We discuss the role of prior authorization (PA) in supporting patient-centered care (PCC) by directing health system resources and thus the ability to better meet the needs of individual patients. We begin with an account of PCC as a standard that should be aimed for in patient care. In order to achieve widespread PCC, appropriate resource management is essential in a healthcare system. This brings us to PA, and we present an idealized view of PA in order to argue how (...) at its best, it can contribute to the provision of PCC. PA is a means of cost saving and as such it has mixed success. The example of the US demonstrates how implementation of PA has increased health inequalities whereas best practice has the potential to reduce them. In contrast, systems of universal coverage, like those in Europe, may use the cost savings of PA to better address individuals' care and PCC. The conclusion we offer therefore is an optimistic one, pointing towards areas of supportive overlap between PCC and PA where usually the incongruities are most evident. (shrink)

Polarization poses a critical threat to the stability of nations around the world, as it impacts climate change, populism, democracy, and global health. This perspective examines the conceptual understanding, measurement challenges, and potential interventions for polarization. Our analysis highlights the distinction and interactions between the individual and collective levels of polarization, conceptually, methodologically, and in terms of interventions. We conclude by pointing out future directions for understanding polarization and highlighting the interrelations between polarization and other social phenomena. -/- .

The purpose of this paper is to present the essence of Ayn Rand's theory of rational egoism and to indicate how it is the only ethical theory that can provide a foundation for ethics in business. Justice, however, cannot be done to the breadth and depth of Rand's theory in so short a space as this article; consequently, I have provided the reader with a large number of references for further study. At minimum, Ayn Rand's theory, because (...) of its originality and challenge to establishment theories, should be included in all business ethics courses and discussions of business ethics. (shrink)

In March 1964, Ayn Rand sat down for an interview with Playboy. In it, Rand argued that Christ's atoning sacrifice—if it happened—was morally wrong. The author contends that Rand made a bad argument. Depending on how her words are interpreted, Rand's argument for the immorality of Christ's atonement was based on (a) at least one false premise or (b) a “bait-and-switch” fallacy. Either way, the argument fails and should be abandoned.

This paper reviews some points of agreement between Objectivism and the Austrian school of economics. It also discusses some of my points of departure with Objectivism. One such is Rand’s justification for holding life as man’s ultimate value. I present a case that the recognition of death’s inevitability is needed to establish life as man’s ultimate value. Although death’s inevitability is implicit within Objectivist ethics (in its emphasis on a person’s entire life), the focus of Rand’s discussion of (...) the ultimate value is on life’s contingency, not its limitedness. I present an example comparing a being with a contingent and limited life to a being with a contingent but potentially endless life. This illustrates the function of life’s limitedness in valuation. I qualify my position somewhat by exploring one way in which a being with a contingent but potentially endless life may value his life as a whole. I also explain that a being with an endless life might have no ultimate value, but could have an endless number of goals. Finally, I discuss a desert-island scenario that supports the noninterference principle. (shrink)

This paper examines rights and the protection of rights from both the minarchist and the anarchist perspectives. The former relies on Objectivist perspectives and the latter relies primarily on Murray Rothbard’s views. My view is that government protection as put forth by Objectivists is coercive, as are all methods of financing. However, under anarcho-capitalism, children who have been killed or abused by their caregivers do not have equal protection under the law. The principle of equal protection is one with which (...) both Objectivists and Rothbard agree. A case is made for government protection of rights under those circumstances. In addition, a case is made for positive rights to parental care for children, and also for government protection of those rights if they have been violated by their caregivers. I also argue for government oversight in instances when the rights of children have been violated and as a consequence the children have no alternative means of care. (shrink)

In an attempt to start rectifying a lamentable disparity in scholarship, we evince fruitful points of similarity and difference in the ideas of Simone de Beauvoir and Ayn Rand, paying particular attention to their views on long-term projects. Endorsing what might be called an “Ethic of Resolve,” Rand praises those who undertake sustained goal-directed actions such as careers. Beauvoir, however, endorses an “Ethic of Ambiguity” that makes her more skeptical about the prospects of carrying out lifelong projects without (...) deluding oneself. Our study teases apart the strengths and drawbacks of these views. (shrink)

Ayn Rand is among the most outspoken, and important, intellectual voices in America, wrote Playboy Magazine in 1964. She is the author of what is perhaps the most fiercely damned and admired best seller of the decade, Atlas Shrugged. This chapter discusses some of the reasons for studying Rand and some of the challenges involved. It also discusses a few features of Rand's corpus and her life that should be borne in mind when studying her.

Structured around Charles S. Peirce's three-fold categorical scheme, this article proposes a comparative study of Ayn Rand and Peirce's realist views in general metaphysics. Rand's stance is seen as diverging with Peirce's argument from asymptotic representation but converging with arguments from brute relation and neutral category. It is argued that, by dismissing traditional subject-object dualisms, Rand and Peirce both propose iconoclastic construals of what it means to be real, dismissals made all the more noteworthy by the fact (...) each chose to ground them in indissoluble triads of self-evident first principles. (shrink)

MICHELLE MARDER KAMHI offers an in-depth response to The Aesthetics Symposium. In addition to answering many of the contributors’ objections to What Art Is: The Esthetic Theory of Ayn Rand, she offers a critique of their own theses—in particular, Barry Vacker’s claim that chaos theory is implicit in Rand’s aesthetics, Jeff Riggenbach’s argument that much of Rand’s theory was anticipated by Susanne Langer and Stephen Pepper, and Roger Bissell’s suggestion that the concept of a microcosm be applied (...) to Rand’s view of the function of art. (shrink)

ABSTRACT This article presents ideas long considered to be almost exclusively Rand’s, in connection to their expression in the literature of mysticism. The author argues that these ideas, far from being unique to Rand, are hallmarks of mysticism.

In "Exploring 'Atlas Shrugged': Ayn Rand’s Magnum Opus (2021)," Edward W. Younkins has compiled several of his essays on Ayn Rand's novel "Atlas Shrugged." The volume leads with an “Introduction” that contextualizes the importance of "Atlas Shrugged" and provides a detailed overview of each chapter. Chapter 1 gives a synopsis of the novel. Chapter 2 examines "Atlas Shrugged" as both philosophy and literature. In Chapter 3, Younkins looks at it as a treatise on economics before turning in Chapter (...) 4 to consider it as a story about business. Chapter 5 discusses it as a novel about and a blueprint for social change. In the “Appendix,” Younkins provides an overview of the philosophy of Objectivism. "Exploring 'Atlas Shrugged': Ayn Rand’s Magnum Opus" is a significant contribution and highly recommended for instructors, students, and the general reader. Younkins’s volume can serve as an instructor’s resource for those teaching "Atlas Shrugged," as a companion text for students in those courses, or as a stand-alone book for readers who are familiar with the book and are interested in a fresh examination of this timeless novel from a thematic, structural, and character-development point of view. (shrink)

Ayn Rand and Immanuel Kant had profound disagreements, not just about the possible scope of knowledge, but (more importantly) about the possible scope of philosophy, especially metaphysics. This paper explores those disagreements, steel-manning both sides. My conclusion is that 1) both thinkers have worthwhile points to make, yet 2) Rand is guilty of poor scholarship while 3) Kant is guilty of appeal to ignorance. Despite the fallacious nature of (3), I stress that ignorance is not by itself something (...) that philosophers committed to objectivity should panic about. (shrink)

The open-question argument (OQA) is an argument in meta-ethics that is used against ethical naturalism, the thesis that moral properties are identical to natural properties. This argument has been rightfully criticized, and one notable criticism is that it overlooks the sense-reference distinction, viz. the distinction between the concept that a term refers to and the sense in which it is being used. Ayn Rand's Objectivism rejects the sense-reference distinction, and this paper will present an argument that uses the OQA (...) to argue against the underlying epistemological assumptions of Objectivism. (shrink)

Prompted by the thesis that an organism’s umwelt possesses not just a descriptive dimension, but a normative one as well, some have sought to annex semiotics with ethics. Yet the pronouncements made in this vein have consisted mainly in rehearsing accepted moral intuitions, and have failed to concretely further our knowledge of why or how a creature comes to order objects in its environment in accordance with axiological charges of value or disvalue. For want of a more explicit account, theorists (...) writing on the topic have relied almost exclusively on semiotic insights about perception originally designed as part of a sophisticated refutation of idealism. The end result, which has been a form of direct givenness, has thus been far from convincing. In an effort to bring substance to the right-headed suggestion that values are rooted in the biological and conform to species-specific requirements, we present a novel conception that strives to make explicit the elemental structure underlying umwelt normativity. Building and expanding on the seminal work of Ayn Rand in metaethics, we describe values as an intertwined lattice which takes a creature’s own embodied life as its ultimate standard; and endeavour to show how, from this, all subsequent valuations can in principle be determined. (shrink)

Two recently published oral histories highlight the long-term trend concerning the mainstreaming of Objectivism, the political and economic ideas of the libertarian conservative writer and ideologue, Ayn Rand. Scott McConnell’s sympathetic interview collection focuses on supporters and acquaintances from Rand’s active period in the 1960s and 1970s. These supporters and acquaintances include former Australian Prime Minister, Malcolm Fraser, who provides McConnell with his considered views concerning Rand. Gary Weiss’s critical interview collection focusses on her more recent supporters, (...) with one displeased and insightful interviewee to be found in both collections. Weiss’s collection reveals the role played by Objectivists in galvanizing the focus of the populist Tea Party movement. Both oral histories reveal the role played by the media and popular culture in mainstreaming Rand’s views. The review ends by comparing Randolph Stow’s socially responsive individualism as described in his novel 'Tourmaline' with Rand’s transactional individualism as described in 'Atlas Shrugged.'. (shrink)

As a libertarian studying, embracing, and teaching a philosophy of individual freedom, John Hospers, like many of us, was heavily influenced by the philosophical writings of Ayn Rand. Rand’s major novels The Fountainhead and Atlas Shrugged continue to delight and empower readers through embracing the heroic creator or inventor, technological and scientific progress, and the competent individual. These are some of the archetypes of the Randian hero. At the other end of the scale were the incompetent looters and (...) moochers who could only function in her world by controlling those with ability and the savages of ancient or undeveloped cultures who could not comprehend ability, seizing the means of progress before killing the inventor, then retreating into mysticism and magic. Rand was not an archaeologist and wrote at a time before scholars of prehistory focused on the rational and productive aspects of ancient civilizations upon which enabled the present to emerge in fits and starts. These aspects include technology, record keeping, maritime trade, and pre- monetary economies. This paper will consider the emergence of globalized connectivites in the Mediterranean during the Late Bronze Age (ca. 1700-1300 BCE) which was arguably the first age of globalization in human history. It was also one of the first ages of social acceleration characterized by a confluence of increasing technological and economic interdependency, yet fragile in its susceptibility to climate change, plagues, and authoritarian city-states and small empires ruled by kings claiming divinity or divine authority. Thus, the Late Bronze Age was also an economically fragile era with a high concentration of wealth distributed among supra-regional global elite plutocrats unified more by wealth and shared symbolism than by cultural tradition or ideology. This era was susceptible to populist resistance in the form of piratical activity and banditry. This paper explores the globalist and populist aspects of the ancient Mediterranean. In doing so, I suggest that some globalized elites of the present day perpetuate another Randian archetype, the moochers and looters. In doing so, it transcends ideology to focus on how the non-productive in current society acquire vast concentrations of wealth and power. (shrink)

Stressing that the pronoun "I" picks out one and only one person in the world (i.e., me), I argue against Hunt (and other like-minded Rand commentators) that the supposed "hard case" of destructive people who do not care for their own lives poses no special difficulty for rational egoism. I conclude that the proper response to a terse objection like "What about suicide bombers?" is the equally terse assertion "But I don't want to get blown up.".

In Defense of Advertising is a theoretical defense based on the philosophy of Ayn Rand and the economics of Ludwig von Mises. It argues that the proper foundations of advertising are reason, ethical egoism, and laissez-faire capitalism. Its theme is that the social and economic criticisms of advertising are false because they are based on a false philo­sophic and economic world view. Only an alter­native world view can refute the charges and put forth a positive moral evaluation of advertising's (...) role in human life. The author defends advertising because it appeals to the rational self-interest of consumers for the rationally selfish, profit-making gain of the capitalists. (shrink)

Automatizarea şi informatizarea nu mai reprezintă astăzi un simplu deziderat pentru bibliotecile româneşti. Dimpotrivă, ele sunt o realitate ce, pe zi ce trece, prinde contururi mai extinse, devenind mediul nostru cotidian. Cu cât ne sunt însă mai "apropiate" cu atât mai mult ele devin şi o sursă de sfidări şi de confruntare. Cu ce anume ne confruntă însă - în primul rând şi în esenţă - automatizarea şi informatizarea, în general, şi cea a activităţii de informare, în special? Ca orice (...) întrebare pusă în mod serios şi aceasta trebuie să fie însă mai întâi lămurită cu privire la structura şi natura ei proprie. Ceea ce - din punct de vedere structural - ne izbeşte din capul locului la această întrebare este faptul că, în structura ei este cuprins deopotrivă şi în mod explicit şi cel care ridică întrebarea. Astfel spus, în ea, noi înşine suntem aceia care, aflaţi în faţa unei confruntări, ne întrebăm despre noi înşine. Apoi: în şi prin această întrebare, însăşi sarcina cu care ne confruntăm - adică automatizarea şi informatizarea - devine şi ea dizlocată din toposul său pur destinai şi se eliberează pentru întâlnirea unei sfidări organice. (shrink)

Gioacchino din Fiore (n. 1135 – d. 30 martie 1202), călugăr cistercian și fondator al Ordinului Florensian din Calabria, a fost unul dintre cei mai influenți teologi și filosofi ai Evului Mediu. Plasat de Dante în Paradis (Cântul XII), Gioacchino este considerat de către unii profet, iar de alții eretic, iar despre ideile sale se afirmă că au influențat atât Ordinul Franciscan, cât și mișcările escatologice medievale și moderne, respectiv teoriile ulterioare ale filosofiei istoriei. Cunoscut în primul rând pentru împărțirea (...) istoriei în trei status-uri, al Tatălui, al Fiului și al Spiritului (Duhului Sfânt), prin care Sfânta Treime se revelează progresiv și pedagogic umanității, călăuzind-o înspre libertate și desăvârșire, sistemul de teologie și filosofie a istoriei dezvoltat de abatele calabrez stă alături de De Civitate Dei a lui Augustin asemenea unui pilon al înțelegerii creștine medievale a sensului istoriei. - Dan Siserman -/- „Din faptul că după Cristos continuă încă o istorie bolnavă și profană, Gioacchino concluzionează că o istorie cu adevărat sfântă și bună trebuie încă să vină. Această istorie însă, recunoaște el cu satisfacție, este acum foarte aproape: într-adevăr, ea a crescut mult timp într-un mod ascuns, dar în curând va trebui să devină vizibilă. În acest eveniment iminent abatele calabrez își plasează bucuria plină de speranță și așteptarea plină de încredere; iar acesta este un fapt care indică un lucru cu adevărat semnificativ: că este cu adevărat posibil să privim spre viitor cu acea speranță plină de bucurie, care cândva își găsise expresia în acel „Marana tha” al primilor creștini, care așteptau plinătatea mântuirii odată cu întoarcerea lui Isus Cristos. Astfel, la Gioacchino, o adevărată așteptare a timpului sfârșitului a fost din nou posibilă – o așteptare care era pe deplin pătrunsă de spiritul speranței. […] După părerea mea, numai cu mari rezerve putem accepta teza conform căreia Gioacchino din Fiore a inițiat procesul de secularizare a speranței escatologice care a condus la conștiința epocală a Renașterii și Modernității. Este corect că odată cu Gioacchino s-a produs o turnură în ceea ce privește speranța escatologică; însă ar trebui să ne ferim să vedem pur și simplu un inițiator al Renașterii într-un astfel de om al contemplației care a profețit o eră monastică și contemplativă a purei interiorități.” – Joseph Ratzinger/Papa Benedict XVI. (shrink)

The content of this paper is an elaboration of Hubert L. Dreyfus’s philosophical critique of Artificial Intelligence (AI), computers and the internet. Hubert L. Dreyfus (1929-2017) is Ua SA philosopher and alumni of Harvard University who teach at the Massachusetts Institute of Technology (MIT) and University of California, Berkeley. He is a phenomenological philosopher who criticize computer researchers and the artificial intelligence community. In 1965, Dreyfus wrote an article for Rand Corporation titled “Alchemy and Artificial Intelligence” which criticizes the (...) masterminds of Artificial Intelligence. Dreyfus also criticized the order of computers via two books: (1) What Computers Can’t Do (1972) and (2) What Computers Stills Can’t Do (1992). He favored human intuition rather than the computer logic in his book Mind over Machine: The Power of Human Intuition and Expertise in the Era of the Computer (1986). In 2001, Dreyfus wrote a book On the Internet, which considers the prominent phenomenon in the recent Industry 4.0. By elaborating on Dreyfus’s philosophy on the computer, artificial intelligence, and the internet, we will know the philosophical debate on the result of industry 3.0 (computer and artificial intelligence) and 4.0 (artificial intelligence and internet). Moreover, we will know the relation between humans and those industrial products. (shrink)

This essay argues not just that literature can corrupt its readers—if literature can improve, it can also corrupt—but that some of that is our fault: by telling people to extract moral lessons from fictions, we’ve set them up to be led astray by writers like Ayn Rand. A global attitude of message-mining sets readers up to be misled, confused, or complacent (because they “gave at the office”), as well as to reject some excellent books. Ironically, the best way to (...) make sure that literature sometimes corrupts is to pretend that it always improves. So maybe we should be more careful about ascribing universal moral value to literature, whether via empathy, training, or propositional content. We should be equally wary of a second kind of aesthetic corruption, one that leads people to judge ideas true merely because they are delightful. Aesthetic Pollyannas subscribe to optimistic theories because they're beautiful (literature always improves! how lovely!); aesthetic Eeyores subscribe to pessimistic theories because they're sublime (literature always fails! how cool!). Our only hope of getting it right about literature depends on us all resisting aestheticized cognition. As we saw above, there may be real-world consequences if we don't. (shrink)

In 1999, the U.S. Postal Service issued the Ayn Rand commemorative stamp, an out-of-place addition to their long-running Literary Arts series. This article tells the story of the stamp—how it came to be and why.

Heute gibt es kaum jemanden mehr, der nicht mit Fake News und Verschwörungstheorien in Berührung gekommen wäre. Mit dem globalen Aufstieg des modernen Populismus und besonders seit Donald Trumps US-Präsidentschaft konnten sie von obskuren Internetfo-ren und dem Rand der Gesellschaft weiter als je zuvor in die öffentliche Debatte vordringen. Mit der zunehmenden Nutzung sozialer Medien und Messenger-Apps wie Telegram oder WhatsApp findet scheinbares Wissen ungehindert Verbreitung und direkten Zugang zu den Smartphones und Köpfen der Menschen. Vor diesem Hintergrund ist (...) es nicht verwunderlich, dass Verschwörungstheorien und Fake News auch Einzug ins Klassenzimmer halten. Dabei stehen Lehrer*innen vor vielen offenen Fragen. Wie sind diese Behauptungen im Einzelnen zu bewerten? Was zeichnet Fake News und Verschwörungstheorien aus und was genau macht sie problematisch? Wie, selbst wenn sie klarerweise falsch und unbegründet sind, sollte damit im Klassenzimmer umgegangen werden? Sollte man sie offen diskutieren? Oder sollte man die Diskussion darüber unterbinden? Hier werden grundlegende und komplexe Fragen der freien Meinungsbildung und -äußerung berührt, zu denen Grundgesetz, Beamten- und Schulrecht nur begrenzt Auskunft geben. In diesem Beitrag wollen uns zuerst ein klares Bild davon machen, was Fake News und Verschwörungstheorien eigentlich sind, warum manche Menschen sie für wahr halten und was daran problematisch ist. Vor diesem Hintergrund soll anschließend die Frage diskutiert werden, wie aus demokratie- und bildungstheoretischer Sicht mit Fake News und Verschwörungstheorien im Unterricht umgegangen werden sollte. (shrink)

Ziel der Untersuchung ist zu zeigen, inwiefern Hegels Charakterisierung des Schönen als ‚das sinnliche Scheinen der Idee‘ auch für die Deutung des Naturschönen Erklärungswert hat. Vorausgesetzt ist die für den Idea- lismus Hegelscher Prägung zentrale Doktrin, derzufolge der Natur Ideel- les zugrunde liegt. Schön sind dann Naturphänomene, in denen jener ideelle Grund der Natur durchscheint. Das Erfassen von Ideellem scheint ein Privileg geistiger Wesen zu sein. Dem stehen evolutionsbiologische Argumente entgegen, die dem Schönen einen positiven Selektionswert, etwa bei der sexuellen (...) Partnerwahl, zusprechen. Auch der Mensch hat stammesgeschichtliche Wurzeln, die in ihm weiter wirken. Doch sobald der Geist auf der evolutionären Bühne erscheint, herrscht das Biologische nicht länger mit der uneingeschränkten Macht, die es im Rahmen natürli- cher Selektion hat. Hegels Deutung des Schönen, auch des Naturschönen, ist wesentlich bezogen auf den Geist. Ich verdeutliche dies an einigen Exempeln (Schneekristall, musikalische Harmonie, Abendhimmel, Ge- birgslandschaft, organische Blüten- und Körperformen). Aber wodurch sind Naturschönheit und Kunstschönheit dann voneinander unterschie- den? Die Hervorbringungen der Natur sind lediglich Zufallskonstellatio- nen. Allerdings, so Hegel, hat der Zufall es ‘recht’ gemacht, d.h. hat er etwas reizend Stimmiges gefügt, gewahrt der Geist darin das im Sinnli- chen durchscheinende Ideelle. Eben darin wird, mit Adorno gesprochen, die gemeinsame Wurzel des Kunstschönen und des Naturschönen erkennbar. Wer das Naturschöne preist, begebe sich „an den Rand der Afterpoe- sie“, des Kitsches, meint Adorno. Gleichwohl sei es wahr zu sagen, „die Landschaft der Toscana sei schöner als die Umgebung von Gelsenkirchen“ (Adorno 1993, 110, 112). In der Tat. Doch was meinen wir, wenn wir Landschaften, Blumen, Sonnenuntergänge ‘schön’ nennen, und welche Kriterien bringen wir dafür in Anschlag? Im Folgenden möchte ich darle- gen, inwiefern Hegels Charakterisierung des Schönen als „das sinnliche Scheinen der Idee“ diesbezüglich erhellend und klärend ist. Hinweise auf Adornos ästhetische Theorie ergänzen diese Überlegungen. Dem stehen evolutionsbiologische Argumente entgegen, die zunehmend Einfluss auf die ästhetische Diskussion gewinnen. (shrink)

Asemenea altor procese istorice, procesul de destrămare a regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est nu poate fi periodizat cu ușurință și nu poate fi corelat cu o explicație cauzală irefutabilă. Prăbușirea acestor regimuri s-a petrecut accelerat în cursul anului 1989, însă procesul de decompensare a început mult mai devreme. Când anume? – Este foarte greu de spus. Fără îndoială, au existat cauze obiective care au dus la rezultatele spectaculoase consemnate de istorie, însă a existat și un joc al (...) întâmplărilor fericite, precum și un impact aproape imposibil de măsurat al unor factori subiectivi. Destrămarea regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est nu a părut inevitabilă pentru actorii scenei politice din anul 1989, după cum nu ni se pare nici nouă că ar fi fost vorba de un proces inexorabil, la trei decenii de la evenimentele respective. Dat fiind caracterul puțin previzibil al evenimentelor care au marcat destrămarea regimurilor comuniste din Blocul Estic, nu este de mirare că ziariștii de la „Scînteia“ au aplicat până la capăt stratageme propagandistice menite să apere în sfera mediatică establishment-ul comunist: (a) supradimensionarea taberei proprii, respectiv deprecierea adversarului; (b) prezentarea lacunară sau abstractizantă a faptelor; (c) decontextualizarea; (d) mistificarea. În ciuda „virtuozității“ de care au dat dovadă ziariștii, aceste stratageme propagandiste nu au dat rezultatele scontate, în primul rând din cauza faptului că regimul ceaușist nu controla perfect mediul informațional din țară. Cetățenii români puteau corobora informațiile oficiale din „Scînteia“ cu informațiile obținute de la Europa Liberă, Vocea Americii, posturile radio și TV din țările vecine. Cea mai întristătoare concluzie este însă aceea că articolele din „Scînteia“ au creat pentru România regimului Ceaușescu imaginea unei fortărețe a ortodoxiei socialiste. Până în ultima zi a regimului comunist din România (22 decembrie 1989), publicația „Scînteia“ s-a dovedit a fi organul de presă obedient al Partidului Comunist Român, partid aflat în cea mai dogmatică și inflexibilă perioadă de viață. Nu este de mirare, în aceste condiții, că sfârșitul regimului Ceaușescu a însemnat sfârșitul Partidului Comunist Român și sfârșitul ziarului „Scînteia“. (shrink)

Cum va arăta știința în viitorul apropiat? În primul rând, foarte strâns cuplată cu, dependentă chiar de, tehnologie. În al doilea rând, trei factori își vor pune amprenta puternic pe evoluția științei și tehnologiei; globalizarea, încălzirea globală, și acutizarea conflictelor la nivel de națiuni. O perioadă de acumulare în știință, fără salturi calitative spectaculoase în științele naturii și cele formale, dar cu o mulțime de noi teorii care vor apare în domeniul științelor sociale și o dezvoltare fără precedent a tehnologiilor. (...) Noua paradigmă a revoluției științifice și tehnologice a făcut progrese rapide, iar lumea a intrat într-o nouă eră a inovației, cu schimbări profunde. Accentele actuale sunt puse pe spațiul cosmic și controlul genetic. Cercetarea și dezvoltarea științifică creativă va deveni principala activitate a umanității. -/- CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 1, Numărul 2, Decembrie 2022, pp. 3-10 ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS23812. (shrink)

Unul dintre cele mai importante subiecte de dezbatere în contextul deliberărilor publice privind revizuirea Constituției a fost lansat, fără îndoială, de solicitările de revizuire a ei in sens creștin. Solicitările în discuție au fost făcute, după cum este cunoscut, de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei în 5 martie 2013. Potrivit acestor solicitări, ar fi dezirabil ca, printre altele, noua Constituție „să facă referire la numele lui Dumnezeu”, să „sublinieze ... importanța tradiției creștine a poporului român”, să evidențieze „rolul (...) pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut și îl are în istoria țării” și – nu în ultimul rând – să recunoască „necesitatea predării religiei în școală.” In acest articol, explorez, în limitele spațiului pe care îl am la dispoziție, fiecare dintre aceste solicitări. Obiectivul meu fundamental este acela de a arăta că – și de a explica de ce – niciuna dintre ele nu este o solicitare „rezonabilă”. Prin aceasta înțeleg că niciuna dintre solicitările Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei nu este suficient susținută argumentativ și – mai ales – că niciuna dintre ele nu este compatibilă cu idealul unei societăți organizate și guvernate în baza unor valori precum libertatea, egalitatea și echitatea în relațiile dintre cetățeni. Ceea ce sper să arăt este, cu alte cuvinte, că, dat fiind respectul pe care îl datorăm acestor valori, România trebuie să rămână și în viitor un stat laic sau, poate mai corect spus, unul neutru din punct de vedere religios, așa cum statuează în prezent articolul 9 al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Articolul precizează, reamintesc, că în România „nu există religie de stat” și că „statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee”. (shrink)

The brain in its plasticity and inherent 'sociality' can be proclaimed and projected as a revolutionary organ. Far from the old reactions which opposed the authenticity of political theory and praxis to the dangerous naturalism of 'cognitive science' (with images of men in white coats, the RAND Corporation or military LSD experiments), recent decades have shown us some of the potentiality of the social brain (Vygotsky, and more recently Negri 1995 and Negri 2000, Virno 2001). Is the brain somehow (...) inherently a utopian topos? If in some earlier papers I sought to defend naturalism against these reactions, here I consider a new challenge: the recently emerged disciplines of neuronormativity, which seek in their own way to overcome the nature-normativity divide. This is the task of a materialist brain theory today. 1. The setup: horns of a dilemma There is a lingering zone of what one might think of as sore cognitive muscle tissue in the area of materialism. It is an area of both contested territory and in some cases, a kind of pathos of distance of the 'Ugh! Keep that thing away from me!' sort. I have in mind the combination of materialism as an emancipatory socio-political project (which need not be construed in strictly Marx-Engels terms, if we think of Lucretius et al.) and as a cold-hearted 'spontaneous philosophy of the men in white coats', e.g. nefarious neurophilosophers. Faced with this rather massive alternative, this choice between two projects, I have stubbornly been saying since some discussions with Negri in the late 90s. (shrink)

Pe parcursul anului trecut, la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gheorghe Zane” din Iaşi, a avut loc workshopul „Concepte şi argumente în filosofia social-politică. Interpretări şi dezbateri”. Workshopul s-a desfăşurat în cadrul proiectului POSDRU „Societatea bazată pe cunoaştere: cercetări, dezbateri, perspective”. Cartea de faţă este principalul rezultat al acestui workshop. Ea a fost gândită şi propusă spre publicare în primul rând din speranţa că va fi utilă celor care doresc să se iniţieze – sau celor care încearcă să-i iniţieze (...) pe alţii – în teoria şi filosofia social-politică (mai ales cea contemporană). Aceasta cu atât mai mult cu cât, la noi, lucrările de acest tip (fie semnate de autori români, fie traduceri) sunt încă destul de rare. Mă refer aici la lucrările care acordă o atenţie specială (şi) filosofiei politice (teoriei politice normative), nu doar ştiinţei politice sau politologiei (teoriei politice empirice). Dacă cele din urmă apar din ce în ce mai frecvent în ultima vreme, cele dintâi rămân, din păcate, foarte puţine, chiar insuficiente. Cartea nu este nici pe departe una exhaustivă. În ciuda acestui „defect”, cred că ea îşi poate îndeplini totuşi obiectivul fundamental, fie şi numai pentru că oferă analize, prezentări şi comentarii despre câteva dintre cele mai importante concepte şi teorii din teoria socială şi politică recentă. Mai mult, în cadrul ei sunt discutate inclusiv unele concepte sau/şi teorii încă puţin analizate la noi (precum „multiculturalismul”, „dreptatea socială”, „genul” sau „democraţia deliberativă”). Se obişnuieşte uneori ca autorul introducerii unui volum de acest tip să prezinte în rezumat şi principalele idei apărate sau/şi metodologii utilizate de autorii fiecăruia dintre capitole. Eu nu voi face acest lucru. Motivul? Aş risca să fiu redundant, de vreme ce astfel de precizări şi rezumate au fost deja realizate de autorii volumului, chiar în debutul capitolelor pe care le semnează. Acestea fiind spuse, ţin să mai evidenţiez doar un singur lucru: aşa cum se va observa cu siguranţă, multe dintre capitolele lucrării nu sunt simple texte introductive (deşi au, fără îndoială, şi o astfel de dimensiune). Altfel spus, autorii acestor capitole nu s-au mulţumit să prezinte doar ideile, argumentele sau teoriile altor autori (şi în special ale celor consideraţi de referinţă) în problemele pe care le analizează. De multe ori, ei prezintă, dimpotrivă, şi idei, opinii, interpretări, argumente, perspective sau chiar teorii ori măcar „semiteorii” proprii asupra conceptelor şi problemelor pe care le abordează. Acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător. Pentru fiecare dintre autorii capitolelor din acest volum, conceptele şi problemele pe care le prezintă aici constituie o preocupare sistematică şi constantă, dacă nu chiar preocuparea lor fundamentală, cel puţin în ultimii ani. De altfel, cel puţin în România, preocupările şi contribuţiile în domeniu ale multora dintre ei sunt deja cunoscute şi comentate, fie şi doar în cercul restrâns al specialiştilor şi al celor interesaţi de teoria social-politică. (shrink)

Cunoașterea științifică e o funcție a psihicului uman, a conștiinței de sine. Pentru a defini acest termen în mod inechivoc, va trebui în primul rând să abordăm analitic conștiința umană ca atare, un subiect mult controversat, și pe drept.

: The purpose of this paper is to address from a normative perspective issues raised by John Mueller in Redeeming Economics: Rediscovering the Missing Element. Mueller criticizes economists, including Austrians, for failing to properly address unilateral transfers—in particular, charity, childcare, and crime—in economic thought. Mueller challenges economist Gary Becker’s position that giving increases the […] The post “Charity, Childcare, and Crime: From Objectivist Ethics to the Austrian School” appeared first on Libertarian Papers.

This paper aims to open a dialogue between philosophers working in decision theory and operations researchers and engineers working on decision-making under deep uncertainty. Specifically, we assess the recommendation to follow a norm of robust satisficing when making decisions under deep uncertainty in the context of decision analyses that rely on the tools of Robust Decision-Making developed by Robert Lempert and colleagues at RAND. We discuss two challenges for robust satisficing: whether the norm might derive its plausibility from an (...) implicit appeal to probabilistic representations of uncertainty of the kind that deep uncertainty is supposed to preclude; and whether there is adequate justification for adopting a satisficing norm, as opposed to an optimizing norm that is sensitive to considerations of robustness. We discuss decision-theoretic and voting-theoretic motivations for robust satisficing, and use these motivations to select among candidate formulations of the robust satisficing norm. (shrink)

The Covid-19 pandemic has left a trail of untold damage in many countries, and there is no foreseeable end to its spread. Besides the loss of life, the impact of the virus on the economy and small businesses, in particular, is not yet clear. Even so, the policies aimed at containing the spread of the virus have exerted further pressure and uncertainty on the survival of small businesses in general and immigrant-owned businesses in particu­lar. This study explored the pockmark of (...) C0VID-19 on immigrant retail businesses in selected outlets in West Rand, Johannesburg. A qualitative research approach was adopted as it best supports the exploratory intent of the study. The purposive sampling technique was utilised to draw participants for the study until a saturation point was attained. Data was collected through face-to-face interviews using unstructured, open-ended questions, with interviews recorded and transcribed. Atlas-ti 8 software was used to code, categorise and analyse the data to form themes and patterns, which helped to inform the outcome of the study. Findings indicate that none of the immigrant businesses was prepared for the pandemic and lockdown. Furthermore, it was found that most of the businesses may cease to exist due to cash fragility should the lockdown be extended for a longer period and the pandemic not abate soon. Despite the government having announced some palliative measures to help reduce the impact of the pandemic and lockdown on small businesses, results from this study indicate that immigrant businesses received no such support from the government. (shrink)

Un ghid complet pentru cultivarea şi prepararea celor mai variate tipuri de cafea, cu accent pe aspectele culturale şi de sănătate, şi modalităţi de includere a cafelei în diverse deserturi şi cocktailuri. Cafeaua este o băutură universal recunoscută ca o necesitate umană. Departe de a fi văzută ca un lux sau privită cu indulgenţă, ea este considerată un corolar pentru energia şi eficienţa umană, producând în acelaşi timp o puternică senzaţie de plăcere. Cafeaua este o băutură democratică. Este în acelaşi (...) timp băutura înaltei societăţi, dar şi a bărbaţilor şi femeilor care muncesc în diverse domenii de activitate, mental, sau fizic. Tocmai de aceea cafeaua a mai fost numită şi "lubrifiantul om-maşină cel mai cunoscut", ca şi "gustul cel mai plăcut din toată natura." Dar cafeaua este ceva mai mult decât o băutură. Este unul dintre cei mai importanţi adjuvanţi alimentari din lume. Există şi alte alimente auxiliare, dar niciunul care să exceleze în gust şi efecte reconfortante precum cafeaua, efecte datorate în primul rând aromei sale unice. Cafeaua bună, prăjită cu atenţie şi preparată în mod corespunzător, este o băutură naturală cu un efect tonic neegalat de nicio altă băutură naturală. Un stimulent pur, în condiţii de siguranţă, produs în laboratoarele mamei Natura, şi una din bucuriile de seamă al vieţii! (shrink)

Some economists, notably Gary Becker, claim that economic analysis is applicable to any decision, ethical or otherwise. Ethical principles within Objectivist Ethics are based on long-range success— life being the measure of success. This paper examines these different approaches to decision-making. Decision theory and Rand's Benevolent Universe Premise form the basis for the analysis.

Sam Harris (2010) argues that, given our neurology, we can experience well-being, and that seeking to maximize this state lets us distinguish the good from the bad. He takes our ability to compare degrees of well-being as his starting point, but I think that the analysis can be pushed further, since there is a (non-religious) reason why well-being is desirable, namely the finite life of an individual organism. It is because death is a constant possibility that things can be assessed (...) as “for” or “against” one (Champagne 2011a; Smith 2000). Such an account lets us objectively adjudicate moral questions, as Harris desires. However, by anchoring itself in the mortal body as a whole and not just the brain, such an account dampens the claim that neuroscience would have all the answers. Moreover, it pivots on an affirmation of one’s life that can seem mysterious by regular scientific standards. This chapter thus explains why the trade-off is worthwhile. (shrink)

Din punct de vedere politic, Ţările Române îşi stabilizează situaţia internă. În plan extern, reuşesc să-şi îmbunătăţească relaţiile cu alte state şi în primul rând, cu cele vecine. În plan intern, domnitorii întreprind măsuri organizatorice inspirate şi utile. De reţinut în acest sens, preocupările constante ale lui Şerban Constantin, Constantin Cantemir şu Constantin Brâncoveanu în privinţa îmbunătăţirii funcţionalităţii şi a modernizării serviciilor secrete. -/- INTELLIGENCE INFO, Vol. 1, Nr. 1, Septembrie 2022, pp. 42-49 ISSN 2821 – 8159, ISSN – L (...) 2821 – 8159. (shrink)

Omul a căutat dintotdeauna să descopere în viața sa chintesența elementelor existențiale. Adunate laolaltă ca un imens puzzle cosmologic, întrebările Filosofiei au avut cel puțin capacitatea revelatoare a marilor problematizări în ascendența omului de la imanent la transcendent. Prima etapă notabilă în atingerea acestei performanțe îi este negreșit tributată „Filosofiei”, socotită de Platon drept „cea mai mare artă”. Mai concis, pornind de la termenul de artă (gr. μουσικη – lumea muzelor), ni se arată în mod inspirat că „Filosofia este cea (...) mai înaltă muzică pe care a creat-o și a intonat-o mintea omenească. Numai prin acordurile și armoniile acestei muzici a filosofiei, înțelepții lui Platon se puteau ridica până la cel mai înalt cerc al sferelor cerești, unde erau învredniciți de epopteia divină a sublimelor Idei și unde se desfătau cu inefabila muzică a sferelor, muzica universală, cosmică”. Temele fundamentale descoperite prin atare contextualizări, în ceea ce privește filosofia platonică, au rămas până astăzi: „Binele”, „Adevărul” și „Frumosul”. Pentru lămurirea și înțelegerea lor deplină avem însă, negreșit, nevoie de interdisciplinaritate, aplecându-ne așadar spre contextualizarea filosofică, juridică și nu în cele din urmă, teologico-religioasă. „Marii filosofi ai antichității, Socrate, Platon sau Aristotel, ca să enumerăm pe cei mai importanți dintre ei, au cultivat în rândul contemporanilor gustul valorilor eterne, pentru bine, adevăr și frumos, pregătind astfel terenul pentru răspândirea Evangheliei lui Hristos, ca sinteză a valorilor supreme și în primul rând a iubirii. Dacă există până astăzi continente mai puțin receptive la valorile creștine, acestea se datorează în bună măsură absenței unor filosofi care să ridice mintea omului la înălțimea valorilor ideale. Filosofia antică a făcut parte din planul lui Dumnezeu pentru plinirea vremii, în vederea întrupării Fiului lui Dumnezeu. Dacă Vechiul Testament poate fi considerat, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, ca un pedagog către Hristos pentru evrei, tot astfel și filosofia antică a îndeplinit în lumea păgână același rol de pedagog către Hristos. Ca o dovadă a prețuirii lor, Biserica răsăriteană a așezat chipurile lui Platon, Socrate sau Aristotel în rândul personajelor din tinda locașului de cult”. Înainte de a analiza interdisciplinar aceste valori perene ale culturii universale, este necesar să conștientizăm ascendența omului spre dobândirea deplină a virtuților. Astfel, în perspectiva descoperirii omului corect, filosofia platoniciană merge până la experierea directă a paideei conceptelor de persoană, stat și societate, de unde trece foarte ușor spre problematizarea Binelui absolut. „Așa trebuie gândite în statul platonic, înțelepciunea, curajul cumpătarea și dreptatea ... Respingerea tiraniei și unitatea reală a corpului social impun acțiuni reciproce ale individului și statului. Sensul și limitele libertății sunt determinate prin formula educației prin stat și pentru stat”. Această absorbție statală a individului l-a depărtat pe Aristotel de Republica lui Platon, „Stagiritul având un simț deosebit al concretului, ca orice observator al naturii”. (shrink)

În ciuda faptului că nu contribuie la ordonarea cunoașterii actuale despre fascism, ci dimpotrivă, creează confuzie, lucrarea Madeleinei Albright are unele merite incontestabile. Primul dintre ele este capacitatea de a simplifica, într-o naraţiune scurtă, ușor de parcurs, ideile și faptele liderilor fasciști interbelici. Începând cu capitolul al doilea și până la cel de-al cincilea, istorisirea ar putea să fie folosită ca un foarte accesibil, viu și instructiv rezumat istoric pentru studenţi. Cu certitudine, experienţa profesorală a autoarei în învăţământul politic american (...) a ajutat-o să ajungă la acest nivel excepţional de persuasiune didactică. În al doilea rând, focalizându-și descrierile asupra personalităţii liderilor mai mult decât asupra fenomenelor social-economice, efectul imediat al lecturii este acela de a te face să reflectezi la cât de mult contează orgoliul și ambiţiile personale în alegerea drumului spre fascism. Portretele pe care cartea le schiţează sugerează că nu politician fascist modest și delăsător pur și simplu nu poate exista, așadar transmite cititorilor o intuiţie interesantă în sine. De asemenea, deși face destul de multe afirmaţii îndoielnice, Albright nu se abţine să enunţe unele adevăruri pe care politicienii de obicei le ocolesc. De exemplu, admiraţia lui Winston Churchill faţă de membrii cuplului fascist italo-german este ilustrată cu citate atât în capitolul despre ascensiunea lui Mussolini (p. 25), cât și în cel despre dobândirea puterii de către Hitler (p. 52). Este descris destul de clar și felul în care anticomunismul elitei liberale și conservatoare a contribuit decisiv la succesul politic al celor doi. În fine, cartea arată indirect cât de diferită este încercarea de a defini un fascist de aceea de a defini fascismul și că fascismul este mai mult decât suma credinţelor și acţiunilor adepţilor lui. (shrink)

Selfishness is often considered a vice and selfish actions are often judged to be wrong. But sometimes we ought to do what’s best for ourselves: in a sense, we sometimes should be selfish. -/- The ethical theory known as ethical egoism states that we are always morally required to do what’s in our own self-interest. The view isn’t that we are selfish—this is psychological egoism—but that we ought to be. -/- This essay explores ethical egoism and the main arguments for (...) and against it. -/- [Note: there are links for two versions below; a 1000 Word Philosophy version and a longer version in "Introduction to Ethics: An Open Educational Resource"]. (shrink)

Kathleen Touchstone's Then Athena Said: Unilateral Transfers and the Transformation of Objectivist Ethics is an intriguing book on unilateral transfers within the context of Objectivism. Touchstone examines Rand's primary social ethic, the Trader Principle—the bilateral exchange of value between independent equals. In reconsidering Rand's thoughts, she raises many arguments and provides thought-provoking insights especially on charity, reproductivity, retaliation and rights. Touchstone reinterprets Objectivism through the prism of economics, applying economic tools such as consumer theory, capital theory, game theory, (...) and decision making under uncertainty to address the questions she raises. (shrink)

This book contains a selection of papers from the workshop *Women in the History of Analytic Philosophy* held in October 2019 in Tilburg, the Netherlands. It is the first volume devoted to the role of women in early analytic philosophy. It discusses the ideas of ten female philosophers and covers a period of over a hundred years, beginning with the contribution to the Significs Movement by Victoria, Lady Welby in the second half of the nineteenth century, and ending with Ruth (...) Barcan Marcus’s celebrated version of quantified modal logic after the Second World War. The book makes clear that women contributed substantially to the development of analytic philosophy in all areas of philosophy, from logic, epistemology, and philosophy of science, to ethics, metaphysics, and philosophy of language. It illustrates that although women's voices were no different from men's as regards their scope and versatility, they had a much harder time being heard. The book is aimed at historians of philosophy and scholars in gender studies. (shrink)

The reviewer discusses how Kathleen Touchstone’s book, “Freedom, Eudaemonia, and Risk”, raises the big question of why a person would rationally choose to risk their life, as well as prompting readers to think deeply about other issues including the natural rights of children, the point at which human life begins, the virtue of parenting, rules of thumb for charitable giving, and the bequest motive in risking death. He considers that Touchstone makes an important contribution in explaining the role that a (...) person’s concept of identity plays in principled risk-taking and by emphasizing that life is not riskless. (shrink)

This essay is my review of Philip Booth’s Wellbeing and the Role of Government. The book is an anthology of original articles by eminent researchers in modern happiness economics, such as: Booth himself; Paul Omerod; David Sacks, Betsey Stephenson, and Justin Wolfers; Christopher Snowden; J. R. Shackleton; Christian Bjornskov; Peter Boettke and Christopher Coyne; and Pedro Schwartz. I conclude by offering several criticisms of the work.

This article considers the meanings of “life” within Objectivist ethics. It distinguishes between life lived moment to moment and life-as-a-whole. It examines life's finality as related to life being the ultimate value. It questions whether one “lives to consume” or “consumes to live” from a desert island perspective. It discusses what one's whole life entails within the context of decision making. It looks at decisions between competing values. Finally, it discusses the distinction between ethical and ethically neutral actions and suggests (...) ways in which inquiries regarding these may be approached. (shrink)

The author addresses speech restrictions on campuses, the axiom “A is A” as it applies to men and women, Roe v. Wade and its effect on examining the definition of personhood, and how this examination may have contributed to the anti-conceptual mentality that was already under way on campuses and elsewhere.