What is the relation between desert and other values such as equality, priority for the worse off, and utility? According to the common (pluralist) view, desert and these other values reflect distinct concerns: some are about distributive justice, some about retributive justice, and some (most clearly, utility) are not concerned with justice at all. However, another (monistic) view holds that while desert is a basic value, other values are merely derived from it. This controversy is relevant, for instance, to allocative (...) decisions and criminal punishment, where we need to know if other values should be balanced against desert. Yet, despite its theoretical significance and practical importance, this topic is underexplored. Aiming to fill this gap, we consider the arguments for and against the competing views. We demonstrate that the interaction between desert and other values raises a difficult dilemma: there are powerful arguments for and against both the pluralistic and the monistic accounts of desert. Indeed, we suggest that this dilemma is due to the unique nature of desert. Unlike other values, desert, especially its more robust forms, does not only sometimes conflict with competing considerations that favor different courses of actions, but rather seems to dispel other values even as pro tanto ones. (shrink)

Does morality have a procedure? Unlike law, morality is arguably neither posited nor institutional. Thus, while morality undeniably prescribes various procedures, that morality itself has a procedure is less obvious. Indeed, the coexistence of procedural moral norms alongside substantive moral norms might seem paradoxical, given that they often yield contradictory prescriptions. After all, one may wonder, is morality not substantive all the way down? Nevertheless, the paper argues that morality has a “procedural branch” containing numerous norms that are themselves procedural. (...) These norms comprise what we hold are the three hallmarks of a procedural norm: second-orderness, providing reasons on how to engage with other norms, and outcome-neutrality. In this respect, morality is more like law than what one might have expected. (shrink)

Getting physical: Empiricism’s medical History Content Type Journal Article DOI 10.1007/s11016-010-9474-4 Authors John Gascoigne, School of History and Philosophy, University of New South Wales, Sydney, NSW 2056, Australia Journal Metascience Online ISSN 1467-9981 Print ISSN 0815-0796.

Horwich gibt eine feine Analyse von Wittgenstein (W) und ist ein führender W-Stipendiat, aber meinerMeinung nach sind sie alle hinter einer vollen Wertschätzung zurück, wie ich in dieser Rezension und vielen anderen ausführlich erkläre. Wenn man W (und vorzugsweise auch Searle) nicht versteht, dann sehe ich nicht, wie man mehr als ein oberflächliches Verständnis von Philosophie und höherem Denken und damit von allem komplexen Verhalten (Psychologie, Soziologie, Anthropologie, Geschichte, Literatur, Gesellschaft) haben könnte. Kurz gesagt, W hat gezeigt, dass, wenn Sie (...) gezeigt haben, wie ein Satz im Zusammenhang mit Interesse verwendet wird, es nichts mehr zu sagen gibt. Ich beginne mit ein paar bemerkenswerten Zitaten und gebe dann, was ich denke, sind die minimalen Überlegungen notwendig, um Wittgenstein zu verstehen, Philosophie und menschliches Verhalten. Zunächst könnte man feststellen, dass es verdächtig sein sollte, "Meta" vor jedes Wort zu stellen. W bemerkte z.B., dass Metamathematik Mathematik wie jede andere ist. Die Vorstellung, dass wir aus der Philosophie austreten können (d.h. die beschreibende Psychologie des Denkens höherer Ordnung), ist selbst eine tiefe Verwirrung. Eine weitere Irritation hier (und während des akademischen Schreibens in den letzten 4 Jahrzehnten) ist der ständige umgekehrte sprachliche Sexismus von "ihrem" und "ihr" und "sie" oder "er/sie" usw., wo "sie" und "ihre" und "sie" gut machen würden. Ebenso, wird die Verwendung des französischen Wortes "Repertoire", bei dem das englische "Repertoire" recht gut funktioniert. Der größte Mangel ist das (wenn auch sehr häufige) völlige Versäumnis, das zu verwenden, was ich als die enorm leistungsfähige und intuitive Zwei-System-Ansicht von HOT und Searles Framework betrachte, die ich oben skizziert habe. Dies ist besonders ergreifend im Kapitel über die Bedeutung p111 ff. (besonders in den Fußnoten 2-7), wo wir in sehr schlammigem Wasser ohne den Rahmen von automatisierten echten nur S1, propositional DispositionS, COS usw. schwimmen. Man kann auch einen besseren Blick auf das Innere und das Äußere bekommen, indem man z.B. Johnston oder Budd liest (siehe meine Rezensionen). Horwich macht jedoch viele einschneidende Kommentare. Besonders gefiel mir seine Zusammenfassung der Bedeutung von Wes antitheoretischer Haltung auf P65. Er muss "On Certainty" stärker in den Vordergrund stellen, das kürzlich von Daniele Moyal- Sharrock, Coliva und anderen mit viel Aufwand beworfen und in meinen jüngsten Artikeln zusammengefasst wurde. Horwich ist erstklassig und seine Arbeit lohnt sich. Man hofft, dass er (und alle) Searle und einige moderne Psychologie sowie Hutto, Read, Hutchinson, Stern, Moyal-Sharrock, Stroll, Hacker und Baker etc. studieren werden, um eine breite moderne Sicht des Verhaltens zu erreichen. Die meisten ihrer Papiere sind auf academia dot edu und philpapers dot org, aber für PMS Hacker siehe http slash slash info dot sjc dot ox dot ac dot uk slash scr slash hacker slash DownloadPapers dot html Er gibt eine der schönsten Zusammenfassungen, wo uns ein Verständnis von Wittgenstein hinterlässt, das ich je gesehen habe. "Es darf keinen Versuch geben, unsere sprachliche/konzeptionelle Tätigkeit (PI 126) zu erklären, wie in Freges Reduktion der Arithmetik auf logik; kein Versuch, ihr erkenntnistheoretische Grundlagen zu geben (PI 124), wie sie auf der Grundlage von Berichten über ein vormethodikes Wissen beruhen; kein Versuch, idealisierte Formen davon (PI 130) als in gewissem Sinne Logiken zu charakterisieren; kein Reformversuch (PI 124, 132) wie in Mackies Fehlertheorie oder Dummetts Intuitionismus; kein Versuch, sie zu straffen (PI 133) wie in Quines Existenzbericht; kein Versuch, es konsistenter zu machen (PI 132) wie in Tarskis Antwort auf die Lügner-Paradoxien; und kein Versuch, es vollständiger zu machen (PI 133) wie bei der Klärung von Fragen der persönlichen Identität für bizarre hypothetische 'Teleportation'-Szenarien." Abschließend möchte ich vorschlagen, dass W mit der Perspektive, die ich hier gefördert habe, im Zentrum der zeitgenössischen Philosophie und Psychologie steht und nicht obskur, schwierig oder irrelevant ist, sondern schillernd, tiefgründig und kristallklar ist und dass es ist, eines der größten intellektuellen Abenteuer zu verpassen, das möglichist. Wer aus der modernen zweisystems-Sichteinen umfassenden, aktuellen Rahmen für menschliches Verhalten wünscht, kann mein Buch "The Logical Structure of Philosophy, Psychology, Mindand Language in Ludwig Wittgenstein and John Searle' 2nd ed (2019) konsultieren. Diejenigen,die sich für mehr meiner Schriften interessieren, können 'Talking Monkeys--Philosophie, Psychologie, Wissenschaft, Religion und Politik auf einem verdammten Planeten --Artikel und Rezensionen 2006-2019 3rd ed (2019) und Suicidal Utopian Delusions in the 21st Century 4th ed (2019) und andere sehen . (shrink)

Climate change is an existential risk reinforced by ordinary actions in afuent societies—often silently present in comfortable and enjoyable habits. This silence is sometimes broken, presenting itself as a nagging reminder of how our habits fuel a catastrophe. As a case in point, global warming has created a state of urgency among wine makers in Spain, as the alcohol level has risen to a point where it jeopardises wine quality and thereby Spanish viticulture. Eforts are currently being made to solve (...) this problem technologically by developing (non-GMO) strains of yeast that produce less alcohol. If successful, this could help save Spanish viticulture. This kind of technological solution is routinely criticised for ofering simplistic “techno-fx” solutions to solve complex societal problems. However, it is not clear what features are criticised by the notion of techno-fx and hence how to avoid this criticism. In our interpretation, the techno-fx notion is not exclusively used as a dismissive term. The notion points to a general virtue of engineering: to create technological solutions that work silently in the background. This asset of technological solutions might sometimes be problematic and sometimes not. Hence, it needs to be analysed case-by-case by paying attention to the moral relevance of the hidden implications of the technology and of the unrefective actions and habits that they facilitate. Such moral analysis will in turn inform strategies for foregrounding this technology to counteract silencing. We discuss what this means in the case of modifying yeast as a viticultural climate resilience strategy. (shrink)

Der Topos von der Unerschöpflichkeit des Gegenstands wird mit der Phänomenologie assoziiert. Den ihm verwandten Topos von der Unaussprechlichkeit des Individuellen haben Goethe und die deutschen Romantiker in die Welt getragen. Der Diktion der analytischen Philosophie sind die Ausdrücke „unerschöpflich“ und „unaussprechlich“ fremd. Dieser Umstand sollte analytische Philosophen nicht davon abhalten, sich den sprachphilosophischen und ontologischen Problemen zuzuwenden, die sich hinter den besagten Formeln verbergen. Husserls Wort für Unerschöpflichkeit ist „Fülle“. Die „Fülle des Gegenstandes“ erläutert Husserl als den „Inbegriff der (...) ihn konstituierenden Bestimmtheiten“, seine „individualisierenden Bestimmtheiten“ eingeschlossen. Ich werde in diesem Aufsatz von deskriptiver Unerschöpflichkeit sprechen, die ich auf eine ontische Eigenart der konkreten Einzeldinge zurückführe. Den Begriff der deskriptiven Unerschöpflichkeit werde ich zunächst anhand des Problems entwickeln, die Eigenschaften eines Einzeldings zu zählen. Aristoteles, Leibniz und Kant beantworten die Frage, wie viele Eigenschaften ein Einzelding hat, gleichlautend: es sind potentiell unendlich viele (1.). Die ontologische Kategorie, für die dies gilt, ist die der konkreten, raumzeitlichen Einzeldinge (2.). Unter (3.) wird der Befund der deskriptiven Unerschöpflichkeit näher erläutert und ausdifferenziert. Unter (4.) wird ein sprachphilosophisch motivierter Einwand gegen die Unerschöpflichkeitsthese diskutiert und zurückgewiesen: der Einwand aus der endlichen Zahl der Prädikate. Dann werde ich die Begriffe Leerstelle, Auflösung und ontische Dichte einführen, um meinen Befund zu sichern und zu präzisieren (5.). Unter dem Stichwort „Unerschöpflich oder bloß faktisch unerschöpft?“ diskutiere ich die Frage, worin das prinzipielle Hindernis für das Unternehmen liegen soll, ein Einzelding erschöpfend zu beschreiben (6.). Anschließend kontrastiere ich die Unerschöpflichkeitsthese mit der pathetischen Formel von der „Unaussprechlichkeit des Individuellen“, um zu verdeutlichen, was mit ersterer nicht gemeint ist (7.). Diese Diskussion führt zu ontologischen Überlegungen über Individualität, Einzigkeit und haecceitas (8.). Schließlich bringe ich den Gedanken ins Spiel, daß wir in der natürlichen Sprache beliebig feine semantische Unterscheidungen treffen können, der auf den ersten Blick in einer gewissen Spannung zur These der deskriptiven Unerschöpflichkeit steht. Diese Spannung werde ich unter (9.) und (10.) zu mildern suchen und dabei meinen Begriff der ontischen Dichte zu Goodmans Begriff der semantischen Dichte in Beziehung setzen. (shrink)

Verteilungsgerechtigkeit befasst sich mit der Verteilung von Gütern innerhalb einer Gruppe, wobei verschiedene Verteilungsprinzipien und -ergebnisse als mögliche Ideale einer solchen Verteilung verhandelt werden. Diese normativen Ansätze sind oft rein verbal formuliert, wodurch ihre Anwendung auf unterschiedliche konkrete Verteilungssituationen, die hinsichtlich ihrer Gerechtigkeit beurteilt werden sollen, häufig schwer fällt. Eine Möglichkeit, fein abgestufte Gerechtigkeitsbeurteilungen verschiedener Verteilungen präzise erfassen zu können, besteht in der formalen Modellierung solcher Ideale durch Maße oder Indizes. Die Auswahl eines geeigneten Maßes, das ein gewisses Ideal (...) abbilden soll, muss ihrerseits eine Fundierung erfahren, was durch die Forderung von begründeten Axiomen erreicht werden kann, denen ein Maß genügen soll. In der vorliegenden Arbeit werden solche Axiome für Maße der Verteilungsgerechtigkeit am Beispiel von Bedarfsgerechtigkeit eingeführt. Ferner werden exemplarische Maße der Bedarfsgerechtigkeit vorgestellt. Damit wird für die Beurteilung und Modellierung von Maßen der Verteilungsgerechtigkeit eine erste diskutable Grundlage gelegt. (shrink)

The aim of this paper is to clarify under what conditions a philosophical problem arises. I will describe two ways in which we might perceive a question as a problem. First, when we fnd ourselves inclined to believe in propositions that appear incompatible with each other. Second, when we fnd ourselves inclined to believe in propositions that seem incompatible with our desires. I will discuss both of these cases and articulate a didactic strategy – the Clash Strategy – which can (...) be used in order to plan and facilitate dialogic inquiry in the classroom. This strategy suggests introducing stimuli that will help students appreciate the clash that drives the philosophical question to be explored during the dialogue. In summary, this paper aims to ofer insights to all teachers interested in promoting dialogic inquiry, whether philosophical or otherwise, in education. (shrink)

În acest eseu evidențiez principalele aspecte psihologice și filosofice desprinse din filmul Solaris regizat de Andrei Tarkovski, precum și tehnicile cinematografice utilizate de regizor pentru a-și transmite mesajele spectatorului. În ”Introducere” prezint pe scurt elementele relevante din biografia lui Tarkovski și o prezentare generală a romanului Solaris a lui Stanislav Lem și filmul Solaris în regia lui Andrei Tarkovsky. În ”Tehnica cinematografică” vorbesc despre ritmul specific al scenelor, mișcarea radicală declanșată de Tarkovsky în cinematografia modernă, rolul elementelor simbolice și iconice, (...) , și afinitățile cu zona fantastică a literaturii ruse. În ”Aspecte psihologice” analizez problema comunicării într-o societate umană a viitorului considerată de Tarkovsky ca rigidă, obsesia casei, și evoluția personală a lui Kris, Hari, și a relațiilor dintre ei. În ”Aspecte filosofice” se analizează filmul prin prisma filosofiei minții (dualismul cartezian, reducționismul și funcționalismul), a problemei identității personale, a teoriei spațiilor heterotopice dezvoltată de Michel Foucault, și interpretările semantice care se pot deduce din film. De asemenea, se analizează problema identității personale prin prisma filosofiei lui Locke. ”Concluziile” expun ideile generale rezultate din acest eseu, respectiv că Tentativele omului de a clasifica și de a păstra forme de interacțiune cu entități necunoscute vor fi întotdeauna condamnate la eșec și vor reflecta o greșeală majoră în lumea panoptică în care trăim. În acest cadru de analiză a filosofiei minții, funcționalismul pare a fi cel mai intuitiv. Solaris este, totuși, un film care începe ca o căutare a răspunsurilor și ajunge să ofere aceste răspunsuri împreună cu o serie de întrebări cu totul diferite. (shrink)

În acest volum, autorul prezintă în mod critic modelele teoretice dezvoltate pentru a reprezenta aplicarea şi aplicabilitatea matematicii în ştiinţe şi universul fizic, oferind soluţii constructive care răspund obiecţiilor fundamentale ridicate la aceste modele. Atenţia principală este acordată modelelor structurale, deoarece noţiunea de structură matematică intervine esenţial atât în caracterizarea matematicii pure, cât şi aplicate, iar procesele mentale implică la rândul lor reprezentări de tip structural. Propunerile făcute, atât ca alternative structurale, cât şi prin noile cadre conceptuale şi metodologiile implicite, (...) vor fi analizate inclusiv în vederea posibilităţii unei unificări teoretice, către un model unic al aplicării şi aplicabilităţii matematicii, care să ofere justificarea metateoretică a utilizării matematicii ca metodă ştiinţifică de prim rang şi să contribuie cu aport explicativ la rezolvarea “misterelor” filosofice care înconjoară aplicabilitatea matematicii. -/- Lucrarea completează primul volum, dedicat puzzle-ului lui Wigner privind ‘eficacitatea iraţională a matematicii’ şi soluţiilor oferite la acesta, adresându-se în special – dar nu exclusiv – matematicienilor, fizicienilor, filosofilor ştiinţei, filosofilor limbajului şi epistemologilor, dar şi studenţilor acestor discipline. (shrink)

Datorită impactului său așteptat în economie și societate, a cincea generație de telecomunicații mobile (5G) este una dintre cele mai importante inovații ale timpului nostru. Așteptările cresc cu capacitățile de bandă largă ale 5G, accesibile tuturor și peste tot, la o calitate și fiabilitate mai bune. Dintr-o perspectivă conceptuală, tehnologia 5G promite să ofere latență scăzută, viteză mare și conexiuni mai fiabile la noile generații de sisteme autonome și dispozitive de ultimă generație, acoperind atât comunicațiile masive, cât și cele critice (...) de tip mașină. -/- IT & C, Volumul 1, Numărul 1, Septembrie 2022, pp. 16-22 ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT51114. (shrink)

Tarkovsky a dezvoltat o teorie a cinematografiei pe care a numit-o "sculptarea în timp". Prin aceasta el a vrut să evidențieze caracteristica unică a cinematografiei ca mediu, aceea de aborda experiența noastră despre timp și de a o modifica. Filmul neregulat transcrie timpul în timp real. Folosind filmări lungi și câteva tăieturi în filmele sale, el a urmărit să ofere spectatorilor un sentiment de trecere a timpului, timpul pierdut și relația dintre un moment de timp și altul. El consideră cinematografia (...) ca o reprezentare a curenților distinctivi sau undelor de timp, transmise în film prin ritmul său intern. Ritmul este în centrul "filmului poetic." DOI: 10.13140/RG.2.2.35151.33447. (shrink)

Analiștii se află în domeniul "cunoașterii". Activitatea de informații se referă la cunoaștere și tipurile de probleme abordate sunt probleme de cunoaștere. Așa că avem nevoie de un concept de lucru bazat pe cunoaștere. Avem nevoie de o înțelegere de bază a ceea ce știm și cum știm, ce nu știm, și chiar ce se poate cunoaște și ce nu se poate cunoaște. Analiza informațiilor implică "transformarea faptelor disparate în concluzii concentrate". Analiza ar trebui să ofere o bază utilă pentru (...) conceptualizarea funcțiilor activității de informații, dintre care cele mai importante sunt "estimarea" și "predicția". DOI: 10.13140/RG.2.2.25534.84807. (shrink)

Analiștii se află în domeniul "cunoașterii". Activitatea de informații se referă la cunoaștere și tipurile de probleme abordate sunt probleme de cunoaștere. Așa că avem nevoie de un concept de lucru bazat pe cunoaștere. Avem nevoie de o înțelegere de bază a ceea ce știm și cum știm, ce nu știm, și chiar ce se poate cunoaște și ce nu se poate cunoaște. Analiza informațiilor implică "transformarea faptelor disparate în concluzii concentrate". Analiza ar trebui să ofere o bază utilă pentru (...) conceptualizarea funcțiilor activității de informații, dintre care cele mai importante sunt "estimarea" și "predicția". DOI: 10.13140/RG.2.2.16758.75845. (shrink)

În această lucrare am explorat conceptul R(r)elaţii I(i)nternaţionale cu scopul de a (i) reda două metode de scriere și reprezentarea lor, (ii) evidenția semnificația care este atașată fiecărei metode și (iii) descrie și expune procesul de creare a unui concept care are la bază doi termeni. În această lucrare, propun să realizez următoarele obiective: (i) reiau teoretizarea conceptului ‘relaţii internaţionale’ de la bazele etimologice; (ii) ‘relaţii internaţionale’ are la bază o gamă largă de concepte care ajută la crearea versiunii finale, (...) iar eu vreau să arăt sursele creării unui concept; (iii) suplimentez şi contribui la literatura existentă care discută despre acest concept: prin metoda lui Ludwig Wittgenstein folosesc o perspectivă și interpretare nouă pentru literatura existentă prin generarea a două tipuri de concept: ad litteram/literal și ştiinţific; (iv) contribui la dezvoltarea istorică a interdisciplinei Relații Internaționale; (v) ofer un răspuns la criza de idei care bântuie ştiinţa RI: prin folosirea metodei lui Ludwig Wittgenstein propun o soluție inovatoare și un nou cadru analitic ca o tentativă de a revitaliza cercetarea în ‘Relaţii Internaţionale’. Prin atingerea acestor obiective, consider că această lucrare contribuie semnificativ la înțelegerea și dezvoltarea teoretică și practică a conceptului ‘R(r)elaţii I(i)nternaţionale’; rezultatele oferă atât o bază solidă pentru cercetările viitoare, cât și soluții pentru problemele teoretice conceptuale actuale. E timpul să explorezi și să înțelegi conceptul R(r)elaţii I(i)nternaţionale aşa cum este. (shrink)