Population obesity and associated morbidities pose significant public health and economic burdens in the United Kingdom, United States, and globally. As a response, public health initiatives often seek to change individuals’ unhealthy behavior, with the dual aims of improving their health and conserving health care resources. One such initiative—taxes on sugar‐sweetened beverages (SSB)—has sparked considerable ethical debate. Prominent in the debate are arguments seeking to demonstrate the supposed impermissibility of SSB taxes and similar policies on the grounds that they interfere (...) with individuals’ freedom and autonomy. Commentators have often assumed that a policy intended to restrict or change private individuals’ consumption behavior will necessarily curtail freedom and, as a corollary, will undermine individuals’ autonomy with respect to their consumption choices. Yet this assumption involves a conceptual mistake. To address the misunderstanding, it’s necessary to attend to the differences between negative liberty, freedom of options, and autonomy. Ultimately, concerns about negative liberty, freedom, and autonomy do not provide strong grounds for opposing SSB taxes. (shrink)

Davis called for “extreme caution” in the use of non-invasive brain stimulation to treat neurological disorders in children, due to gaps in scientific knowledge. We are sympathetic to his position. However, we must also address the ethical implications of applying this technology to minors. Compensatory trade-offs associated with NIBS present a challenge to its use in children, insofar as these trade-offs have the effect of limiting the child’s future options. The distinction between treatment and enhancement has some normative force here. (...) As the intervention moves away from being a treatment toward being an enhancement—and thus toward a more uncertain weighing of the benefits, risks, and costs—considerations of the child’s best interests diminish, and the need to protect the child’s autonomy looms larger. NIBS for enhancement involving trade-offs should therefore be delayed, if possible, until the child reaches a state of maturity and can make an informed, personal decision. NIBS for treatment, by contrast, is permissible insofar as it can be shown to be at least as safe and effective as currently approved treatments, which are themselves justified on a best interests standard. (shrink)

Deep brain stimulation has been of considerable interest to bioethicists, in large part because of the effects that the intervention can occasionally have on central features of the recipient’s personality. These effects raise questions regarding the philosophical concept of authenticity. In this article, we expand on our earlier work on the concept of authenticity in the context of deep brain stimulation by developing a diachronic, value-based account of authenticity. Our account draws on both existentialist and essentialist approaches to authenticity, and (...) Laura Waddell Ekstrom’s coherentist approach to personal autonomy. In developing our account, we respond to Sven Nyholm and Elizabeth O’Neill’s synchronic approach to authenticity, and explain how the diachronic approach we defend can have practical utility, contrary to Alexandre Erler and Tony Hope’s criticism of autonomy-based approaches to authenticity. Having drawn a distinction between the authenticity of an individual’s traits and the authenticity of that person’s values, we consider how our conception of authenticity applies to the context of anorexia nervosa in comparison to other prominent accounts of authenticity. We conclude with some reflections on the prudential value of authenticity, and by highlighting how the language of authenticity can be invoked to justify covert forms of paternalism that run contrary to the value of individuality that seems to be at the heart of authenticity. (shrink)

In many jurisdictions, an offender’s remorse is considered to be a relevant factor to take into account in mitigation at sentencing. The growing philosophical interest in the use of neurointerventions in criminal justice raises an important question about such remorse-based mitigation: to what extent should technologically facilitated remorse be honoured such that it is permitted the same penal significance as standard instances of remorse? To motivate this question, we begin by sketching a tripartite account of remorse that distinguishes cognitive, affective (...) and motivational elements of remorse. We then describe a number of neurointerventions that might plausibly be used to enhance abilities that are relevant to these different elements of remorse. Having described what we term the ‘moral value’ view of the justification of remorse-based mitigation, we then consider whether using neurointerventions to facilitate remorse would undermine its moral value, and thus make it inappropriate to honour such remorse in the criminal justice system. We respond to this question by claiming that the form of moral understanding that is incorporated into a genuinely remorseful response grounds remorse’s moral value. In view of this claim, we conclude by arguing that neurointerventions need not undermine remorse’s moral value on this approach, and that the remorse that such interventions might facilitate could also be authentic to the recipient of the neurointerventions that we discuss. (shrink)

Causal claims are context sensitive. According to the old orthodoxy (Mackie 1974, Lewis 1986, inter alia), the context sensitivity of causal claims is all due to conversational pragmatics. According to the new contextualists (Hitchcock 1996, Woodward 2003, Maslen 2004, Menzies 2004, Schaffer 2005, and Hall ms), at least some of the context sensitivity of causal claims is semantic in nature. I want to discuss the prospects for causal contextualism, by asking why causal claims are context sensitive, what they are (...) sensitive to, and where they are sensitive to it. (shrink)

This paper critically assesses the possibility of moral enhancement with ambient intelligence technologies and artificial intelligence presented in Savulescu and Maslen (2015). The main problem with their proposal is that it is not robust enough to play a normative role in users’ behavior. A more promising approach, and the one presented in the paper, relies on an artifi-cial moral reasoning engine, which is designed to present its users with moral arguments grounded in first-order normative theories, such as Kantianism or (...) utilitarianism, that reason-responsive people can be persuaded by. This proposal can play a normative role and it is also a more promising avenue towards moral enhancement. It is more promising because such a system can be designed to take advantage of the sometimes undue trust that people put in automated technologies. We could therefore expect a well-designed moral reasoner system to be able to persuade people that may not be persuaded by similar arguments from other people. So, all things considered, there is hope in artificial intelli-gence for moral enhancement, but not in artificial intelligence that relies solely on ambient intelligence technologies. (shrink)

In this paper, we engage in dialogue with Jonathan Pugh, Hannah Maslen, and Julian Savulescu about how to best interpret the potential impacts of deep brain stimulation on the self. We consider whether ordinary people’s convictions about the true self should be interpreted in essentialist or existentialist ways. Like Pugh et al., we argue that it is useful to understand the notion of the true self as having both essentialist and existentialist components. We also consider two ideas from existentialist (...) philosophy – Jean-Paul Sartre and Simone de Beauvoir’s ideas about “bad faith” and “ambiguity” – to argue that there can be value to patients in regarding themselves as having a certain amount of freedom to choose what aspects of themselves should be considered representative of their true selves. Lastly, we consider the case of an anorexia nervosa-patient who shifts between conflicting mind-sets. We argue that mind-sets in which it is easier for the patient and his or her family to share values can plausibly be considered to be more representative of the patient’s true self, if this promotes a well-functioning relationship between the patient and the family. However, we also argue that families are well-advised to give patients room to figure out what such shared values mean to them, since it can be alienating for patients if they feel that others try to impose values on them from the outside. (shrink)

The paper provides a critical review of thedebate on the foundations of Computer Ethics(CE). Starting from a discussion of Moor'sclassic interpretation of the need for CEcaused by a policy and conceptual vacuum, fivepositions in the literature are identified anddiscussed: the ``no resolution approach'',according to which CE can have no foundation;the professional approach, according to whichCE is solely a professional ethics; the radicalapproach, according to which CE deals withabsolutely unique issues, in need of a uniqueapproach; the conservative approach, accordingto which CE (...) is only a particular appliedethics, discussing new species of traditionalmoral issues; and the innovative approach,according to which theoretical CE can expandthe metaethical discourse with a substantiallynew perspective. In the course of the analysis,it is argued that, although CE issues are notuncontroversially unique, they are sufficientlynovel to render inadequate the adoption ofstandard macroethics, such as Utilitarianismand Deontologism, as the foundation of CE andhence to prompt the search for a robust ethicaltheory. Information Ethics (IE) is proposed forthat theory, as the satisfactory foundation forCE. IE is characterised as a biologicallyunbiased extension of environmental ethics,based on the concepts of information object/infosphere/entropy rather thanlife/ecosystem/pain. In light of the discussionprovided in this paper, it is suggested that CEis worthy of independent study because itrequires its own application-specific knowledgeand is capable of supporting a methodologicalfoundation, IE. (shrink)

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

Istoria antropologiei culturale a înregistrat nu puţine descrieri mitologice sau interpretări ficţionale ale datelor etnografice, în așa măsură încât recursul la imaginaţie în caracterizarea „naturii umane” sau a diverselor grupuri sociale constituie un subiect de studiu în sine. El prezintă o cazuistică impresionantă când vine vorba de referirile la trăsăturile distinctive ale grupurilor etnice sau ale tradiţiilor naţionale, discursul politic despre acestea fiind încărcat de stereotipuri și reprezentări antropologice itologizate, care spun mai multe despre cei ce le vehiculează decât despre (...) obiectul la care se referă. Studiul de faţă prezintă comparativ două exemple de manifestare a acestor reprezentări ficţionale cu implicaţii antropologice în discursul public românesc post-socialist. (shrink)

În lucrarea noastră despre însemnările lui Mircea Eliade cu privire la Sfântul Grigorie Palama şi la isihasm am încercat să propunem o altfel de abordare a învăţăturii ortodoxe, aşa cum a fost ea formulată în secolul al paisprezecelea. Dacă abordarea teologică este cea care scoate la iveală frumuseţea învăţăturii ortodoxe, ideile Sfântului Grigorie Palama fiind o continuare a tradiţiei creştine din primele secole, încercarea de a compara aceste învăţături, ca şi a tradiţiei isihaste, cu alte învăţături şi tradiţii, este un (...) subiect spre care se îndreaptă tot mai mulţi cercetători. Mircea Eliade, dincolo de formarea sa în spaţiul creştinismului ortodox, aşa cum remarcă din ce în ce mai mulţi cercetători ai operei sale, este un istoric al religiilor a cărui abordare este atât nouă, cât şi continuatoarea vechii cercetări fenomenologice. Mai mult decât atât, chiar dacă sunt destule voci care contestă acest lucru, Mircea Eliade rămâne unul dintre cei mai mari istorici ai religiilor din toate timpurile. În analiza operelor la care ne-am oprit în studiul nostru, Eliade scoate în evidenţă asemănările, dar mai ales deosebirile ce există între învăţătura isihastă şi anumite practici specifice altor tradiţii religioase. Astfel sunt însemnările despre Yoga, în care savantul, analizând practicile indiene, le compară cu cele din isihasm, subliniind diferenţele aşa cum se desprind din studiul celor două tradiţii. O părere asemănătoare se desprinde şi din analiza luminii mistice, prezentă în majoritatea religiilor lumii. Eliade evidenţiază asemănările, dar şi deosebirile cu privire la felul în care lumina mistică este percepută în creştinism şi în alte tradiţii. Studiul istoric asupra isihasmului şi a personalităţii Sfântului Grigorie Palama, prezent în Istoria credinţelor şi ideilor religioase, se îmbină cu studiul fenomenologic din celelalte surse. În ceea ce priveşte operele publicate după dispariţia savantului de origine română, Enciclopedia religiilor şi Dictionarul religiilor, se pot observa atât continuităţi cât şi discontinuităţi. Dicţionarul cuprinde, în mare parte, gândirea lui Culianu şi mai puţin pe cea a maestrului său, deşi urme ale acesteia sunt încă evidente. În Enciclopedie, capitolele despre Sfântul Grigorie Palama şi isihasm sunt semnate de cercetători ale căror opere au fost folosite de Eliade în scrierile precedente, subliniind astfel legăturile cu preocupările savantului în acest domeniu. Dincolo de concluziile studiului, trebuie să spunem că această cercetare este importantă şi dintr-un alt punct de vedere: în disciplina Istoria religiilor, a compara mai multe religii sau părţi din tradiţiile religioase ale lumii rămâne o metodă esenţială, evidenţiind importanţa creştinismului în lumea contemporană. (shrink)

În anul 1942 Pr. D. Stăniloae publica cartea Poziţia Domnului Blaga faţă de Creştinism şi Ortodoxie, o „reacţie” la ideile pe care filozoful Lucian Blaga le formulase în cărţile sale, mai ales în Trilogii. Atitudinea Pr. Stăniloae nu este singulară, dar este cea care a stârnit controverse dintre cele mai interesante. Ideile de bază ale acestei cărţi, ca şi ale articolelor ce s-au scris după, au în centrul lor definirea religiei şi caracteristicile fenomenului religios, poziţiile fiind diferite: teologică şi filozofică. (...) Deşi discuţiile nu au fost „prietenoase”, de multe ori ironia punându-şi pecetea pe scrisul celor antrenaţi în disputa de idei, consecinţele acestei controverse au avut o valoare pozitivă, punând faţă în faţă doi dintre cei mai mari gânditori români ce au creat în domenii diferite: teologic şi filozofic. (shrink)

Volumul de articole, studii, cuvântări şi Pastorale publicat la Editura Mitropolia Olteniei din Craiova în anul 1986 trebuie văzut şi analizat, pentru o bună şi corectă înţelegere, în lumina vremurilor în care a apărut. În acelaşi timp, ideile pe care IPS Nestor Vornicescu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, le dezvoltă în scrierile sale sunt actuale şi după aproape 30 de ani de la strângerea lor între paginile aceleaşi cărţi, după ce văzuseră lumina tiparului cu ani în urmă în diferite reviste (...) din ţară şi străinătate, semn că autorul dovedeşte o putere impresionantă de a rămâne viu prin scrierile sale într-o epocă în care totul era dictat şi atent controlat şi cenzurat de la centru. În zilele noastre, într-o perioadă în care cei ce abordează teme ca „patriotism”, „românism”, „idealul strămoşilor”, „istoria naţională”, „pacea pe pământ”, „munca”, „dreptatea” ş.a. sunt consideraţi a fi spirite retrograde şi contaminate de perioada apusă şi de tristă amintire, cuvintele IPS Nestor Vornicescu referitoare la aceste idei rămân de o actualitate ce îi lasă pe mulţi fără replică. În ciuda faptului că anumite cuvinte şi expresii au fost acaparate de doctrina comunistă, schimbându-li-se sensul, ele reprezintă constante şi permanenţe atât ale spiritului nostru naţional, cât şi virtuţi creştine despre care s-a vorbit şi trebuie să se vorbească şi să fie respectate pentru a putea să ne orientăm într-o Europă din care ele nu au dispărut nicio clipă din discursul oficial sau particular şi în care România îşi caută coordonatele naţionale pentru a se adapta după integrarea atât de mult dorită de toţi. „Volumul Pace pe pământ îl adevereşte pe Mitropolitul şi Academicianul Nestor Vornicescu ca ierarh şi teolog pe linia învăţăturii şi a tradiţiei Ortodoxiei româneşti, iubitor şi luptător pentru ţară şi popor, pentru pace şi înţelegere între oameni şi neamuri, pentru apărarea păcii şi a vieţii. Concluzia categorică este că pacea – salvgardarea, apărarea, întărirea, impunerea şi permanentizarea ei urbi et orbi – constituie imperativul vital al zilelor noastre, cum arată autorul pe bună dreptate”.2. (shrink)

Una din cele mai citite cărți din lume, considerată o metaforă a condiției umane, și pretabilă la o pluralitate de interpretări, Aventurile lui Pinocchio a avut un impact mare asupra culturii mondiale. Cartea răspunde unei prerogative care aparține doar capodoperelor: aceea de a fi în afara timpului. Cartea pune accent pe investigarea psihologică a personajului său central Pinocchio, în timp ce încearcă să descopere o umanitate pierdută în vidul tehnologiei și al științei. Mitul Pinocchio este folosit pentru a condamna cultura (...) violenței și a consumerismului. Collodi apelează cu succes la interacțiunile metaforice, bipolaritățile, și miracolele ambigue. Identitatea lui Pinocchio este adesea jucată la limită, imaginată de el însuși și de toți cei pe care îi întâlnește în drum. Pinocchio este numele vieții care este simultan anorganică, umană și animală. Aventurile lui Pinocchio explorează modul în care experiențele câștigate în spațiul heterotopic oferă individului capacitatea de a modifica viziunea panoramică, și cum aceste experiențe ne pot arăta în cele din urmă cum putem recupera sau restabili existența noastră ca subiecți individuali. -/- CUPRINS: -/- Abstract Carlo Collodi Aventurile lui Pinocchio Pinocchio Mitul Psihologia Dualitatea Heterotopia Identitatea Inteligența artificială Umanismul Devenirea Demiurgul Educația Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.22089.67688. (shrink)

Omul a căutat dintotdeauna să descopere în viața sa chintesența elementelor existențiale. Adunate laolaltă ca un imens puzzle cosmologic, întrebările Filosofiei au avut cel puțin capacitatea revelatoare a marilor problematizări în ascendența omului de la imanent la transcendent. Prima etapă notabilă în atingerea acestei performanțe îi este negreșit tributată „Filosofiei”, socotită de Platon drept „cea mai mare artă”. Mai concis, pornind de la termenul de artă (gr. μουσικη – lumea muzelor), ni se arată în mod inspirat că „Filosofia este cea (...) mai înaltă muzică pe care a creat-o și a intonat-o mintea omenească. Numai prin acordurile și armoniile acestei muzici a filosofiei, înțelepții lui Platon se puteau ridica până la cel mai înalt cerc al sferelor cerești, unde erau învredniciți de epopteia divină a sublimelor Idei și unde se desfătau cu inefabila muzică a sferelor, muzica universală, cosmică”. Temele fundamentale descoperite prin atare contextualizări, în ceea ce privește filosofia platonică, au rămas până astăzi: „Binele”, „Adevărul” și „Frumosul”. Pentru lămurirea și înțelegerea lor deplină avem însă, negreșit, nevoie de interdisciplinaritate, aplecându-ne așadar spre contextualizarea filosofică, juridică și nu în cele din urmă, teologico-religioasă. „Marii filosofi ai antichității, Socrate, Platon sau Aristotel, ca să enumerăm pe cei mai importanți dintre ei, au cultivat în rândul contemporanilor gustul valorilor eterne, pentru bine, adevăr și frumos, pregătind astfel terenul pentru răspândirea Evangheliei lui Hristos, ca sinteză a valorilor supreme și în primul rând a iubirii. Dacă există până astăzi continente mai puțin receptive la valorile creștine, acestea se datorează în bună măsură absenței unor filosofi care să ridice mintea omului la înălțimea valorilor ideale. Filosofia antică a făcut parte din planul lui Dumnezeu pentru plinirea vremii, în vederea întrupării Fiului lui Dumnezeu. Dacă Vechiul Testament poate fi considerat, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, ca un pedagog către Hristos pentru evrei, tot astfel și filosofia antică a îndeplinit în lumea păgână același rol de pedagog către Hristos. Ca o dovadă a prețuirii lor, Biserica răsăriteană a așezat chipurile lui Platon, Socrate sau Aristotel în rândul personajelor din tinda locașului de cult”. Înainte de a analiza interdisciplinar aceste valori perene ale culturii universale, este necesar să conștientizăm ascendența omului spre dobândirea deplină a virtuților. Astfel, în perspectiva descoperirii omului corect, filosofia platoniciană merge până la experierea directă a paideei conceptelor de persoană, stat și societate, de unde trece foarte ușor spre problematizarea Binelui absolut. „Așa trebuie gândite în statul platonic, înțelepciunea, curajul cumpătarea și dreptatea ... Respingerea tiraniei și unitatea reală a corpului social impun acțiuni reciproce ale individului și statului. Sensul și limitele libertății sunt determinate prin formula educației prin stat și pentru stat”. Această absorbție statală a individului l-a depărtat pe Aristotel de Republica lui Platon, „Stagiritul având un simț deosebit al concretului, ca orice observator al naturii”. (shrink)

Un drum început şi neterminat de vrednici înaintaşi este o datorie morală pentru cei care vor veni pe acest drum, drumul cunoaşterii lui Eminescu. Nicolae Iorga istoric de o dimensiune universală, Pompiliu Constantinescu critic literar şi estet cultural de o mare luciditate, Constantin Noica gânditor profund român, aceşti mari români au în comun voinţa de a fonda o catedră Mihai Eminescu.

Un ghid complet pentru cultivarea şi prepararea celor mai variate tipuri de cafea, cu accent pe aspectele culturale şi de sănătate, şi modalităţi de includere a cafelei în diverse deserturi şi cocktailuri. Cafeaua este o băutură universal recunoscută ca o necesitate umană. Departe de a fi văzută ca un lux sau privită cu indulgenţă, ea este considerată un corolar pentru energia şi eficienţa umană, producând în acelaşi timp o puternică senzaţie de plăcere. Cafeaua este o băutură democratică. Este în acelaşi (...) timp băutura înaltei societăţi, dar şi a bărbaţilor şi femeilor care muncesc în diverse domenii de activitate, mental, sau fizic. Tocmai de aceea cafeaua a mai fost numită şi "lubrifiantul om-maşină cel mai cunoscut", ca şi "gustul cel mai plăcut din toată natura." Dar cafeaua este ceva mai mult decât o băutură. Este unul dintre cei mai importanţi adjuvanţi alimentari din lume. Există şi alte alimente auxiliare, dar niciunul care să exceleze în gust şi efecte reconfortante precum cafeaua, efecte datorate în primul rând aromei sale unice. Cafeaua bună, prăjită cu atenţie şi preparată în mod corespunzător, este o băutură naturală cu un efect tonic neegalat de nicio altă băutură naturală. Un stimulent pur, în condiţii de siguranţă, produs în laboratoarele mamei Natura, şi una din bucuriile de seamă al vieţii! (shrink)

Modelul educațional al lui Platon (paidèia) diferențiază nivelul educației în funcție de aptitudinile elevilor. Astfel, o educație de bază include, pe lângă gimnastică și luptă (exercițiul corpului), și muzica (exercițiul spiritului), fără a fi impusă cu forța „deoarece un om liber trebuie să fie și liber în cucerirea cunoașterii”. Dacă elevul are aptitudini, este educat în matematică pentru a deveni strateg, și în astronomie pentru înălțarea sufletului. Dintre aceștia se selectează cei mai buni pentru a deveni buni conducători, studiind filosofia (...) și dialectica. Femeile vor avea aceleași drepturi și îndatoriri ca și bărbații. Conform principiilor socratice, pentru a face dreptate trebuie să se știe ce este bine, iar aceasta o știe cel mai bine filosoful. Platon a detaliat acest concept, evidențiind distincția dintre filosof (care caută principiile adevărului fără a pretinde că îl posedă) și sofist (care se lasă ghidat de opinie ca singurul parametru valid al cunoașterii). Platon consideră filozofii ca fiind conducătorii ideali din două motive principale: pentru că ei știu ce este bine, și pentru că nu vor să conducă. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.23824.89604. (shrink)

În interpretarea tradițională, Republica este o continuare a discuțiilor din Gorgias, conform cărora virtutea și legile polis sunt un truc inventat de o masă de oameni slabi pentru a capta pofta de putere a celor mai buni indivizi, puțini la număr dar înclinați în mod natural să conducă. Tezele lui Calicles din Gorgias se aseamănă cu ideile expuse de Trasymachus în Cartea I din Republica. Tezele politice centrale exprimate de Socrate în Republica sunt: cei mai buni conducători sunt înțelepți, cei (...) mai buni conducători guvernează în folosul celor conduși și nu de dragul lor, este foarte puțin probabil ca un oraș să aibă cei mai buni conducători pentru că există o prăpastie între valorile majorității oamenilor și valorile celor înțelepți, cel mai mare rău adus unui oraș sunt luptele civile pentru cine ar trebui să conducă, armonia între cetățeni cu privire la cine ar trebui să conducă, și armonia impune ca orașul să cultive virtutea și statul de drept. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.10586.62404. (shrink)

Un mic ghid despre conceptele politice pentru politicieni şi activişti. -/- Politica este procesul de luare a deciziilor de către grupuri de oameni. Termenul se aplică guvernelor civile, dar acest proces s-a observat în toate interacţiile între grupurile umane, inclusiv în instituţii corporative, academice şi religioase. Ea constă din "relaţii sociale implicând autoritatea sau puterea" şi se referă la reglementări ale unităţilor politice, şi la metode şi tactici folosite pentru a formula şi aplica politica. Maxima lui Samuel Gompers, parafrazată adesea (...) ca "Premiază prietenii şi pedepseşte duşmanii", se referă la două din cele cinci tipuri de putere recunoscute de psihologii sociali: puterea stimulativă (puterea de a premia) şi puterea coercitivă (puterea de a pedepsi). Celelalte trei puteri derivă din acestea. Puterea legitimităţii, puterea unui poliţist sau a celui care ia decizii, este puterea dată de unei persoane de o autoritate recunoscută pentru a impune standarde comportamentale. Puterea legitimităţii este similară puterii coercitive prin aceea că o comportare inacceptabilă este pedepsită mai mult sau mai puţin direct. Puterea deciziei este deţinută de persoane în virtutea unor aptitudini sau atitudini. Îndeplinirea dorinţei de a se simţi la fel ca o celebritate sau un erou este premiul pentru obedienţă. Acesta este un exemplu de putere stimulativă în care o persoană se autopremiază. Puterea expertului derivă din educaţie şi experienţă. De notat că puterea expertului este condiţională circumstanţelor. -/- CUPRINS: -/- Politica - Originea cuvântului 'Politica' - Sursa puterii în politică - - Puterea din punct de vedere pragmatic - - Autoritatea şi legitimitatea - - - Autoritatea tradiţională - - - Autoritatea charismatică - - - Autoritatea legal-raţională - - Suveranitatea Activism - Activismul pe Internet - - Tipuri - Activismul transformaţional - Dizidenţa - Grupuri de interese - - Tipuri de grupuri - - - Grupuri de profil - - - Grupuri promoţionale sau cu scop unic - - - 'Pompierii' - - Beneficii şi stimulente - Industria activismului - - Direcţii în industria activismului - Mişcarea Occupy - - Mişcarea Indignaţilor şi Satul Democraţiei - - Sloganul "Noi suntem cei 99%" - - Scopuri ale Mişcării Occupy - Organizaţii neguvernamentale - - Istoria Politici sincretice - Exemple de grupuri şi ideologii care pot fi descrise ca sincretice Alegeri - Ideologie - Votarea - - Procesul de vot - - De ce să votăm - - Votarea şi informarea - - Aspecte religioase - Parlamentul European - - Structura Parlamentului European - Alegerile în Parlamentul European - - Participarea la vot - - Sistemul de votare - - Grupuri politice Campanii politice - Alternative la campanii Comunicarea politică - Definirea conceptului - Ameninţarea - - Ameninţarea în politică - Propaganda Conspiraţii Corupţia politică Cultura politică - Definiţii - Anarhismul şi arta Filozofia politică - Guvernarea mondială Geografia politică - Geopolitica Neocolonialism Guvernarea - Paşapoarte biometrice Ideologii politice - Democraţia creştină - Democraţia directă - - Mişcări contemporane pentru democraţia directă - - Evoluţia democraţiei directe - - - Democraţia ateniană - - - Republica romană - - - Elveţia - - - Statele Unite - - - Democraţia electronică - - Trilema reformei democratice - Democraţia liberală - Democraţia socială - - Amplasări în spectrul politic - - Internaţionala Socialistă - Liberalism - - Liberalismul modern Istoria politică Justiţia - Conceptul de justiţie Media politică Parapolitica Parlamentul Partide politice Politica în România Politici europene - Uniunea Europeană Preocupări în politică - Politica ecologică - Securitatea energetică - - Ameninţări la adresa securităţii energetice - Apărarea antirachetă Sisteme politice - Formele de bază ale sistemelor politice - Forme antropologice ale sistemelor politice Spectrul politic - Politici de stânga-dreapta - Politici autoritare - libertariene Politologia Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Falsificaționismul metodologic este o marcă a convenționalismului. Există o delimitare importantă între teoriile "pasiviste" și "activiste" ale cunoașterii. "Pasiviștii susțin că adevărata cunoaștere este amprenta naturii pe o minte perfect inertă: activitatea mentală poate duce numai la părtinire și distorsiune. Cea mai influentă școală pasivistă este empirismul clasic. "Activiștii" susțin că nu putem citi cartea naturii fără activitate mentală, fără a o interpreta în lumina așteptărilor sau a teoriilor noastre. "Activiștii" conservatori susțin că suntem născuți cu așteptările noastre de bază; (...) cu ele transformăm lumea în "lumea noastră", dar trebuie să trăim pentru totdeauna în închisoarea lumii noastre. Activiștii revoluționari consideră că aceste cadre conceptuale ale noastre pot fi dezvoltate și înlocuite de altele noi și mai bune; noi suntem cei care ne creen "închisorile" și putem, de asemenea, să le demolăm. DOI: 10.13140/RG.2.2.36731.05920. (shrink)

Despre moarte, durere, doliu, viaţa de după moarte şi nemurire. De ce trebuie să murim ca oameni pentru a trăi ca specie. "Nimeni nu vrea să moară. Chiar și cei care doresc să ajungă în cer, nu ar vrea să moară pentru a ajunge acolo. Și totuși, moartea este destinația pe care o împărtășim cu toții. Nimeni nu a scăpat vreodată. Și aşa şi trebuie, pentru că Moartea este foarte probabil cea mai bună invenție a Vieții. Este agentul de schimbare (...) a Vieţii. Ea şterge pe cele vechi pentru a face loc celor noi. În momentul ăsta noul eşti tu, dar într-o zi, nu peste mult timp, vei deveni treptat vechi, și vei fi şters la rândul tău. Îmi pare rău că sună aşa de dramatic, dar este cât se poate de adevărat. Timpul tau este limitat, așa că nu-l irosi trăind viața altcuiva. Ai grijă să nu fii prins în dogme - trăind prin rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsa zgomotul opiniilor altora să înece propria ta voce interioară. Și cel mai important, ai curajul să urmezi inima și intuiția ta. Ele știu cumva deja ce îți dorești tu cu adevărat să devii. Orice altceva este de importanţă secundară." (Steve Jobs) CUPRINS: Moartea - Termeni asociaţi - Senectutea - Semne de moarte biologică - Conceptul de moarte - Moartea în societate şi cultură - Uitarea veşnică - - Uitarea şi Subiectivitatea - - În filosofie Moartea programată a celulelor - Istorie - Tipuri - - Apoptoza - - Autofagia - - Alte tipuri - Originea evolutivă Obiceiuri mortuare - Înmormântarea - - Istorie - - Motivaţii pentru înmormântare umană - Cimitire - - Obiceiuri şi practici în cimitire - - - Flori - - - Pietre - - - Cruci - - Cimitire şi superstiţie - Preotulsul în religia ortodoxă - - Serviciul religios - - Coliva - - Când se practică parastasul - - Litate Doliul - Procesul de doliu - Reacţii - Cinci identităţi ale persoanelor în doliu - Ştiinţa durerii - - Cele patru traiectorii Bonanno ale durerii - Teoria celor cinci etape - Procese fiziologice şi neurologice - Teorii evolutive ale doliului - - Riscuri - - Complicaţii ale doiului Experienţe aproape de moarte - Caracteristici - Studii - - Varianţa în studiile EAM - - Analiza neurobiologică şi psihologică - - Starea REM - - Visul lucid - - Psihologia computaţională - - Efecte - - Cercetarea inter-culturală - - Studiile Van Lommel - - Studiul AWARE Nemurirea - Abordări ştiinţifice - Abordări religioase - Nemurirea biologică - - Specii biologice nemuritoare - - Evoluţia îmbătrânirii - Speranţe privind nemurirea biologică umană - - Substanţe care prelungesc durata de viaţă - - Nemurirea tehnologică - - Crionica - - Încărcarea minţii la calculator - - Cibernetica - - Nemurirea evoluţionară - Puncte de vedere religioase - - Religia greacă antică - - Marii maeştri - - Budism - - Creştinism - Etica nemuririi - - Indezirabilitatea nemuririi - Sufletul - - Abordări filosofice - - - Socrate şi Platon - - - Aristotel - - - Avicenna şi Ibn al-Nafis - - - Toma de Aquino - - - Immanuel Kant - - - James Hillman - - - Filosofia minţii - Scientologia Viaţa de Apoi (Viaţa de după moarte) - Filozofia vieţii de Apoi - - Filozofia modernă - - Filozofia procesului - Ştiinţa despre viaţa de Apoi - Modele metafizice ale Vieţii de Apoi - - Reîncarnarea - - Raiul şi iadul - - Limbo - - Purgatoriul - Religiile abrahamice - - Iudaism - - Olam Haba - - Reîncarnarea în tradiţia evreiască - - Creştinismul - Istoricitatea şi originea Învierii lui Isus - - Contextul istoric - - Învierea lui Iisus Nemorţi - Fantome - - Tipologia - - - Context antropologic - - Fantomele şi viaţa de apoi - - Teama de fantome - - Atribute comune - - Locaţii - Moroi - Scheleţi - - Mit şi folclor - Strigoi - - Etimologie - - Istorie - - Diferite tipuri de strigoi - - Cum ajunge cineva strigoi - - Prevenţie - - În cultura populară - Vampiri - - Etimologie - - Credinţe populare - - - Descriere şi caracteristicile comune - - - Credinţe non-europene - - Vampiri psihici - - - Vampiri energetici - Vârcolaci - - Caracteristici - - Apotropaice - - Vârcolacul şi Occidentul - Zombi - - Apocalipsa zombi - - - Ideea - - - Elementele arhetipale Aspecte culturale ale morţii - Înmormântarea în diferite culturi - Durerea şi doliul - Tradiţii mortuare - - Sacrificii umane şi animale - - Filozofia, religia şi mitologia morţii - - Personificări ale morţii - - Simbolismul numeric în Asia de Est - - Glorificarea şi fascinaţia morţii - Mitul originii morţii - - Africa - - Oceania - - - Polinezia - - Civilizaţia occidentală - - - Mitologia greacă - Moartea pe Internet - - E-mail - - Facebook - - Dropbox - - Google - - MySpace - - Twitter - - Wikipedia - - YouTube - - Moştenirea digitală Dispariţia omului ca specie - Percepţia riscului de extincţie umană - Soluţii propuse - În cultura populară Arta - Sculptura - - Gisant - - Îngerul durerii - Picturi - - Moartea lui Sardanapal - Poezii - - Alexandru Vlahuţã, "Din prag..." - - George Bacovia, “Decor” - - George Coşbuc, “Moartea lui Fulger” - - Lucian Blaga, “Omule” - - Mihai Eminescu, “Cu mâine zilele-ţi adaogi” - - Ştefan Augustin Doinaş, “Moartea Ofeliei” Citate Referinţe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Gareth Evans, în Teoria cauzală a numelor, a afirmat că teoria cauzală a referinței trebuie să fie extinsă pentru a include ceea el numește "baze multiple". După botezul inițial, folosirea numelui în prezența persoanei poate, în circumstanțele potrivite, să fie considerată ca întărind numele în referentul său. Pentru cei care sunt în contact direct cu persoana, referința pentru exprimarea numelui se rezolvă printr-un un lanț cauzal care include persoane care au cunoscut-o cu ocazia ”botezului”, sau prin fixarea indexabilă a persoanei (...) la nume în momentul comunicării. Lanțul cauzal poate continua printr-o serie de utilizări referențiale a numelui pe tot parcursul vieții persoanei. DOI: 10.13140/RG.2.2.15793.53607. (shrink)

Sir Francis Galton a sistematizat aceste idei și practici, influențat de cartea Originea Speciilor a vărului lui, Charles Darwin, prin care mecanismele de selecție naturală au fost potențial zădărnicite de civilizația umană. El a afirmat că societatea umană, protejând pe cei defavorizați și slabi, era în contradicție cu selecția naturală , și numai prin schimbarea acestor politici sociale ar putea fi salvată societatea de la o "revenirea spre mediocritate", frază transformată de el ulterior în "regresia spre mediocritatea." Charles Davenport, un (...) om de știință din Statele Unite, a inițiat o mișcare eugenică mondială implementată în multe țări. DOI: 10.13140/RG.2.2.26514.40644. (shrink)

Platon s-a inspirat din activitatea filosofică a unora dintre predecesorii săi, în special a lui Socrate, dar și Parmenide, Heraclit și Pitagora, pentru a-și dezvolta propria filosofie, care explorează majoritatea domeniilor importante, inclusiv metafizica, etica, estetica și politica.Împreună cu profesorul său Socrate și elevul său Aristotel, a pus bazele gândirii filosofice occidentale. Platon este considerat ca unul dintre cei mai importanți și influenți filosofi din istoria omenirii, fiind unul dintre fondatorii religiei și spiritualității occidentale. Filosofia dezvoltată de el, cunoscută sub (...) numele de platonism, se bazează pe teoria Formelor cunoscută prin rațiune pură ca soluție la problema universalelor. Filosofia lui Platon se înscrie pe linia presocraticilor, a sofiștilor și a tradițiilor artistice care stau la baza educației grecești, într-un cadru nou, definit de dialectică și teoria ideilor. Cunoașterea este pentru Platon o activitate a sufletului, afectată de obiectele sensibile, și de procesele interne. În Republica, forma cea mai înaltă este considerată ca fiind Forma Binelui, sursa tuturor celorlalte Forme care ar putea fi cunoscute prin rațiune. Tema centrală a cărții este dreptatea, argumentată cu ajutorul mai multor teorii platonice, inclusiv mitul alegoric al peșterii, doctrina ideilor, dialectica, teoria sufletului și proiectul unui oraș ideal. Dialectica lui este un tip de cunoaștere, cu rol rol ontologic și metafizic, la care se ajunge prin confruntarea mai multor poziții pentru a depăși opinia (doxa), o deplasare din lumea aparențelor (sau a „sensibilului”) către cunoașterea intelectuală (sau „inteligibilul”) până la primele principii. Modelul educațional al lui Platon (paidèia) diferențiază nivelul educației în funcție de aptitudinile elevilor. Conform principiilor socratice, pentru a face dreptate trebuie să se știe ce este bine, iar aceasta o știe cel mai bine filosoful. Platon a detaliat acest concept, evidențiind distincția dintre filosof (care caută principiile adevărului fără a pretinde că îl posedă) și sofist (care se lasă ghidat de opinie ca singurul parametru valid al cunoașterii). -/- CUPRINS -/- Platon - Biografie - Călătoriile lui Platon - Socrate - Academia - Lucrările lui Platon - - Clasificări ale lucrărilor - - - Cronologic - - - Tetralogii - - - Trilogii - - - Grupări lexicale Filosofia lui Platon - Sufletul - Funcția mitului - Idei - Teoria formelor - Ontologia - Epistemologia - Etica - Politica - Statul filosofic - Arta - Doctrinele nescrise: Unu și Diada Republica - Personaje - Conținut - Temele Republicii - - Justiția și dreptatea (Cartea I) - - Statul ideal (Cărțile II-III) - - Analogia oraș-suflet. Armonia părților (Cărțile IV-V) - - Teoria Formelor (Metafora liniei și mitul peșterii) (Cărțile VI-VII) - - Familia și statul (Cărțile VIII-IX) - - Mitul lui Er (Cartea X) Dialectica Educația Filosoful-rege Bibliografie -/- DOI 10.13140/RG.2.2.27534.23361 . (shrink)

O introducere în conceptele interdependente despre corupţie, globalizare prin instituţiile financiare internaţionale, şi neocolonialism înţeles ca exploatarea resurselor şi materiilor prime a ţărilor sărace şi în curs de dezvoltare de unele mari corporaţii multinaţionale. -/- CUPRINS: -/- Globalizarea - Organizarea globală a afacerilor - Comerţul internaţional - - Acordurile comerciale, blocuri economice şi zone comerciale speciale - Paradisurile fiscale - Guvernarea mondială - Mişcări anti-globalizare - - Ideologii şi cauze - - - Opoziţia faţă de instituţiile financiare internaţionale şi corporaţiilor (...) transnaţionale Colonialism - Definiţii - Tipuri de colonialism - Evoluţia socio-culturală - Consideraţii despre colonialism - - Universalism - - Colonialismul şi geografia - - Colonialism şi imperialism - - Vederea marxistă a colonialismului - - Liberalism, capitalism şi colonialism - - Gândiri ştiinţifice despre colonialism, rasă şi gen - - Post-colonialismul Neocolonialism - Dominanţa economică - - Teoria dependenţei - - Războiul Rece - - Corporaţii multinaţionale - - Fondul Monetar Internaţional Corporaţii multinaţionale - Dreptul internaţional privat - Corporaţii transnaţionale - Critici ale multinaţionalelor - Crime corporative - - Persoană juridică - - Politica de punere în aplicare - Paradisuri fiscale - - Clasificarea - - Metode de inginerie financiară - - - Rezidenţa personală - - - Rezidenţa corporativă - - - Folosirea activelor - - - Comerţul şi alte afaceri - - - Intermediari financiari - - - Acţiuni anonime şi la purtător - - - Controlul banilor şi al schimbului valutar - Mişcări anti-corporatiste - - Noua media digitală - - Creşterea globalizării anti-corporatiste - - Ajutorul tehnologiei - - Tehnologie şi politici culturale Instituţiile financiare internaţionale şi ajustarea structurală - Fondul Monetar Internaţional - - Critici ale Fondului Monetar Internaţional - Condiţiile impuse ţărilor îndatorate - Exportul de resurse şi materii prime din ţările sărace Corupţia - Nivele de corupţie - - Corupţia minoră - - Marea corupţie - - Corupţia sistemică - Corupţia în diferite sectoare - - Sectorul guvernamental/public - - Corupţia politică - - Corupţia în poliţie - - Corupţia judiciară - - Corupţia indicatelor - Metode de corupţie - - Mita - - Delapidarea, furtul şi frauda - - Extorcare de fonduri şi şantaj - Tipuri de câştiguri din corupţie - - Abuzul de putere decizională - - Favoritismul, nepotismul şi clientelismul - Prevenirea corupţiei - Programe anticorupţie - Corupţia legală - Corupţia politică - - Efecte ale corupţiei politice - - - Efecte asupra politicii, administraţiei, şi instituţiilor - - - Efectele economice - - - Efecte asupra mediului şi sociale - - - Efecte asupra ajutoarelor umanitare - Corupţia legală - Delictul de iniţiat (Insider trading) - - Analiza de securitate şi insider trading - - Uniunea Europeană Corupţia prin globalizare - Exploatarea ţărilor sărace prin corupţie - Complicitatea ţărilor bogate la corupţia din ţările sărace - Blestemul resurselor naturale: Corupţia - Globalizare > Corporaţii multinaţionale > Corupţie - Politici ale FMI şi Băncii Mondiale care încurajează corupţia Crime de stat - Încadrări în criminalitatea de stat - Practici şi riscuri ale criminalităţii de stat - Securitatea energetică - - Ameninţări la adresa securităţii energetice - Recuperarea valorilor - - Impactul social - - Descurajarea corupţiei - - Fezabilitatea curentă Activism - Activismul pe Internet - - Tipuri - Activismul transformaţional - Proteste - - Forme de protest - - - Demonstraţie publică sau miting politic - Mişcarea Occupy - - Mişcarea Indignaţilor şi Satul Democraţiei - - Sloganul "Noi suntem cei 99%" - - Scopuri ale Mişcării Occupy Legislaţie - LEGE nr.78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie - CONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITE ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI - - Legea nr. 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003 Referinţe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Previzualizare carte Există în prezent o mare varietate de dispute privind încălzirea globală, atât în discursurile politice și sociale cât și în media populară și ​​literatura științifică, cu privire la natura, cauzele și consecințele încălzirii globale. Principala controversă o reprezintă cauzele creșterii temperaturii medii globale a aerului, evoluând de la mijlocul secolului al XX-lea, dacă această tendință de încălzire este fără precedent sau în cadrul variațiilor climatice normale, dacă omenirea a contribuit semnificativ la aceasta, și dacă există un prag, eventual (...) apropiat de valorile actuale, de unde fenomenul se va desfășura ireversibil, în avalanșă. Cele mai multe țări din lume sunt părți la Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC). Obiectivul final al Convenției este de a împiedica interferența umană periculoasă a sistemului climatic. După cum se precizează în Convenție, acest lucru necesită stabilizarea concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel în care ecosistemele se pot adapta în mod natural schimbărilor climatice, producția de alimente să nu fie amenințată, și dezvoltarea economică să poată continua într-un mod durabil. Convenția-cadru a fost convenită în 1992, dar emisiile globale au crescut de atunci. În literatura științifică, există un consens puternic că temperaturile globale ale suprafeței au crescut în ultimele decenii și că tendința este cauzată în principal de emisiile induse de om asupra gazelor cu efect de seră. Niciun organism științific de nivel național sau internațional nu contestă acest punct de vedere. Consensul științific din 2013, menționat în cel de-al cincilea raport de evaluare al IPCC, este că "este extrem de probabil ca influența omului să fi fost cauza dominantă a încălzirii observate de la mijlocul secolului al XX-lea". Academiile naționale de știință au solicitat liderilor mondiali politici de reducere a emisiilor globale. 20.000 oameni de știință din întreaga lume, inclusiv laureați ai Premiului Nobel, au publicat anul acesta o ”atenționare către umanitate”. În curând va fi prea târziu să evităm o catastrofă, și timpul zboară. Pământul este în mâinile noastre prin activitatea noastră zilnică, și în cele ale instituțiilor guvernamentale. Ne distrugem singuri viitorul dacă nu renunțăm imediat la consumurile inutile. "Prin faptul că nu se ia în considerație creșterea populației, rolul economiilor poluante în creștere, și posibilitatea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, stimularea energiilor regenerabile, protejarea habitatului, restabilirea ecosistemelor, stoparea poluării, distrugerea biosistemului și limitarea speciilor străine invazive, biosfera noastră este în pericol," cu riscuri foarte mari de a se ajunge la un 'Armaghedon ecologic'. CUPRINS: Atmosfera Pământului - Scurgeri de atmosferă - Teren - Compoziție - Structura Pământului - Circulație - Importanța - Presiunea atmosferică - - Mecanism - - Atmosfera standard - - Presiunea medie a nivelului mării - - Variația altitudinii - - Variația locală - Meteorologia (Fizica norilor) - - Răcirea aerului până la punctul de rouă - Răcirea adiabatică: pachete în creștere de aer umed - - Ascendența frontală și ciclonică - - Ascendența convectivă - - Ascendența orografică - Răcirea non-adiabatică - - Adăugarea de umezeală în aer - - Suprasaturația - - Suprarăcirea - - Coliziune - coalescență - - Procesul Bergeron - - Coeziune și dizolvare Schimbări climatice - Terminologie - Cauze - Mecanisme de forțare - - Mecanisme interne de forțare - - Variabilitatea ocean-atmosferă - Viaţa - - Mecanisme externe de forțare - Variații orbitale - Variații solare - Vulcanism - Plăci tectonice - Influențe umane - Evidențe fizice - - Măsurători de temperatură și proxi-uri - - Dovezi istorice și arheologice - - Gheţarii - - Pierderea de gheață din Marea Arctică - - Vegetația - Resurse genetice forestiere - - Analiza polenului - - Acoperire de nori și precipitații - - Dendroclimatologia - - Mostre de gheață - - Animale - - Schimbarea nivelului mărilor - Efectul de seră - - Istorie - - Mecanism - - Gaze cu efect de seră - - Rolul schimbărilor climatice - Agricultura - - Impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii - Insectele dăunătoare și schimbările climatice - Bolile plantelor și schimbările climatice Încălzirea globală - Note - Schimbări de temperatură observate - - Tendințe regionale și fluctuații pe termen scurt - - Cei mai calzi ani față de tendința generală - Cauzele inițiale (forțe externe) - - Gaze cu efect de seră - Aerosoli și funingine - - Activitatea solară - - Variații ale orbitei Pământului - Reacții la schimbările climatice - Modele climatice - Efecte - - Efecte observate și așteptate asupra mediului - Vremea extremă - Nivelul mării creste - Sisteme ecologice - Efecte pe termen lung - Impacturi pe scară largă și abrupte - - Efectele asupra sistemelor sociale - Habitatul inundațiilor - Economie - Infrastructură - Răspunsuri - - Atenuarea - - Adaptarea - - Ingineria climatică Etica mediului - Categoriile lui Marshall - - Extensia libertariană - - Extensia ecologică - - Etica conservării - Teoriile umaniste Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing. (shrink)

Un ghid complet pentru cultivarea şi prepararea celor mai variate tipuri de cafea, cu accent pe aspectele culturale şi de sănătate, şi modalităţi de includere a cafelei în diverse deserturi şi cocktailuri. Cafeaua este o băutură universal recunoscută ca o necesitate umană. Departe de a fi văzută ca un lux sau privită cu indulgenţă, ea este considerată un corolar pentru energia şi eficienţa umană, producând în acelaşi timp o puternică senzaţie de plăcere. Cafeaua este o băutură democratică. Este în acelaşi (...) timp băutura înaltei societăţi, dar şi a bărbaţilor şi femeilor care muncesc în diverse domenii de activitate, mental, sau fizic. Tocmai de aceea cafeaua a mai fost numită şi "lubrifiantul om-maşină cel mai cunoscut", ca şi "gustul cel mai plăcut din toată natura." Dar cafeaua este ceva mai mult decât o băutură. Este unul dintre cei mai importanţi adjuvanţi alimentari din lume. Există şi alte alimente auxiliare, dar niciunul care să exceleze în gust şi efecte reconfortante precum cafeaua, efecte datorate în primul rând aromei sale unice. Cafeaua bună, prăjită cu atenţie şi preparată în mod corespunzător, este o băutură naturală cu un efect tonic neegalat de nicio altă băutură naturală. Un stimulent pur, în condiţii de siguranţă, produs în laboratoarele mamei Natura, şi una din bucuriile de seamă al vieţii! CUPRINS: 1 Cafeaua - Etimologie - Istorie - - Legende - - Dovezile istorice - Planta de cafea - Cultivarea cafelei - - Efecte ecologice - Procesarea cafelei - - Torefierea (prăjirea) cafelei - - Clasificarea seminţelor torefiate - - Caracteristicile torefierii - - Decafeinizarea - - Depozitarea - - Prepararea cafelei - - Servirea cafelei - - Cafeaua instant (“nes”) - Vânzare și distribuție - - Piața cafelei - Efectele asupra sănătății - - Mortalitatea - - Boala cardiovasculară - - Sănătatea mentală - - Boala Parkinson - - Diabetul de tip II - - Cancer - Mecanismul de acțiune - - Beneficii - - Conţinutul de cafeină din cafea - Cafenele - Aspecte sociale - - Interzicerea cafelei de-a lungul timpului - - Comerţul echitabil - - Cafeaua în cultura populară - - Ziua cafelei - 1.1 Istoria cafelei - - Etimologie - - Prima utilizare - - Istorie - - - Europa - - - - Austria - - - - Anglia - - - - Franţa - - - - Germania - - - - Olanda - - America Latină - - Asia - - - India - - - - Chikmagalur - - - Japonia - - - Coreea de Sud - - - Indonezia - - - Filipine - 1.2 Boabele de cafea - - Istorie - - - Procesare - - - Distribuția - - Compoziția - - - Alcaloizi ne-volatili - - - Proteine ​​și aminoacizi - - - Carbohidrați - - - Lipide - - - Acizi clorogeni nonvolatili - - - Compuși volatili - 1.3 Efectele cafeinei asupra sănătăţii - - Efectele pozitive - - Efectele negative - - Proprietăţi chimice - - Toxicitatea şi intoxicaţia - - Efecte asupra diferitelor funcţii - - - Relaţia dintre cafeină şi adenozină - - - Cum elimină cafeina starea de somnolenţă - - Efecte pe termen scurt - - - Cardiovascular - - - Riscuri gastro-intestinale - - - Creşterea urinării - - - Exerciţii - - - Efecte psihologice - - Recomandări - - - La adulţi - - - La femeile gravide - - - La copii - - Efectul combinării alcoolului cu cofeina - 1.3.1 Este cafeaua sănătoasă? - 1.3.2 Detoxifierea cu cafea - - Efecte şi riscuri 2 Varietăți de cafea - Terminologie - Istorie - Criterii de selecție - Varietăți și soiuri de cafea arabica - Soiurile robusta - Alte soiuri - 2.1 Cafea arabica - - Biologie - - Distribuția și habitat - - Cultivarea și utilizarea - - Istorie - - Taxonomie - - Tulpinile - 2.2 Cafea robusta 3. Producţia cafelei - Culesul - - Cules mecanic - - Cules selectiv - Prelucrarea cafelei - - Procedeul umed - - Procedeul uscat - - Procedeul semi-uscat - Sortarea - - Decorticare - - Şlefuirea - - Curăţare şi sortare - - Clasificarea - Alte etape - - Îmbătrânirea - - Decofeinizarea - Depozitare - Prăjirea - 3.1 Industria cafelei - - Producţia mondială - - Consumul - - Preţul - 3.2 Stocarea boabelor de cafea - - Cafeaua verde - - Cafeaua prăjită - - Stocarea acasă 4. Prepararea cafelei - Prăjirea - Măcinarea - - Măcinare prin zdrobire - - Măcinare prin tocare - - Măcinare prin pisare - - Măcinarea cu role - Prepararea băuturii de cafea - - Fierbere - - Înmuiere în apă - - Metode de filtrare - - Sub presiune - Extracţia - Prezentare - - Băuturi calde - - - Pe bază de espresso, fără lapte - 4.1 Prăjirea cafelei - - Istorie - - Procesul - - Echipament - - Prăjiri - - - Savoare - - Prăjirea la domiciliu - - Ambalare - - Emisii și control - 4.2 Cafea instant - - Istorie - - Utilizare - - Fabricarea - - - Uscarea prin îngheţare (liofilizare) - - - Uscarea prin pulverizare - - Decofeinizarea - - Compoziţie - - Efectele asupra sănătăţii - - Context de reglementare - - Utilizare non-alimentară - 4.3 Espresso - - Preparare - - Prăjirea cafelei pentru espresso - - Popularitate - 4.4 Café au lait - - Europa - - Statele Unite ale Americii - 4.5 Caffè macchiato - - Istorie - - Tendinţe - 4.6 Cafea cu conţinut mic de cofeină - - Decofeinizarea - - Riscurile cofeinei - - Cafea cu conţinut mic de cofeină în mod natural - 4.7 Sfaturi practice - - Sfaturi practice pentru o cafea perfectă - - 9 sfaturi pentru o cafea perfectă - - 8 sfaturi pentru o cafea mai bună - 4.8 Utilizări ale zațului de cafea 5. Reţete - 5.1 Cafea - - Cappuccino Cooler - - - Ingrediente - - - Preparare - - Café frappé - - Cafea cu mentă - - Cafea condimentată - - - Ingrediente - - - Preparare - - Cafea cu nutella - - - Ingrediente - - - Preparare - - Cafea Mocha rece cu nucă de cocos - - - Ingrediente: - - - Preparare: - - Cafea cu unt - - - Preparare: - 5.2 Deserturi - - Café liégeois - - - Istorie - - - Preparare - - Boabe de cafea acoperite cu ciocolată - - Jeleu de cafea - - - Descriere - - Sos de cafea - - - Utilizări - - Prăjitura Tiramisu cu cafea - - - Caracteristicile originale - - - Reţeta - 5.3 Cocktailuri - - B-52 - - - Istorie - - - Preparare - - - B-52 flambat - - - Variante ale băuturii - - Baby Guinness - - - Preparare - - - Variaţii - - Black Russian - - - Variaţii - - Espresso Martini - - - Origine - - - Asociația Internațională a Barmanilor - - - Ghidul lui Difford - - - Rețeta - - - - Preparare - - Blow Job - - Orange Tundra - - - Reţeta tipică - - Quick Fuck - - White Russian - - - Etimologie - - - Preparare - - - Variaţii 6. Aspecte culturale - Cafeaua în media - Cafenele - Aspecte sociale ale cafelei - Pauza de cafea - 6.1 Ceaşca de cafea - - În cafenele - - - Gibraltar sau Cortado - - - Demitasse - - - Cappuccino - - - Cafe Drinkware - - Căni - 6.2 Degustarea cafelei - - Aromele cafelei - - Gust - - Textura (senzaţia în gură) - - Echipamentul tradiţional - 6.3 Latte art - - Chimia - - Tehnica - - Stiluri - - - Turnare liberă - - - Gravura - - Variante - 6.4 Cafenele - - Cafeaua în Europa - - - Folosirea curentă - - Cafenelele în SUA - 6.5 Cafeaua în artă - - Pictură - - - Charles André van Loo, Sultăniţă cu ceaşca de cafea oferită de o sclavă - - - François Boucher, Cafeaua de dimineață - 6.6 Citate despre cafea Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Mentionez ca, in raport cu colegii mei, la acest departament si facultate, eu am avut am avut cea mai slaba promovarea de-a lungul carierei mele, desi CVul meu a fost, inca de la inceput, cel mai bun raportat la cei din generatia mea sau apropiati de generatia mea. La ora actuala, raportat la criteriile INTERNATIONALE, CVul meu este cel mai bun de la aceasta facultate.