Lucrarea reprezintă o abordare istorico-teologică a vieţii şi activităţii mitropoliţilor Firmilian Marin şi Nestor Vornicescu.

Volumul de articole, studii, cuvântări şi Pastorale publicat la Editura Mitropolia Olteniei din Craiova în anul 1986 trebuie văzut şi analizat, pentru o bună şi corectă înţelegere, în lumina vremurilor în care a apărut. În acelaşi timp, ideile pe care IPS Nestor Vornicescu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, le dezvoltă în scrierile sale sunt actuale şi după aproape 30 de ani de la strângerea lor între paginile aceleaşi cărţi, după ce văzuseră lumina tiparului cu ani în urmă în (...) diferite reviste din ţară şi străinătate, semn că autorul dovedeşte o putere impresionantă de a rămâne viu prin scrierile sale într-o epocă în care totul era dictat şi atent controlat şi cenzurat de la centru. În zilele noastre, într-o perioadă în care cei ce abordează teme ca „patriotism”, „românism”, „idealul strămoşilor”, „istoria naţională”, „pacea pe pământ”, „munca”, „dreptatea” ş.a. sunt consideraţi a fi spirite retrograde şi contaminate de perioada apusă şi de tristă amintire, cuvintele IPS Nestor Vornicescu referitoare la aceste idei rămân de o actualitate ce îi lasă pe mulţi fără replică. În ciuda faptului că anumite cuvinte şi expresii au fost acaparate de doctrina comunistă, schimbându-li-se sensul, ele reprezintă constante şi permanenţe atât ale spiritului nostru naţional, cât şi virtuţi creştine despre care s-a vorbit şi trebuie să se vorbească şi să fie respectate pentru a putea să ne orientăm într-o Europă din care ele nu au dispărut nicio clipă din discursul oficial sau particular şi în care România îşi caută coordonatele naţionale pentru a se adapta după integrarea atât de mult dorită de toţi. „Volumul Pace pe pământ îl adevereşte pe Mitropolitul şi Academicianul Nestor Vornicescu ca ierarh şi teolog pe linia învăţăturii şi a tradiţiei Ortodoxiei româneşti, iubitor şi luptător pentru ţară şi popor, pentru pace şi înţelegere între oameni şi neamuri, pentru apărarea păcii şi a vieţii. Concluzia categorică este că pacea – salvgardarea, apărarea, întărirea, impunerea şi permanentizarea ei urbi et orbi – constituie imperativul vital al zilelor noastre, cum arată autorul pe bună dreptate”.2. (shrink)

Theology from Mircea Eliade to Fr. Dumitru Stăniloae When someone tries to present the spiritual characteristics of a people, his findings will be both appreciated and criticized. It is very difficult to talk about the people among whom you were born and have lived without falling into overrating or underestimation errors of the role and the place it had and it played in human history, in general, and that of each individual, in particular. From these positions, two of the brand (...) personalities of our people: Mircea Eliade (world famous scientist, one of the greatest historians of religions from all times) and Fr Dumitru Stăniloae (the greatest modern Romanian Orthodox theologian whose work is globally recognized by representatives of all Christian denominations) wrote about Romanian culture and spirituality and the role they occupy in the history of Europe. Beyond the differences in thinking between the two, remains the common place where the theologian and the historian of religion complement each other: the culture and spirituality of the Romanian people. (shrink)

Algunos elementos de la filosofía platónica establecidos en tratados apologéticos de muchos escritores cristianos entre los cuales se encuentra el ateniense Atenágoras y su conocida obra πρεσβεία περὶ χριστιανῶν, cuya versión del helenista y teólogo español Daniel Ruiz será el objeto de estudio en el presente texto, demuestran un especial interés por la exposición de la cosmología. Si bien esta temática hace las veces de un intento por demostrar racionalmente la trascendencia de lo divino y la seguida generación del universo (...) por causa del designio y poder de Dios, no se trata de una exposición meticulosa de las ideas de filósofos que el mismo Atenágoras cita sino más bien de una exégesis cristiana acerca de Platón en la que pareciese que incurrieran tales escritores, al menos por ser este uno de los autores que abogan por la filosofía griega, para realizar una reflexión profunda sobre la fe. (shrink)

With a length of over 60 years (first issue appeared in 1950), the magazine ,,Mitropolia Olteniei” had an important contribution to the study of history and philosophy of religions. In this review have been approached numerous issues of dogmatic theology, moral, religious and history and philosophy of religions. This study approached topics ranging from religions of Dacians and neighboring peoples to the important topics as inter-religious dialogue for modern society. If publications are spread over period of 60 years, one (...) can deduce easily that in a relatively short period, this article will return among these studies with names and their articles who will continue to bring their contribution to the history and philosophy of religion. (shrink)

For this study, we will present the most important ecumenical activities of Patriarch Justinian Marina. He was the third Patriarch of the Romanian Orthodox Church between 1948 and 1977. During this period, he was very concerned to establish a relationship with the main ecumenical institutions. We will speak about his dialogue with one of the most important ecumenical group, namely the World Council of Churches, founded in 1948 in Geneva, Switzerland. Of course, the dialogue with the Church of England must (...) to be mentioned. His ecumenical activity was very important for the Orthodox Church, Patriarch Justinian being one of the most important Church leaders who tried and succeeded to be in contact with different religious leaders from Romania and abroad. We do not have to forget that during his time the communist regime ruled our country. In the first part, we will give different historical information about his ecumenical activity and in the second part we will explore his theological thinking about the ecumenical dialogue and movement. (shrink)

This articles presents the creation of the world and of man, and especially the relation between God and His creation. In the act of creation, God Shows His love for man. The man is the companion of God and the continuer of creation.This article presents the creation of man and alienation from God by sin and has the following themes: The image of God and man's relationship with God, Man's ikeness to God. Man was created as being different from the (...) angels and animals, Man's fall into sin and the consequences of sin. We can see the following aspects of the sin: origin, universality and consequences of original sin: alteration of the image of God, which means the darkening of the mind, weakening the will and hardning of feeling. The state of man as the slave of sin and of passions has a sole consequence: death. (shrink)

Omul a căutat dintotdeauna să descopere în viața sa chintesența elementelor existențiale. Adunate laolaltă ca un imens puzzle cosmologic, întrebările Filosofiei au avut cel puțin capacitatea revelatoare a marilor problematizări în ascendența omului de la imanent la transcendent. Prima etapă notabilă în atingerea acestei performanțe îi este negreșit tributată „Filosofiei”, socotită de Platon drept „cea mai mare artă”. Mai concis, pornind de la termenul de artă (gr. μουσικη – lumea muzelor), ni se arată în mod inspirat că „Filosofia este cea (...) mai înaltă muzică pe care a creat-o și a intonat-o mintea omenească. Numai prin acordurile și armoniile acestei muzici a filosofiei, înțelepții lui Platon se puteau ridica până la cel mai înalt cerc al sferelor cerești, unde erau învredniciți de epopteia divină a sublimelor Idei și unde se desfătau cu inefabila muzică a sferelor, muzica universală, cosmică”. Temele fundamentale descoperite prin atare contextualizări, în ceea ce privește filosofia platonică, au rămas până astăzi: „Binele”, „Adevărul” și „Frumosul”. Pentru lămurirea și înțelegerea lor deplină avem însă, negreșit, nevoie de interdisciplinaritate, aplecându-ne așadar spre contextualizarea filosofică, juridică și nu în cele din urmă, teologico-religioasă. „Marii filosofi ai antichității, Socrate, Platon sau Aristotel, ca să enumerăm pe cei mai importanți dintre ei, au cultivat în rândul contemporanilor gustul valorilor eterne, pentru bine, adevăr și frumos, pregătind astfel terenul pentru răspândirea Evangheliei lui Hristos, ca sinteză a valorilor supreme și în primul rând a iubirii. Dacă există până astăzi continente mai puțin receptive la valorile creștine, acestea se datorează în bună măsură absenței unor filosofi care să ridice mintea omului la înălțimea valorilor ideale. Filosofia antică a făcut parte din planul lui Dumnezeu pentru plinirea vremii, în vederea întrupării Fiului lui Dumnezeu. Dacă Vechiul Testament poate fi considerat, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, ca un pedagog către Hristos pentru evrei, tot astfel și filosofia antică a îndeplinit în lumea păgână același rol de pedagog către Hristos. Ca o dovadă a prețuirii lor, Biserica răsăriteană a așezat chipurile lui Platon, Socrate sau Aristotel în rândul personajelor din tinda locașului de cult”. Înainte de a analiza interdisciplinar aceste valori perene ale culturii universale, este necesar să conștientizăm ascendența omului spre dobândirea deplină a virtuților. Astfel, în perspectiva descoperirii omului corect, filosofia platoniciană merge până la experierea directă a paideei conceptelor de persoană, stat și societate, de unde trece foarte ușor spre problematizarea Binelui absolut. „Așa trebuie gândite în statul platonic, înțelepciunea, curajul cumpătarea și dreptatea ... Respingerea tiraniei și unitatea reală a corpului social impun acțiuni reciproce ale individului și statului. Sensul și limitele libertății sunt determinate prin formula educației prin stat și pentru stat”. Această absorbție statală a individului l-a depărtat pe Aristotel de Republica lui Platon, „Stagiritul având un simț deosebit al concretului, ca orice observator al naturii”. (shrink)

Taiwan and Vietnam have taken successful measures to combat the spread of COVID-19 at the early stages. Many authors attributed the successful policies to the lessons learned by these countries during the severe acute respiratory syndrome (SARS) pandemic in 2002.(Ohara, 2004) This manuscript provides a summary of recent early-stage policies that were successful in mitigating the spread and creating resilience against the negative consequences of COVID-19 in Taiwan and Vietnam. Crucially, these policies go beyond and complement social isolation. As social (...) isolation is expected to have a negative socio-economic impact on the population and adherence is likely to decrease with time(Armitage and Nellums, 2020; Weems et al., 2020), it is important to consider a broad range of policies to promote a steady control of the COVID-19 spread. Initially, we provide a brief introduction to some general concepts related to COVID-19. Thereafter, we introduce a concise review of policies and their dates relative to the first detection case in Taiwan and Vietnam as well as doing a comparative analysis. (shrink)

În lucrarea noastră despre însemnările lui Mircea Eliade cu privire la Sfântul Grigorie Palama şi la isihasm am încercat să propunem o altfel de abordare a învăţăturii ortodoxe, aşa cum a fost ea formulată în secolul al paisprezecelea. Dacă abordarea teologică este cea care scoate la iveală frumuseţea învăţăturii ortodoxe, ideile Sfântului Grigorie Palama fiind o continuare a tradiţiei creştine din primele secole, încercarea de a compara aceste învăţături, ca şi a tradiţiei isihaste, cu alte învăţături şi tradiţii, este un (...) subiect spre care se îndreaptă tot mai mulţi cercetători. Mircea Eliade, dincolo de formarea sa în spaţiul creştinismului ortodox, aşa cum remarcă din ce în ce mai mulţi cercetători ai operei sale, este un istoric al religiilor a cărui abordare este atât nouă, cât şi continuatoarea vechii cercetări fenomenologice. Mai mult decât atât, chiar dacă sunt destule voci care contestă acest lucru, Mircea Eliade rămâne unul dintre cei mai mari istorici ai religiilor din toate timpurile. În analiza operelor la care ne-am oprit în studiul nostru, Eliade scoate în evidenţă asemănările, dar mai ales deosebirile ce există între învăţătura isihastă şi anumite practici specifice altor tradiţii religioase. Astfel sunt însemnările despre Yoga, în care savantul, analizând practicile indiene, le compară cu cele din isihasm, subliniind diferenţele aşa cum se desprind din studiul celor două tradiţii. O părere asemănătoare se desprinde şi din analiza luminii mistice, prezentă în majoritatea religiilor lumii. Eliade evidenţiază asemănările, dar şi deosebirile cu privire la felul în care lumina mistică este percepută în creştinism şi în alte tradiţii. Studiul istoric asupra isihasmului şi a personalităţii Sfântului Grigorie Palama, prezent în Istoria credinţelor şi ideilor religioase, se îmbină cu studiul fenomenologic din celelalte surse. În ceea ce priveşte operele publicate după dispariţia savantului de origine română, Enciclopedia religiilor şi Dictionarul religiilor, se pot observa atât continuităţi cât şi discontinuităţi. Dicţionarul cuprinde, în mare parte, gândirea lui Culianu şi mai puţin pe cea a maestrului său, deşi urme ale acesteia sunt încă evidente. În Enciclopedie, capitolele despre Sfântul Grigorie Palama şi isihasm sunt semnate de cercetători ale căror opere au fost folosite de Eliade în scrierile precedente, subliniind astfel legăturile cu preocupările savantului în acest domeniu. Dincolo de concluziile studiului, trebuie să spunem că această cercetare este importantă şi dintr-un alt punct de vedere: în disciplina Istoria religiilor, a compara mai multe religii sau părţi din tradiţiile religioase ale lumii rămâne o metodă esenţială, evidenţiind importanţa creştinismului în lumea contemporană. (shrink)

Esta investigación retoma la obra de Gabriel García Márquez, Noticia de un secuestro (1996), con la volición de cuestionar la idea de Estado nación que está inmersa en el libro. Para ello, es necesario entender que la naturaleza del texto exige un conocimiento amplio al lector o al intérprete, puesto que su contenido revela datos multidisciplinarios. Además, es insoslayable realizar un análisis discursivo de la historia de ese contexto y cotejar con pasajes del mismo libro. Para facilitar esta labor, la (...) extrapolación de conceptos del teórico Luis Rodríguez Manzanera será de utilidad, ya que él despliega definiciones de Criminología, un tema frecuente en la obra. Verbigracia, la macrocriminalidad, una noción que él postula, permite que se comprenda la complexión del periodo histórico finisecular del siglo XX en Colombia, etapa que le corresponde a Noticia de un secuestro. Por otro lado, es menester dilucidar que este estudio no se reduce a lo literario, lo histórico y lo criminológico, sino que abarca distintas disciplinas, por lo que la exigencia en la consolidación epistemológica e interpretativa estará demostrada consuetudinariamente, sin obviar la inmanencia de la obra. Este tipo de análisis interdisciplinarios ya ha sido trabajado desde los Estudios Culturales, tal como se constata en las investigaciones de Richard Johnson (2000) o Néstor García Canclini (1997). De igual modo, el intento de establecer lineamientos y conexiones entre disciplinas como las de Literatura y Derecho ya ha sido desarrollado por Stanley Fish (1986), Faustino Martínez (2005), Carlos Pérez (2006) y Denise Schalet (2014). A diferencia de estos abordajes ya estudiados, el objetivo de esta investigación es detectar y fundamentar cómo se articula una propuesta ideológica desde una configuración que reanuda elementos históricos y literarios. En específico, lo que se busca es argumentar por qué fracasó implícitamente un proyecto sociopolítico de democracia y progreso, a partir de un panorama de violencia, narcoterrorismo, corrupción, negociaciones ilícitas, transgresión a los derechos humanos e inseguridad ciudadana. Con todo ello, esta tesis de maestría terminará siendo fructuosa para análisis postremos de discursos que tienen como esencia un soporte multidisciplinario. (shrink)

Este artículo fundamenta los factores que impiden que en Latinoamérica no sea notorio un desarrollo asequible de la creación de formulaciones teóricas. Uno de los grandes problemas se corrobora al detectar que sus postulados no son tan auténticos como sí los son en otros continentes. Y eso será debido a su estado de subordinación con respecto a estos países. Esa realidad los pone en una condición periférica, propia del “sur global”. Y lo que se busca es fluctuar propuestas antisistemas, socialistas (...) y localistas. Para demostrar esa realidad desde los ámbitos sociales y literarios, se realizó un análisis cultural con el soporte de textos interdisciplinarios, que dan constancia de la oscilación de la historia latinoamericana y sus fenómenos culturales. Los autores utilizados fueron Antonio Cornejo Polar (1981; 1982; 1989), Roberto Fernández Retamar (2005), Néstor García Canclini (1995; 2004), Ángel Rama (1984), Beatriz Sarlo (1996), entre otros. (shrink)

The existence of a daco-roman Christianity in the carpato-danubiano-pontic areal is confirmed not only by the historians, but also by the Romanian theologians and philosophers. Inspired by the Scripture’s letter and by the teachings of the Holy Fathers, most of them developed this link in the purpose of argumentation of a “Romanian dimension of the existence”. From Nae Ionescu, Crainic, to Vulcănescu, Cioran, Ţuţea, and then Ioan Gh. Savin, Dumitru Stăniloae, I.G. Coman or Nestor Vornicescu, the entire Romanian cultural (...) elite makes a very important confession about the Christian foundation of the Romanian existence. With the help of a theological and spiritual heritage, therefore enforced by daco-roman specific, the work of these illuminated people of our nation determinates “the eternal Romanian icon of understanding the world”, finishing in the end with the confessing of “a Romanian dimension of existence”. In their kind of thinking, these “prophets of Romanian nation” “the skyline of Romanian world lays down from ordinary as far as legend, from here to beyond, from presence to absence, from then till now, from now as far as eternity, with an entire variety of Romanian modulation of nature, like Constantin Noica named them in his Romanian Feeling of Essence. And among these worlds, the passing through comes senseless, in an organic way; through a custom, but custom like place of passing through, not like a forbiddance, personally integrated in the existence like a step, not like threshold. All these words: beyond, absence, eternity are for the Romanian people qualities of his own nature”. (shrink)

Abstract: Fish are important for both nutritional and economic reasons. They are a good source of protein, vitamins, and minerals and play a significant role in human diets, especially in coastal and island communities. In addition, fishing and fish farming are major industries that provide employment and income for millions of people worldwide. Moreover, fish play a critical role in marine ecosystems, serving as prey for larger predators and helping to maintain the balance of aquatic food chains. Overall, fish play (...) a vital role in supporting human well-being and the health of our planet. . Fishes have a lots of types such that: Red Mullet, Sea Bass, Striped Red Mullet and Shrimp. Each of them has its own shape and characteristics that differ from other types. We proposed a system that recognize nine types of fishes using deep learning. We trained the model with a dataset that contain 9000 images that were slit into 6300 images for training, 1350 for validation and 1350 for testing. The proposed model achieved accuracy (99.68%), precision (99.69%), recall (99.68%), and f1-score (99.68%). This indicates that our proposed model can effectively predicate and classify different types of fish with very high accuracy. (shrink)

No vastíssimo campo de estudos da obra de Platão, constatamos que os (as) especialistas mais respeitados (as) têm posições por vezes completamente divergentes. Em parte, por um lado, isso decorre da riqueza e da complexidade dessa obra; em boa medida, por outro lado, também decorre de diferentes métodos ou formas de abordar os Diálogos que os (as) intérpretes adotam. Diante disso, surge naturalmente a questão de como deveríamos ler essas obras. No entanto, analisando as diferentes abordagens usadas, pode-se notar que (...) as respostas a uma questão anterior frequentemente acabam determinando, não raro de modo tácito, as respotas a como ler os Diálogos e a abordagem adotada na prática. Essa questão anterior é a de qual seria a função precípua dos Diálogos, que tende a se confundir com a questão de o que no fundo seriam os Diálogos. Por exemplo, os (as) estudiosos (as) que na sua interpretação tendem a focar nas teses e nos argumentos (em detrimento dos elementos dramáticos e literários) supõem em geral que estão lidando com obras "filosóficas" e que devem cumprir, portanto, funções "filosóficas", como (segundo determinada concepção em geral pressuposta de filosofia) definir um conceito, responder uma questão teórica com argumentos racionais, fundamentar (ou questionar) a possibilidade de uma ciência do mundo e coisas desse jaez. Por outro lado, estudiosos (as) que focam nos aspectos dramáticos e literários consideram que estão interpretando obras literárias e que, portanto, não necessariamente cumpririam funções ou atividades filosóficas, mas antes fariam aquilo que seria próprio de obras literárias. Diante disso, eu gostaria de abordar uma dessas hipóteses frequentemente utilizadas, de forma explícita ou não, acerca da função dos Diálogos, qual seja, a de que essas obras ou pelo menos algumas delas fariam a defesa de Sócrates da acusação pela qual foi condenado à morte. Comparando a acusação com passagens dos Diálogos, pretendo mostrar que deveríamos descartar essa hipótese ao lê-los. Os ganhos exegéticos disso seriam consideráveis; um deles seria pararmos de tentar tornar corretos a todo custo, e muitas vezes em detrimento do próprio texto, os argumentos de Sócrates e passarmos, em vez disso, a analisá-los de forma mais crítica. (shrink)

Giovanni Pico della Mirandola was (probably) poisoned by his secretary, Cristoforo da Casalmaggiore, as Marin Sanudo testifies in his Diarii. After Pico’s remains exhumation, some years ago, it was also supposed that the main responsible of the poisoning was Marsilio Ficino. The purpose of this paper is to trace the ‘romance’ sources of this strange supposition.

Simbolismul religios a trezit mereu interesul cercetătorilor din domenii diferite de activitate, lumea întreagă reprezentând un mare simbol ce trebuie să fie descifrat. În dorința de a înțelege sensurile universului înconjurător, oamenii de știință au folosit descoperirile din domenii conexe pentru a-și formula propriile teorii. În acest sens, se pot realiza conexiuni pertinente între felurile în care istoricul religiilor Mircea Eliade și teologul ortodox Alexander Schmemann au definit simbolul și felul în care acesta este prezent în viața de zi cu (...) zi a oamenilor, redefinind astfel și strânsa legătură ce există între istoria religiilor și teologie ca discipline de studiu academic. (shrink)

Coincidenţa contrariilor reprezintă un punct esenţial în gândirea umanităţii, echivalând, în cele din urmă, cu dorinţa omului de a aduna într-un tot unitar pe cele ce se opun în univers. Această preocupare a stat la baza scrierilor unor gânditori importanţi, între care se numără Sfântul Dionisie Areopagitul, Meister Eckhart, Nicolaus Cusanus sau Mircea Eliade. Deşi au scris în perioade de timp diferite şi au aparţinut unor tradiţii diferite, operele lor stau mărturie faptului că motivul coincidentia oppositorum a fost şi continuă (...) să fie o constantă în viaţa omului în dorinţa acestuia de a atinge Absolutul. (shrink)

Many pages have been written about the relationship between Mircea Eliade and I.P. Culianu, but the subject is still open for the future. The master-disciple relationship they established during the time was often scattered with moments of tension. Anyway, every time we remember the name Culianu, it will stand beside his master’s name from Chicago, whose place he took after the latter’s disappearance. The way in which Christianity is analyzed in their work occupies a certain place. And thus, because along (...) with a few other situations, their visions regarding this theme seem contradictory. These pages want to be a preamble of work about the Christian values in Mircea Eliade’s thinking, which we have in progress. (shrink)

In this academic article, we articulate the relation between hermeneutics as a method and History of Religion as a study filed. In introduction, the word hermeneutics is explained both from an etymological point of view and from a mythological one. Throughout history, theologians and historians used this concept in their research. In special, the author Mircea Eliade, as an historian, used in his studies about religion the method of hermeneutics. We present in a creative way the most important critics on (...) this system of analysis and complete with an open conclusion about using or not hermeneutics as a method in the study of religion history. (shrink)

În anul 1942 Pr. D. Stăniloae publica cartea Poziţia Domnului Blaga faţă de Creştinism şi Ortodoxie, o „reacţie” la ideile pe care filozoful Lucian Blaga le formulase în cărţile sale, mai ales în Trilogii. Atitudinea Pr. Stăniloae nu este singulară, dar este cea care a stârnit controverse dintre cele mai interesante. Ideile de bază ale acestei cărţi, ca şi ale articolelor ce s-au scris după, au în centrul lor definirea religiei şi caracteristicile fenomenului religios, poziţiile fiind diferite: teologică şi filozofică. (...) Deşi discuţiile nu au fost „prietenoase”, de multe ori ironia punându-şi pecetea pe scrisul celor antrenaţi în disputa de idei, consecinţele acestei controverse au avut o valoare pozitivă, punând faţă în faţă doi dintre cei mai mari gânditori români ce au creat în domenii diferite: teologic şi filozofic. (shrink)

The History of Religious Beliefs and Ideas represents the Eliadian opus magnum, as the Romanian scholar notes in the pages of his Journal. The work, published in three volumes, contains, from a historical perspective, the ideas about the sacred and the profane that Eliade developed in previous works from a phenomenological perspective. Although criticisms have been leveled at Mircea Eliade’s presentation of religious data in this monumental work, The History of Religious Beliefs and Ideas remains a point of reference for (...) both the study of the history of religions and the analysis of Eliadian thought and contribution to the discipline. (shrink)

The current phenomenon of migration is a consequence of contemporary globalization, having a major impact on interreligious dialogue. In the beginning of our article, we give a short introduction regarding the most major migrations in the Christian history. We can say today there is no nation on earth that has not experienced migration. Within the Orthodox world, we speak about migration using the word diaspora, those who are outside the national territory of the Church. In connection with the phenomenon of (...) migration and the attitude that Orthodox Christians must have in this regard, the Holy and Great Synod of Crete was also expressed in 2016. In the same time, the phenomenon of migration grows in Romania from one year to the next, producing important changes regarding the economic, cultural, social and religious realities. We will explain in short what was the reaction of the Romanian Orthodox Church to these new situations. (shrink)

The Syncretism, specific of old and new religious currents, is a phenomenon closely linked to millenarian movements and the emergence of so-called prophets that say that transmit divine messages being dependent at the same time, important social changes, economic political and, not least, religious. In the history of religions, syncretism is determined by several factors, among which are the changes in social, political, economic, and new philosophical and religious synthesis, the term acquiring a cosmopolitan sense. Syncretism occurs when two or (...) more social groups with different religions, contact, assimilating their members and various other religious characteristics specific groups and, for the most part, are foreign to their own beliefs. Religious syncretism has grown particularly intense during the first four centuries of the Christian era, but its traces can envision more or less pronounced in all religious history of humanity, with respect to the merger of two or more deities or acceptance of new forms and often contradictory in different parts of religious worship of pagan deities specifically different. (shrink)

Despre afinitățile elective dintre Mircea Eliade și diferiți oameni de cultură români și străini s-au scris multe pagini de-a lungul timpului. Cei interesați de opera savantului nu pot trece cu vederea legăturile spirituale și culturale cu Nae Ionescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Constantin Noica, Goethe, C.G. Jung, Marcel Proust, Raffaele Pettazzoni etc. Și numărul acestora poate crește cu multe alte nume din țară și din străinătate, dovedind faptul că Mircea Eliade a fost și rămâne o personalitate care a marcat istoria (...) și cultura națională și universală și ale cărui idei încă fecundează spiritele preocupate de viața religioasă, de literatură sau de științele secolului în care trăim. Pornind de la aceste date, în cartea de față încercăm să creionăm felul în care ideile lui Eliade pot fi așezate alături de cele ale unor gânditori din arii diferite de cercetare, având în centru teme ce se regăsesc atât în lucrările savantului de origine română, cât și operele acestor personalități. În acest sens, ne-am oprit la câteva nume importante: Rudolf Otto, Sfântul Dionisie Areopagitul (alături de Meister Eckhart și Nicolaus Cusanus), Pr. Alexander Schmemann, Thomas J.J. Altizer, Sfântul Grigorie Palama (și isihasmul), I.P. Culianu, Marin Sorescu, Constantin Brâncuși, Nicolae Steinhardt, Pr. Dumitru Stăniloae. (shrink)

Besides dialogue with the Jews, Christians were most involved in the dialogue with Muslims. This dialogue was accentuated and became visible especially in modern and contemporary times, with the increase in violence, which had often religious justifications on the part of those involved. The dialogue between Christians and Muslims took a new direction after the attacks of September 11, 2001, in New York and after those that followed in Europe and all over the world. It was discussed in those days (...) and immediately after about the validation of the well know theory of clashes of civilizations, formulated by Samuel Huntington, in his book written in 1996. Starting from these events, within the dialogue between representatives of Christianity and of Islam, there were many other intensive moments that had to be resolved through a profound theological analysis and with understanding and respect from the followers of the two monotheistic religions. (shrink)

The interreligious dialogue is not a new theme in the history of Christianity, the possibility of its realization being analyzed from the early centuries. Nowadays, the way that other religions are viewed has changed essentially, the religious, political, economic and social realities, being completely different than in the beginning. However, a correct handling of interreligious dialogue cannot disregard the past, more than that, the ideas from the works of the Holy Fathers, church writers, theologians and old thinkers remain valid and (...) are used as themes in the current discussions of the interreligious dialog. Among them, an important place takes Cantemir, the Prince of Moldavia, who lived for a long time in Constantinople. His works, which deals with the history of the Ottoman Empire and the Islamic doctrine, have their basis in the personal experience and in the depth knowledge of the main Islamic sources that helped him to give to posterity the representative works for the knowledge of the Muslim religion and relations between Christianity and Islam during the development and decay of the Ottoman Empire. The way he presents the relation between Christianity and Islam, approaches him to the other Christian writers of his time which are addressing the same topic, highlighting the sadness of an era in which the great Christian empire fell under Ottoman rule and also the hopes of the Orthodox worldwide Christians to release the Christianity, having central the idea of approaching the apocalyptic time when Christianity will triumph. (shrink)

Presa creştin-ortodoxă craioveană a ocupat un loc important în viaţa culturală şi duhovnicească a locuitorilor Cetăţii Presa creştin-ortodoxă craioveană: trecut şi prezent 71 Băniei şi nu numai, începând cu secolul al XX-lea. Publicaţiile apărute de-a lungul timpului au avut ca principal scop clădirea sufletească a credincioşilor olteni, fară a uita de pregătirea lor teologică şi de conectarea la realităţile religioase şi laice din anumite perioade. între apariţiile de acest fel din Craiova (din consideraţii de spaţiu nu ne-am ocupat în aceste (...) pagini decât de o parte dintre ele), cea mai importantă rămâne revista Mitropolia Olteniei, cu o vechime neîntreruptă de peste 70 de ani, continuând traseul început de vechile publicaţii ortodoxe craiovene şi deschizând perspective pentru noile apariţii periodice olteneşti ce abordează teme religioase. (shrink)

According to our understanding, when we discuss about the religious life in Romania, one must take into account, first of all, the characteristics of this people, its culture and traditions that are over two millennia old. The similarities and differences with the organization and functioning of other religious systems in Europe and around the world cannot and must not exclude the defining elements of a people that has asserted its origins and defended its spiritual integrity over the centuries. In our (...) country there is a close connection between the history, culture, spirituality and education of this people of Latin origin and mostly of Orthodox faith. Starting from these realities, the Romanian Orthodox Church had an important role in preserving the values and national identity in the face of the frequent stepsons of history. Regarding interreligious education in Romania, it is done in public schools, with the discipline of Religion, where, especially in high school, there are classes in the History of Religions in which one learns about religious traditions around the world and how to interact with people belonging to other denominations, religions and ideologies. The phenomenon of migration increases in our country from one year to another producing important changes in terms of economic, cultural, social and religious realities. Taking into account all these realities, the state must promote policies that protect migrant populations and defend human rights for these communities. At the same time, they must be actively involved in protecting families where one or more members are working abroad and in the process of educating children who remain in the care of relatives. (shrink)

Folklore has often been seen as an independent element, specific to a certain time and space, forgetting that it does not belong only to a territory, but is present in universal culture. Clearly, when analyzing Romanian culture, we must start from the fact that local folklore is an essential component of national culture. The study of popular culture should not be profoundly affected by new trends in modern research or by new mass media, but rather should be combined to modernize (...) the discourse of folklore in order to achieve the desired results. Starting from the beginnings of the history of the Romanian people, passing through the modern era and reaching the contemporary period, the folk tradition and the Orthodox Christianity constituted some of the basic pillars of our affirmation all over the world. In this sense, the concern for the Romanian faith and tradition is permanently combined in the old and new preoccupations of the Orthodox spirituality. (shrink)

The master-disciple relationship has raised up over time a great interest among researchers who were bent both on areas of secular life and those interreligious life. A brief look in to the history and philosophy of religion reveals that masters and disciples were present in each cultural and religious area. The relationship that has been established between them has depended on the nature of the religion in the midst of which was manifested. The fact that the same relationship is also (...) found in the secular society should not be overlooked, where one can see all its forms, from the total attachment of the disciple towards the master, to the radical contesting of the master and the permanent parting from him. The lines above are only an introduction to the phenomenological study of the master-disciple relationship as manifested over time. The cultural and religious are where we can see this relationship how the paideic model is one of the most spread and popular images in human history. But the modern, contemporary times seem to depart and forget the importance of the master in people's lives. However, in the religious world, the master-disciple relationship cannot disappear, because it is a part of the very constitution and manifestations of homo religion and is present in all the religions of the world. (shrink)

Nowadays, in the context of the growing migration of the Muslim population in Europe, caused by the wars in Syria and other areas, the question is increasingly being asked whether there is a danger of „Islamization of Europe” following the „clash of civilizations”. The last formula is not new. It created a real dispute in the past. But the discussions must also take into account other questions that are currently being asked: is there still a Christian Europe? Is it possible (...) to speak of an intrinsic conflict between Christianity and Islam, which erupts at certain periods of time? In this study we will focus on the topic of „clash of civilizations”, the impact that this formula had in the world at the end of the twentieth century and the connotations it has for our times. The topic of research starts from the realities that no one can dispute, globally emphasizing the problems that affect people: conflicts in various territories, difficult economic situations in certain regions of the world, reaching financial crises and important social changes, in which the majority populations have to live with minorities that, most of the time, they do not know and do not accept. (shrink)

The monumental Encyclopedia of Religion (16 volumes), whose editor-in-chief was Mircea Eliade and which appeared in 1987, did not enjoy a welcome as expected, criticisms soon coming from researchers in several scientific fields. These criticisms related to the method used and the deep imprint that Eliade had on the work. The opinions echoed earlier criticisms of Eliade and his research method with reference to the field of History of Religions. If in the middle of the last century Eliade was considered (...) one of the greatest historians of religions, with the passage of time his authority in the field decreased. The same can be seen in the influence that the Eliadian work had, including the Encyclopedia of Religion. (shrink)

The temple from Jerusalem was never more defended by Jewish servants and believers, as when the Apostle Paul wrote the Epistle to the Hebrews. We are not referring to the armies of the revolutionaries. We should know that in Sanhedrin was judged every word that a Jew talked about the temple. But when St. Stephan was killed, and after too, St. James, because they have seen the True temple of Christ, the Levites and the Priests became killers not worshipers. With (...) diplomacy, the Apostle Paul wrote to the Jews this letter without even saying a word about the Temple, but asking them to remember the way they can fulfil the ideals of unity and freedom patented by Moses and the Tent: through Christ and through the Church. (shrink)

The interpretation of the Holy Bible has always done in two distinct environments: in the Church and outside it. If for the Holy Fathers the Church was the only institution that can guarantee the integrity, apostolicity, inspiration and canonicity of the sacred text, as well as the right way of interpreting, heretics have read the Bible for widening an already created gap between them and the Church. The current Protestant exegesis tends to reconsider the interpretative tradition, inquiring about the effects (...) or the understanding of the Holy Scriptures texts, quoting as Wirkungsgeschichte a summary of the directions of where some pericopes were understood. But is this new approach sufficient for an accurate understanding of the Holly Bible message? (shrink)

“Postularse como un ser radicalmente autogenerado, ser el autor de la propia voluntad y conocimiento, es negar que uno está constituido en y por lo que es infinitamente más grande que el individuo humano. Kierkegaard llamará a esta fuente más grande que todo lo humano 'Dios' o 'el infinito'. Negar que uno está constituido en lo que es más grande que uno mismo es, para Kierkegaard, estar en una especie de desesperación”.

This paper discusses the 17th-century Latin translation of Proclus’ Commentary on the First Book of Euclid’s Elements, preserved in Madrid, Biblioteca Nacional de España, MS 9871, produced by the Spaniard Vicente Mariner. The author examines the historical context, sources, and motivations behind Mariner’s translation, his intellectual profile, and the potential reasons for translating a mathematical text given his background in literature. Via a comparison of Mariner’s text with the original Greek, this paper delves into Mariner’s translation choices and linguistic nuances (...) to highlight the challenges he faced while translating it. Transcriptions of the collated passage both from Grynaeus’ 1533 editio princeps of Proclus’ text and Mariner’s manuscript are provided in the Appendix. Overall, this paper attempts to shed light on Mariner’s contribution to the Latin reception of Proclus’ work in the early modern period. (shrink)

Nghiên cứu của Enrici et al. (2023) trên tạp chí Ecology and Society [1] là một trong số không nhiều những thảo luận kỹ về sức nặng tiền bạc đối với cách con người (bao gồm cả học giới, chính giới và cư dân) hiểu về tác động của con người đối với môi sinh. Rõ ràng, những hiểu biết này rất quan trọng, nhất là khi sự cấp bách đối với tác động của con người lên môi trường đã (...) thực sự gióng lên những hồi chuông báo động, đứng trước các hiểm họa khó lường của khủng hoảng khí hậu. (shrink)

Assessment of marine debris ingestion by sea turtles is important, especially to ensure their survival. From January to December 2011, 23 specimens of five species of sea turtleswere found dead or dying after being rehabilitated, along the coast of the municipality of Rio de Janeiro, Brazil. To detect the presence of marine debris in the digestive tract of these turtles, we conducted a postmortemexamination from the esophagus until the distal portion of the large intestine for each specimen. Of the total (...) number of turtles, 39% had ingested marine debris such as soft plastic, hard plastic, metal, polyethylene terephthalate (PET) bottle caps, human hair, tampons, and latex condoms. Five of the seven sea turtles species are found along the Brazilian coast, where they feed and breed. A large number of animals are exposed to various kinds of threats, including debris ingestion. (shrink)

The philosopher René Descartes wrote the Compendium musicæ in 1618. Even though he was not known for his music production, he maintained a long correspondence around the subject in dialogue with Marin Mersenne, Constantjin Huygens, Isaac Beeckman and Joan-Albert Ban. However, his musical propositions appear as a marginal subject in his intellectual journey. To understand whether the musical theme relates to the development of his ideas, first, the organization of his correspondence about music and the citations to it in his (...) works was necessary, either in smaller texts or in the works published by the author. We analyzed the hypotheses about the forgetfulness of music in studies about the development of Descartes´ ideas. With these materials, we analyzed and historically contextualized the trajectory of the author's musical conceptions with the development of his main themes. Thus, it is possible to verify Descartes' musical dialogues with his own work and with his historical context. (shrink)

[ https://plus.google.com/108060242686103906748/posts/cwvdB6mK3J6 ] The phenomenal description on own thoughts regard me to describe Coleridge, along with William Wordsworth, was instrumental in initiating a poetic revolution in the early nineteenth century which is known as the Romantic Movement. Coleridge invokes the Divine Spirit that blows upon the wild Harp of Time. Time is like the stringed musical instrument on which the Spirit produces sweet harmonious melodies. Coleridge is perhaps best known for his haunting ballad Rime of Ancient Mariner, the dream-like Kubla (...) Khan and the unfinished Christabel, but he wrote several other smaller poems, quite remarkable for their imaginative power. (Edited with own analysis)…[http://philpapers.org/profile/112741] http://www.academia.edu/18834746/LITERATURE_I_DO-_THE_ROMANTICS_AND_SUBJECTIVITY_SAMUEL_TAYLOR_COLER IDGE. (shrink)