Philosophers of science are divided over the interpretations of scientific normativity. Larry Laudan defends a sort of goal-directed rules for scientific methodology. In contrast, Gerard Doppelt thinks methodological rules are a mixed batch of rules in that some are goal-oriented hypothetical rules and others are goal-independent categorical rules. David Resnik thinks that the debate between them is at a standstill now. He further thinks there are certain rules, such as the rule of consistency which is goal independent. However, he proposes (...) a holistic understanding of the scientific methodology. Taking a thread from Resnik, the present paper also advocates a holistic understanding of the scientific methodology. Given that many scientific practices deal with systems, the focus will be given to the systems by assuming each as a constellation of methodological norms. By taking each system as a set of mutually supportive methodological rules whose instrumental values underwrite the coherence relation among them, the paper aims to provide what could be a viable holistic epistemological account that can explain scientific normativity at work in a scientific system. The paper will lay down specific holistic criteria for understanding the scientific methodology. They will be used to show how a holistic account could satisfactorily account for the success of the Compact Muon Solenoid (CMS) experiment in discovering the Higgs boson and how the holistic account can account for the instrumental error behind the apparent faster-than-light neutrino anomaly of the Oscillation Project with Emulsion-t Racking Apparatus (OPERA) experiments respectively. (shrink)

Întregul corp de lucrări al lui Platon a supraviețuit intact până în zilele noastre, influențând decisiv cultura occidentală. Pentru Platon, dialogul este singurul instrument capabil să evidențieze caracterul de cercetare al filosofiei, elementul cheie al gândirii sale. Cu siguranță cuvântul scris este mai precis și mai aprofundat decât cel oral, dar discursul oral permite un schimb imediat de opinii asupra subiectului în discuție. Protagonistul principal al dialogurilor este Socrate, cu excepția ultimelor dialoguri unde acestuia i se atribuie un rol secundar, (...) dispărând complet cu totul în Legi și Epinomis. Dialogurile platonice au fost grupate de foarte mulți comentatori în diferite clasificări. După unii, o clasificare ar fi cronologică: primele dialoguri ar fi caracterizate de influența puternică a lui Socrate, cele de maturitate în care ar fi dezvoltat teoria ideilor, și ultima perioadă în care a simțit nevoia de a-și apere propria concepție de atacurile la adresa filozofiei sale, realizând o profundă autocritică a teoriei ideilor. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.16491.41767. (shrink)

Opera dilettantes will forever argue over the relative importance of words and music in the creation and performance of their beloved art form. For philosophers brave enough to enter the fray, the issue raises a number of interesting ontological and phenomenological questions. In what does the work of opera primarily exist? What is distinctive of opera as a mode of dramatic presentation?

In this paper I would like to give a brief account of self-creation in Nietzsche’s work, by employing some of Michel Foucault’s ideas. For Nietzsche, life should be lived like “a work of art without an author”. This phrase may sound at first strange, but it makes sense if we take a look at Foucault analysis on authorship. The author is not something given, a transcendental and external agent, but something that emerges in the process of writing. In the same (...) way, the subject is not an autonomous and absolute entity, but something that emerges in the process of subjectivation. If we understand this, then we can move forward to investigate some of Nietzsche’s most famous, yet intriguing concepts. Assuming this new account of the subject, ideas like “become who you are”, the dichotomy “master/slave”, “eternal recurrence of the same” etc. will bear new meanings that can give new answers to the old question: “How should one live?”. (shrink)

In Melanconia e società (1969), W. Lepenies si propone di individuare le cause storico-sociali e le conseguenze sociologicamente rilevanti degli atteggiamenti individuali e collettivi melanconici per la genesi, la conservazione e innovazione delle strutture sociali. Egli afferma che non intende definire a priori che cosa sia la melanconia, ma piuttosto ricostruirne il significato tramite le rappresentazioni dei vissuti interiori di coloro che si sono autodefiniti tali attingendo alla letteratura di corte, salottiera nobiliare e borghese, francese e tedesca. In realtà, egli (...) esamina le differenti rappresentazioni della malinconia, alla luce del quadro clinico elaborato dalla psicoanalisi di S. Freud e dalla psichiatria di E. Kraepelin, H. Tellenbach, ecc., e dello schema sociologico dei tipi di adattamento di R.K. Merton. Queste categorie concettuali consentono a Lepenies di ricostruire gli atteggiamenti malinconici che si diffusero presso due diversi ceti sociali in tempi e in luoghi differenti: 1) i ceti nobiliari francesi dopo la sconfitta della Fronda e 2) la borghesia tedesca del ‘700. (shrink)

This paper assesses the viability of the model of ”collective action’ for the understanding of the doctrine of the inseparability of trinitarian operations, broadly conceived within a Social-Trinitarian framework. I argue that a ”loose’ understanding of this inseparability as ”unity of intention’ is insufficiently monotheistic and that it can be ”tightened’ by an understanding of the ontology of triune operations analogically modelled after collective actions of a ”constitutive’ kind. I also show that attention to the ”description relativity of action ascriptions’ (...) can potentially move us beyond the impasse of the doctrine of appropriation. Finally, I respond to potential objections. (shrink)

What is money? Paraphrasing Goodman, I say that’s the wrong question to ask. The right question is, When is money? And to get the answer, Searle’s general formula for social objects (X couns as Y in context C) is fine, as long as you give it a different reading.

In the ontology of the artwork and its regimes of existence, Gérard Genette gives but little room to the theory and practice of restoration. However, restoration is seen in relation to the identity of the work itself and to its material and pragmatic temporality and anachronism. In the wake of Nelson Goodman, it is also understood as a form of actuation and implementaion of the aesthetic experience. Starting from these premises, the present essay intends to examine the relationship between Genette’s (...) and Daniel Arasse’s reflections on restoration and the history of art, highlighting their similarities and differences with Cesare Brandi’s theory of restoration and, therefore, pointing out their as yet undischarged debts to Sartre’s phenomenology of image. (shrink)

Can music express the world-view of a certain composer, or of a certain historical era – and how? In 19th Century, the wide-ranging philosophical implications of this question raised an intriguing quarrel between the formalists’ scepticism as to this point and their various opponents. Starting from the case study of the German psychologist and philosopher of music Georg Anschütz, it is argued that allowing for a systematic link of music and the world-views easily turns into the far more demanding claim (...) that music is the best and perhaps the only way to express them properly. In turn, this attitude sits well with the tendency to think of music hearing as a disembodied process, hinting at the deep dimension of synesthesia rather than to that of music as a cultural phenomenon, in Erich Hornbostel’s sense. (shrink)

The article argues for the variant ‘tractabimus’ in Book 8, ch. 1 of Augustine’s De Trinitate as opposed to the reading ‘tractavimus’ adopted in the Corpus Christianorum edition, and explains the implications of this variant for the understanding of the overall structure of the work.

One of Fabio Rossi’s most important works analyses the themes of evil and suffering in 20th-century French philosophy. Among others, Rossi presents Louis Lavelle’s contribution on such themes and his reading of the mutual influences between philosophical reflection, emotional experience and religious transcendence. The article aims to make use of some of the conceptual tools made available by Rossi and Lavelle in order to understand François Mauriac’s treatment of evil and suffering in some of his novels, namely Le Mystère Frontenac, (...) Noeud de vipères and Le Mal. The role of family bonds, social rules, the body and its weaknesses, and nature are among the themes around which Mauriac centers his reflection about suffering and its inevitable presence in human life. (shrink)

This essay is a thorough critique of Regieoper and related contemporary modes of opera production that make radical deviations from the intended plot, setting, etc. of the work as conceived by its author(s).

(text in Dutch) Mediated by the so-called Dream-organ ('Traumorgan') which opera composer Richard Wagner mentions in his writings, the author engages in a fictitious dialogue with Wagner. Their dialogue focuses on a few topics related to the conference theme 'Conflict and compassion' that were of concern to Wagner in his days and which have undergone some serious changes since his death. The author discusses with Wagner the 'death of tragedy', sexuality and desire after the sexual revolution, the attractivity of (...) musical genres like film and dance music, and the role of travel. (shrink)

This essay distinguishes some significant commonalities and differences between the film-philosophies of Chilean filmmaker Raúl Ruiz (especially in his book Poetics of Cinema) and U.S. philosopher Stanley Cavell. I argue that despite shared senses of the poetics of the film image and certain shared philosophical references, Ruiz and Cavell differed over their conceptions of the model spectator and their relations to autonomous films and worlds from which spectators are excluded (on Cavell's picture) versus fragments out of which the spectator might (...) create their own films and worlds in which a spectator might become included (on Ruiz's picture). I then argue that a striking reconciliation between these perspectives takes place via each's conception of television, since it was precisely the features of the medium and its heteronomous parts that Cavell found bemusing from the perspective of his view of film (and its supposedly autonomous works) that allowed for Ruiz's natural career-long relationship with television and heteronomy, especially in Latin American telenovelas. I thus approach Ruiz's relation to telenovelas via Cavell's understanding of the possibilities of soap operas to explore arguments between different temporalities: "dialectical," narrative time and "undialectical" recurrences of needs and drives. I further explore this possibility with a reading of Ruiz's neglected, late-career Chilean TV series Litoral (2008), focused on the construction of stories by sailors aboard a ghost ship. I argue that the series' treatment of these different temporalities reaches its culmination in the poignant image of a sailor-storyteller stuck within a story of his own creation: a stark rendering of his taking a sideways-on view of the role of his own fantasies in its construction. (shrink)

Original title: 「諸鳥会合シテ法世ヲ論ズ」『安藤昌益全集6巻』 [Opera completă a lui Andō Shōeki, vol. 6], Tōkyō: Nōsangyoson Bunka Kyōkai, 1997, 34–87).

«L’opera del filosofo Schopenhauer non è superata». Con queste parole Max Horkheimer definisce il suo rapporto con il pensiero del filosofo di Danzica. Accanto alla componente marxista, infatti, in Horkheimer confluiscono curiosamente le suggestioni metafisiche del Mondo come volontà e rappresentazione. Il risultato è un pensiero singolare e parecchio attuale, scaturito da alleanze impossibili e armonie inedite, il cui risultato è un mosaico di indicazioni politiche e impressioni metafisiche.

Nella sua straordinaria opera scientifica, Franco Selleri si è sempre opposto alla rinuncia alla comprensione della struttura della realtà e della natura degli oggetti fisici, che egli considera come l’elemento caratterizzante delle principali teorie della fisica del Novecento e che è stata stigmatizzata da Karl Popper come tesi della “fine della strada in fisica”. Sin dalla fine degli anni ’60, egli ha sviluppato quella riflessione critica nei confronti delle teorie fondamentali della fisica moderna, in particolar modo della teoria delle (...) particelle elementari e della meccanica quantistica, e in un secondo tempo delle teorie relativistiche, che contraddistingue il suo programma di ricerca. Nel corso della sua intensa e infaticabile attività scientifica, Selleri è entrato in proficuo contatto con molti grandi fisici e filosofi della scienza, instaurando un intenso dialogo critico con Louis de Broglie, John Bell e Karl Popper. Le sue originali e non convenzionali ricerche lo hanno portato a risultati significativi non solo nell’ambito dei fondamenti della fisica, ma anche della storia e della filosofia della fisica. Per questo abbiamo voluto dedicare un numero speciale di Isonomia al nostro impareggiabile amico e collega, sia per la sua passione instancabile e la sua profonda conoscenza dei fondamenti formali, concettuali e filosofici delle teorie della fisica contemporanea, sia e forse ancor più come maestro di una prospettiva perennemente critica che egli ha sempre seguito e proposto con particolare rigore ed estrema determinazione. (shrink)

En su ópera prima, antes de concebir la filosofía crítica, Kant manifestó su entusiasmo por una geometría de todos los tipos posibles de espacio, y no sólo del espacio conocido. Como el filósofo atribuye cada espacio a un mundo posible distinto, la "geometría suprema", como la denominó, en realidad sería el nombre genérico para un conjunto de geometrías diversas que describen espacios igualmente diversos. En ese conjunto genérico se encuentra la geometría de Euclides, y cabe preguntarse si acaso entre las (...) otras especies no podrían hallarse las geometrías que hoy conocemos como no-euclídeas. Creemos que no es así, y es lo que nos proponemos mostrar en este trabajo. Sostendremos, por lo tanto, la distinción entre las denominaciones "otras geometrías" y "geometrías no-euclídeas" y desarrollaremos la incompatibilidad entre ambas tal como ésta se sigue de los textos de Kant. Intentaremos asimismo caracterizar las "otras geometrías" según la noción de "espacio habitado", por nosotros o por los eventuales habitantes de otros universos posibles. Así, las "otras geometrías" quizá podrían ser comprendidas mejor como geometrías de los otros (de la alteridad), que como anticipación de las geometrías no-euclídeas. (shrink)

When Bernard Williams died in June 2003, the obituary in The Times said that “he will be remembered as the most brilliant and most important British moral philosopher of his time”. It goes on to make clear that Williams was far from the dry, awkward, detached academic philosopher of caricature. -/- Born in Essex in 1929, Williams had an extraordinary and, in some respects, glamorous life. He not only enjoyed a stellar academic career – holding a series of distinguished posts (...) at Oxford, UCL, Cambridge and Berkeley – but was also a public figure in British political and cultural life. He played, for example, a leading role in several high profile government committees and reports, and served for almost two decades on the board of the English National Opera. He had, moreover, an easy confidence and charm, a lucidity of expression, and a sharp and, at times, acerbic wit (which could alarm both friends and foes alike). -/- Although these achievements and qualities are impressive, what he will be remembered for chiefly is his significant contribution to philosophy, which spanned a wide spectrum of topics. It is in the field of ethics, in particular, that his contributions are of the most lasting importance. And yet there is a real sense in which he remains a rather enigmatic figure – and the interpretation of his work continues to be a matter of considerable debate.... (shrink)

La vita e l'opera di Kafka come cammino verso la speranza, attraversando le lande disperate del mondo e dell'anima umana. La speranza kafkiana è la lotta contro la menzogna del potere e della della legge, in un percorso che è continuamente alla ricerca della verità e della libertà e che, per questo, non conosce mai un termine.

Un viaggio nell'opera filosofica, narratologica e poetologica di Ingeborg Bachmann che include i radiodrammi e i saggi radiofonici.

After noting the absence of a mutual confrontation, the aim of this research has been redefined in reconstructing the influence of Habermas’ writings on the work of Zygmunt Bauman – an aspect known to scholars of the Polish sociologist but not very well recognized in the international sociological community. Following a philological and critical literary approach, the Baumanian interpretations – selective, discontinuous and, often, erroneous – have been systematized into two main topics: 1) the epistemological foundations of social theory; 2) (...) the normative foundations of critical theory (and the relationship with praxis). Bauman; Habermas; sociology; (post)modernity; praxis Dopo aver constatato l’inesistenza di un reciproco confronto, lo scopo della ricerca si è ridefinito nel ricostruire l’influenza degli scritti di Habermas sull’opera di Zygmunt Bauman – un aspetto noto agli studiosi del sociologo polacco ma poco conosciuto nella comunità socio-logica internazionale. Seguendo un approccio filologico e critico letterario, le interpretazioni baumaniane – selettive, discontinue e, spesso, erronee – sono state sistematizzate in due principali temi: 1) i fonda-menti conoscitivi della teoria sociale; 2) i fondamenti normativi della teoria critica (e il rapporto con la prassi). -/- Parole chiave: Bauman; Habermas; sociologia; (post)modernità; prassi -/- In "Zygmunt Bauman. I cancelli dell’acqua", a cura di Riccardo Mazzeo. Maria Caterina Federici, Editoriale. Bauman e dell’incertezza Riccardo Mazzeo, Premessa. I cancelli dell’acqua Riccardo Mazzeo, Introduzione. Il pendolo di Zygmunt Bauman - Mauro Magatti, Siamo ancora nella modernità liquida? Un esercizio di sociologia baumaniana - Benedetto Vecchi, La missione impossibile di Zygmunt Bauman - Vanni Codeluppi, Bauman: il consumo come compito - Raffaele Federici, Forme e impressionismo nel disagio della postmodernità - Vincenzo Romania, Zygmunt Bauman e la modernità dell’Olocausto: fra crucialità delle domande e debolezza delle risposte - Daniele Francesconi, Zygmunt Bauman. L’intellettuale sulla scena - Claudio Tugnoli, La morte di "terzo grado" come stile di vita. Esorcismi della paura nell’opera di Zygmunt Bauman - Sabina Curti, Paura liquida e ruolo degli intellettuali in Zygmunt Bauman - Luca Corchia, Bauman e Habermas su teoria e prassi. Alle origini di un confronto incompiuto - Marta Carlini, Jakub Pichalski, Bibliografia ragionata degli scritti italiani di e su Zygmunt Bauman - Federico Batini, Giulia Toti, Una scuola per tutti? Riflessioni a margine di "Conversazioni sull’educazione" Recensioni. (shrink)

A recent focus of Philip Kitcher’s research has been, somewhat surprisingly in the light of his earlier work, the philosophical analyses of literary works and operas. Some may see a discontinuity in Kitcher’s oeuvre in this respect – it may be difficult to see how his earlier contributions to philosophy of science relate to this much less mainstream approach to philosophy. The aim of this paper is to show that there is no such discontinuity: Kitcher’s contributions to the philosophy of (...) science and his more recent endeavors into the philosophy of literature and of music are grounded in the same big picture attitude towards the human mind – an attitude that he would undoubtedly call ‘pragmatic’: one that emphasizes the importance of those mental processes that are not (or not entirely) rational. (shrink)

Cunoașterea și informațiile (abordate în ansamblu sau în componentele lor distincte) sunt o preocupare majoră pentru tehnologia informației, sisteme de informații, știința informației și activitatea de informații în general. Procesul obţinerii, prelucrării şi analizei informaţiilor este o preocupare majoră pentru societatea actuală. În acest scop se folosesc procedee şi tehnici specifice pentru culegerea sau generarea de informaţii, prelucrarea acestora prin analiză şi sinteză, generarea de predicţii şi strategii, transmisia şi prezentarea informaţiilor factorilor de decizie, şi stocarea lor. Analiza informațiilor poate (...) fi caracterizată ca o intreprindere epistemologică, care urmărește să dezvolte o înțelegere clară a produselor cunoașterii. Perspectiva lui Polanyi despre cunoaștere servește unor considerații epistemologice fundamentale privind cunoașterea ca produs. Conceptul acesta de cunoaștere personală contribuie la o înțelegere mai profundă a cunoașterii. Perspectiva inversează ierarhia tradițională epistemologică. Cea mai mare provocare ar putea fi aceea de a convinge analiștii, conducerea și clienții lor de avantajele metodelor analitice structurale. O introducere treptată și naturală a acestor metode în fluxul obișnuit de procese și produse de informații ar putea fi mai eficientă decât realinierea la scară largă a gândirii. "Spațiul" activităților de informații s-a extins de la guverne ca actori statali la actori non-statali precum ONG-uri, instituții transnaționale și corporații, firme private și grupuri de interese și presiuni reprezentând comunități, concepte și ideologii diverse. Procesul de luare a deciziilor a devenit dispersat și granular. Actuala "democratizare" a serviciilor de informații are un impact major asupra colectării și analizei informațiilor, și a procesului decizional, determinând serviciile de informații să devină mai transparente, să ia în considerație dezbaterile publice a acțiunilor lor și să fie nevoite, uneori, să le justifice public. Un domeniu de care pot beneficia serviciile de informații este cel al managementului cunoașterii, implicat într-o dezbatere riguroasă asupra conceptelor, teoriilor și abordărilor cunoașterii și utilizării acestora. Noua paradigmă a serviciilor de informații impune schimbări majore la nivel organizațional și de pregătire a profesioniștilor pentru a înțelege și adopta noile concepte și tehnologii. -/- CUPRINS -/- Introducere 1 Cunoaștere - Definirea cunoașterii în filozofie - Comunicarea cunoașterii - Cunoașterea situată - Cunoașterea parțială - Cunoașterea științifică - 1.1 Ontologia - - Prezentare generală - - - Unele întrebări fundamentale - - - Concepte - - - Tipuri - - Istorie - - - Originile - - - - Parmenide și monismul - - - - Pluralismul ontologic - - - - Platon - - Ontologia în știință - - Alte subiecte ontologice - - - Formațiuni ontologice - - - Certitudine ontologică și epistemologică - - - Corpul și mediul, care pun la îndoială semnificația ființei - - - Ontologie și limbă - - - Ontologie și geografia umană - - - Realitate și actualitate - 1.2 Epistemologia - - Context și semnificație - - Cunoașterea - - - Cunoașterea că, cunoașterea cum și cunoașterea directă - - - Credință - - - Adevăr - - - Justificare - - - Problema lui Gettier - - - Externalism și internalism - - - Problema valorii - 1.3 Metodologii - - Prezentare generală - - - Procesul - - - - Formularea unei întrebări - - - - Ipoteza - - - - Predicția - - - - Testarea - - - - Analiza - - - Alte componente - - - - Replicarea - - - - Examinarea externă - - - - Înregistrarea și partajarea datelor - - Investigații științifice - - - Proprietățile cercetării științifice - - - Credințe și prejudecăți - - Elementele metodelor științifice idealizate - - Elemente ale metodei științifice - - - Caracterizări - - - Incertitudine - - - Definire - - - Dezvoltarea ipotezelor - - - Predicții din ipoteze - - - Experimente - - - Evaluare și îmbunătățire - - - Confirmarea - - Modele de cercetare științifică - - - Modelul clasic - - - Modelul ipotetico-deductiv - - - Modelul pragmatic - - Știința sistemelor complexe - 1.4 Hermeneutica - - Etimologie - - Hermeneutica filosofică - - - Hermeneutica modernă - - - - Schleiermacher (1768-1834) - - - - Dilthey (1833-1911) - - - - Heidegger (1889-1976) - - - - Gadamer (1900-2002) și colab. - - - - Noua hermeneutică - - - - Hermeneutica marxistă - - - - Hermeneutica obiectivă - 1.5 Filosofia limbajului - - Subiecte și sub-domenii majore - - - Compoziție și părți - - - Natura sensului - - - Referință - - - Mintea și limba - - - - Înnăscut și învățat - - - - Limba și gândul - - - Interacțiunea socială și limba - - Limbajul și filozofia continentală - - Probleme în filosofia limbajului - - - Imprecizia - - - Problema universalului și a compoziției - - - Natura limbajului - - - Abordări formale versus informale - - - Traducere și interpretare - 1.6 Logica - - Concepte - - Forma logică - 1.7 Filosofia logicii - - Adevăr - - - Purtătorii de adevăr - - - Adevăruri analitice, adevăr logic, valabilitate, consecință logică și implicare - 1.8 Declarații - - Declarația ca o entitate abstractă - 1.9 Dileme - - Utilizarea dilemei în logică - 1.10 Limitările cognitive - - Colin McGinn - - Friedrich Hayek - - John Tyndall - - Noam Chomsky - - Fenomene și obiecte și evenimente care nu se pot simți (numene) - - Noi misterieni - 1.11 Managementul cunoașterii - - Cercetare - - - Dimensiuni - - - Strategii - - - Motivații - 1.12 Ingineria cunoașterii - 1.13 Cunoașterea tacită în activitatea de informații 2 Date - Date, informații, cunoaștere și înțelepciune - În alte domenii - Memoria - - Procese - Înregistrări - 2.1 Referințe - - Etimologie și semnificații - - Semantică - - - Sens - - - Referent absent - - - Semnul lingvistic - - Informatică - - Biblioteci și știința informației - - Psihologie - - Școala - - Lege - - Artă - 2.2 Simboluri - - Etimologie - - Definiții - - Simbolurile și semiotica - - Psihanaliza, retorica și arhetipuri - - Paul Tillich - - Rolul contextului în simbolism - - - Semnificația istorică - - - Context - - Acțiuni simbolice - 2.3 Baze de date - - Baze de date guvernamentale - - - Uniunea Europeană - - Baze de date naționale ADN - 2.4 Metadate - - Definiție - - Identificarea - - - Exemplu - 2.5 Statistici - - Domeniu - - - Statistica matematică - - - Prezentare generală 3 Informații - Abordarea teoriei informației - Ca intrare senzorială - Ca reprezentare și complexitate - Informația ca mesaj - Informația ca determinant al transformărilor - Utilizarea studiului informațiilor - Informații mediate tehnologic - Informații sub forma unor fișiere - Semiotica - 3.1 Teoria informației - - Domeniul de studiu - - Evoluție - - Cantități de informații - - - Entropia unei surse de informații - - - Entropia comună - - - Entropia condițională (echivocă) - - - Informații reciproce (transinformații) - - - Divergența Kullback-Leibler (câștigul de informații) - - - Alte cantități - - Teoria codificării - - - Teoria surselor - - - - Rata - - - Capacitatea canalului - - - - Capacitatea anumitor modele de canale - - Aplicații în alte domenii - - - Utilizări în intelligence și aplicații de secretizare - - - Generarea numerelor pseudoaleatorii - - - Explorarea seismică - - - Semiotica - - - Aplicații diverse - - Unități de informație - - Unități primare - - Unități derivate din biți - - - Octet (byte) - - - Nibble - - - Cuvânt, bloc și pagină - - Exemple de valori - 3.2 Tehnologia informației - - Procesarea datelor - - - Stocarea datelor - - - Regăsirea datelor - - - Transmisia de date - - - Manipularea datelor - - Perspectiva - - - Perspectiva academică - - - Perspectiva etică - 3.3 Confidențialitatea informațiilor - - Tipuri de informații - - - Internet - - - Televiziunea prin cablu - - - Informații medicale - - - Informații financiare - - - Localizarea - - - Informații politice - - - Informații educaționale - - Legalitatea - 3.4 Informații sensibile - - Informații non sensibile - - - Informații publice - - - Informații de rutină în afaceri - - Tipuri de informații sensibile - - - Informații comerciale confidențiale - - - Informații clasificate - - Protecția legală împotriva divulgării neautorizate - - - Informații personale și private - - - Informații de afaceri confidențiale - - - Informații clasificate - - Informații sensibile digitale - 3.5 Informații clasificate - - Clasificări guvernamentale - - Nivele de clasificare - - - Top Secret (TS) - - - Secret - - - Confidențial - - - Resticționat - - - Neclasificat - - Permisul de acces - - Informații compartimentate - - Informații nucleare - - Internațional - - - Clasificările NATO - - - Organizații internaționale - - - Clasificări echivalente în diferite țări - - Clasificarea corporativă - - Protocolul luminii de trafic - 3.6 Tipuri de informații clasificate 4 Activitatea de informații - 4.1 Istoria activității de informații - 4.2 Știința informației - - Fundamente - - - Domeniu de aplicare și abordări - - - Definiții ale științei informației - - - Filozofia informației - - - Ontologie - - Extragerea informațiilor - - Vectori de cercetare și aplicații - - - Accesul la informații - - - Arhitectura informațiilor - - - Managementul informațiilor - - - Extragerea informațiilor - - - Societatea informațională - - - Reprezentarea cunoașterii și raționamentul - 4.3 Ontologia activității de informații - 4.4 Economia informațională - - Valoarea informațiilor - - Informațiile, mecanismul prețurilor și organizațiile - - Asimetria informațională - - - Semnalizare - - - Screening - - Bunuri informaționale - - - Împachetarea - 4.5 Economia informațiilor industriale - 4.6 Managementul informațiilor - - Aspecte teoretice - - - Teorii comportamentale și organizaționale - - - Teoria economică - - Managementul informațiilor strategice - - - Alinierea tehnologiilor și strategiilor de afacere cu managementul informațiilor - - - Un model de portofoliu contemporan pentru informații - - - Competențe pentru gestionarea calității informațiilor - - - Rezumat - - Operaționalizarea managementului informațiilor - - - Gestionarea schimbării necesare - - - Opera timpurie a lui Galbraith - - - Organizații matriceale - - Informații în sursă deschisă - - - Surse deschise pentru informații - - - Definiții pentru OSINT - - - Informații competitive - - - OSINT în afaceri - 4.7 Ciclul de informații - 4.8 Managementul ciclului de informații - - Prezentare generală - - - Definirea intelligence - - - Managementul ciclului de informații - - - Planificarea și prezentarea generală a direcției - - Cerințe - - - Naționale / strategice - - - Militare / operaționale - - Arhitectura intelligence - - - Bugetarea - - - Factori politici - - - Echilibrarea aplicării legii și securitatea națională - - - Public versus privat - - Planificarea colectărilor - - - CCIRM - - Emiterea de ordine și cereri - - - Prioritizare - - Alte subiecte - - - Folosirea politică greșită - - - Intelligence clandestină față de acțiunea sub acoperire - - - - Coordonarea acțiunii HUMINT și a acțiunii sub acoperire - - - - Riscuri și resurse comune - - Eșecurile din ciclul intelligence - - Alte cicluri - - - Bucla Boyd OODA - 4.9 Informațiile în afaceri (Business intelligence) - - Componente - - Istorie - - Depozitarea datelor - - Comparație cu inteligența competitivă - - Comparație cu cercetarea analitică de afaceri - - Aplicații într-o întreprindere - - Prioritizarea proiectelor - - Factori de succes în implementare - - - Suportul afacerii - - - Nevoile afacerii - - - Cantitatea și calitatea datelor disponibile - - Aspect utilizator - - Date semistructurate sau nestructurate - - - Date nestructurate vs. date semistructurate - - - Probleme cu date semistructurate sau nestructurate - - - Utilizarea de metadate - 4.10 Informații competitive - - Dezvoltare istorică - - Tendințe recente - - Domenii similare - - Etica - - Externalizarea - 4.11 Analogii cu alte discipline - - Știința - - Arheologia - - Afaceri - - Medicina 5 Comunitatea - 5.1 Sisteme informaționale - - Prezentare generală - - Tipuri de sisteme informaționale - 5.2 Comunicarea - - Comunicare nonverbală - - Comunicare verbală - - Comunicarea scrisă și dezvoltarea sa istorică - - Comunicare de afaceri - - Comunicare familială - - Comunicarea interpersonală - - Proiectarea comunicării - - Revoluția comunicării informațiilor - - Consultanța - 5.3 Societatea informațională - - Ce este? - - Creșterea informației în societate - - Dezvoltarea modelului societății informaționale - - - Tranziția economică - - Procesarea informațiilor sociale - 5.4 Guvernarea electronică - - Definirea e-guvernării - - Indicele ONU de dezvoltare a e-guvernării - - Exemple de e-guvernare și e-guvernanță - 5.5 Servicii secrete - - Relația dintre serviciile aceleiași țări - 5.6 Epistemologia activității de informații - 5.7 Comunități epistemice - 5.8 Comunități epistemice în UE - - Conceptul comunităților epistemice și limitele sale - - Agenția Europeană de Apărare - - Centrul UE de analiză a informațiilor - - Concluzie 6 Contrainformații - 6.1 Istoria spionajului - - Istoria timpurie - - Europa timpurie modernă - - Secolul al 18-lea - - - Franța - - - Marea Britanie - - - Spionaj industrial - - - Revoluția americană, 1775-1783 - - - Revoluția franceză și războaiele napoleoniene, 1793-1815 - - Secolul al 19-lea - - - Războiul civil american 1861-1865 - - - Informații militare - - - - Austria - - - - Marea Britanie - - - - Franța - - - - Germania - - - - Italia - - - - Rusia - - - Informații navale - - - Contraspionaj - - Secolul 20 - - - Agenții de informații civile - - - Primul Razboi Mondial - - - - Decodarea - - - Revoluția rusă - - - Perioada interbelică - - - - Germania nazistă - - - Al doilea razboi mondial - - - - MI6 în Marea Britanie - - - - MAGIC: SUA sparge codul japonez - - - - OSS în Statele Unite - - - - Contraspionaj - - - Războiul rece - - - Războiul post-rece - - - - Războiul din Irak 2003 - - - - Antiterorism - - - - - Israel - 6.2 Spionajul - - Țintele spionajului - - Metode și terminologie - - - Tehnologii și tehnici - 6.3 Contraspionaj - - Operațiunile de contraspionaj defensive - - - Contra-HUMINT - - - Motivații pentru divulgarea informațiilor și operațiunilor - - Teoria contraspionajului ofensiv - 6.4 Securitatea - - Clasificarea securității - - Concepte de securitate - - Managementul securității în organizații - 6.5 Terorism - - Lupta UE împotriva terorismului - - - Strategia UE - - - - Prevenirea - - - - Protecția - - - - Urmărirea - - - - Răspunsul - 6.6 O teorie a contrainformațiilor - - Definiții concurente - - Serviciile de informații - - - Factorii care determină comportamentul serviciilor de informații - - Contrainformații aplicate - - - Asistență politică - - - Suport operațional - - - Evidențierea documentelor - - Operațiuni de contrainformații - - Contraspionaj - - Domenii de studiu 7 Culegerea de informații - 7.1 Extragerea cunoașterii - - Privire de ansamblu - - Extragerea din surse structurate în RDF - - - Maparea din tabele/vizionări RDB în entități/atribute/valori RDF - - - Mapări complexe ale bazelor de date relaționale RDF - - - XML - - Extracția din surse naturale de limbaj - - - Extracție de informații (EI) tradițională - - - Extracția de informații bazată pe ontologie (EIBO) - - - Învățarea ontologiei - - - Adnotare semantică - - - Instrumente - - Descoperirea de cunoștințe - 7.2 Colectarea de informații umane - - Surse - - Operații de bază HUMINT - - - Pregătirea ofițerilor pentru lucrul în culturi - - - Diferențierea de bază pe tip de subiect - - - Selectarea surselor potențiale - - - Identificare - - - Tipuri de interviuri - - - - Informarea (debriefing) - - - - Interogare - - - Planificarea interviului inițial - - - - Caracteristicile interogatorului (anchetatorilor)â - - - - Sprijinirea nevoilor - - - - Atitudini ale subiectului - - - Planificarea interviurilor suplimentare - - Principii de interogare - - - Raport de construcție - - - Utilizarea înregistratoarelor - - - Lucrul cu interpreți - - Surse recrutate / de încredere - - - Spionaj - - Analiza relațiilor dintre subiecții HUMINT - 7.3 Investigații - - Surse clasice - - - Deducția - - - Inducția - - - Abducția - - Investigații criminale - 7.4 Profilarea infractorilor - 7.5 Informația asimetrică - - Modele de informații asimetrice - - Selecția adversă - - - Semnalizare (Signaling) - - - Investigare (Screening) - - Aplicarea asimetriei de informații în domeniul cercetării - - Surse de asimetrie informațională - - Efectul blogurilor asupra asimetriei informaționale - - Efectul inteligenței artificiale asupra asimetriei informaționale - 7.6 Proiectarea mecanismului - - Intuiția - - Proiectarea - - - Mecanismul - - - Principiul revelației - - - Gradul de implementare - 7.7 Raportul circular - - Exemple specifice - 7.8 Liberul acces la informații 8 Supravegherea - Tipuri - - Calculator - - Telefoane - 8.1 Camere de supraveghere - 8.2 Camere IP - - Standarde - - Avantaje ale camerelor IP - - Dezavantaje potențiale - 8.3 Camere web - - Probleme de intimitate - - Efecte asupra societății moderne - - Utilizări ale camerelor web - - - Monitorizare video pentru îngrijirea copiilor - - - Comerț - - - Apeluri video și videoconferințe - - - Video de securitate - - - Clipuri video și fotografii - - - Dispozitive de control al intrărilor - - Tehnologia camerelor web - 8.4 Supravegherea în IR - - Applicații - - Specificații - - Cum funcționează supravegherea în IR - 8.5 Supravegherea în masă - - Supravegherea în masă în Uniunea Europeană - - - INDECT - - - HIDE - 8.6 Supravegherea aeriană - 8.7 Supravegherea calculatoarelor - - Emanații - - Policeware - 8.8 Interceptarea convorbirilor telefonice - - Aspecte legale - - Supravegherea electronică a telefoanelor - 8.9 Identificarea automată și captura de date (AIDC) - 8.10 Captarea datelor din documente tipărite - - Cele mai cunoscute tipuri de aplicații - - - ABBYY - - - Accusoft - - - AnyDoc Software - - - Cvision Technologies - - - Expervision - - - I.R.I.S. Group - - - LEADTOOLS - - - Nuance Communications - - - PSIGEN Software - 8.11 Ingineria securității - - Calificări - - Atitudini privind securitatea - - Practici de bază - - Subdomenii - 8.12 Securitatea calculatoarelor - - Securitate prin proiectare - 8.13 Biometria - - Sisteme biometrice adaptive - - Direcții noi de dezvoltare - - - Accesul în rețele publice - - Supravegherea biometrică - - Funcționalitatea biometrică 9 Analiza informațiilor - Prezentare generală - Metoda analitică - - Stabilirea obiectivelor pentru o analiză de informații - - - Fii îndrăzneț și cinstit - - - Acord privind conținutul - - - Orientarea spre clienți - - - Orientarea spre colegi - - Organizând ceea ce aveți - Natura analizei - - Tipuri de raționament - - - Inducție: căutarea cauzalității - - - Deducția: aplicarea generalului - - - Intuiția instruită - - - Metoda științifică - - Metode de analiză - - - Analiza oportunităților - - - Analiza cuiului de siguranță - - - Analiza ipotezelor concurente - - - Analogie - Procesul analitic - - Definirea problemei - - Generarea de ipoteze - - Determinarea nevoilor de informații și colectarea de informații - - Evaluarea surselor - - Evaluarea ipotezelor (teste) - - Producția și ambalarea - - Evaluarea colegială - - Feedback de la client și evaluarea producției - Nu uitați niciodată utilizatorul final - 9.1 Conceptualizarea funcțiilor analizei de informații - 9.2 Metodologii în analiza informațiilor - 9.3 Euristica în analiza de informații - - Puterea de expertiză - - Paradoxul de expertiză - - Sarcinile analiștilor de informații - - Pro și contra echipelor - - Tehnologii - - Metodologii analitice - - Euristica - 9.4 Raționamentul inductiv - - Raționamentul inductiv vs. raționamentul deductiv - - Critici - - - Prejudecăți - - Tipuri de raționament inductiv - - - Generalizare - - - Silogismul statistic - - - Inducția simplă - - - Argumentul din analogie - - - Inferența cauzală - - - Predicția - - Inferența bayesiană - - Inferența inductivă - 9.5 Evaluarea informațiilor - - Procesul de evaluare a informațiilor - - Ciclul informațiilor centrice specifice - - Evaluarea informațiilor criminale - - - Utilizarea de Armata SUA - - - Procesul CRIMINT - - Analiza informațiilor criminale - 9.6 Abordarea orientată spre țintă a ciclului de informații - - Analiza orientată pe țintă - - - Procesul de intelligence - - Crearea modelului - - - Modele în intelligence - - - Surse de informații de intelligence - - - Popularea modelului - - Analiza organizațională - - Aplicarea abordării centrate pe țintă în intelligence - - Critici - 9.7 Analiza ipotezelor competitive - - Proces - - Puncte forte - - Puncte slabe - - - Analiza structurată a ipotezelor concurente - - - Alte abordări ale formalismului - 9.8 Analiza indicatorilor - - Istorie - - Elemente de analiză a indicatorilor - - - Tehnici analitice structurate - - - Cerință - - - Categorii - - - Factori - - - Scenarii - - - Indicatori - - Proces - - Beneficii - - Puncte slabe - - Tehnici analitice structurate înrudite - 9.9 Cuvinte de probabilitate estimativă - - Istorie - - - Informații - - - - Eșecuri de politică și de informații legate de CPE - - Reformele metodologiei - - - Cuantificarea fiabilității sursei și a încrederii analitice - - - Analiza stocastică - - - Standardizare - - - - Experiența Mercyhurst cu CPE standardizate - 9.10 Predicții - - Predicții informale pe bază de ipoteze - - Sondaje de opinie - - Statistici - - Supranaturalul (profeții) - - Predicția în știință - - Finanțe 10 Media și rețele sociale - Studiul - Istoria - Nivele de analiză a rețelelor sociale - - Nivel micro - - Nivel mediu - - Nivel macro - Legături teoretice - - Teorii importate - - Teorii specifice - Decalaje structurale - Clustere de cercetare - - Comunicare - - Comunitate - - Rețele complexe - - Rețele criminale - - Difuzarea inovațiilor - - Demografie - - Sociologia economică - - Sănătate - - Ecologie umană - - Limba și lingvistica - - Rețele literare - - Studii organizatorice - - Capitalul social - - Poziția și beneficiile rețelei - - Media socială - Servicii în rețele sociale - - Impactul social - - Caracteristici tipice - - Caracteristici suplimentare - 10.1 Media socială - - Clasificarea mediei sociale - - - Viralitate - - Bloguri - - Comunicarea prin calculator - - Defăimarea - - Jurnalism - - - Mass media - - Facebook - - Twitter - - YouTube - 10.2 Știri - - Caracteristici - - - Noutatea - - - Marfă - - - Tonul - - - Valoarea de noutate a știrii - - Media de știri - - - Ziare - - - Televiziunea - - - Internet - 10.3 Psihologia mulțimilor - 10.4 Manipularea prin media - - Contexte - - - Activism - - - Publicitate - - - Farsa - - - Propaganda - - - Război psihologic - - - Relații publice - - Tehnici - - - Marketingul motoarelor de căutare - - Profesioniști în conformitate - - - Tehnici - 10.5 Psihologia rețelelor sociale - - Neuroplasticitatea - 10.6 Analiza rețelelor sociale 11 Etica - Definirea eticii - 11.1 Relativismul moral - - Variații - - - Descriptiv - - - - Meta-etic - - - - Normativ - 11.2 Utilitarism - - Etimologie - - Fundal istoric - - - Filozofia chineză - - - Filosofia occidentală - 11.3 Dileme etice - - Exemple de dileme etice - - Răspunsuri la argumente - - Dileme morale - - - Exemple - - - Conceptul - - - Probleme - 11.4 Codul de conduită FBI - 11.5 Meta-etica - - Întrebări meta-etice - - Teoriile semantice - - - Centralism și non-centralism - 11.6 Filosofia dreptului - - Jurisprudență analitică - - Jurisprudența normativă - - Abordări filosofice ale problemelor juridice Încheiere Resurse Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Aristóteles comparte con Platón la concepción de la forma como causa del ser y del conocimiento de las cosas. Sin embargo, un análisis de sus críticas a las Ideas muestra que encuentra en la separación de las Ideas y las cosas sensibles la aporía fundamental de la teoría platónica. Con el propósito de circunscribir el significado de “separación” aplicable a las Ideas, concentraremos nuestro estudio en dos objeciones: 1) el argumento que conduce al tercer hombre y 2) la inutilidad de (...) las Ideas como causas. En el primer caso, creemos que la separación entraña homonimia, por lo que la solución aristotélica implicará la comunidad de naturaleza entre el individuo y su esencia. En el segundo, la separación implica trascendencia o falta de contacto entre generante y generado, por lo que la solución aristotélica apuntará a concebir la forma de las entidades naturales como un principio inmanente, inseparable de la materia y del movimiento, pero a la vez eterno a través de su reproducción en otros individuos de la misma especie. Creemos que en ambas soluciones opera un principio de sinonimia, que constituye su propia contribución al problema de la separación. (shrink)

La epistemología bayesiana tiene como concepto capital la condicionalización simple. Para comprender de buena forma cómo opera esta regla, se debe dar cuenta de la concepción subjetiva de la probabilidad. Sobre la base de lo anterior es posible esclarecer alcances y límites de la condicionalización simple. En general, cuando esta regla enfrenta una dificultad se hacen esfuerzos por resolver dicha particular cuestión, pero no es usual encontrar propuestas unificadas con la intención de resolver varias de las complicaciones subyacentes al (...) bayesianismo ortodoxo. Por lo mismo, el propósito de esta investigación es justamente proponer aquello: un marco bayesiano ampliado que tendrá por objeto solucionar más de una cuestión particular. Más específicamente, el problema de la incorregibilidad, el problema del surgimiento del cero, el problema de la evidencia antigua y el problema de las teorías nuevas. Lo anterior se logrará adicionando al bayesianismo ortodoxo dos cuestiones, a saber, la condicionalización épsilon y una reconstrucción racional. Palabras clave: Probabilidad Subjetiva, Grados de Creencia, Dogmatismo Bayesiano, Evidencia Antigua, Nuevas Teorías. (shrink)

Philosophers of science are divided over the interpretations of scientific normativity. Larry Laudan defends a sort of goal-directed rules for scientific methodology. In contrast, Gerard Doppelt thinks methodological rules are a mixed batch of rules in that some are goal-oriented hypothetical rules and others are goal-independent categorical rules. David Resnik thinks that the debate between them is at a standstill now. He further thinks there are certain rules, such as the rule of consistency which is goal independent. However, he proposes (...) a holistic understanding of the scientific methodology. Taking a thread from Resnik, the present paper also advocates a holistic understanding of the scientific methodology. Given that many scientific practices deal with systems, the focus will be given to the systems by assuming each as a constellation of methodological norms. By taking each system as a set of mutually supportive methodological rules whose instrumental values underwrite the coherence relation among them, the paper aims to provide what could be a viable holistic epistemological account that can explain scientific normativity at work in a scientific system. The paper will lay down specific holistic criteria for understanding the scientific methodology. They will be used to show how a holistic account could satisfactorily account for the success of the Compact Muon Solenoid (CMS) experiment in discovering the Higgs boson and how the holistic account can account for the instrumental error behind the apparent faster-than-light neutrino anomaly of the Oscillation Project with Emulsion-t Racking Apparatus (OPERA) experiments respectively. (shrink)

Alcune opere d'arte manifestano (o suggeriscono di assumere) prospettive morali dubbie e, in certi casi, chiaramente deprecabili. Ad esempio, il documentario propagandista Il Trionfo della Volontà di Leni Riefensthal esprime (e cerca di evocare) ammirazione nei confronti di Adolf Hitler. Nonostante ciò, Il Trionfo della Volontà è considerato un capolavoro nel genere dei documentari. Questo e molti altri esempi simili suggeriscono le seguenti domande: É possibile considerare un'opera d'arte un capolavoro artistico e, allo stesso tempo, un esempio di immoralità? (...) La valutazione morale di un'opera d'arte influisce o dovrebbe influire sulla valutazione artistica dell'opera? (shrink)

This article explores the new meaning of suffering in the cosmological and ethical doctrine of eternal return in Nietzsche’s philosophy. The role of suffering is key to understanding why Nietzsche considered the eternal return «the great cultivating [or breeding] thought.» The eternal return transforms affectivity and selects new human values and ways of experiencing suffering, approving the «discipline of suffering» and condemning guilt, punishment, and resentment. The cultivating sense of the eternal return reconciles opposing forces and emotions, such as joy (...) and suffering, and brings to light the tragic insight of life. -/- Este artículo explora el nuevo significado que adquiere el sufrimiento a partir de la doctrina cosmológica y ética del eterno retorno en la filosofía de Nietzsche. El papel del sufrimiento nos permite comprender por qué Nietzsche consideraba el eterno retorno «el gran pensamiento criador». El eterno retorno opera una transformación de la afectividad y selecciona nuevos valores y modos de experimentar el sufrimiento, aprobando la «disciplina del sufrimiento» y condenando la culpa, el castigo y el resentimiento. El sentido cultivador del eterno retorno reconcilia fuerzas y emociones opuestas, como la alegría y el sufrimiento, y saca a la luz la visión trágica de la existencia. (shrink)

We propose a logic to reason about data collected by a num- ber of measurement systems. The semantic of this logic is grounded on the epistemic theory of measurement that gives a central role to measure- ment devices and calibration. In this perspective, the lack of evidences (in the available data) for the truth or falsehood of a proposition requires the introduction of a third truth-value (the undetermined). Moreover, the data collected by a given source are here represented by means (...) of a possible world, which provide a contextual view on the objects in the domain. We approach (possibly) conflicting data coming from different sources in a social choice theoretic fashion: we investigate viable opera- tors to aggregate data and we represent them in our logic by means of suitable (minimal) modal operators. (shrink)

The impermanence of human affairs is a major theme in Spinoza’s discussions of political histories, and from our present-day perspective it is both intriguing and ironic to see how this very theme has played out in the evolving fate of Spinoza’s association with atheism. While Spinoza’s contemporaries charged him with atheism in order to impugn his philosophy (and sometimes his character), in our times many lay readers and some scholars portray Spinoza as an atheist in order to commemorate his role (...) as a founder of modern secularism. In this paper, I will argue that Spinoza deserves neither vilification nor praise for being an atheist, for the simple reason that he was not one (unless one employs the term ‘atheism’ in a very peculiar sense). I have chosen the current topic as my contribution to a volume focused on the TTP, the Ethics, and their interrelations because it is precisely these two books which brought about the common reactionary accusation of atheism by Spinoza’s contemporaries. Addressing Spinoza’s 1663 book, Descartes’ Principles of Philosophy, Bayle writes: “Spinoza appears as orthodox in that book about the nature of God.” As we shall shortly see, Descartes too was accused of atheism by some of his contemporaries (though not so by Bayle). The latter designates his target quite explicitly: “[Spinoza’s] Tractatus Theologico Politicus, printed in Amsterdam, in the year 1670, is a pernicious and execrable book which contains all the seeds of the Atheism he plainly discovered in his Opera Posthuma.” François Lamy, in his 1696 Le nouvel athéisme renversé, also focused on the Ethics and the TTP in his attack on Spinoza’s atheism. Bayle’s reference to the Opera Posthuma is ostensibly targeting the Ethics at least primarily, if not uniquely. Even the most suspicious and distrustful mind would have to labor hard in order to find atheism in the Hebrew Grammar, or even in the Tractatus Politicus where Spinoza argues that it is not within the power, and hence right, of the commonwealth to induce people to adopt utterly absurd beliefs, such as “that the whole is greater than its part or that God does not exist.” The TTP and the Ethics are the works where Spinoza launches his merciless attack on anthropocentric thinking and anthropomorphic religion. Spinoza’s panentheism (“quicquid est, in Deo est”) constitutes the metaphysical foundation of the Ethics, and it is repeatedly and clearly alluded to in the TTP. Since it is these two elements – (1) Spinoza’s open assertions of panentheism and (2) his critique of andromorphic conceptions of God – which are the historical grounds for the atheism charge, it seems natural that the merit of this charge should be decided primarily by examination of these two foundational works. I will proceed in the following manner. In the first part of the paper, we will make our first acquaintance with the imputation of atheism by Spinoza’s contemporaries and Spinoza’s response to the charge (or lack thereof). In the second part, I discuss three broad strategies, or hermeneutic avenues, that have been pursued to impute atheism to Spinoza. The first of the three was dominant in Spinoza’s time, while the latter two were employed more recently. These strategies are not mutually exclusive and we can find occasionally various combinations of different shades of these three strategies. In this part, I will also raise some preliminary questions about the cogency of the hermeneutics employed by each strategy. In the third and fourth parts of the paper, I will discuss a small selection of key texts from the Ethics and the TTP, respectively, and argue that the atheist readings fail to make sense of these key passages (unless one adopts an extreme hermeneutics of suspicion which could allegedly find any view harbored in any text). Let me stress that this selection of passages is far from comprehensive, and that dozens of other passages can be adduced to establish the very same point. I hope by the end of the fourth part to convince the reader of the deep problems besetting the atheist readings. In the fifth and last part, I show that both panentheism and the critique of anthropomorphic religion and anthropomorphic conceptions of providence were quite common within rabbinic discourse. Thus, I will argue that if we are not in the business of announcing that both Maimonides and the Kabbalists were atheists, we should avoid the same imputation to Spinoza. Underlying my argument in this final part is the claim that at least some perceptions of Spinoza as an atheist are instances of what could be termed conceptual colonialism, i.e. the enforcement of the categories of a hegemonic culture (in this case, Western Christianity ) on minority cultures (in the current case, rabbinic Judaism). To be clear, this attitude need not be motivated by ill intentions or racism. It is always tempting and easy to explain the unfamiliar through the familiar, but conceptual stagnation and insistence on imposing the categories of the familiar on other cultures may quickly lead to deep distortion and blindness, despite one’s best intentions. Unless one is exceedingly careful to avoid the – completely natural – temptation to impose one’s own categories on a foreign culture (and to look for the coin only under the street light), one is likely to end up with distorted conceptions of the relevant alien culture, despite one’s best intentions. (shrink)

Jürgen Habermas (Düsseldorf, 18 giugno 1929) è tra gli studiosi più importanti nel campo delle scienze sociali e della filosofia. La reputazione internazionale si accompagna all’influenza degli interventi politici sulla formazione delle opinioni pubbliche, soprattutto nel riformismo liberal-socialista europeo e americano. Licenziarne in poche pagine l’itinerario intellettuale è un’impresa ardua, considerando che non si riduce alle pubblicazioni ma rimanda a un contesto storico e culturale a cui l’opera e la biografia sono intessute a doppio filo. Proviamo a dare conto (...) della vastità e ricchezza dei suoi interessi, nell’intento di mostrare l’originalità della riflessione teorica, delle analisi sociali e dell’impegno critico di Habermas, ben oltre l’etichetta impropria di maggior esponente della seconda generazione della scuola di Francoforte. (shrink)

Nel presente articolo sono illustrati i concetti che distinguono la sociologia di Pierre Bourdieu – campo, capitale, habitus, interesse, azione – indicando il nesso tra la costruzione di definizioni astratte, più frequenti negli scritti degli anni ’70, e la pratica di ricerca da cui quei concetti derivano e in cui trovano applicazione. Il sociologo francese ha costruito, infatti, un sistema di concetti interconnessi con cui descrive le componenti e i processi di riproduzione fon-damentali del mondo sociale e indirizza le ricerche (...) empiriche su ambiti d’analisi particolari. D’altra parte, egli ha mostrato una resistenza a presentarlo criticando le operazioni “scolastiche” di sistematizzazione che, secondo il sociologo, “normalizzano” l’opera ai fini accademici dell’insegnamento e intellettuali della divulgazione facendo perdere la complessità del lavoro in cui i concetti sono impiegati. Egli ritiene, infatti, che non si possa comprendere l’opera – l’opus operatum – se non si restituisce al “fare” della ricerca sugli oggetti – modus operandi. (shrink)

My essay aims to demonstrate that Neoliberalism exercises its art of government on forms of life turning their potentiality into adaptability. According with one of most influential reference thinker of Neoliberalism, Friedrich von Hayek, the spontaneous order of the market requests the constant adaptation of individuals to circumstances of which no one can be aware and can master. However, such adaptability – that could come from a certain negative philosophical anthropology – is the reverse side of the same potentiality theorized (...) by authors of Italian Thought like Agamben, Esposito and exponents of Post-Operaism. The paper aims to focus the condition for which such conversion of potentiality into adaptability is prevented. (shrink)

L'esistenza del commento di Alessandro di Afrodisia al De generatione aristotelico, perduto nella versione greca e nella traduzione araba, è attestata da numerose fonti arabe, tra le quali Averroè, nel suo commento alla stessa opera. L'A. rintraccia la presenza, la tipologia e la distribuzione delle citazioni tratte dal commento di Alessandro nel Kitab al-Tasrif, un'opera del corpus alchemico attribuita a Gabir ibn Hayyan. Secondo l'A., la sezione interessata dalle citazioni assembla tre diversi tipi di testi: 1) lemmi del (...) De generatione in traduzione araba; 2) frammenti lacunosi della traduzione araba del commento di Alessandro; 3) interventi di collegamento. Una più ampia discussione si trova in un saggio visibile sulla pagina "publicationslist" dell'autore: "Alessandro di Afrodisia sulle 'contrarietà tangibili' (De gen. et corr. II.2): fonti greche e arabe a confronto" in: Aristotele e Alessandro di Afrodisia nella tradizione araba, a c. di C. D'Ancona e G. Serra, “Il Poligrafo”, Padova 2002, pp. 151-189. Notasi che il testo ricostruito di Alessandro in GC 2.2-5 è stato pubblicato da E. Gannagé nella serie ACA, che però non menziona il contributo di SF, dalla cui iniziativa, dalle cui analisi e dalla cui ricostruzione integrale, svolta sul manoscritto arabo Paris. 5099, la ricerca prese l'avvio. (shrink)

Los fenómenos urbanos son objeto de complejos modelos cuantitativos que persiguen explicar la emergencia de futuras tendencias. De similar manera, la intuición opera en algunos visionarios, cuya propiedad de percibir lo que esta por venir, los acerca a la realidad de un modo distinto. Este es el caso de Víctor Jara, cuya canción “Las Casitas del Barrio Alto” es objeto de estudio a través de un análisis crítico del discurso. En el trabajo se aprecia que Víctor Jara tiene la (...) capacidad de anticipar el futuro con esta canción, enunciando las características de lo que seria el porvenir urbano de Chile post dictatorial. (shrink)

The article presents another of those ingenious mind, rebels to the yoke of religion, typical of the Italian Renaissance. Converted to Calvinism and therefore condemned to death by the Inquisition, Guglielmo Grataroli (1516-1568) became a defender of heterodox doctrine. His translation of a report of the Waldensian massacre in Calabria became part of the history of Protestant martyrs. He was the author of numerous treatises on various subjects, for which he widely used the works of Giovanni Michele Alberto da Carrara, (...) Antoine Mizauld and Gerolamo Cardano. The perfect correspondence of the topics discussed makes it probable that Giordano Bruno knew his writings. In particular, the De mutatione temporum, eiusque signis perpetuis may have inspired the De’ segni de’ tempi, a Bruno’s lost opera. This allows us to conjecture the content of the work with greater reliability. (shrink)

Pierre Levy è un professore di filosofia dell’Università di Parigi VIII a Saint-Denis che si è formato alla Sorbona seguendo i corsi dei maestri, M. Serres e C. Castoriadis. I suoi interessi di studio sono rivolti alle trasformazioni dello sviluppo tecnologico nell’ambito delle forme della conoscenza e della comunicazione e alle conseguenze economiche e politiche del nuovo cyberspazio sull’evoluzione antropologica e sociale. Pierre Levy esamina, quindi, i processi basilari del processo di globalizzazione su cui si concentrano le scienze sociali; ma (...) a suo modo, da intellettuale francese che «non aspira all’esattezza storica o scientifica, ma alla fecondità filosofica e pratica». L’intelligenza collettiva. Per un'antropologia del cyberspazio (1994) si presenta come un'opera suggestiva che contiene riflessioni lucide in un linguaggio personalizzato, con concessioni liriche imbarazzati e con una narrazione ridondante. Tuttavia, in questa opera così eterodossa, è possibile ritrovare un nucleo di analisi sociologica che affonda alcune delle sue premesse nella teoria dell’evoluzione dei sistemi sociali. Nella prima parte ,presento la teoria degli spazi antropologici , da una prospettiva diacronica: gli spazi antropologici – Terra, Territorio, Merci, Sapere – corrispondono a sviluppi evolutivi della specie umana - società primitive,antiche, moderne e contemporanee - in un processo discontinuo di significazione della riproduzione simbolica e materiale. Nell’analisi dello Spazio del sapere, si evidenzia come il consolidarsi del nuovo cyberspazio potrebbe ridefinire l’organizzazione e lo sviluppo degli spazi precedenti e si sottolineano le finalità pratiche della complessa prospettiva di Pierre Lévy (A): «una filosofia politica degna di questo nome non può accontentarsi di analizzare e sezionare una situazione senza assumersi il rischio di indicare una via di uscita adeguata». L’ambito dell’analisi diventa, infine, quello delle relazioni armoniche e cacofoniche tra i differenti spazi antropologici con la riuscita metafora dei quattro punti cardinali (B). (shrink)

The paper addresses the issue of ethical obligations in the performance of musical works in the Western classical tradition, arguing that there are indeed such obligations, although they are not categorical. -/- PT: Na tradição clássica ocidental, as obras de arte musicais, teatrais e, até certo ponto, as coreografias, são criadas por artistas-autores, mas necessitam de ser executadas por intérpretes (instrumentistas, cantores e maestros, actores e encenadores, bailarinos, etc.). Estes são assim chamados porque existe sempre uma dose de descricionariedade, não (...) só nas suas decisões sobre o que as instruções inscritas na notação por parte do autor querem "realmente" dizer, como ainda acerca dos muitos aspectos necessária ou voluntariamente deixados em aberto por ele. Limitando-nos aos casos em que é evidente ou relativamente claro que o autor favorece, directamente ou por via das convenções artísticas por si tacitamente aceites, uma forma de interpretação da sua obra entre outras, debruço-me sobre a questão de saber se, para além das considerações estéticas integrantes da decisão de respeitar total ou parcialmente essa forma, há também considerações especificamente morais que sejam relevantes para tal decisão. Os tratamentos filosóficos desta questão tiveram alguma expressão nos anos 80 e 90, sobretudo a propósito do movimento da interpretação musical historicamente correcta ou informada de obras de épocas com as quais se estava a recuperar o contacto perdido em termos de modos de execução e instrumentos específicos dessas épocas. Curiosamente, contrastando com o debate entre a crítica de arte, o debate filosófico é muito menos vivo numa actualidade marcada pelo ecletismo pós-moderno que, sobretudo no teatro e na ópera, trata mesmo os aspectos mais estruturantes das obras como completamente opcionais, ou as obras elas as próprias como materiais para fusão, reconstrução ou improvisação. Revisitando os argumentos em torno do tópico, defenderei a prevalência da posição segundo a qual há uma dimensão moral nas artes performativas, mas que as obrigações daí resultantes não são todas categóricas, tendo diferentes graus de força, e devem ser entendidas como uma variável que tem de ser, em cada caso, ponderada lado a lado com as considerações estéticas. (shrink)

This is a sequel to my paper "Il denaro è un’opera d’arte", focusing on the metaphysics of those peculiar social objects that play an increasingly central role in the financial world—derivatives. On the analysis I offer, they appear to run afoul of Searle’s theory of social objects (or of the theory outlined in my earlier paper), and I put forward some suggestions on where to look for the necessary adjustments.

Ernst Mach (1838-1916) è stato una figura di riferimento per la cultura scientifica e filosofica tardo-ottocentesca e dei primi decenni del Novecento. Le sue ricerche in fisica e psicologia, così come il lavoro epistemologico che emerge dalle pagine di opere quali La meccanica nel suo sviluppo storico-critico e Conoscenza ed errore, hanno influito notevolmente su molti autori a lui contemporanei. In questi testi, Mach delinea una concezione antimetafisica del pensiero scientifico e una concezione biologico-evolutiva della conoscenza umana che si ritrovano (...) elaborate in vario modo nella teoria della relatività di A. Einstein, nell’epistemologia evoluzionistica di K. Popper e D. Campbell, nel pragmatismo di W. James e, più in generale, nelle idee che animarono il primo Circolo di Vienna. I saggi raccolti nel presente volume si propongono di commemorarne la figura e l’opera, guardando a Mach come figura di confine tra prospettive di indagine che la storia della filosofia dell’ultimo secolo ha spesso visto contrapposte. (shrink)

L'etica, secondo Wittgenstein, ha a che fare con la mostrazione di un modo di vivere, inteso vuoi come disposizione complessiva del soggetto, vuoi come "habitus". In questo libro, Marta Cassina ripercorre le forme di questa mostrazione nell'opera del filosofo, argomentando, in primo luogo, che il modo di vivere indicato nel "Tractatus" come il contrassegno indicibile della vita giusta e felice debba essere compreso, man mano che il pensiero di Wittgenstein matura, come un "fare" e un uso condiviso della vita; (...) che questo uso, inoltre, possa essere letto nelle sue implicazioni teoretiche e nella maniera della sua genesi attraverso le "lenti" della credenza religiosa e della grammatica del voto di fede. (shrink)

Il 2021 segna gli ottant’anni dalla nascita di Mario Perniola, uno dei massimi filosofi italiani del secondo dopoguerra. Questo volume raccoglie interventi che esplorano la sua opera mostrandone la fertilità e sottolineando al tempo stesso la prossimità delle sue idee con le principali sfide del nostro tempo. Dall’Italia al Brasile, passando per gli Stati Uniti, l’Irlanda, la Francia, il Belgio, il Messico e la Cina, gli autori si soffermano su temi che comprendono l’estetica, la politica, la teoria della comunicazione, (...) i queer studies, il pensiero rituale e religioso, la sessualità e la letteratura, restituendo la plurivocità e l’originalità di un filosofo di respiro internazionale e più che mai attuale. (shrink)

Desde una perspectiva matricial de la cultura, la autora aborda el estudio de las identidades sociales en su dimensión estética. La presentación dramatúrgica de la persona propuesta por Goffman adquiere un perfil más concreto al enfocar a las identidades a partir de sus procesos de gestación y proyección, pues nunca brotan en el vacío sino a través de matrices que ineludiblemente las conforman. Mandoki explora identidades colectivas religiosas como la cristiana, la musulmana y la judía, así como prácticas familiares, escolares, (...) artísticas y médicas donde la estética opera con todo su poder de seducción, repulsión, cohesión o distinción. Ello implica no sólo que cada sujeto despliega identidades diferentes según las matrices en que se ubique y con cuyos símbolos se identifica, sino que lo realiza por medio de estrategias estéticas que suministran la adherencia efectiva. (shrink)

De moderne filosofie lijdt aan muziekvergetelheid. Opvallend is echter dat filosofen, wanneer ze toch aandacht schenken aan muziek, hun aandacht bij voorkeur op één bepaald genre richten, namelijk de opera. Filosofen zoals Søren Kierkegaard en Friedrich Nietzsche lieten hun gedachten over Don Giovanni, Parsifal en Carmen gaan, terwijl omgekeerd de filosofie van Arthur Schopenhauer de opera heeft beïnvloed via Wagner. Diens werk lijkt zich op het snijpunt van het grensverkeer tussen moderne filosofie en moderne muziek te bevinden. Het (...) was zijn ambitie de menselijke existentie en de menselijke geschiedenis in één panoramisch oeuvre te vatten, vanaf het primordiale begin tot en met de dramatische finale die ophanden leek: een catastrofale apotheose die een geheel nieuwe toekomst mogelijk zou maken. Dat is althans de verhaallijn van zijn meesterwerk Der Ring des Nibelungen. Aan het slot van Götterdämmerung lijkt zich een algehele verwoesting te hebben voltrokken: ‘Everything is destroyed and there is an enigmatic kind of hovering over the scene of destruction’ (Badiou 2010, p. 106), een ambivalente stemming van hoop en destructie zette Wagner op muziek. Voor Wagner is dan ook een hoofdrol in deze studie weggelegd: voor zijn muziektheoretische geschriften (waarin hij over een ‘muziek van de toekomst’ filosofeerde), maar meer nog voor de muzikale totaalkunstwerken die hij daadwerkelijk componeerde. (shrink)