cafelei - - Procedeul umed - - Procedeul uscat - - Procedeul semi-uscat - Sortarea - - Decorticare - - Şlefuirea - - Curăţare şi sortare - - Clasificarea - Alte etape - - Îmbătrânirea - - Decofeinizarea - Depozitare - Prăjirea - 3.1 Industria cafelei - - Producţia mondială - - Consumul - - Preţul - 3.2 Stocarea boabelor de cafea - - Cafeaua verde - - Cafeaua prăjită - - Stocarea acasă 4. Prepararea cafelei - Prăjirea - Măcinarea - - Măcinare prin zdrobire - - Măcinare prin tocare - - Măcinare prin pisare - - Măcinarea cu role - Prepararea băuturii de cafea - - Fierbere - - Înmuiere în apă - - Metode de filtrare - - Sub presiune - Extracţia - Prezentare - - Băuturi calde - - - Pe bază de espresso, fără lapte - 4.1 Prăjirea cafelei - - Istorie - - Procesul - - Echipament - - Prăjiri - - - Savoare - - Prăjirea la domiciliu - - Ambalare - - Emisii și control - 4.2 Cafea instant - - Istorie - - Utilizare - - Fabricarea - - - Uscarea prin îngheţare (liofilizare) - - - Uscarea prin pulverizare - - Decofeinizarea - - Compoziţie - - Efectele asupra sănătăţii - - Context de reglementare - - Utilizare non-alimentară - 4.3 Espresso - - Preparare - - Prăjirea cafelei pentru espresso - - Popularitate - 4.4 Café au lait - - Europa - - Statele Unite ale Americii - 4.5 Caffè macchiato - - Istorie - - Tendinţe - 4.6 Cafea cu conţinut mic de cofeină - - Decofeinizarea - - Riscurile cofeinei - - Cafea cu conţinut mic de cofeină în mod natural - 4.7 Sfaturi practice - - Sfaturi practice pentru o cafea perfectă - - 9 sfaturi pentru o cafea perfectă - - 8 sfaturi pentru o cafea mai bună - 4.8 Utilizări ale zațului de cafea 5. Reţete - 5.1 Cafea - - Cappuccino Cooler - - - Ingrediente - - - Preparare - - Café frappé - - Cafea cu mentă - - Cafea condimentată - - - Ingrediente - - - Preparare - - Cafea cu nutella - - - Ingrediente - - - Preparare - - Cafea Mocha rece cu nucă de cocos - - - Ingrediente: - - - Preparare: - - Cafea cu unt - - - Preparare: - 5.2 Deserturi - - Café liégeois - - - Istorie - - - Preparare - - Boabe de cafea acoperite cu ciocolată - - Jeleu de cafea - - - Descriere - - Sos de cafea - - - Utilizări - - Prăjitura Tiramisu cu cafea - - - Caracteristicile originale - - - Reţeta - 5.3 Cocktailuri - - B-52 - - - Istorie - - - Preparare - - - B-52 flambat - - - Variante ale băuturii - - Baby Guinness - - - Preparare - - - Variaţii - - Black Russian - - - Variaţii - - Espresso Martini - - - Origine - - - Asociația Internațională a Barmanilor - - - Ghidul lui Difford - - - Rețeta - - - - Preparare - - Blow Job - - Orange Tundra - - - Reţeta tipică - - Quick Fuck - - White Russian - - - Etimologie - - - Preparare - - - Variaţii 6. Aspecte culturale - Cafeaua în media - Cafenele - Aspecte sociale ale cafelei - Pauza de cafea - 6.1 Ceaşca de cafea - - În cafenele - - - Gibraltar sau Cortado - - - Demitasse - - - Cappuccino - - - Cafe Drinkware - - Căni - 6.2 Degustarea cafelei - - Aromele cafelei - - Gust - - Textura (senzaţia în gură) - - Echipamentul tradiţional - 6.3 Latte art - - Chimia - - Tehnica - - Stiluri - - - Turnare liberă - - - Gravura - - Variante - 6.4 Cafenele - - Cafeaua în Europa - - - Folosirea curentă - - Cafenelele în SUA - 6.5 Cafeaua în artă - - Pictură - - - Charles André van Loo, Sultăniţă cu ceaşca de cafea oferită de o sclavă - - - François Boucher, Cafeaua de dimineață - 6.6 Citate despre cafea Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Orice lucrător pus astăzi în postura ingrată de cadru didactic – îi exceptăm aici pe acei artizani ai cunoaşterii care se mai bucură încă de autonomia şi demnitatea profesoratului elitist de secol XX, un privilegiu din ce în ce mai rar, care probabil peste cincizeci de ani va fi dispărut cu totul – se va regăsi măcar parţial în experienţa şi observaţiile autorului, care îşi vede studenţii cufundaţi într‑o contradictorie stare de depresie hedonică, căutând satisfacţie în feedback‑ul senzorial al conectării (...) permanente în reţelele de comunicaţii globale, dar fiind incapabili să se bucure de ea. (shrink)