Ideomotor actions are behaviours that are unconsciously initiated and express a thought rather than a response to a sensory stimulus. The question examined here is whether ideomotor actions can also express nonconscious knowledge. We investigated this via the use of implicit long-term semantic memory, which is not available to conscious recall. We compared accuracy of answers to yes/no questions using both volitional report and ideomotor response . Results show that when participants believed they knew the answer, responses in the two (...) modalities were similar. But when they believed they were guessing, accuracy was at chance for volitional report , but significantly higher for Ouija response . These results indicate that implicit semantic memory can be expressed through ideomotor actions. They also suggest that this approach can provide an interesting new methodology for studying implicit processes in cognition. (shrink)

In 1889, the German philologist Friedrich Blass isolated a section of Chapter 20 from Iamblichus’ Exhortation to Philosophy (mid- or late 3rd Century CE) as an extract from a lost sophistic or philosophical treatise from the late 5th Century BCE. In this article, I introduce the text, which is now known as 'Anonymus Iamblichi' (or 'the anonymous work preserved in Iamblichus') by appeal to its two main contexts (source preservation and original historical composition), translate and discuss all eight surviving fragments (...) in their entirety, and provide some closing remarks about its importance to this history of democratic thought. The text itself presents a series of very carefully interwoven arguments concerning the three “parts” of excellence (ἀρετή) – wisdom, courage, and eloquence – and their successful application in society. In the course of presenting this case, Anonymus Iamblichi comments on the conditions under which one should learn to be excellent (Fragments 1-2) and the ends to which one should direct one’s excellence (Fragments 3-4); he provides an anthropological discussion of the weaknesses of human psychology and its effects on the good man (Fragments 5-6) and an hypothetical thought experiment concerning the “Superman” (which naturally solicits comparison with Nietzsche’s übermensch) and his inability to overcome the multitude in a lawless state (Fragments 6 and 8); and a positive defense of law and justice, reflecting a pro-democratic philosophical perspective (Fragments 7-8) – a rara avis indeed in ancient philosophy. (shrink)

When did kosmos come to mean *the* kosmos, in the sense of ‘world-order’? I venture a new answer by examining later evidence often underutilised or dismissed by scholars. Two late doxographical accounts in which Pythagoras is said to be first to call the heavens kosmos (in the anonymous Life of Pythagoras and the fragments of Favorinus) exhibit heurematographical tendencies that place their claims in a dialectic with the early Peripatetics about the first discoverers of the mathematical structure of the universe. (...) Likewise, Xenophon and Plato refer to ‘wise men’ who nominate kosmos as the object of scientific inquiry into nature as a whole and the cosmic ‘communion’ (koinônia) between all living beings, respectively. Again, later testimonies help in identifying the anonymous ‘wise men’ by associating them with the Pythagoreans and, especially, Empedocles. As Horky argues, not only is Empedocles the earliest surviving source to use kosmos to refer to a harmonic ‘world-order’ and to illustrate cosmic ‘communities’ between oppositional pairs, but also his cosmology realises the mutual correspondence of these aspects in the cycle of love and strife. Thus, if later figures posited Pythagoras as the first to refer to the universal ‘world-order’ as the kosmos, they did so because they believed Empedocles to have been a Pythagorean natural scientist, whose combined focus on cosmology and ethics exemplified a distinctively Pythagorean approach to philosophy. (shrink)

The paper offers a running commentary on ps-Archytas’ On Intellect and Sense Perception (composed ca. 80 BCE), with the aim to provide a clear description of Hellenistic/post-Hellenistic Pythagorean epistemology. Through an analysis of the process of knowledge and of the faculties that this involves, ps-Archytas presents an original epistemological theory which, although grounded in Aristotelian and Platonic theories, results in a peculiar Pythagorean criteriology that accounts for the acquisition and production of knowledge, as well as for the specific competences of (...) each cognitive faculty. (shrink)

Feminist bioethicists of a variety of persuasions discuss the 2013 case of Marlise Munoz, a pregnant woman whose medical care was in dispute after she became brain dead.

Immediately upon the death of Plato in 347 BCE, philosophers in the Academy began to circulate stories involving his encounters with wisdom practitioners from Persia. This article examines the history of Greek perceptions of Persian wisdom and argues that the presence of foreign wisdom practitioners in the history of Greek philosophy has been undervalued since Diogenes Laertius.

This paper traces how the dualism of body and soul, cosmic and human, is bridged in philosophical and religious traditions through appeal to the notion of ‘breath’ (πνεῦμα). It pursues this project by way of a genealogy of pneumatic cosmology and anthropology, covering a wide range of sources, including the Pythagoreans of the fifth century BCE (in particular, Philolaus of Croton); the Stoics of the third and second centuries BCE (especially Posidonius); the Jews writing in Hellenistic Alexandria in the first (...) century BCE (Philo); and the Christians of the first century CE (the gospel writers and Paul). Starting from the early Pythagoreans, ‘breath’ and ‘breathing’ function to draw analogies between cosmogony and anthropogony – a notion ultimately rejected by Plato in the Timaeus and Aristotle in his cosmological works, but taken up by the Posidonius (perhaps following the early Stoa) and expanded into a rich and challenging corporeal metaphysics. Similarly, the Post-Hellenistic philosopher and biblical exegete Philo of Alexandria, who was deeply influenced by both Platonist and Stoic physics, approaches the cosmogony and anthropogony described in Genesis (1:1–3 and 1:7) through Platonist-Stoic philosophy, in his attempt to provide a philosophically rigorous explanation for why Moses employed certain terms or phrases when writing his book of creation. Finally, the chapter sees a determined shift in the direction of rejecting pneumatic cosmology for a revised pneumatic anthropogony in the writings of the New Testament: by appeal to the ‘Holy Spirit’ or ‘Holy Breath’ (πνεῦμα ἅγιον), early Christians effectively adapted the Stoic metaphysics of ‘breath’, with its notions of divine intelligence and bonding, to the prophetic and ecclesiastical project of building a Christian community conceived of as the ‘body of Christ’. Hence, the spiritual cosmogony of the Pythagoreans, Stoics, and Philo is effectively subordinated to the spiritual anthropogony that facilitates the construction of the Christian kosmopolis, only fully realised in the form of New Jerusalem, the ‘bride’ which, in tandem with the Holy Spirit, calls to the anointed. At the end of the Christian worldview, the kosmos of Greek philosophy is supplanted by the pneumatic kosmopolis. (shrink)

In the twenty-fourth aporia of Theophrastus' Metaphysics, there appears an important, if ‘bafflingly elliptical’, ascription to Plato and the ‘Pythagoreans’ of a theory of reduction to the first principles via ‘imitation’. Very little attention has been paid to the idea of Platonic and ‘Pythagorean’ reduction through the operation of ‘imitation’ as presented by Theophrastus in his Metaphysics. This article interrogates the concepts of ‘reduction’ and ‘imitation’ as described in the extant fragments of Theophrastus’ writings – with special attention to his (...) Metaphysics – in an attempt to make sense of how, precisely, Theophrastus characterizes the metaphysical systems of Plato and the ‘Pythagoreans’. A fuller examination of Aporia 24 produces important new understandings of the nature of the Early Academy in the mid fourth century B.C.E. Specifically, by ascribing the concept of reduction via ‘imitation’ to Plato and the ‘Pythagoreans’, Theophrastus is actually describing theories about the structure of the universe held by an important Platonist competitor and the contemporary head of the Academy in Athens, Xenocrates of Chalcedon (396/5–314/13 B.C.E.), who (a) took it upon himself to establish a Platonic doctrine that could be associated with his master’s writings and (b) coordinated that doctrine with the philosophical precepts of the Pythagoreans. As a consequence, we are prompted to question Aristotle’s famous ascription of a theory of ‘imitation’ to the metaphysics of the genuine contemporary or recently deceased Pythagoreans (such as Philolaus of Croton or Archytas of Tarentum) and consider how Xenocrates’ writings on Plato and the ‘Pythagoreans’ might be informing both Theophrastus’ and Aristotle’s descriptions of the Platonic and Pythagorean philosophical system(s). (shrink)

This paper investigates the identity and function of τὰ μεταξύ in Aristotle and the Early Academy by focussing primarily on Aristotle’s criticisms of Xenocrates of Chalcedon, the third scholarch of Plato’s Academy and Aristotle’s direct competitor. It argues that a number of passages in Aristotle’s Metaphysics (at Β 2, Μ 1-2, and Κ 12) are chiefly directed at Xenocrates as a proponent of theories of mathematical intermediates, despite the fact that Aristotle does not mention Xenocrates there. Aristotle complains that the (...) advocates for mathematical intermediates produce theories that are ontologically and epistemologically inefficient (related to, but not confined by, the “Uniqueness Problem”); that their so-called “intermediates” feature properties opposed to those of the forms on which those intermediates are thought to depend; and that what is μεταξύ must be between objects of a different genus. In all three cases, Aristotle’s criticisms are shown to be reactions to the metaphysics and cosmology of Xenocrates, especially his doctrine of the intermediary demonic isosceles triangle souls. Xenocrates emerges as a prime candidate for Aristotle’s critique of Platonist τὰ μεταξύ theories – equal to, and possibly even exceeding, Plato as target. (shrink)

At the beginning of Republic 2 (358e–359b), Plato has Glaucon ascribe a social contract theory to Thrasymachus and ‘countless others’. This paper takes Glaucon’s description to refer both within the text to Thrasymachus’ views, and outside the text to a series of works, most of which have been lost, On Justice or On Law. It examines what is likely to be the earliest surviving work that presents a philosophical defence of law and justice against those who would prefer their opposites, (...) On Excellence by an anonymous author usually referred to as ‘Anonymus Iamblichi’; the views on these topics among the Socratics, including Crito, Simon the Cobbler, Aristippus of Cyrene, and Antisthenes; and Socrates’ debate with Hippias ‘On Justice’ in Xenophon’s Memorabilia (4.4.5–25). Its main contention is that the ‘countless others’ referred to by Glaucon points chiefly, but not solely, to the members of the circle of Socrates, who themselves espoused a range of views on justice and law, and their relations. (shrink)

This paper critically examines the use of the name 'Pseudo-Archytas' to refer to two aspects of the reception of Archytas of Tarentum in antiquity: the 'author-inflection' and the 'authority-inflection'. In order to make progress on our understanding of authority and authorship within the Pythagorean tradition, it attempts to reconstruct Porphyry's views on the importance of Archytas as guarantor of Pythagorean authenticity in the former's lost work On the History of the Philosophers by considering a fragment preserved in Arabic by Ibn (...) Abī Uṣaybi‘a. The article finally argues that a range of problems attend our use of the term 'pseudo-Archytas', which is not fit for purpose when considering the evidence regarding authorship and authority in the Pythagorean tradition. It recommends a more critical approach to the notion of authenticity within the Pythagorean tradition and suggests a new term, 'Archytism', as a more useful point of reference. (shrink)

The philosophical practices undertaken in Plato's Academy remain, in the words of Cherniss, a 'riddle'. Yet surviving accounts of the views of the first two scholarchs of Plato's Academy after his death, Speusippus and Xenocrates, reveal a sophisticated engagement with their teacher's ideas concerning the pursuit of knowledge and the ends of philosophy. Speusippus and Xenocrates transform Plato's views on epistemology and happiness, and thereby help to lay the groundwork for the transformation of philosophy in the Hellenistic era.

This chapter investigates the precise ways in which Antonio Gramsci engaged with ancient philosophy. A brief examination of the longest discussion in the Prison Notebooks of any ancient philosopher or text, Plato’s Republic (Q8, §22), raises many questions about Gramsci’s approach to ancient philosophy. These questions motivate an investigation into Gramsci’s surprisingly minimal discussion of ancient philosophy and philosophers, which is best explained in the light of his theoretical commitments to his distinctive species of historical materialism. Rather than responding to (...) specific critical insights advanced about politics or human nature by ancient philosophers, such as Plato and Aristotle, Gramsci is shown to appropriate ancient philosophy into a broad-spectrum project of the history of philosophy, which interrogates the specific conditions under which historical epochs and the philosophical ideas that characterise them emerge. Tracking the conditions and characteristic ideas is revealed to be the project of the ‘specialist philosopher’, who must grasp both general methodological principles and particular historical examples. Gramsci’s treatment of ancient philosophy reveals more about his universal theories of history, and his engagement with the ideas of his contemporaries (including Benedetto Croce), than a special concern with ancient philosophy itself. (shrink)

Diogenes Laertius (8.63-6) preserves a fascinating account of the Presocratic philosopher Empedocles' life. There, drawing on evidence from Aristotle, Xanthus, and Timaeus of Tauromenium, the biographer provides several anecdotes which are meant to demonstrate how Empedocles had, contrary to expectation, been a democratic philosopher - a paradox of itself in Ancient Greece. This article unpacks the complex web woven by Diogenes and argues that there is no good reason to assume that Empedocles was indeed a democratic philosopher, and moreover, that (...) neither Xanthus nor Aristotle thought him so. Indeed, what Diogenes actually preserves for us is the Hellenistic biographer Timaeus' critical dialectical engagement with the versions Aristotle and Xanthus, in his anachronistic bid to render Empedocles a democratic hero. (shrink)

Ancient intellectuals from Gorgias of Leontini forward employed the notion of 'imprinting' the soul in order to describe various sorts of psychic affections. The dominant context for this scientific language remains juridical both in 4th Century philosophy (e.g. Plato's description of the soul being whipped in the Gorgias) and in religion (e.g. the soul's imprint as keyword in "Orphic" Gold Tablets). This tradition continues in the fragments of Plutarch's de Libidine et Aegritudine, although without proper attention to its origins in (...) the Sophists. (shrink)

In his Exhortation to Philosophy (Protrepticus), the Neoplatonic philosopher Iamblichus famously preserves material culled from lost works of ancient philosophy, including dialogues of Aristotle. He also preserves a work entitled On Wisdom and ascribed to the Pythagorean philosopher Archytas of Tarentum, who was a friend and challenger of Plato. The text On Wisdom is a later Hellenistic production, probably written in the 1st century BCE, but it presents an important piece in the puzzle of reconstructing Pythagoreanism for the Hellenistic and (...) Post-Hellenistic periods. On Wisdom provides ps-Archytas' views on the nature, pursuit, and purposes of philosophy, as well as the division of the parts of knowledge. This article presents the first complete modern translation into English and analysis of this work, whilst also explaining the precise ways in which its first critic, Iamblichus, appropriates its content to Neoplatonic theories. (shrink)

Thanks to the work of Stephen Newmyer, Plutarch’s importance for modern philosophical debates concerning animal rationality and rights has been brought to the forefront. But Newmyer’s important scholarship overlooks Plutarch’s commitment to a range of rational functions that can be ascribed to animals of various sorts throughout the Moralia. Through an application of the ‘spectrum of animal rationality’ described in the treatise On Moral Virtue to the dialogues where his interlocutors explore the rational capacities of non-human animals (especially Whether Land (...) or Sea Animals are Smarter and Gryllus), this article argues that Plutarch’s commitment to a broad and inclusive sense of ‘reason’ conditions any positive account of animal rationality. Rather, any suggestions of the rational capacities of non-human animals are deeply implicated in Plutarch’s universal system of reason, which differentiates grades of rationality to animals based on natural difference – not unlike his contemporary Stoics. While modern proponents of animal rationality might find some of Plutarch’s ideas unpalatable, the upshot of this study is a fuller sense of Plutarch’s articulate and inclusive sense of reason, which is able to accommodate not only Platonist and Peripatetic notions, but also those of the Stoics and Epicureans, who are especially singled out in the humorous dialogue Gryllus. Thus, Plutarch’s ‘eclecticism’ can be explained as a deep commitment to a universal notion of ‘reason’, marked by a range of functions accessible to all animals – including his philosophical enemies. (shrink)

Una visión de la película de Lars Von Trier: Anticristo.

Ernest Nagel played a key role in bridging the gap between American philosophy and logical empiricism. He introduced European philosophy of science to the American philosophical community but also remained faithful to the naturalism of his teachers. This paper aims to shed new light on Nagel’s intermediating endeavors by reconstructing his philosophical development in the late 1920s and 1930s. This is a decisive period in Nagel’s career because it is the phase in which he first formulated the principles of his (...) naturalism and spent a year in Europe to visit the key centers of logical empiricism. Building on a range of published and unpublished papers, notes, and correspondence—including hundreds of pages of letters to his close friend Sidney Hook—I reconstruct Nagel’s philosophical development, focusing especially on the philosophical influence of John Dewey, Morris R. Cohen, Rudolf Carnap, and Hans Reichenbach. (shrink)

Care este statutul moral al copiilor? Ce înseamnă egalitatea morală dintre copii şi adulți? Care sunt constrângerile pe care le impune acceptarea acestei egalități în ceea ce priveşte felul în care pot fi tratați copiii în familie sau în societate ? Cine are ce fel de responsabilitate pentru copii ? În capitolul de față voi discuta astfel de întrebări. Voi analiza relația dintre copii, părinți şi stat, în dimensiunea ei practică (felul în care ne raportăm la copii), din punct de (...) vedere legal (constrângerile legale asupra felului în care ne raportăm la copii) şi din punct de vedere moral (cum ar trebui să ne raportăm la copii). Voi începe cu o scurtă incursiune în istoria relațiilor dintre copii, părinți, şi stat, atât din punct de vedere legal, cât şi filosofic. Voi prezenta conceptul de statut moral şi ideea de egalitate morală între copii şi adulți. Voi ilustra schimbările sociale şi legislative în ce priveşte acceptarea statutului moral al copiilor şi a egalității morale între copii şi adulți, folosind exemple din România şi Suedia. Voi examina dinamica dintre aspirațiile legale şi morale la care aderă România în ce priveşte statutul moral al copiilor şi normele sociale despre copii, copilărie, şi familie, care nu sunt întotdeauna în acord cu aceste aspirații. Voi urmări apoi schimbările care au avut loc în ultimele decenii în ce priveşte limitele responsabilității parentale. (shrink)

I sitt berömda bevis för tidens overklighet påstod McTaggart att det sätt händelser tycks skifta position i tiden från framtid till nutid och till förfluten tid, innebär en motsägelse. Vad McTaggart egentligen menade har varit föremål för en livlig debatt ända sedan beviset först publicerades 1908. Beviset består av två delar. I den första argumenterar McTaggart för att ingenting kan förändras förutom genom att övergå från framtid till förfluten tid. I den andra argumenterar han för att en sådan övergång innebär (...) en motsägelse och att det därför inte kan finnas någon förändring överhuvudtaget, vilket i sin tur innebär att det heller inte finns någon tid. De flesta filosofer är i dag eniga om att McTaggart har fel, men oeniga om på vilket sätt han har fel. Olika filosofer förkastar olika delar av beviset, beroende på om de har vad som kallas en A- eller B-uppfattning av tiden. De som har en A-uppfattning förnekar att tid förstådd som övergång från framtid till förfluten tid är motsägelsefull. De som har en B-uppfattning förnekar att en övergång från framtid till förfluten tid är nödvändig för förändring, men håller med om att sådan övergång är motsägelsefull. Det är min uppfattning att denna oenighet beror på att McTaggarts argument från första början blivit missuppfattat, av både A- och B-teoretiker. Av någon anledning har det alltid betraktats som ett självständigt argument, ett som är oberoende av det ontologiska system McTaggart förespråkade. Jag föreslår ett nytt sätt att förstå hur han menade att tiden är motsägelsefull. Ett sätt som tar hans ontologiska system som utgångspunkt. (shrink)

Aceasta nu este o carte de matematică, ci una despre matematică, care se adresează elevului sau studentului, dar şi dascălului său, cu un scop cât se poate de practic, anume acela de a iniţia şi netezi calea către înţelegerea completă a matematicii predate în şcoală. Tradiţia predării matematicii într-o abordare preponderent procedural-formală a avut ca efect o viziune deformată a elevilor asupra matematicii, ca fiind ceva strict formal, instrumental şi calculatoriu. Pierzând contactul cu baza conceptuală a matematicii, elevii dezvoltă pe (...) parcurs o "anxietate matematică" şi renunţă la a mai căuta înţelegerea matematicii, care devine "duşmanul tradiţional" din şcoală. Această lucrare şi-a propus materializarea rezultatelor cercetărilor inter- şi trans-disciplinare având ca obiect înţelegerea matematicii, care au concluzionat că domeniile care au potenţialul de a contribui în acest fel la educaţia matematicii, unificând abordările procedurală şi conceptuală, sunt epistemologia şi filosofia matematicii şi ştiinţei, precum şi fundamentele şi istoria matematicii. Aceste rezultate susţin teza că teama de matematică poate fi înlăturată prin abordarea conceptuală, iar un elev cu o bună înţelegere conceptuală va fi un rezolvitor de probleme mai bun. Autorul a identificat acele zone şi concepte aparţinând acestor discipline, care pot fi adaptate şi prelucrate în vederea familiarizării elevului sau studentului cu acest tip de cunoştinţe, care să însoţească conţinutul tradiţional al matematicii şcolare. Lucrarea a fost astfel organizată încât să contureze cititorului o imagine unificatoare asupra complexităţii naturii matematicii, precum şi o perspectivă conceptuală necesară, în final, înţelegerii de tip holistic a matematicii şcolare. Autorul vorbeşte despre matematică, pentru a convinge că a înţelege matematica înseamnă mai întâi să o înţelegem ca întreg, dar şi ca parte a unui întreg. Natura matematicii, conceptele sale primare (cum ar fi numerele şi mulţimile), structurile, limbajul, metodele, rolurile şi aplicabilitatea matematicii, sunt prezentate în conţinutul lor esenţial, iar explicarea conceptelor non-matematice este făcută într-un limbaj accesibil, însoţită de multe exemple relevante. Cartea este o unitate didactică concepută să reprezinte punctul de plecare şi un ghid de orientare către dobândirea înţelegerii de tip holistic a matematicii (pentru elev sau student) şi (pentru dascăl) către o predare de tip epistemic-conceptual, în care înţelegerea conceptuală este la fel de importantă ca antrenarea abilităţilor procedural-aplicative. (shrink)

Întrebarea de bază este, ce este o pseudoştiinţă? Una din cele mai disputate delimitări ale ştiinţei. Mulţi savanţi de renume mondial, unanim recunoscuţi (ca de ex. Charles Darwin) au cochetat de-a lungul timpului cu diverse aspecte ale pseudoştiinţei considerându-le, cu bună credinţă, drept ştiinţă. Şi multe domenii ale pseudoştiinţei actuale au fost, la vremea lor, considerate drept domenii onorabile ale ştiinţei. Chiar şi în prezent, practicanţii pseudoştiinţelor nu recunosc valabilitatea etichetei puse domeniului lor de activitate. Oamenii de ştiinţă au tendinţa (...) să claseze pe loc un domeniu de activitate, în funcţie de cunoştinţele şi cultura lor, drept ştiinţă sau pseudoştiinţă. Dar graniţa dintre ştiinţă şi pseudoştiinţă este în multe cazuri foarte vagă. Într-un fel, această problemă seamănă cu problema filozofică a stabilirii a ce e bine şi ce e rău. Filosofii ştiinţei, cum ar fi Paul Feyerabend, au susţinut că nu este nici posibil, nici de dorit, o distincţie între ştiinţă şi non-ştiinţă. Printre problemele care pot face distincţia dificilă este viteza variabilă de evoluţie între teoriile şi metodologiile ştiinţei ca răspuns la noile date. În plus, standardele specifice aplicabile unui domeniu al ştiinţei ar putea să nu fie aplicabile în alte domenii. După cum se spune în diferite cursuri despre introducerea în ştiinţe, pseudoştiinţa este oricare subiect care pare a fi ştiinţific la prima vedere, sau ai cărui susţinători susţin că este ştiinţific, dar care contravine condiţiilor de testare sau deviază mult de la alte aspecte fundamentale ale metodelor ştiinţifice. Pseudoştiinţa este caracterizată de folosirea unor afirmaţii vagi, exagerate sau care nu se pot testa, supralicitarea confirmării în detrimentul argumentării, lipsa transparenţei pentru teste realizate de alţi experţi, şi o stagnare în dezvoltarea teoriei. CUPRINS: Pseudoştiinţa - Ştiinţa şi pseudoştiinţa - - Metodologie ştiinţifică - - Falsificabilitatea - - Normele Merton - - Refuzul de a recunoaşte problemele - - Critica termenului - Identificarea pseudoştiinţei - Ştiinţa patologică - - Exemplele lui Langmuir - - - Raze N - - - Exemple ulterioare - - Exemple mai noi - - - Poliapa - - - Fuziunea la rece - - - Memoria apei - Antropomorfism - - În preistorie - - În religie şi mitologie - - - Critici - - În ştiinţă - - - Antonim - Criptozoologia - - Referinţe - - Critici - Pseudomatematica - - Unele taxonomii ale pseudomatematicii - - - Încercările de rezolvare a problemelor clasice imposibil de rezolvat - - Practicanţii - - Un exemplu ilustrativ - Radiestezia - - Originea radiesteziei - - Dispozitivele de detecţie - - - Anse - - Evaluarea ştiinţifică a radiesteziei - - - Studiul Kassel - - - Studiu Betz - - - Explicaţii sugerate - Scientologia - - Credinţe - - - Puntea Libertăţii Totale - - - Morala şi etica - - - Triunghiurile ARC şi KRC - - - Viaţa de apoi - - - Dumnezeu - - - Ştiinţa - - Învăţături şi practici - - - Terminologie - - - Interpretare şi context - - - Învăţarea treptată - - - Audit - - - Organismul - - - Naşterea silenţioasă - - - Sărbători - Sincronicitatea - - Principiul - - Exemplu - - Relaţia cu cauzalitatea - - Critici - Programarea neuro-lingvistică - - Tehnici sau set de practici - - Aplicaţii - - - Psihoterapie - - - Alte utilizări - - NLP ca o cvasi-religie - Manipularea şi automanipularea prin cuvinte - - Aflaţi când şi unde se folosesc cuvintele - - Testaţi pentru a vedea cum reacţionaţi la cuvinte - - Controlul sau manipularea prin cuvinte - - Uitaţi-vă la nivelul cuvintelor - - Vedeţi cum vă pot ajuta cuvintele, făcându-se nu doar utile, ci şi frumoase - - Exploraţi lumea mentală a cuvintelor - - - Încercaţi să exploraţi lumea fără cuvinte - - Priviţi din nou totul, pentru prima dată fără cuvinte Pseudofizica - Anti-gravitaţia - - Efecte convenţionale care imită efectele anti-gravitaţiei - - Soluţii ipotetice - - - Scuturi gravitaţionale - - - Cercetări în relativitatea generală în anii 1950 - - - A cincea forţă - - - "Unităţi distorsionate" în relativitatea generală - - - Breakthrough Propulsion Physics Program - - Încercări experimentale şi comerciale - - - Dispozitive giroscopice - - - Gravitatorul lui Thomas Townsend Brown - - - Cuplarea gravitoelectrică - - - Premiul Göde - Energia orgonică - - Dezvoltarea de către Reich a teoriilor sale orgonice - - Cărţile lui Reich - - Evaluarea teoriei - Eter luminifer - - Dezavantaje şi critici - Fuziunea la rece - - Fuziunea cu bule - - Rezultate - - - Producţia de energie şi căldura în exces - - - Heliu, elemente grele, şi neutroni - - Mecanisme propuse - Planete ipotetice: X / Nibiru - - Teorii ale conspiraţiei - - Reacţii publice - - Influenţa culturală - Poliapa (Apa polimerizată) - Maşini alimentate cu apă - - Ce nu sunt maşini alimentate cu apă - - Extragerea energiei din apă - - Hidrogenul ca supliment - - Pilula de benzină şi aditivi Pseudoarheologia - Caracteristici - - Lipsa metodei ştiinţifice - - Opoziţia la regulile arheologice - - Motivaţii naţionaliste - - Motivaţii religioase - Rasele de bază - - Rase de bază, epoci şi subrase - - - Prima rasă de bază (eterică) - - - A doua rasă de bază (hiperboreană) - - - A treia rasă de bază (lemuriană) - - - A patra rasă de bază (atlantidă) - - - A cincea rasă de bază (ariană) - - - A şasea rasă de bază - - - A şaptea rasă de bază - - Migrarea spre Mercur - - Credinţa teosofică în fraternitatea umanităţii - Protocronism - - Istoria protocronismului - - Scrierea dacică - Pământul gol (Intratereştrii) - - Ipoteza Pământului gol concav - Fenomenul 2012 - - Tortuguero - - Chilam Balam - Creaţia inteligentă - - Concepte - - - Complexitatea ireductibilă - - - Complexitatea specifică - - - Universul bine pus la punct - - - Creatorul inteligent - - Mişcarea creaţia inteligentă - - - Religia şi susţinătorii importanţi - Creaţionismul ştiinţific - - Abordări ale ştiinţei creaţiei - - - Religia - - - Afilieri religioase moderne - - - Abordări ştiinţifice - - Critici - - - Ipoteze metafizice - - - Critici religioase - - - Critici ştiinţifice - - - Critici istorice, filozofice, şi sociologice - - Domenii de studiu - - - Biologia creaţionistă - - - Ştiinţele Pământului şi Geofizica - - - Astronomia şi cosmologia - Ufologia - - Statutul ca disciplină ştiinţifică - - - Pseudoştiinţă - - - Aspecte metodologice - Teoria astronautului extraterestru - - Argumente şi susţinători - - Erich von Däniken - - Ipoteza creaţiei - - - Argumentul genetic - - - Cercetarea genetică şi evoluţia creierului Medicina alternativă - Tipuri de medicină alternativă - - Sisteme bazate pe convingeri neştiinţifice sau practici tradiţionale - - Energii supranaturale şi interpretări eronate ale energiilor fizice - Ayurveda - Homeopatia - - Remedii şi tratamente - - - Pregătirea - - - Diluţii - - - Patogeneza - - Reglementări şi prevalenţe - - Opoziţia publică - Medicina energetică - - Clasificarea metodelor - - Convingeri - - Cercetări ştiinţifice - - - Vindecarea la distanţă - - - Vindecarea prin contact - - - Baza de date - - Explicaţii alternative pentru rapoarte pozitive - Reiki - - Practica - - - Vindecarea - - - Tratamentul întregului organism - - - Tratament localizat - - - Respiraţia - - - Trei piloni de bază - Terapia de conversie - Metoda Bates pentru îmbunătăţirea vederii - - Concepte - - - Acomodarea - - - Cauze ale problemelor de vedere - Detoxifierea - - Detoxifierea în medicina alternativă - - - Istoric - - - Tampoane de curăţare şi detoxifiere - - Tipuri de detoxifiere - - - Dezintoxicarea de alcool - - - Dezintoxicarea de droguri - - - Detoxifiere metabolică - - - Medicina alternativă - - Modalităţi de detoxifiere - - - Diete de detoxifiere - - - Curăţirea colonului - - - Metale grele - - - Dispozitive de detoxifiere - - Terapia de chelare - - - Detoxifierea proteică - - Detoxifierea anusului şi intestinelor cu cafea - - - Efecte şi riscuri - - Plasturi (tampoane) de detoxifiere aplicate pe picioare - - - Ce sunt plasturii de detoxifiere (tampoanele de detoxifiere) pentru picior? - - - De ce se aplică plasturii pe picioare? - Fizionomia - - Origini moderne - - Perioada de popularitate - - Ştiinţa modernă - - Utilizarea modernă - Frenologia Paranormal - Activităţi paranormale - - Fantome şi alte entităţi spirituale - - Viaţa extraterestră şi OZN-urile - - Criptide - Cercetări în paranormal - - Abordări anecdotice - - Abordarea observaţiilor participanţilor - - Anomalistica - - Neuroştiinţa - - Critici - Vitalism - - Filozofia - - Ştiinţa - - - Relaţia cu emergentismul - - Mesmerism - - Medicina complementară şi alternativă - Aura - - Tradiţii spirituale - - Teste - - Explicaţii - Profeţii - - Definiţii - - Civilizaţii antice - - Credinţa Bahá'í - - Budism - - China - Religiile abrahamice - - Iudaism - - - She'ol - Experienţe aproape de moarte - - Caracteristici - Viaţa de Apoi (Viaţa de după moarte) - - Filozofia vieţii de Apoi - - - Filozofia modernă - - - Filozofia procesului - - Ştiinţa despre viaţa de Apoi - Modele metafizice ale Vieţii de Apoi - - Reîncarnarea - - Raiul şi iadul - - Limbo - - Purgatoriul - Nemurirea - - Abordări ştiinţifice - - Abordări religioase - - Nemurirea biologică - - - Specii biologice nemuritoare - - - Evoluţia îmbătrânirii - - Speranţe privind nemurirea biologică umană - - - Substanţe care prelungesc durata de viaţă - - - Nemurirea tehnologică - - - Crionica - - - Încărcarea minţii la calculator - - - Cibernetica - - - Nemurirea evoluţionară - Strigoi - Fantome - - Tipologia - - - Context antropologic - - Fantomele şi viaţa de apoi - - Teama de fantome - - Atribute comune - - Locaţii - Locaţii paranormale - România - - Judeţul Bacău - - - Conacul Zarifopol, în Filipeşti - - Bucureşti - - - Mănăstirea Chiajna - - - Hotel Cişmigiu - - - "Casa Diavolului", pe strada General Praporgescu - - - Orfelinatul pe strada Franceză - - - Casa Vernescu pe Calea Victoriei - - - Iazul Vrăjitoarelor - - Judeţul Călăraşi - - - Pădurea Călugăreasa - - Judeţul Cluj - - - Castelul Bánffy - - - Pădurea Hoia - - Judeţul Dâmboviţa - - - Trinitatea Miresei pe DN7 - - Judeţul Dolj - - - Pădurea Radovan - - Judeţul Iaşi - - - Casa Gavril Buzatu pe Manta Roşie - - - Dealul Lunganilor - - Judeţul Maramureş - - - Drumul European E58 lângă Cicărlău Parapsihologia - Terminologie - Cercetări - - Domenii - - Metodologie - - Cercetări experimentale - Percepţiile extrasenzoriale - - Investigarea parapsihologică - - Percepţiile extrasenzoriale şi hipnoza - Psihochinezia (telechinezia) - - Credinţa - - - Subdomenii ale telechineziei - - - Aptitudini notabile ale capabilităţilor psihocinetice Ezoterism - Etimologie - Cosmologia ezoterică - - Gnosticism - - Cabala - - Neoplatonism - - Teosofia şi antroposofia - - Max Theon şi "filosofia cosmică" - Ocultism - - Ştiinţă şi ocultism - - - Calităţi oculte - Magia - - Caracteristici comune în practica magiei - - - Ritualuri - - - Simboluri magice - - - Limbajul magiei - - - Magicieni - - - Vrăjitoria - - Teorii - - - Origini antropologice şi psihologice - Clarviziunea - - Aspecte ale clarviziunii - - Vizualizarea de la distanţă - Geomanţia - Tarot - - Arcana mare şi arcana mică - - Utilizare - - - Cărţi inversate - - - Desfăşurări - Masoneria - - Istoria masoneriei - - Loja masonică - - Structura masoneriilor - - - Recunoaşterea masonică reciprocă - Taoism - - Categorisire - - Ceaiul şi taoismul - - Credinţe taoiste - - Principii - - - Tao - - - De (Te) - - - Wu wei - - - Pu - - Spiritualitatea - - Escatologia Astrologia - Principii şi practici - - Astrologia occidentală - - Astrologia hindusă - - Astrologia chineză şi din Asia de Est - Astrologia şi ştiinţa - - Delimitarea - Astrohărţi - Principiile de bază ale astrologiei - - Modele astrologice - - Astrologia predictivă - Tradiţii în astrologie - - Tradiţii istorice - - Tradiţii ezoterice - Horoscop - - Etimologie - - Concepte în astrologia occidentală - - - Unghiuri - - - Zodiacul - - - Case - - Construcţia unui horoscop în astrologia occidentală - - - Case - - - Plasamente ale planetelor - - - Aspecte - - - Ascendentul - - Horoscopul chinez - Bioritm - - Teoria - - Calculul - - Plauzibilitate Vrăjitoria - Definiţii - Practici invocate de vrăjitoare - - Descântece - - Invocarea morţii - Vrăjitoarele bune - Demonologia Referinţe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Jag argumenterar för att Torbjörn Tännsjö borde anse det fel att äta kött. Därför borde han bli vegetarian. Anledningen till detta är en artikel, "Why we ought to accept the repugnant conclusion", som Tännsjö publicerade 2002 i tidskriften Utilitas.

Jag argumenterar för att oorganiserade kollektiv, såsom kollektivet av alla människor, kan handla moraliskt rätt och fel. Storskaliga problem likt den globala uppvärmningen är till exempel resultatet av en sådan kollektiv handling, nämligen hela mänsklighetens utsläpp av växthusgaser. Denna kollektiva handling är dessutom moraliskt fel, på grund av dess dåliga konsekvenser. Jag bemöter också en invändning mot denna uppfattning om kollektivt handlande, enligt vilken det är intuitivt orimligt att oorganiserade kollektiv såsom ”hela mänskligheten” kan handla.

CUPRINS CONTUR Re-Introducere, sau: Dincolo de „teoria şi practica” informării şi documentării – Spre o hermeneutică necesară Viorica Sâncrăian Atelier Philobiblon FOCUS Gheroghe Vais Biblioteca Universităţii din Cluj, 1906-1909 Dénes Győrfi Gyalui Farkas – fost director adjunct al bibliotecii universităţii din Cluj Vladimir F. Wertsman Seria filatelică multiculturală Librariana Meda-Diana Hotea „O scriere chineză în cifre arabe” Carmen Crişan Utilizarea bazelor de date ştiinţifice abonate de Biblioteca Centrala Universitara Lucian Blaga în anul 2005 Gabriela Morărescu Anul 2005 – o nouă (...) abordare a bibliotecilor filiale Mariana Falup Realizări şi perspective în automatizare şi modernizare Maria Petrescu Digitizarea documentelor culturale Alina Ioana Şuta De la schimbul internaţional de publicaţii la schimbul experienţei – un contact polonez Marcela-Georgeta Groza Biblioteca de Matematică şi Informatică între ieri şi mâine Luminiţa Tomuţa Remodelarea unei biblioteci – Remodelarea mentalităţilor Emilia-Maria Soporan O prietenie activă pe tărâmul multiculturalităţii: Andrei Pippidi - Adrian Marino Costel Dumitraşcu Informaţiile bibliografice sau: Pe urmele cărţii în bibliotecă ORIZONTURI Pavel Puşcaş Astrolabium Ioan Mihai Cochinescu Alchimia şi muzica Alin Mihai Gherman Muzică şi literatură – Aproximaţii şi însemnări ale unui meloman înrăit Monica Gheţ Muzica împotriva ciumei Florina Iliş Adrian Marino şi ideea de literatură din perspectivă hermeneutică Rodica Frenţiu Tatakau Hikaku Bungaku – Adrian Marino şi comparatismul militant în Japonia Mariana Soporan Fondul arhivistic Adrian Marino din Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Gábor Győrffy Adrian Marino: alternativa autohtonă a culturii libere Sidonia Grama Între spaţii ale amintirii şi locuri ale memoriei – Comemorarea a 15 ani de la revoluţie în Timişoara REFLEXII Ioana Robu- Sally Wood-Lamont Cea de-a 10-a Conferinţă a Asociaţiei Europene pentru Informare şi Biblioteci Medicale (EAHIL) Felix Ostrovschi Un alt fel de discurs – Adrian Marino Liana Iancu Radio, presă, carte – Iancu Tiberiu – şi după Kinga Tamás Váczy Leona (1913-1995) Biblioteca, spaţiu intelectual al omului sau: Trecut pentru viitor Adrian Grănescu Emil Pintea (16 decembrie 1944 - 6 ianuarie 2004) – polivalenţa unui destin Melinda Éva Szász Pasiune pentru carte şi artă – Dénes Gábor Meda-Diana Hotea „Lumină din lumină”: primăvară pascală – Expoziţie (07 aprilie - 03 mai 2005) Kolumbán Judit Expoziţia de manuscrise de sec. XVI-XVIII în Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” – Homo scribens: genurile memoriei si tipologia scrierii în secolele XVI-XVIII-lea (Homo scribens: emlékezéskultúra és íráshasználati-szokások a XVI-XVIII században) Meda-Diana Hotea „Cartea cărţilor” – Memoria credinţei – Expoziţie (10.02 - 25.02.2005) Raluca Soare Clădirile clujene sau martorii tăcuţi Adrian Grănescu (Despre) Managementul construcţiilor de biblioteci – recenzie şi marginalii Maria-Stela Constantinescu-Matiţa Mircea Popa: Andrei VERESS – un bibliograf maghiar, prieten al românilor (Recenzie) István Király V. Activitatea Ştiinţifică a Universităţii „Babeş-Bolyai” – 2005, sau de la povara... la demnitatea istoriei Bodnár Róbert Pe urmele unei biblioteci pierdute Raluca Soare Un om, o carte, o bibliotecă – Traian Brad, un slujitor al cărţii Ildikó Bán Lidia Kulikovski: Accesul persoanelor dezavantajate la potenţialul bibliotecilor (Manual pentru bibliotecari) Chişinău, Editura Epigraf, 2006 (Recenzie) Iacob Mârza Meda-Diana Hotea: Catalogul cărţii rare din colecţiile B. C. U. „Lucian Blaga”– Donaţia Gh. Sion Vol. I (sec. XVI-XVIII) (Recenzie) Ruxandra Cesereanu Adrian Marino între unit-ideas şi Zeitgeist Iulia Grad Filozofia evreiască: între Ierusalim şi Atena Raluca Soare De-o parte şi de alta a cărţilor Adrian Grănescu (Recenzie) Boglárka Daróczi Literatura germană pentru copii apărută în România între 1944-1989 – O bibliografie. (shrink)

„Csak az a gondolkodás kecsegtet valamivel, amely hajlandó feltörni a jelen hatalmi vonatkozásainak pecsétjét, és a jelennel eltökélten polemizálva mutat fel eleddig bejáratlan utakat. A kapitalizmus ugyanakkor több a történelmi meghatározottságainál: olyan végpontként érvényesíti magát, amely visszafelé nézve átírja az egész általunk ismert történelmet, visszatekintő módon kezdeteket teremt.”.

Bevor ich das Buch kommentiere, möchte ich Kommentare zu Wittgenstein und Searle und der logischen Struktur der Rationalität abgeben. Die Essays hier sind meistens bereits während des letzten Jahrzehnts veröffentlicht (obwohl einige aktualisiert wurden), zusammen mit einem unveröffentlichten Artikel, und nichts hier wird für diejenigen, die mit seiner Arbeit mithalten können, nicht überraschen. Wie W gilt er als der beste Standup-Philosoph seiner Zeit und sein schriftliches Werk ist solide als Fels und bahnbrechender durchweg. SeinVersäumnis, das spätere W so ernst (...) zu nehmen, führt jedoch zu einigen Fehlern und Verwirrungen. Nur ein paar Beispiele: Auf S. 7 stellt er zweimal fest, dass unsere Gewissheit über grundlegende Tatsachen auf das überwältigende Gewicht der Vernunft zurückzuführen ist, das unsere Behauptungen stützt, aber W hat in "On Certainty" definitiv gezeigt, dass es keine Möglichkeit gibt, an der wirklichen axiomamatischen Struktur unserer System-1-Wahrnehmungen, Erinnerungen und Gedanken zu zweifeln, da sie selbst die Grundlage für das Urteil ist und nicht selbst beurteilt werden kann. Im ersten Satz auf P8 sagt er uns, dass Sicherheit revisierbar ist, aber diese Art von "Sicherheit", die wir Sicherheit2 nennen könnten, ist das Ergebnis der Erweiterung unserer axiomamatischen und nicht revisierbaren Gewissheit (Sicherheit1) durch Erfahrung und ist völlig anders, wie sie propositional (wahr oder falsch) ist. Dies ist natürlich ein klassisches Beispiel für den "Kampf gegen die Verhexung unserer Intelligenz durch Sprache", den W. immer wieder demonstrierte. Ein Wort - zwei (oder viele) unterschiedliche Verwendungen. Sein letztes Kapitel "Die Einheit des Vorschlags" (bisher unveröffentlicht) würde auch sehr davon profitieren, W es "On Certainty" oder DMS es two books on OC (siehe meine Rezensionen) zu lesen, da sie den Unterschied zwischen wahren Sätzen, die S1 beschreiben, und wahren oder falschen Sätzen, die S2 beschreiben, deutlich machen. Dies erscheint mir als eine weit überlegene Herangehensweise an Ses Nehmen S1 Wahrnehmungen als propositional, da sie erst T oder F werden, nachdem man beginnt, über sie in S2 nachzudenken. Sein Standpunkt, dass Die Sätze Aussagen von tatsächlicher oder potenzieller Wahrheit und Falschheit, von Vergangenheit und Zukunft und Fantasie erlauben und damit einen enormen Fortschritt gegenüber der vor- oder protolinguistischen Gesellschaft ermöglichen, ist überzeugend. Er sagt: "Ein Satz ist alles, was eine Bedingung der Zufriedenheit bestimmen kann... und eine Bedingung der Zufriedenheit... ist, dass dies der Fall ist und so ist." Oder, das muss man hinzufügen, das könnte oder könnte sein oder sein könnte. Insgesamt ist PNC eine gute Zusammenfassung der vielen wesentlichen Fortschritte gegenüber Wittgenstein, die sich aus S' halbes Jahrhundert Arbeit ergeben, aber meiner Meinung nach ist W immer noch unerreicht, wenn man begreift, was er sagt. Im, Idealfall sollten sie zusammen gelesen werden: Searle für die klare kohärente Prosa und Verallgemeinerungen, illustriert mit W es perspicacious Beispiele und brillanten Aphorismen. Wenn ich viel jünger wäre, würde ich ein Buch schreiben, das genau das tut. Wer aus der modernen zweisystems-Sichteinen umfassenden, aktuellen Rahmen für menschliches Verhalten wünscht, kann mein Buch "The Logical Structure of Philosophy, Psychology, Mind and Language in Ludwig Wittgenstein and John Searle' 2nd ed (2019) konsultieren. Die jenigen,die sich für mehr meiner Schriften interessieren, können 'Talking Monkeys--Philosophie, Psychologie, Wissenschaft, Religion und Politik auf einem verdammten Planeten --Artikel und Rezensionen 2006-2019 3rd ed (2019) und Suicidal Utopian Delusions in the 21st Century 4th ed (2019) und andere sehen. (shrink)

Emoțiile au fost considerate adesea o amenințare pentru moralitate și raționalitate; în tradiția romantică, pasiunile au fost așezate atât în centrul individualității umane cât și al vieții morale. Această ambivalență a dus la o ambiguitate între termenii emoțiilor pentru vicii și virtuți. Epicureismul și stoicii au susținut că emoțiile sunt iraționale. Stoicii considerau că virtutea nu este altceva decât cunoașterea, iar emoțiile sunt în mod esențial credințe iraționale. Scepticii considerau că credințele sunt responsabile de durere, recomandând respingerea opiniilor de orice (...) fel. Aceste școli au subliniat valoarea generală a „ ataraxiei ”, absența perturbării mentale, filosofia fiind privită ca terapie pentru curățarea emoțiilor din suflet. DOI: 10.13140/RG.2.2.25383.29608 . (shrink)

Presa creştin-ortodoxă craioveană a ocupat un loc important în viaţa culturală şi duhovnicească a locuitorilor Cetăţii Presa creştin-ortodoxă craioveană: trecut şi prezent 71 Băniei şi nu numai, începând cu secolul al XX-lea. Publicaţiile apărute de-a lungul timpului au avut ca principal scop clădirea sufletească a credincioşilor olteni, fară a uita de pregătirea lor teologică şi de conectarea la realităţile religioase şi laice din anumite perioade. între apariţiile de acest fel din Craiova (din consideraţii de spaţiu nu ne-am ocupat în aceste (...) pagini decât de o parte dintre ele), cea mai importantă rămâne revista Mitropolia Olteniei, cu o vechime neîntreruptă de peste 70 de ani, continuând traseul început de vechile publicaţii ortodoxe craiovene şi deschizând perspective pentru noile apariţii periodice olteneşti ce abordează teme religioase. (shrink)

Falsificaționismul dogmatic admite falsificabilitatea tuturor teoriilor științifice fără calificare, dar păstrează un fel de bază empirică infailibilă. Este strict empiricist fără a fi inductivist: neagă faptul că certitudinea bazei empirice poate fi transmisă teoriilor. Astfel, falsificabilitatea dogmatică este cea mai slabă marcă a justificării. Semnul distinctiv al falsificării dogmatice este recunoașterea faptului că toate teoriile sunt la fel de conjecturale. Știința nu poate dovedi nicio teorie, dar le poate respinge. Onestitatea științifică constă astfel în aceea de a specifica un experiment (...) în așa fel încât, dacă rezultatul contrazice teoria, trebuie să renunțăm la teorie. DOI: 10.13140/RG.2.2.15335.70561. (shrink)

Greu de spus ce este cunoașterea. Cu cât se discută mai mult asupra acestui concept, cu atât mai multe sunt opiniile divergente. Epistemologia este teoria cunoașterii, iar una dintre întrebările caracteristice epistemologiei se referă la ce au în comun toate nenumăratele tipuri de cunoștințe pe care ni le atribuim. O distincție majoră între diferitele tipuri de cunoaștere este cunoașterea descriptivă, declarativă sau propozițională (care necesită un grad mai mare de sofisticare intelectuală din partea celui care caută cunoașterea) și cunoașterea cunoștințelor (...) sau a abilităților. Pentru ca o descriere, declarație sau afirmație să fie cunoaștere, trebuie ca aceasta să fie o credință, să fie adevărată, și să fie justificată. O declarație de credință este o expresie a credinței în cineva sau ceva. Credința trebuie să fie adevărată pentru a fi cunoaștere. Platon, în Gorgias, susține că credința este cel mai frecvent invocat purtător de adevăr. În multe dintre dialogurile lui Platon, precum Menon și, în special, Theaitetos, Socrate consideră cunoașterea ca fiind credința adevărată explicată sau definită într-un fel. Justificarea credinței implică un motiv bun pentru a face acest lucru. Definiția cunoașterii ca o credință adevărată justificată a fost acceptată pe scară largă până în 1960, când filosoful american Edmund Gettier a provocat discuții majore pe scară largă. -/- CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Vol. 1, Nr. 1, Septembrie 2022, pp. 3-26 ISSN 2021 – 8086, ISSN – L 2021 – 8086, DOI: 10.58679/CS68980. (shrink)

Odată cu creșterea volumului de date pe Internet, în media socială, cloud computing, dispozitive mobile și date guvernamentale, Big Data devine în același timp o amenințare și o oportunitate în ceea ce privește gestionarea și utilizarea acestor date, menținând în același timp drepturile persoanelor implicate. În fiecare zi, folosim și generăm tone de date, alimentând bazele de date ale agențiilor guvernamentale, companiilor private și chiar cetățenilor privați. Beneficiem în multe feluri de existența și utilizarea Big Data, dar trebuie să ne (...) amintim de asemenea că „nu există nimic gratuit”. Există riscuri în utilizarea Big Data, un fel de parte întunecată. Schimbările de piață pot fi obținute prin utilizarea Big Data: în timp ce acestea pot fi pozitive pentru cineva, ele pot dăuna altcuiva. Riscurile potențiale provin și de la agențiile publice. Este clar că datele mari pot aduce beneficii cetățenilor și companiilor, dar trebuie să fie echilibrate de o conștientizare sporită a „părții întunecate” a Big Data în exploatarea noilor capacități și oportunități pe care le oferă tuturor . -/- CUPRINS -/- 1. Big Data - Definiție - Caracteristici - Clasificarea datelor mari - Arhitectura - Tehnologii - Oportunități - Provocări - Critici - - Criticile paradigmei Big Data - - Criticile modelului "V" - - Criticile de noutate - - Criticile execuției Big Data - 1.1 Viața datelor mari - - Nașterea - - Copilăria - - - Educație - - - Divertisment - - Adolescența - - - Servicii online - - - Comunicații mobile - - - Servicii de streaming - - Adulți tineri - - - Căutarea de locuri de muncă - - - Servicii bancare și asigurări - - - Utilități - - - Dating online și pornografie - - Vârsta medie - - - Servicii de sănătate - - - Aplicații pentru îngrijire și aplicații pentru sănătate și fitness - - - Căutarea de locuri de muncă - - - Dating online - - Bătrânețea - - - Îngrijirea sănătății - - Moartea - 1.2 Aplicații - - Guvern - - Dezvoltare internațională - - Fabrici - - Sănătate - - Educaţie - - Mass-media - - Asigurare - - Internetul obiectelor (IoT) - - Tehnologia informației - 1.3 Studii de caz - - Guvern - - - China - - - India - - - Israel - - - Regatul Unit - - - Statele Unite ale Americii - - Cu amănuntul - - Ştiinţă - - Sport - - Tehnologie - - Activități de cercetare - - - Prelevarea de date mari - 1.4 Agenda europeană privind societatea digitală - - Cadrul juridic - - Peisajul opiniei părților interesate - 1.5 GDPR - - Etapele procesării datelor personale - - Principiile procesării datelor - - Politica de confidențialitate și transparența - - Scopurile procesării datelor - - Confidențialitate prin design și implicită - - - Paradoxul (legal) al Big Data - - Domeniul teritorial al GDPR - - Definirea datelor mari, a datelor personale și a datelor anonime - - Etapele procesării datelor cu caracter personal - - Principii de prelucrare a datelor - - Politica de confidențialitate și Transparența - - Scopuri de prelucrare a datelor - - Confidențialitate prin design și confidențialitate în mod implicit - - Paradoxul (legal) al datelor mari 2. Analiza Big Data - 2.1 Analitica - - Analitica vs. analiză - - Aplicații ale analiticii - - - Optimizarea marketingului - - - Analiza oamenilor - - - Analiza portofoliului - - - Analitica riscurilor - - - Analitica digitală - - - Analitica securității - - - Analitica software-ului - - Provocări - - Riscuri - 2.2 Analitica predictivă - - Definiție - - Procesul de analitica predictivă - - Tipuri - - - Modele predictive - - - Modele descriptive - - - Modele de decizie - - Aplicații - - - Managementul relațiilor cu clienții analitic (CRM) - - - Protecția copilului - - - Sisteme de suport decizional clinic - - - Analiticile colecțiilor - - - Vânzări încrucișate - - - Retenția clienților - - - Marketing direct - - - Detectarea fraudelor - - - Prezicerea rezultatelor deciziilor legale - - - Previziuni privind portofoliul, produsele sau economia - - - Managementul riscului de proiect - - - Acceptanța (Underwriting) - - Tehnologia și influențele big data - - Tehnici analitice - - - Tehnici de regresie - - - - Model de regresie liniară - - - - Modele de alegere discretă - - - - Regresie logistică - - - - Regresie logistică multinomială - - - - Regresie probit - - - - Logit versus probit - - - - Modele pentru serii de timp - - - - Analiza supraviețuirii sau a duratei - - - - Arborele de clasificare și regresie (CART) - - - - Funcții spline adaptive de regresie multivariate - - - Tehnici de învățare automată - - - - Rețele neuronale - - - - Perceptron multistrat (MLP) - - - - Funcții radiale de bază - - - - Mașini cu vectori de suport - - - - Bayesiene naive - - - - Vecinul k-cel mai apropiat - - - - Modelarea predictivă geospațială - - Instrumente - - - PMML - - Critici - 2.3 Analitica prescriptivă - - Istorie - 2.4 Studiul critic al datelor - - Perspective critice - - Abordare: Pragmatismul și etica discursului 3. Etica Big Data - Datele personale ale copiilor - Rolul instituțiilor - - State naționale - - Bănci - Articole relevante de știri despre etica datelor - Legislație relevantă privind etica datelor - 3.1 Principii ale eticii Big Data - - Etica în cercetare - - Conștientizarea - - Consimţământul - - Controlul - - Transparența - - Încrederea - - Proprietatea - - Supravegherea și securitatea - - Identitatea digitală - - Realitatea ajustată - - De-anonimizarea - - Inegalitatea digitală - - Confidențialitatea - - Financiar - - - Cât de mult merită datele? - - Deschidere - 3.2 Probleme etice în cercetare - - Etica cercetării pentru cercetarea socială - - Principalele aspecte etice ale cercetării sociale - - - Intimitate - - - Consimțământ informat - - - De-identificarea - - - Inegalitate – Diviziune digitală - - Integritatea cercetării - - Probleme emergente - - Aviz legal - 3.3 Aspecte filosofice - 3.4 10 reguli de bază în lucrul cu Big Data - - Concluzie Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Un mic ghid despre conceptele politice pentru politicieni şi activişti. -/- Politica este procesul de luare a deciziilor de către grupuri de oameni. Termenul se aplică guvernelor civile, dar acest proces s-a observat în toate interacţiile între grupurile umane, inclusiv în instituţii corporative, academice şi religioase. Ea constă din "relaţii sociale implicând autoritatea sau puterea" şi se referă la reglementări ale unităţilor politice, şi la metode şi tactici folosite pentru a formula şi aplica politica. Maxima lui Samuel Gompers, parafrazată adesea (...) ca "Premiază prietenii şi pedepseşte duşmanii", se referă la două din cele cinci tipuri de putere recunoscute de psihologii sociali: puterea stimulativă (puterea de a premia) şi puterea coercitivă (puterea de a pedepsi). Celelalte trei puteri derivă din acestea. Puterea legitimităţii, puterea unui poliţist sau a celui care ia decizii, este puterea dată de unei persoane de o autoritate recunoscută pentru a impune standarde comportamentale. Puterea legitimităţii este similară puterii coercitive prin aceea că o comportare inacceptabilă este pedepsită mai mult sau mai puţin direct. Puterea deciziei este deţinută de persoane în virtutea unor aptitudini sau atitudini. Îndeplinirea dorinţei de a se simţi la fel ca o celebritate sau un erou este premiul pentru obedienţă. Acesta este un exemplu de putere stimulativă în care o persoană se autopremiază. Puterea expertului derivă din educaţie şi experienţă. De notat că puterea expertului este condiţională circumstanţelor. -/- CUPRINS: -/- Politica - Originea cuvântului 'Politica' - Sursa puterii în politică - - Puterea din punct de vedere pragmatic - - Autoritatea şi legitimitatea - - - Autoritatea tradiţională - - - Autoritatea charismatică - - - Autoritatea legal-raţională - - Suveranitatea Activism - Activismul pe Internet - - Tipuri - Activismul transformaţional - Dizidenţa - Grupuri de interese - - Tipuri de grupuri - - - Grupuri de profil - - - Grupuri promoţionale sau cu scop unic - - - 'Pompierii' - - Beneficii şi stimulente - Industria activismului - - Direcţii în industria activismului - Mişcarea Occupy - - Mişcarea Indignaţilor şi Satul Democraţiei - - Sloganul "Noi suntem cei 99%" - - Scopuri ale Mişcării Occupy - Organizaţii neguvernamentale - - Istoria Politici sincretice - Exemple de grupuri şi ideologii care pot fi descrise ca sincretice Alegeri - Ideologie - Votarea - - Procesul de vot - - De ce să votăm - - Votarea şi informarea - - Aspecte religioase - Parlamentul European - - Structura Parlamentului European - Alegerile în Parlamentul European - - Participarea la vot - - Sistemul de votare - - Grupuri politice Campanii politice - Alternative la campanii Comunicarea politică - Definirea conceptului - Ameninţarea - - Ameninţarea în politică - Propaganda Conspiraţii Corupţia politică Cultura politică - Definiţii - Anarhismul şi arta Filozofia politică - Guvernarea mondială Geografia politică - Geopolitica Neocolonialism Guvernarea - Paşapoarte biometrice Ideologii politice - Democraţia creştină - Democraţia directă - - Mişcări contemporane pentru democraţia directă - - Evoluţia democraţiei directe - - - Democraţia ateniană - - - Republica romană - - - Elveţia - - - Statele Unite - - - Democraţia electronică - - Trilema reformei democratice - Democraţia liberală - Democraţia socială - - Amplasări în spectrul politic - - Internaţionala Socialistă - Liberalism - - Liberalismul modern Istoria politică Justiţia - Conceptul de justiţie Media politică Parapolitica Parlamentul Partide politice Politica în România Politici europene - Uniunea Europeană Preocupări în politică - Politica ecologică - Securitatea energetică - - Ameninţări la adresa securităţii energetice - Apărarea antirachetă Sisteme politice - Formele de bază ale sistemelor politice - Forme antropologice ale sistemelor politice Spectrul politic - Politici de stânga-dreapta - Politici autoritare - libertariene Politologia Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Din perioada interbelică până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, România s-a aflat într-un fel de labirint geopolitic, în care părea că are multiple posibilități, dar toate duceau în aceeași direcție: alianța cu Germania la începutul celui de Al Doilea Război Mondial, actul de la 23 august 1944 așa cum a decurs, și statutul stabilit ulterior prin Tratatul de la Paris. În toată această perioadă Armata Română a jucat un rol principal prin liderii ei și jertfa ostașilor români, (...) iar actul de la 23 august 1944 a fost un act legitim și legal, în care Regele Mihai I și armata au fost principalii decidenți. După o prezentare a contextului intrării României în al Doilea Război Mondial, urmează descrierea evoluției României în perioada războiului, cu accent pe încercările de încheiere a unui armistițiu cu Aliații occidentali și rolul armatei în această perioadă. Actul de la 23 august 1944 este apoi detaliat separat, evidențiind diversitatea de opinii asupra acestui eveniment. În ultima secțiune sunt prezentate implicațiile acestui act asupra României, după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. -/- CUPRINS: -/- Abstract 1. Contextul intrării României în al Doilea Război Mondial 2. Al Doilea Război Mondial 3. Actul de la 23 august 1944 4. Implicațiile actului de la 23 august 1944 Bibliografie Note -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.27046.80964. (shrink)

In this paper, I evaluate three views of philosophical pragmatism’s practical implications for academic and non-academic or public discourses, as well as offer my own view of those implications. The first view is that of George Novack. In an underappreciated tract, Pragmatism versus Marxism, the American Trotskyite and union organizer launched a vicious attack on John Dewey’s career as a professional philosopher. He alleged that Dewey’s ideas were inaccessible to all but a small community of fellow academicians. While Novack conceded (...) that Dewey’s philosophical inquiries had a cross-pollinating influence on other academic fields, he doubted that the beneficial products of those inquiries traveled far beyond the walls of the so-called ‘ivory tower.’ Larry Hickman offers a second view. He understands Dewey’s claim in Experience and Nature that philosophy serves as a “liaison officer” to mean that philosophers should provide a common lexicon that translates between the languages of distinct disciplines. In other words, for Dewey, the role of philosophy, including philosophical pragmatism, is to facilitate interdisciplinarity. Since interdisciplinary sharing is usually confined to academic discourse, Novack’s challenge is perfectly compatible with Hickman’s interpretation of Dewey’s ‘liaison officer’ claim. Both Novack and Hickman are mistaken, though in different degrees and for different reasons. The third, and more promising, view is advanced by Robert Talisse. He cites the life and works of Sidney Hook, one of Dewey’s better-known students, as an exemplary case of a pragmatist who consistently realized his pragmatic commitments in public discourse. The most important reason for qualifying Hickman’s interpretation of Dewey’s ‘liaison officer’ claim is that the measure of pragmatism’s value is not solely the ability of pragmatists to facilitate interdisciplinary collaboration, but their ability to also insert their ideas into public discourse. In my view, philosophical pragmatists, and philosophers generally, should both facilitate interdisciplinarity in academic discourse and introduce philosophical notions into public discourse—that is, serving in the dual capacity of interdisciplinary scholar and public intellectual. (shrink)

In the late 1930s, a few years before the start of the Second World War, a small number of European philosophers of science emigrated to the United States, escaping the increasingly perilous situation on the continent. Among the first expatriates were Rudolf Carnap and Hans Reichenbach, arguably the most influential logical empiricists of their time. In this two-part paper, I reconstruct Carnap’s and Reichenbach’s surprisingly numerous interactions with American academics in the decades before their move in order to explain the (...) impact of their arrival in the late 1930s. This second part traces Reichenbach’s development and focuses on his frequent interactions with American academics throughout the 1930s. I show that Reichenbach was quite ignorant about developments in Anglophone philosophy in the first stages of his career but became increasingly focused on the United States from the late 1920s onwards. I reconstruct Reichenbach’s efforts to find a job across the Atlantic and show that some of his English publications—most notably Experience and Prediction—were attempts to change the American narrative about logical empiricism. Whereas U. S. philosophers identified scientific philosophy with the views of the Vienna Circle, Reichenbach aimed to market his probabilistic philosophy of science as a subtler alternative. (shrink)

A course on the afterlife of Plato’s Symposium can accomplish two worthwhile objectives. It can afford students an opportunity to study a philosophical and literary masterpiece, and it can introduce them to some of the main currents in modern European culture. One recent iteration of such a course addressed six questions: (1) Why might Plato have chosen to write a dialogue about a ‘drinking party’? (2) Why did Plato present multiple speeches on the nature of Eros? (3) Why have some (...) philosophers found fault with Socrates’ view of Eros? (4) How was this view embraced by the Neoplatonic thinkers Proclus and Plotinus? (5) How did Ficino’s de Amore bring the notion of a ‘Platonic Love’ to a series of European poets and artists? and (6) How did the view of love put forward in the Symposium inspire English poets from Ben Johnson and Sir Philip Sidney to Keats and Shelley? -/- . (shrink)

In Two Minds is a practical casebook of problem solving in psychiatric ethics. Written in a lively and accessible style, it builds on a series of detailed case histories to illustrate the central place of ethical reasoning as a key competency for clinical work and research in psychiatry. Topics include risk, dangerousness and confidentiality; judgements of responsibility; involuntary treatment and mental health legislation; consent to genetic screening; dual role issues in child and adolescent psychiatry; needs assessment; cross-cultural and gender issues; (...) rational and irrational suicide; shared decision making in multi-agency teams, and the growing role of the user's voice in psychiatry. Key ethical concepts are carefully introduced and explained. The text is richly supported by detailed guides for further reading. There are separate chapters on teaching psychiatric ethics, including a sample seminar, and on writing a research ethics application. Each case history and discussion is followed by a critical commentary from a practitioner with relevant experience. Jim Birley adds a comparative international perspective on psychiatric ethics. Cartoons by Johnny Cowee provide punchy counterpoint! In Two Minds is the sister volume to the third edition of Sidney, Paul Chodoff and Steven Green's highly successful Psychiatric Ethics. In providing a bridge between theory and practice, it will be essential reading for everyone concerned with improving standards in mental health care. (shrink)

This paper concerns Sydney Shoemaker's view, presented in his book, Physical Realization (Oxford University Press, 2007), of how mental properties are realized by physical properties. That view aims to avoid the "too many minds" problem to which he seems to be led by his further view that human persons are not token-identical with their bodies. The paper interprets and criticizes Shoemaker's view.

This is a critical study of Sydney Shoemaker's, Physical Realization (Oxford University Press, 2007). It focuses on (i) the relationship between his subset theory of realization and the higher-order property theory of realization, and (ii) his attempt to solve the problem of mental causation.

In several places, John Bickle claims that current neuroscientific practice provides actual cellular/molecular reductions of certain mental states. He gives the case study of ‘memory consolidation switch’ as an example where recent findings suggest that this mental state/process can be reduced to the molecular ‘cAMP, PKA, CREB Pathway’. Taking this example, Bickle ‘waves the eleminativist flag’ by claiming that psychological explanations loose their pertinence (or, as he says, ‘became otiose’) once a cellular/molecular explanation replaces them. On this paper I’ll try (...) to show that, even if a reductive explanation of ‘memory consolidation switch’ is disposable, we cannot eschew reductively its causal/functional integrity, i.e.: the explanatory/causal context that defines the mental concept/process ‘memory consolidation switch’ in the first place. (shrink)