Social machines are a prominent focus of attention for those who work in the field of Web and Internet science. Although a number of online systems have been described as social machines, there is, as yet, little consensus as to the precise meaning of the term “social machine.” This presents a problem for the scientific study of social machines, especially when it comes to the provision of a theoretical framework that directs, informs, and explicates the scientific and engineering activities of (...) the social machine community. The present paper outlines an approach to understanding social machines that draws on recent work in the philosophy of science, especially work in so-called mechanical philosophy. This is what might be called a mechanistic view of social machines. According to this view, social machines are systems whose phenomena are explained via an appeal to socio-technical mechanisms. We show how this account is able to accommodate a number of existing attempts to define the social machine concept, thereby yielding an important opportunity for theoretical integration. (shrink)

According to proponents of the extended mind, bio-external resources, such as a notebook or a smartphone, are candidate parts of the cognitive and mental machinery that realises cognitive states and processes. The present chapter discusses three areas of ethical concern associated with the extended mind, namely mental privacy, mental manipulation, and agency. We also examine the ethics of the extended mind from the standpoint of three general normative frameworks, namely, consequentialism, deontology, and virtue ethics.

E-money systems have revolutionized global business transactions through digital payment methods. This quantitative correlational study aimed to assess the awareness and acceptance of e-money among individuals in Balayan, Batangas. Employing quota and purposive sampling, 100 participants aged 21 to 70 completed a survey questionnaire. Statistical analysis revealed that consumers were aware of e-money but lacked comprehensive knowledge. They acknowledged the convenience of e-money for online shopping and expense tracking. Age significantly influenced acceptance, while gender did not exhibit a similar effect. (...) Significant differences were observed in awareness and acceptance levels. Recommendations for improving acceptance include administrator-led campaigns, business incentives, consumer education, financial institution partnerships, and integration into student curricula. The study underscores the need for targeted strategies to translate e-money knowledge into practical use. Future research should explore adoption trends over time, barriers, and the impact of regulations on e-money utilization. (shrink)

The selected effects or ‘etiological’ theory of Proper function is a naturalistic and realist account of biological teleology. It is used to analyse normativity in philosophy of language, philosophy of mind, philosophy of medicine and elsewhere. The theory has been developed with a simple and intuitive view of natural selection. Traits are selected because of their positive effects on the fitness of the organisms that have them. These ‘selected effects’ are the Proper functions of the traits. Proponents argue that this (...) analysis of biological teleology has the unique advantage that the selected effect function of a trait is also a causal explanation of the trait: the trait exists because it performs this function. We show, however, that selected effect functions as currently defined explain the existence of traits only under highly restrictive assumptions about evolutionary dynamics. In many common scenarios in which traits evolve by natural selection, selected effect functions do not explain those traits. This is because definitions of selected effect function extract from any evolutionary scenario only the information that would be explanatorily relevant in the simple evolutionary scenario implicit in those definitions. When applied to more complex scenarios selected effect functions omit the key information that is explanatorily relevant in those scenarios. The assumptions required for selected effect functions to be explanatory are particularly unlikely to hold in the domain that its proponents care most about - the evolution of representation. A more adequate selected effects theory of Proper functions may be possible, but will require much greater attention to the structure of actual evolutionary explanations. (shrink)

Cambridge’deki büyük akademik cemaatin sakinleri olan bizler bir araya geldik ve hoşgörü ve onun egemen politik iklim içerisindeki yeri hakkında dostça ama ateşli bir tartışma yürüttük. Okuyucu, bizim nerelerde aynı düşüncede olmadığımızı bulmakta hiçbir zorluk çekmeyecektir. Diğer taraftan, farklı başlangıç noktalarından ve farklı yollardan hareketle yaklaşık olarak aynı yere ulaştık. Her birimiz için, egemen hoşgörü kuramı ve pratiğinin, incelendiği takdirde, korkunç politik gerçekleri gizlemeye yarayan bir maske olduğu ortaya çıktı. Kızgınlığın tonu makaleden makaleye keskin bir şekilde artmakta; belki de boş (...) yere, okuyucuların bu noktaya getiren akıl yürütmeyi takip edeceklerini umuyoruz. Nihayetinde bu kızgınlık hem kafa hem de kalpte ikamet etmektedir…. (shrink)

Darcy's law is a phenomenological relationship for fluid flow rate that finds one of its principle applications in hydrology. Theoretical hydrologists rely upon a multiplicity of conceptual models to carry out approximate derivations of Darcy's law. These derivations provide structural explanations of the law; they require the application of fundamental principles, such as conservation of momentum, to idealized models of the porous media within which the flow occurs. In practice, recognition of the idealized conditions incorporated into models facilitates the empirical (...) clarification of the domain within which the law remains accurate. Structural explanations also contribute to the physical interpretation of phenomenological parameters. (shrink)

This is a protocol for a Cochrane Review (Intervention). The objectives are as follows: -/- The main aim of this review will be to assess the effects of changing practitioner empathy or patient expectations for all conditions. The main objective is to conduct a systematic review of randomised trials where the intervention involves manipulating either (a) practitioner empathy or (b) patient expectations, or (c) both.

This is a contribution to a Book symposium on The Limits of Free Will: Selected Essays by Paul Russell. Russell provides replies to three critics of The Limits of Free Will. The first reply is to Robert Wallace and focuses on the question of whether there is a conflict between the core compatibilist and pessimist components of the "critical compatibilist" position that Russell has advanced. The second reply is to Angela Smith's discussion of the "narrow" interpretation of moral responsibility (...) responsibility (as defended by R. Jay Wallace) and how best to respond to it. The third and last reply is concerned with Christopher Bennett's criticism of Russell's views concerning "motivational scepticism" and the possibility of pure practical reasons. (shrink)

In "Freedom and Resentment" P.F. Strawson, famously, advances a strong form of naturalism that aims to discredit kcepticism about moral responsibility by way of approaching these issues through an account of our reactive attitudes. However, even those who follow Strawson's general strategy on this subject accept that his strong naturalist program needs to be substantially modified, if not rejected. One of the most influential and important efforts to revise and reconstruct the Strawsonian program along these lines has been provided by (...) R. Jay Wallace, who presents a "narrower" construal of our reactive attitudes in his own account of what is involved in holding an agent responsible. In this paper I argue that Wallace's narrow construal of responsibility comes at too high a cost and that naturalists of a broadly Strawsonian cast should reject it. Related to this point, I argue that Wallace's narrow conception of responsibility is a product of his effort to construct his account within the confines of "the morality system" (i.e. as described by Bernard Williams) and that this way of construing responsibility leads into series of unnecessary and misleading oppositions. A more plausible middle path, I maintain, can be found between Strawson's excessively strong naturalist program and Wallace's narrow and restrictive view of responsibility. (shrink)

This article proposes a new interpretation of the concept of Kairos in Paul Tillich's theology. It suggests that Tillich gave it exactly the same meaning as that of the Greek New Testament, i.e. the propitious moment in history for the advent of the Son of Man. Tillich's writings offer indications of the metaphysical qualities of this mysterious character.

This paper examines Susan Wolf's account of "the Reason View" of moral responsibility as articulated and defended in 'Freedom Within Reason' (OUP 1990). The discussion turns on two questions about the Reason View: -/- (1) Does the Reason View aim to satisfy what Bernard Williams describes as “morality” and its (“peculiar”) conception of responsibility and blame? -/- (2) If it does, how successful is the Reason View judged in these terms? -/- It is argued that if the Reason View aims (...) to satisfy “morality” in respect of its understanding of deserved blame -- as it seems to -- then it fails for reasons similar to those that apply to R. J. Wallace’s 'rational self-control' model. On the other hand, if Wolf’s Reason View does not aim to satisfy “morality” in this respect then it might well rest satisfied with the more limited conditions of Wallace’s Reflective Self-Control model, which in contrast with the Reason View, does not appeal to the (problematic) apparatus of asymmetry and PAP. The paper concludes by drawing a contrast between the Reason View and a more "realistic" conception of responsibility, as suggested by the critique of “the morality system” and the more radical "recasting" of our ethical concepts that it proposes. -/- . (shrink)

In attempting to form rational personal probabilities by direct inference, it is usually assumed that one should prefer frequency information concerning more specific reference classes. While the preceding assumption is intuitively plausible, little energy has been expended in explaining why it should be accepted. In the present article, I address this omission by showing that, among the principled policies that may be used in setting one’s personal probabilities, the policy of making direct inferences with a preference for frequency information for (...) more specific reference classes yields personal probabilities whose accuracy is optimal, according to all proper scoring rules, in situations where all of the relevant frequency information is point-valued. Assuming that frequency information for narrower reference classes is preferred, when the relevant frequency statements are point-valued, a dilemma arises when choosing whether to make a direct inference based upon relatively precise-valued frequency information for a broad reference class, R, or upon relatively imprecise-valued frequency information for a more specific reference class, R*. I address such cases, by showing that it is often possible to make a precise-valued frequency judgment regarding R* based on precise-valued frequency information for R, using standard principles of direct inference. Having made such a frequency judgment, the dilemma of choosing between and is removed, and one may proceed by using the precise-valued frequency estimate for the more specific reference class as a premise for direct inference. (shrink)

Scrutiny (1932-1953) was one of the most important critical reviews of the last century. Its editors and contributors included F. R. Leavis, Q. D. Leavis, Denys Thompson, L. C. Knights, D. W. Harding, W. H. Mellers, H. A. Mason, among others. In recasting Scrutiny’s critique of mass culture by way of Alisdair MacIntyre’s After Virtue (1981), I hope to show that the Scrutiny project not only dramatizes the conflicts internal to what MacIntyre calls emotivist culture, but provides a new way (...) of looking at the group’s relation to the culture industry, its purported elitism, and its deep ties with a communitarian rather than socialist politics. (shrink)

It is well known that there are, at least, two sorts of cases where one should not prefer a direct inference based on a narrower reference class, in particular: cases where the narrower reference class is gerrymandered, and cases where one lacks an evidential basis for forming a precise-valued frequency judgment for the narrower reference class. I here propose (1) that the preceding exceptions exhaust the circumstances where one should not prefer direct inference based on a narrower reference class, and (...) (2) that minimal frequency information for a narrower (non-gerrymandered) reference class is sufficient to yield the defeat of a direct inference for a broader reference class. By the application of a method for inferring relatively informative expected frequencies, I argue that the latter claim does not result in an overly incredulous approach to direct inference. The method introduced here permits one to infer a relatively informative expected frequency for a reference class R', given frequency information for a superset of R' and/or frequency information for a sample drawn from R'. (shrink)

contents -/- ONT vol 1 i. short review: Beyond the Black Rainbow ii. as you die, hold one thought iii. short review: LA JETÉE -/- ONT vol 2 i. maya means ii. short review: SANS SOLEIL iii. vocab iv. eros has an underside v. short review: In the Mood for Love -/- ONT vol 3 i. weed weakens / compels me ii. an Ender's Game after-party iii. playroom is a realm of the dead iv. a precise german History v. short (...) review: STATUES ALSO DIE vi. Kenneth Clark, curator for Fascism vii. a protest poem, in industry lit viii. Lawrence and the English Romance -/- ONT vol 4 i. short review: The Eyes of Tammy Faye ii. vR is efficient R iii. all thru Asia, robes for monks iv. same of God, and of the one God sent v. i thought of the Messiah / muse would be vi. conscience is strong vii. a monk's exalted end -/- ONT vol 5 -/- i. for Shakespeare's Richard the Third ii. the truth is i pass over so many words iii. the boori nazar / nadhar iv. i've awe for jihaad v. short review: Hail, Caesar! vi. a minute of Nothing, gone from YouTube vii. we were rivalrous friends, again viii. my bardo pdf ix. within i'm a weak old mandarin -/- ONT vol 6 i. short review: The Intern ii. the confusion of Chinatown iii. we'll remember water, in Theology iv. Respironics versus ResMed v. i'd bet my life for what vi. the Mad Max deity vii. they'd kill my rat, not heal him -/- ONT vol 7 i. Austen would eroticize all life ii. Merchant/Ivory, a name oddly right iii. Ellie Arroway / Agent Starling iv. abattoir / l’abattoir / laboratoire v. von Neumann's brain an anomaly vi. was terrified of death, delighted in the a-bomb vii. the Greatest Brain is variously named -/- ONT vol 8 i. the day they shot the sacrifice ii. Yay or Nay, on Animal Testing iii. an ought is an is / an is is an ought iv. Behaviorism is for zombies v. a finding from the neuro-lab, on empathy vi. i’ve never had discernible abs vii. a cowardice i'm assenting to perpetually -/- ONT vol 9 i. Day of the Locust / Triffids ii. we're wide on a Paramount soundstage iii. HOLLYWOOD, an ecologic history iv. yet one more site of end-time art v. he's "a bookworm with bulging lobes" vi. apartment is my state of being apart vii. enlightenment means a weight's release -/- ONT lates and xtras i. re Gödel's ontological argument ii. deep in pi's numeric noise iii. from Nothing, something iv. endless in the wrong direction, tragic v. they give you all Eternity to answer vi. what of God's mercy? vii. informed consent and prayer viii. i won't live on. a deed i've done may ix. my selective memory x. Janus means: in close-up foam, two faces xi. a liveable world is a readable world xii. what Supervenes from this? xiii. at each extreme our naming is anachronism xiv. Cat is a collapsing of the wave-function xv. diminishing returns in the history of Experiment xvi. all those undershared Nobels xvii. ice preserves the Cold from heat xviii. a desert spreads xix. Pinker's wit, on jokes xx. Rome surrounds St. Paul / Paul is now the center xxi. each is a gathering Ministry xxii. white boy shot execution-style xxiii. the McDonald's Statement of Claim xxiv. first & last: Don Quixote / Ulysses xxv. The Summer of Rave xxvi. this electro is intrinsically anonymous xxvii. all thru Asia, Drake-Rihanna xxviii. WHO IS BETTER: PLATON OR KANT? (shrink)

Grice bu yazıda temel olarak sezdirim kavramını incelemektedir. Sezdirim bir karşılıklı konuşmada konuşucunun, söylediği şey ötesinde dinleyicisine aktardığı düşüncedir. Konuşma sezdirimleri söz konusu olduğunda dinleyici, bir çıkarım sonucunda sezdirimleri saptar. Grice'ın savı, bu çıkarımda nicelik, nitelik, bağıntı ve tarz olmak üzere dört grupta toplanabilen ilkelerin (maksimler) belirleyici rol oynadığıdır.

In the early part of the paper, I attempt to explain a dispute between two parties who endorse the compositionality of language but disagree about its implications: Paul Horwich, and Jerry Fodor and Ernest Lepore. In the remainder of the paper, I challenge the thesis on which they are agreed, that compositionality can be taken for granted. I suggest that it is not clear what compositionality involves nor whether it obtains. I consider some kinds of apparent counterexamples, and compositionalist (...) responses to them in terms of covert indexicality and unspecific meanings. I argue that the last option is the best for most of the cases I consider. I conclude by stressing, as against Horwich and Fodor and Lepore, that the appropriate question concerns the extent to which compositionality obtains in a natural language, rather than whether it obtains or not, so that the answer is essentially messy, requiring detailed consideration of a wide range of examples. (shrink)

I argue, contra Mohan Matthen, that at least some aesthetic pleasures arising from the appreciation of aesthetic features of artworks are what he calls ‘r-pleasures’ as opposed to ‘f-pleasures’—and moreover, that the paradigm aesthetic pleasure appears to be an r-pleasure on Matthen's terms. I then argue that talk of r- and f-pleasures does not distinguish different kinds, but two different features of pleasure; so this supposed distinction cannot be used to characterize a sui generis aesthetic pleasure.

The alleged conflict between religion and science most pointedly focuses on what it is to be human. Western philosophical thought regarding this has progressed through three broad stages: mind/body dualism, Neo-Darwinism, and most recently strong artificial intelligence (AI). I trace these views with respect to their relation to Christian views of humans, suggesting that while the first two might be compatible with Christian thought, strong AI presents serious challenges to a Christian understanding of personhood, including our freedom to choose, moral (...) choice itself, self-consciousness, and the relevance of God to our beginning, being, and ending. (shrink)

This paper asks what should be the basis of a global environmental ethics. As Gao Shan has argued, the environmental ethics of Western philosophers such as Holmes Rolston and Paul Taylor is based on extending the notion of intrinsic value to that of objects of nature, and as such it is not very compatible with Chinese ethics. This is related to Gao’s rejection of most—if not all—Western “rationalist” environmental ethics, a stance that I grant her for pragmatic reasons (though (...) I remain neutral about it theoretically). Gao argues that the Daoist notion of living in harmony with nature can instead become the basis of a Chinese environmental ethics. However, the involved Daoist conception of living in harmony with nature is, in my view, based on an aesthetic property. The paper argues that despite the appeal of the Daoist view for a Chinese environmental ethics, an aesthetic property cannot provide the basis for a global environmental ethics. The paper also considers another version of Daoist environmental ethics, which does not rely on an aesthetic notion, but I argue that it too fails as such a candidate. As an alternative, the paper considers and applies contemporary Western thinkers on gratitude (such as Robert Emmons and Elizabeth Loder), proposing that gratitude to nature (environmental gratitude) can indeed provide the needed basis. (shrink)

Der endliche Mensch hat Probleme bei W a h r n e h m u n g oder V o r s t e l l u n g eines „unendlichen“ Raumes: als gleichzeitig oder als nacheinander. Die Vorstellung eines solchen Raumes führt für Paul Sturm zu einem Widerspruch. Dabei will er nicht stehen bleiben. Die Vorstellung dieses Raumes möchte er durch das D e n k e n „erweitern und vervollständigen“. Darin sieht er die Lösung dieses Konfliktes. Er (...) möchte das Bewusstsein dafür schärfen, dass sich das „Unendliche“ nicht vorstellen, sondern nur denken lässt. In der richtigen Formulierung der Problemstellung sieht Sturm ihre Lösung. Er legt dar, dass eine falsche Methode in der Vergangenheit stets zu einem Widerspruch führte, der sich als Sophisma (irrtümliche Schlussfolgerung) erweist. (Zusammenfassung verfasst von Michael Sturm-Berger und Beate Sturm). (shrink)

Paul Silva has recently argued that doxastic justification does not have a basing requirement. An important part of his argument depends on the assumption that doxastic and moral permissibility have a parallel structure. I here reply to Silva's argument by challenging this assumption. I claim that moral permissibility is an agential notion, while doxastic permissibility is not. I then briefly explore the nature of these notions and briefly consider their implications for praise and blame.

This article aims to provide a response to the problem of suffering through an explication of a new theodicy termed the Exemplarist Theodicy. This specific theodicy will be formulated in light of the moral theory provided by Linda Zagzebski, termed the Exemplarist Moral Theory, the notion of transformative experience, as explicated by L.A. Paul, Havi Carel and Ian James Kidd, and the virtue-theoretic approach to suffering proposed by Michael Brady, which, in combination with some further precisifying philosophical concepts—namely, compensation, (...) total empathy, and infinitely valuable connections—will provide us with a possible, morally sufficient reason for why God allows individuals to experience suffering. (shrink)

“Applying the Heisenberg Uncertainty Principle to 21st Century Art” was delivered to the 2009 Congress of the International Association of Art Critics (AICA) in Dublin as a guide to critical thinking through a paradigm shift. This new paper uncovers a new critical theory in the form of a formula that has been successfully applied to a universal appraisal of arts across all boundaries, whether they be gender, discipline or culture. The configuration predicted by Pauli as arising from under the collapsed (...) quantum wave is sourced in an ancient icon: the hieros gamos. As her functional role as newspaper critic shifted to a more esoteric passage as performance artist/curator/blogger, the author spent 14 years theorizing; and another 14 years applying a new critical theory to contemporary art. Her (R)evolution series for the Huffington Post places the containment of the hieros gamos at the forefront of contemporary art practice. The goal is the embodiment of Jean Gebser’s 360-degree aperspectival awareness, whereas the shadow is contacted and absorbed into the very body of art. This paper will reveal the strategy for determining holistic art forms containing the 21st century icon that Pauli understood would arise from under the collapsed quantum wave. (shrink)

Trenton Merricks argues for and defends a novel version of primitivism about truth : being true is a primitive monadic but non-intrinsic property. This examination consists of the following triad: a critical discussion of Merricks’ argument for his view, a rejection of his objection against Paul Horwich’s minimalist theory of truth, and a direct objection against his view on the grounds that it entails being true is a mysterious and suspicious property. The conclusion is that Merricks’ primitivism should be (...) rejected. (shrink)

This study evaluates the relationship between mental health and academic motivation among third-year college TES grantees. Thus, correlational design was employed to determine if there is a significant relationship between mental health and academic motivation among 150 third-year TES grantees. Statistical findings reveal that the r coefficient of 0.52 indicates a moderate positive correlation between the variables. The p-value of 0.00, which is less than 0.05, leads to rejecting the null hypothesis. Hence, a significant relationship exists between mental health and (...) academic motivation of third-year college TES grantees. Implications were discussed in the study. (shrink)

This article discusses the ‘nature’ of our contemporary fascination with wildness, in light of the popular documentary “Grizzly Man.”Taking as its central point of departure the film’s central protagonist Timothy Treadwell’s fascination with wild grizzlies and director Werner Herzog’s condemnation of it as gross anthropomorphism, this paper will explore the context and basis of our contemporary fascination with wildness in terms of the current debate raging within environmental philosophy between the social constructivist or postmodern position as exemplified by Martin Drenthen (...) and the feral humanist position as articulated by Paul Shepard.The former argues that this fascination with wildness is reflective of certain historical and cultural trends within contemporary western society, while the latter argues that it is reflective of our primordial human heritage. (shrink)

I should like to offer my greatest thanks to Paul Griffiths for providing the opportunity for this exchange, and to commentators Gillian Brown, Steven Fuller, Stefan Linquist, and Erika Milam for their generous and thought-provoking comments. I shall do my best in this space to respond to some of their concerns.

This book presents Robert S. Hartman’s formal theory of value and critically examines many other twentieth century value theorists in its light, including A.J. Ayer, Kurt Baier, Brand Blanshard, Paul Edwards, Albert Einstein, William K. Frankena, R.M. Hare, Nicolai Hartmann, Martin Heidegger, G.E. Moore, P.H. Nowell-Smith, Jose Ortega y Gasset, Charles Stevenson, Paul W. Taylor, Stephen E. Toulmin, and J.O. Urmson.

Paul Goodman, 1960’larda modern Amerikan toplumunun organize sistemi içerisinde dönemin gençliğinin sorunlarını ön plana çıkaran ‘Growing Up Absurd: Problems of Youth in the Organized System’ (Saçmayı Büyütmek: Organize Sistemde Gençliğin Problemleri, 1960) eseri ile sosyal bir eleştirmen olarak ön plana çıkmıştır. Amerikalı bir düşünür olan Paul Goodman’ın kısa öyküler, romanlar, şiirler ve makalelerden oluşan çalışmaları, siyaset, sosyal teori, eğitim, kentsel tasarım, edebi eleştiri, hatta psikoterapi gibi geniş bir yelpazeye dağılmıştır. Onun temel argümanı (1960: 9-10) tek bir merkez etrafında (...) örgütlenen teknoloji toplumunun başarısızlıklarını eleştirerek, mevcut düzenin insanın doğasına uygun bir biçimde yeniden inşasını vurgulamaktadır. Goodman’ın yeniden inşa süreci içerisinde insan doğasına önem veren faaliyete dayalı anarşist ideolojisi, sorumluluk duygusunun homojen bir şekilde bireyler arasında paylaşılması gerektiğini vurgular. Goodman merkeziyetçi olmayan siyaset anlayışı ile kendisini Amerikan siyasetinin ve kültürünün karşısında yer alan bir pozisyonda konumlandırmaktadır (Honeywell, 2011: 1). Diğer bir deyişle Goodman (1960: 36), anarşist geleneği formüle etmek amacıyla yirminci yüzyıl Amerikası’nın içinde bulunmuş olduğu mevcut durumdan yola çıkarak eleştirilerini ademi merkeziyetçilik, katılımcı demokrasi, özerk toplum temaları üzerine temellendirmiştir. -/- Goodman’a göre, sosyal, kültürel, ahlâk ve eğitim gibi alanlarda uygulanan kurallar günümüz devletlerini etkisi altına alan kapitalist düzen tarafından belirlenmektedir (Bakır, 2016: 110). Bu durum Goodman’ın da içerisinde bulunduğu anarşist düşünürler tarafından kabul edilebilecek bir husus değildir, çünkü anarşistler mevcut düzenin ve sosyal yaşamın otorite ve itaat yapılarıyla güçlendirilen belirli yaklaşımlar ile kontrol altına alınmasını, insanların fikirlerini özgürce ifade edemeyeceği, bir nevi entelektüel bir hapishane içerisinde yaşaması anlamına geleceğinden dolayı karşı çıkmaktadırlar (Sheean, 2003: 122). Aynı nedenlerden dolayı Goodman, modern liberalizm ve Marksizm gibi alternatif radikal ideolojileri yerinden yönetim düşüncesi ve sosyal mühendislik konusundaki eğilimleri dolayısıyla reddetmektedir. Goodman için anarşizm, özgürlük ve toplumsal değişime yeterli düzeyde arka çıkabilecek tek ideolojik çerçeve olarak görülmektedir. Ona göre (2010: 143), “anarşizm ya da daha iyisi, anarko-pasifizm (toplumsal değişim hareketleri içerisinde örgütlü şiddete ve kurumlara karşı çıkan anarşist anlayış) günümüzün gelişmiş toplumlarının bürokrasilerini, karar verme konusunda aşırı merkezîleşmelerini ve sosyal mühendislik gibi problematik durumlarını ve tehlikelerini tutarlı bir şekilde öngörmüştür”. -/- Siyaset, sosyoloji ve felsefe gibi çeşitli alanlar içerisinde etkili olan anarşist kuramlar, radikal bir söylem olarak eğitimcileri ve araştırmacıları yeni öğretilere ve uygulamalara teşvik etme konusunda itici bir güç oluşturabilmektedirler. Anarşist yaklaşımlardan eğitim kuramı ve araştırmalara yönelik daha belirleyici bir rol alması beklenmektedir, ancak bu yaklaşımlar mevcut radikal akademik görüşü büyük ölçüde etkisi altına alan Marksizm’in eğitim alanında göstermiş olduğu aynı etkiyi gösterememiştir. Anarşist düşünceleri eğitim alanı içerisinde daha etkili ve görünür kılabilmek amacıyla Paul Goodman, Francisco Ferrer ve Alexander Neill’ın ileri sürmüş olduğu çeşitli düşünceler, girişimler ve uygulamalar ortaya çıkmıştır. Bu doğrultuda Goodman’ın anarşizme ilişkin düşünceleri ile bu çalışma sıkı bir anarşizm tahlili, eleştirisi ve felsefesinden öte anarşist anlayışın eğitimdeki uygulanabilirliğine yönelik bir soruşturma içerisine girmekte ve anarşist yaklaşımın mevcut eğitim sistemlerinden hangi yönleriyle farklılaştığını, sonucunda etkili bir eğitim anlayışı ortaya koyup koyamadığını tartışmaktadır. (shrink)

Хорвич дает прекрасный анализ Витгенштейна (W) и является ведущим ученым W, но, на мойвзгляд, все они не дотягивают до полной оценки, как я подробно объяснить в этом обзоре и многие другие. Если одно не понимает W (и предпочтительно Searle также) после этого я не вижу как одно смогло иметь больше чем поверхностное вникание общего соображения и мысли более высокого заказа и таким образом всего сложного поведения (психология, социология, антропология, история, словесность, общество). В двух словах, W продемонстрировал, что, когда вы показали, (...) как предложение используется в контексте интересов, нет ничего более сказать. Я начну с нескольких заметных цитат, а затем дать то, что я думаю, являются минимальными соображениями, необходимыми для понимания Витгенштейна, философии и человеческого поведения. Во-первых, можно отметить, что положить "мета" перед любым словом должно быть подозреваемым. W заметил, например, что метаматематика математика, как и любой другой. Представление о том, что мы можем выйти за рамки философии (т.е. описательной психологии мысли высшего порядка), само по себе является глубокой путаницей. Еще одно раздражение здесь (и на протяжении академических письменной форме в течение последних 4 десятилетий) является постоянным обратным лингвистического сексизма "ее" и "ее" и "она" или "он / она" и т.д., где "они" и "свои" и "их" будет делать красиво. Аналогичнымобразом, использование французского слова "репертуар", где английский "репертуар" будет делать довольно хорошо. Основным недостатком является полный отказ (хотя и очень часто), чтобы использовать то, что я вижу, как чрезвычайно мощный и интуитивно понятный вид двух систем HOT и Карл рамки, которые я изложил выше. Это особенно остро в главе о значении p111 et seq. (особенно в сносках 2-7), где мы плаваем в очень мутной воде без рамки автоматизированной истинной только S1, пропозиционный диспозиционный S2, COS и т.д. Можно также получить лучшее представление о внутреннем и внешнем, читая, например, Джонстон или Бадд (см. мои отзывы). Хорвич однако делает много резких комментариев. Мне особенно понравилось его резюме импорта W анти-теоретической позиции на p65. Он должен уделять больше внимания "На определенности", в последнее время предметом много усилий Даниэле Мойал-Шаррок, Coliva и другие и кратко в моих последних статьях. Хорвич является первым курсом, и его работа стоит усилий. Хочется надеяться, что он (и все) изучат Сирла и некоторые современные психологии, а также Хатто, Рид, Хатчинсон, Стерн, Мойал-Шаррок, Прогулка, Хакер и Бейкер и т.д., чтобы достичь широкого современного взгляда на поведение. Большинство их работ на academia dot edu и philpapers dot org, но для PMS Хакер см. http colon //info dot sjc dot ox dot ac dot uk/scr/hacker/DownloadPapers dot html dot Он дает один из самых красивых резюме, где понимание Витгенштейна оставляет нам, что я когда-либо видел. "Не должно быть никаких попыток объяснить нашу лингвистическую/концептуальную деятельность (PI 126), как в уменьшении арифметики Фрейда к логике; не попытка дать ему эпистемологические основы (PI 124), как в смысле основанных счетов априори знаний; не попытка охарактеризовать идеализированные формы его (PI 130) как в логике чувства; никаких попыток реформировать его (PI 124, 132), как в теории ошибок Маки или интуиции Дамметт; никаких попыток упорядочить его (PI 133), как в рассказе Квина о существовании; не попытка сделать его более последовательным (PI 132), как в ответ Тарски на парадоксы лжецов; и не попытка сделать его более полным (PI 133), как в урегулировании вопросов личной идентичности для странных гипотетических сценариев "телепортации". Наконец, позвольте мне предположить, что с точки зрения я призвал здесь, W находится в центре современной философии и психологии и не является неясным, трудным или неуместным, но мерцающий, глубокий и кристально чистый и что пропустить его, чтобы пропустить один из величайших интеллектуальных приключений возможно. Те, кто желает всеобъемлющего до современных рамок для человеческого поведения из современных двух systEms зрения могут проконсультироваться с моей книгой"Логическая структура философии, психологии, Минd иязык в Людвиг Витгенштейн и Джон Сирл" второй ред (2019). Те, кто заинтересован в более моих сочинений могут увидеть "Говоря обезьян - Философия, психология, наука, религия и политика на обреченной планете - Статьи и обзоры 2006-2019 3-й ed (2019) и suicidal утопических заблуждений в 21-мst веке 4-й ed (2019) th и другие. (shrink)

"Language has never been accessible to me in the way that it was for Sachs. I'm shut off from my own thoughts, trapped in a no-man's-land between feeling and articulation, and no matter how hard I try to express myself, I can rarely come up with more than a confused stammer. Sachs never had any of these difficulties. Words and things matched up for him, whereas for me they are constantly breaking apart, flying off in a hundred different directions. I (...) spend most of my time picking up the pieces and gluing them back together, but Sachs never had to stumble around like that, hunting through garbage dumps and trash bins, wondering if he hadn't fit the wrong pieces next to each other. His uncertainties were of a different order, but no matter how hard life became for him in other ways, words were never his problem." -Paul Auster, Leviathan. (shrink)

Philosophers of science have offered different accounts of what it means for one scientific theory to reduce to another. I propose a more or less friendly amendment to Kenneth Schaffner’s “General Reduction-Replacement” model of scientific unification. Schaffner interprets scientific unification broadly in terms of a continuum from theory reduction to theory replacement. As such, his account leaves no place on its continuum for type irreducible and irreplaceable theories. The same is true for other accounts that incorporate Schaffner's continuum, for example, (...) those developed by Paul Churchland, Clifford Hooker, and John Bickle. Yet I believe a more general account of scientific unification should include type irreducible and irreplaceable theories in an account of their partial reduction, specifically, when there is a reduction of their tokens. Thus I propose a “Reduction-Reception-Replacement” model wherein type irreducible and irreplaceable theories are accepted or received for the purpose of unifying domains of particulars. I also suggest a link between this kind of token reduction and mechanistic explanation. (shrink)

Le Père Ignace Carbonnelle, l'un des principaux fondateurs de la Société scientifique de Bruxelles en 1875 et son secrétaire général depuis cette époque, décède inopinément en 1889 après une quin­zaine d'années durant lesquelles il fut «l'homme fort» de ladite Société. Aussitôt, la Revue des questions scienti­fiques annonce la triste nouvelle, promettant, pour un prochain numéro, une étude détaillée de sa vie et de son œuvre. Elle ne paraîtra jamais, de sorte que sa mort ne fut pas saluée avec l'ampleur qu'on (...) était en droit d'attendre. Et pour cause ! Au ter­me d'une enquête digne d'un roman policier, cette étude révèle que Rome, agacée par l'atomisme de Carbonnelle, profita de sa mort pour rappeler à l'ordre la Société en l'invitant à marcher dans les pas de l'Aquinate. En réponse à cette pressante invi­tation et par un excès de zèle non requis, la Société élut comme président le célèbre thomiste français Edmond Domet de Vor­ges, cependant que le mathématicien Paul Mansion s'attacha d'établir, à partir des publications de Pierre Duhem prônant un retour à une physique des qualités, que la Société se conformait bien, mais à sa manière, aux injonctions romaines. ––– Fr. Ignace Carbonnelle, who founded the Brussels Scientific Society in 1875 and was from this date onwards her Secretary General, passed away suddenly in 1889, after fifteen years during which he was the leading figure of the aforementioned Society. “La Revue des Question scientifique” announced the sad news but promised that their next publication would include a detailed article on the great man and his works. Sadly this article never appeared, meaning that the passing of Fr. Carbonnelle was not marked with the importance which we might have otherwise expected. For what reason, you may well ask? After a detailed investigation, worthy of Agatha Christie herself, it would appear that Rome had been rather alarmed by the “atomism” present in Fr. Carbonnelle's reflections, and had taken the opportunity of his death to invite the Scientific Society to opinions more in line with those of St Thomas. In response to this firmly worded invitation, and with overzealous spontaneity, the Society elected the celebrated French Thomiste Edmond Domet de Vorges as their new President. At the same time the mathematician Paul Mansion relied on the publications of Pierre Duhem, which advocated a stronger adhesion to a physics of an object's qualities, to establish that the Society was, in fact, well aligned with the desires of Rome. (shrink)

(Updated 5/23/24) This unpublished paper, which readers should feel free to cite, is posted primarily for the historical record. In recent work that has, deservedly, received some attention, Paul R. Daniels presents and defends a non-standard theory of persistence that he dubs transdurantism, according to which persisting objects are temporally extended simples. This is exactly what I do in work dating back to Spring 2004. (This work includes this version of this paper, as well as later version that was (...) presented to the University of Rochester's Philosophy Department in 2005.) While this might be a total coincidence, I doubt that it is, especially given that 'transdurantism' appears as a name for a theory of persistence associated with me in at least two places in the literature, one of which includes a citation of this paper. The paper begins with a discussion of what I call 'locative relations' (the relations borne by material objects to the regions of space and time they occupy), which draws relevant distinctions that others have failed to draw. The results of this discussion are then used in constructing spatial analogues for the three established theories of persistence--endurantism, perdurantism, and exdurantism--as well as for transdurantism. Next, these four views concerning persistence are explicitly formulated and a defense of their formulation is offered. Finally, transdurantism's advantages and disadvantages relative to the other theories are discussed. The main goal of the paper is to challenge the trichotomy between the established theories by arguing that transdurantism is also a viable view concerning persistence through time. [Note: Befitting its status as a historical document, with the exception of some light editing to fix typos that might impede understanding, no changes have been made to the paper.]. (shrink)

At the beginning of the twenty-first century, based on Science and Technology Studies (STS) and the prophet Trotsky’s forecast, critique of his visions of science, technology and environment have emerged. The article revisits four approaches: the green socioliberal of Sandy Irvine, the neo-luddite of Paul R. Josephson, the ecosocialist of Daniel Tanuro, John Foster and Enzo Traverso. Finally, the collapsologist by Miguel Fuentes Muñoz. At the end, a Marxist reply to their prophet's views is made with four hypotheses and (...) a conclusion about the contemporary STS heritage of Trotsky's historical materialism. Keywords Leon Trotsky – STS – environmental critique – historical materialism – prophet controversy – heritage. (shrink)

David McCarthy has recently suggested that our compensation and liability practices may be interpreted as reflecting a fundamental norm to hold people liable for imposing risk of harm on others. Independently, closely related ideas have been criticised by Stephen R. Perry and Arthur Ripstein as incompatible with central features of negligence law. We aim to show that these objections are unsuccessful against McCarthy’s Risk–liability theory, and that such an approach is a promising means both for understanding the moral (...) basis of liability for negligence and for reasoning about possible reforms of the institution of negligence law. (shrink)

Dialogue between feminist and mainstream philosophy of science has been limited in recent years, although feminist and mainstream traditions each have engaged in rich debates about key concepts and their efficacy. Noteworthy criticisms of concepts like objectivity, consensus, justification, and discovery can be found in the work of philosophers of science including Philip Kitcher, Helen Longino, Peter Galison, Alison Wylie, Lorraine Daston, and Sandra Harding. As a graduate student in philosophy of science who worked in both literatures, I was often (...) left with the feeling that I had joined a broken family with two warring factions. This is apparent in the number of anthologies that have emerged on both sides in the aftermath of the “Science Wars” (Gross, Paul R., Norman Levitt, and Martin W. Lewis, eds. 1996; Koertge, Noretta, ed. 1998; Sokal, Alan and Jean Bricmont. 1998; etc.) Depending on one’s perspective on the Science Wars, the breadth of illustrative cases and examples found in Science and Other Cultures can either give more ammunition for the battle, or grounding for a much needed treaty of accord. The most important feature of this book is that it does not merely claim that science is only political, and it does not merely dismiss science as a social phenomenon to be deconstructed using the standard postmodern conceptual tools. Instead, the collection illustrates ways in which postcolonial analysis and multicultural examples can enrich our understanding of “good” science and ethics. Here, the concept of “strong objectivity” from Harding’s earlier books is fleshed out through a variety of cases. The anthology is the culmination of a series of research activities funded by a National Science Foundation grant to the American Philosophical Association. The grant, under the auspices of the NSF Ethics and Values Program, sponsored fourteen summer research projects and thirty-six presentations at four regional APA meetings. (shrink)

V rámci filosofie věd panuje široká shoda na tom, že druhá polovina 20. století složila „labutí píseň" pozitivismu. Milton Friedman a Paul Samuelson, dva klíčoví autoři k metodologii ekonomie v daném časovém období, přitom tento vývoj ve filosofii vědy prý nikdy nereflektovali. Pozitivistická východiska - v prvé řadě v podobě redukcioni- stického přístupu - jsou tudíž stále přítomna ve vlivných teoretických konceptech rozvinutých ekonomy hlavního proudu. Značný počet autorů však v současnosti sdílí náhled, že tyto koncepty v nezanedbatelné míře (...) přispěly k vývoji, jenž ústil ve finanční krizi, vrcholící v letech 2008 a 2009. Předkládaný článek se proto táže, zda to byla právě krize - v níž mnozí spatřují empirické zamítnutí řady pozitivistických konceptů - která napsala „labutí píseň" pozitivismu v ekonomii hlavního proudu. (shrink)

From the 1920’s onwards in Yozgat and its vicinity in the interior of Asia Minor field surveys and excavations have been increasingly undertaken. One recent project is an archaeological survey of the whole province of Yozgat which began in 2017 with the participation of many academics from different universities and disciplines. Through this survey, which covers a large area, research in just a few regions has been completed. In this article, seventeen Christian epitaphs discovered at and around the village of (...) Güneşli (east of Tavium), Aydıncık, Basilika Therma (Sarıkaya) and Çayıralan, mostly dating from the Vth–VIth centuries A.D. are presented. Three of them are fragmentary and a few are badly damaged. A carved bilingual Latin/Greek inscription records the «running» metaphor frequently employed by the Apostle Paul, all the other inscriptions introduced are Greek. There are interesting differences and analogies for the motifs on these gravestones and for the formulas employed in the epitaphs within the surrounding region. ****** Yozgat İlinden Yeni Hıristiyan Mezar Yazıtları Yozgat ve çevresindeki arkeoloji yüzey araştırmaları ve kazılar çalışmaları 1920’li yıllardan itibaren artış göstererek devam etmektedir. Bu bağlamda son projelerden bir tanesi de farklı üniversitelerden ve disiplinlerden pek çok akademisyenin katılımıyla 2017 yılında başlatılan ve Yozgat ilinin tamamını kapsayan arkeolojik yüzey araştırmalarıdır. Tüm il sınırlarını kapsayan bu araştırmadaki sistematik çalışmalar bazı bölgelerde tamamlanmış durumdadır. Makalede ise Güneşli Köyü, Aydıncık, Sarıkaya ve Çayıralan’da bulunan ve çoğunluğu MS V.–VI. yüzyıllara tarihlenen Hıristiyan mezar yazıtları tanıtılmaktadır. Yazıtlarının bir kısmı sadece fragman halinde ele geçmişken, bazıları ise oldukça tahrip olmuş durumdadır. Bunlardan birisinin üzerine, Aziz Paulus’un sıkça dile getirdiği «koşmak» metaforu Latince ve Yunanca çift dilli olarak kazınmıştır. Diğer yazıtların tamamı Yunancadır. Söz konusu mezar taşları üzerindeki betimlemelerin ve mezar yazıtlarındaki formüllerin bölgeler arasındaki farklılıkları ise ilgi çekicidir. Anahtar Sözcükler: Yozgat, Tavium, Hıristiyan Mezar Yazıtı, Koşucu, Aziz Paulus, Bizans Epigrafisi. (shrink)

In his [1937, 1938], Paul Dirac proposed his “Large Number Hypothesis” (LNH), as a speculative law, based upon what we will call the “Large Number Coincidences” (LNC’s), which are essentially “coincidences” in the ratios of about six large dimensionless numbers in physics. Dirac’s LNH postulates that these numerical coincidences reflect a deeper set of law-like relations, pointing to a revolutionary theory of cosmology. This led to substantial work, including the development of Dirac’s later [1969/74] cosmology, and other alternative cosmologies, (...) such as the Brans-Dicke modification of GTR, and to extensive empirical tests. We may refer to the generic hypothesis of “Large Number Relations” (LNR’s), as the proposal that there are lawlike relations of some kind between the dimensionless numbers, not necessarily those proposed in Dirac’s early LNH. Such relations would have a profound effect on our concepts of physics, but they remain shrouded in mystery. Although Dirac’s specific proposals for LNR theories have been largely rejected, the subject retains interest, especially among cosmologists seeking to test possible variations in fundamental constants, and to explain dark energy or the cosmological constant. In the first two sections here we briefly summarize the basic concepts of LNR’s. We then introduce an alternative LNR theory, using a systematic formalism to express variable transformations between conventional measurement variables and the true variables of the theory. We demonstrate some consistency results and review the evidence for changes in the gravitational constant G. The theory adopted in the strongest tests of Ġ/G, by the Lunar Laser Ranging (LLR) experiments, assumes: Ġ/G = 3(dr/dt)/r – 2(dP/dt)/P – (dm/dt)/m, as a fundamental relationship. Experimental measurements show the RHS to be close to zero, so it is inferred that significant changes in G are ruled out. However when the relation is derived in our alternative theory it gives: Ġ/G = 3(dr/dt)/r – 2(dP/dt)/P – (dm/dt)/m – (dR/dt)/R. The extra final term (which is the Hubble constant) is not taken into account in conventional derivations. This means the LLR experiments are consistent with our LNR theory (and others), and they do not really test for a changing value of G at all. This failure to transform predictions of LNR theories correctly is a serious conceptual flaw in current experiment and theory. (shrink)

Özet: Bu yazı Paul Grice’ın 1967 yılında verdiği “Mantık ve Konuşma” başlıklı dersinin Türkçe çevirisinin okunmasına yardımcı olmayı amaçlamaktadır. Yazıda önce “Mantık ve Konuşma”nın arka planında yer alan dil felsefesi tartışmaları kısaca tanıtılmış sonrasında sezdirimler ve özellikleri, bağlam ve iletişimin ilkeleri gibi metinde geçen temel tartışmalar açıklanmıştır. En sonda ise “Mantık ve Konuşma”nın dil felsefesi ve dilbilimdeki etkilerinden kısaca söz edilmiştir. -/- Abstract: This paper aims at being helpful in reading the Turkish translation of Paul Grice’s 1967 lecture (...) titled “Logic and Conversation”. After introducing some relevant background discussions in the philosophy of language literature briefly, the paper explains the main discussions in “Logic and Conversation” such as implicatures and their features, context and principles of conversation. In the end, some influences of “Logic and Conversation” on philosophy of language and linguistics are briefly mentioned. (shrink)

The importance of contextual reasoning is emphasized by various researchers in AI. (A partial list includes John McCarthy and his group, R. V. Guha, Yoav Shoham, Giuseppe Attardi and Maria Simi, and Fausto Giunchiglia and his group.) Here, we survey the problem of formalizing context and explore what is needed for an acceptable account of this abstract notion.

DIFERENCIAÇÃO SEXUAL -/- Emanuel Isaque Cordeiro da Silva Instituto Agronômico de Pernambuco Embrapa Semiárido -/- • _____OBJETIVO -/- Os estudantes de Veterinária e de Zootecnia estão ligados à disciplina Reprodução Animal, um pelos mecanismos fisiológicos para evitar e tratar as possíveis patologias do trato reprodutivo dos animais domésticos, e outro para o entendimento dos processos fisiológicos visando o manejo reprodutivo e a procriação para a formação de um plantel geneticamente melhorado. Sendo assim, a finalidade do presente trabalho é apresentar os (...) mecanismos que regulam as diferenças sobre o desenvolvimento embrionário relativos à diferenciação e determinação sexual de machos e fêmeas, que também incluem o desenvolvimento dos órgãos envolvidos na reprodução e a origem das diferenças entre ambos os sexos. -/- •____INTRODUÇÃO -/- Os organismos que se reproduzem sexualmente são descendentes de organismos ao qual não existia a diferenciação sexual. Em algum momento da evolução surgiu a reprodução sexual como um mecanismo para incrementar a diversidade genética e facilitar a troca de informações genéticas mediante o material genético da fêmea com o do macho. Devido sua origem comum, na maioria das espécies, tanto os machos como as fêmeas possuem todos os genes necessários para desenvolverem-se em qualquer dos sexos. O que efetivamente faz diferença entre os sexos é a forma e a ordem ao qual se expressam os genes durante o processo de desenvolvimento. A diferenciação sexual é regulada principalmente por mecanismos epigenéticos, mais do que as diferenças genéticas de grande magnitude entre os sexos. Todo o controle epigenético de qualquer processo de desenvolvimento depende basicamente de uma série de expressões gênicas, através da qual a expressão de certa combinação de genes resulta na presença de determinadas proteínas, conhecidas como os fatores de transcrição, que induzem ou reprimem a expressão de outro(os) gene(es), a partir dos quais se produzem novas proteínas, que em certos casos também atuam como fatores de transcrição para outros genes, e assim sucessivamente. Logo, a expressão ou falta de expressão de um gene ao início da série pode resultar em um ladrão totalmente diferente da expressão de outros genes subsequentes, o que pode ocasionar profundas mudanças no processo de desenvolvimento e até a mutações indesejáveis. O padrão predeterminado de expressões gênica relativo a diferenciação sexual na maioria das espécies tanto domésticas quanto selvagens, leva ao desenvolvimento de um dos sexos (o padrão predeterminado dos mamíferos é o sexo feminino). Em consequência, a diferenciação faz com que um indivíduo do sexo oposto exija a expressão de um gene de determinação sexual que desvie a subsequente série de expressões gênica em direção ao dito sexo. Nos mamíferos, a expressão do gene SRY, localizado no cromossomo Y (e portanto ausente nas fêmeas), redige o padrão de diferenciação sexual de sua via pré-estabelecida feminina em direção ao padrão masculino. A existência de uma única diferença genética (presença do gene SRY nos machos e ausentes nas fêmeas), vai se amplificando e termina resultando no desenvolvimento de indivíduos diferentes entre si. Esse é um mecanismo de diferenciação sexual cromossômica. O primeiro passo de uma série de diferenciação sexual, em sentido estrito, não depende nem requer necessariamente a presença de um gene diferente em algum dos sexos. O gene “disparador” da diferenciação sexual pode estar presente em todos os embriões, porém pode expressar-se somente em algum deles, devido a fatores ambientais que formam parte da sua regulação epigenética, isto é, uma determinação sexual ambiental. Em algumas espécies de tartarugas ou de lagartos a expressão ou falta de expressão do gene “disparador”, por exemplo, depende da temperatura existente durante a incubação dos ovos, pelo qual alguns embriões desenvolvem-se como machos e outros como fêmeas, apesar de não existir diferença genética entre eles, simplesmente como consequência da temperatura: a determinação sexual depende da temperatura a que cada um deles foi submetido durante a incubação. Em certas espécies as temperaturas mais elevadas facilitam o desenvolvimento de fêmeas e outras de machos, enquanto que em outras espécies as temperaturas amenas (intermediárias) resultam em machos, e as inferiores como as superiores induzem o desenvolvimento de fêmeas. A existência dessa diversidade indica que a temperatura por si mesma não é a que induz ou a que provoca o desenvolvimento do macho e da fêmea, senão a que atua somente como um regulador inicial da diferenciação sexual. Em outras espécies o fator ambiental que regula a determinação sexual pode ser distinto. A densidade populacional, por exemplo, pode atuar como um regulador. Podemos concluir que a determinação sexual dependente da temperatura ou de outros fatores ambientais estabelece-se antes da determinação sexual cromossômica, a qual evoluiu depois como um método que oferece maior certeza e resultado, já que a proporção de machos e fêmeas não é afetada por mudanças ambientais ou de hábitat. -/- •___FORMAÇÃO INICIAL DA GÔNADA -/- Basicamente em todos os embriões, inicialmente se formam as chamadas gônadas indiferenciadas (com o potencial de desenvolver-se em ovários ou testículos) a partir da invasão das cristas genitais pelas células germinais primordiais, que migram desde seu local de origem no epiblasto, perto do lugar onde o saco vitelino se une com o intestino primitivo e que chegam até às cristas genitais que são engrossamentos de tecido situados na região mesonéfrica do embrião. A migração das células germinais primordiais ocorre muito cedo sobre o processo de desenvolvimento do embrião (dia 26 nos bovinos). Ao chegas as cristas genitais, as células germinativas proliferam-se e se organizam com as células somáticas já existentes nas cristas para ir formando a gônada (figura 1). Para regular essa remodelação e conformação adequada da gônada vários genes se expressam, como o OCT-4 (que aparentemente mantém a totipotencialidade da gônada), assim como o SF-1 (Fator esteroidogênico 1) e o WT-1 (gene associado ao tumor de Wilms). Esses dois últimos genes estimulam a proliferação celular e estabelecimento dos cordões sexuais. Nessa etapa inicial do desenvolvimento todos esses genes se expressam sem distinção de sexo, pelo que a gônada em formação mantém a capacidade de se diferenciar em testículo ou em ovário. -/- Figura 1: migração das células germinais primordiais em direção a crista gonodal. Diferenciação das gônadas femininas e masculinas. Fonte: ZARCO, 2018. -/- •___SEXO CROMOSSÔMICO -/- Têm-se observado que nos mamíferos a determinação sexual depende diretamente dos cromossomos. As fêmeas possuem dois cromossomos sexuais X (um contribuído do óvulo e o outro por um espermatozoide “X”). Os machos, por sua vez, possuem um cromossomo sexual X(proveniente do óvulo) e um cromossomo sexual Y, que provém de um espermatozoide “Y” (figura 2). A metade dos espermatozoides produzidos por um macho são X e a metade Y, isso porque durante a espermatogênese a divisão meiótica provoca que a partir de cada espermatócito primário, célula diploide que por pertencer a um indivíduo macho tem um cromossomo X e um Y, se originem das espermátides haploides a cada um das que eles tocam cromossomos X, e outras espermátides haploides as que eles tocam os cromossomos Y. Dessa forma, de acordo com o tipo do espermatozoide que fertilize o ovócito, se originará um indivíduo com cariótipo feminino “XX” ou um cariótipo masculino “XY” (figura 2). Esse processo é conhecido como sexo cromossômico, ao qual se determina o momento da fertilização. Figura 2: nos mamíferos todos os óvulos produzidos pelas fêmeas possuem um cromossomo sexual X. A metade dos espermatozoides produzidos pelos machos possuem um cromossomo X e a outra metade possui um cromossomo Y. Dependendo do cromossomo presente no espermatozoide que fertilize o óvulo pode-se gerar um indivíduo XX (fêmea) ou um XY (macho). Fonte: ZARCO, 2018. -/- O cromossomo “Y” é uma “invenção” relativamente recente na história da evolução das espécies e do estudo da genética. Surgiu a partir de uma mutação de um cromossomo “X”, que resultou na perda de um de seus braços, que é por onde se originou a morfologia do cromossomo Y. A maioria dos genes presentes no cromossomo Y também existem no cromossomo X; assim mesmo somente alguns genes do cromossomo Y foram evoluídos até ser diferentes dos genes do cromossomo X. Embora os machos possuam um cromossomo que não está presente nas fêmeas, esse mesmo cromossomo não aporta toda a informação genética original. Todos os genes existentes nas fêmeas estão também presentes nos dos machos, já que eles também possuem um cromossomo X. Uma particularidade do cromossomo Y, ao existir somente uma cópia nos machos, é que ele sofre um entrecruzamento com um cromossomo análogo durante o processo de meiose, pelo que o cromossomo Y de um macho é idêntico ao de seu progenitor e ao de seus descendentes, exceto no caso em que ocorra uma mutação espontânea. Em contraste, os cromossomos X das fêmeas (um proveniente do pai e outro da mãe) se entrecruzam durante a meiose, por onde cada óvulo produzido pela fêmea terá uma combinação de alelos distinta em seu cromossomo X. Ao estudar as diferenças presentes na sequência de DNA do cromossomo Y, é possível identificar a distância filogenética entre os indivíduos (quanto mais diferenças existirem entre os cromossomos significa que seu ancestral comum está mais longe). Algo análogo ocorre com o DNA das mitocôndrias, que sempre são aportados pela mãe e nunca sofrem recombinação genética. Gene SRY -/- Um dos poucos genes do cromossomo Y que não possuem correspondência com o cromossomo X é o gene SRY (Sex-determining Region of the Y chromossome – região do cromossomo Y determinante do sexo). Esse gene se expressa somente na gônada em formação nos embriões machos, em particular em células precursoras das células de Sertoli; ele codifica uma proteína da família SOX (SRY-like Box) que é uma família formada por proteínas que possuem um domínio de união ao DNA e que atuam como fatores de transcrição. Ao produzir-se a proteína SRY nas células precursoras das células de Sertoli estimula-se a expressão (transcrição) de outro gene análogo, denominado SOX-9 que, por sua vez, atua como um fator de transcrição que ativa a expressão de outros genes, como o FGF-9 (Fibroblast Growth Factor-9), ou seja ele é o estimulante de ativação dos demais. Os produtos dos genes SOX-9 e FGF-9 iniciam uma cascata de expressões que provocam a diferenciação das células de suporte da gônada indiferenciada (crista genital) em células de Sertoli. Em seguida, essas células dirigem a diferenciação das células intersticiais da crista genital em células de Leydig, o que finalmente resulta na formação de um testículo. Outro dos efeitos da proteína codificada por SOX-9 é um estímulo maior da expressão de seu próprio gene, pelo qual é produzido um ciclo de retroalimentação positiva que favorece a continuidade do processo de formação testicular. Como nos embriões da fêmea não existe o gene SRY, a gônada indiferenciada não é estimulada para expressar os genes SOX-9 nem o FGF-9 nas células de suporte (que nesse caso serão precursoras de células da granulosa). A gônada, em mudança, expressa em forma constitutiva, isto é, sem a necessidade de estimulação, outra cascata de genes que incluem o WNT4 (Wingless-integration Factor 4) e o RAPO1 (Respondina-1), que por sua vez iniciam uma cascata de expressão gênica, a qual provoca a diferenciação das células somáticas da gônada indiferenciada para formação das células da granulosa e células da teca, esse feito conduz, por sua vez, a formação de um ovário. No embrião macho a proteína SOX-9 inibe a expressão dos genes WNT4 e RSPO-1, pelo que a presença do gene SRY, e portanto de SOX-9, inibem a formação de um ovário ao mesmo tempo que estimulam a formação do testículo (figura 3). Em suma, se o embrião possui genótipo XY (um embrião macho), o gene SRY começa a expressar-se sobre as células precursoras da gônada imediatamente depois da formação da mesma, quando os cordões sexuais primários estão se desenvolvendo na medula. A expressão do gene, assim como a presença subsequente das proteínas SOX-9 e FGF-9 estimula a distinção das células de Sertoli e que se organizem os tubos seminíferos a partir dos cordões sexuais primários. Em contrapartida, em um embrião com genótipo XX (fêmea) não existe o gene SRY, pelo qual é impossível que se elevem os níveis das proteínas SOX-9 e FGF-9 e as células precursoras não se diferenciam em células de Sertoli, e portanto os cordões sexuais primários sofrem regressão. Depois de alguns dias, começam a organizar-se os cordões sexuais secundários e as células precursoras iniciam a expressão do gene WNT4, o que leva as mesmas a diferenciar-se em células da granulosa, que serão a base para a conformação dos folículos ovarianos. Se em um embrião XY, macho, a expressão do gene SRY demora, é formada um ovo-testículo devido a que algumas das células somáticas das cristas gonodais começam a expressar o gene WNT4, e a diferenciar-se em células da granulosa, enquanto que em outras a proteína SRY chega a tempo para dirigir a diferenciação para formação das células de Sertoli. No ovário em formação é expressado um gene denominado DAX-1 (Dosage-sensitive Sex Reversal). Esse gene, localizado no cromossomo X, codifica uma proteína que é um membro da família dos receptores nucleares ao que lhe falta o domínio de união ao DNA, pelo que parece atuar no bloqueio de diversos fatores de transcrição, entre os que se encontra o SRY. Como a proteína DAX-1 impede a ação da proteína SRY, um excesso de expressão do gene DAX-1 pode provocar a feminilização gonodal de indivíduos XY, macho, embora tenham SRY. Em condições normais, a expressão adequada do gene DAX-1 não é capaz de evitar a masculinização gonodal de embriões com o gene SRY, daqui o nome de reversão sexual dependente da dose. Figura 3: série de expressão gênica para a determinação gonodal. SRY (Região do cromossomo Y determinante do sexo), SOX-9 (SRY-like Box-9), FGF-9 (Fator de crescimento de fibroblastos-9), WNT4 (Wingless-integration Factor-4), RSPO-1 (Respondina-1). Uma vez que o SRY induz a expressão de SOX-9 na gônada masculina, inicia-se um processo de feedback positivo mediante o qual os níveis de expressão de SOX-9 e FGF-9 vão aumentando, ao mesmo tempo que inibem a expressão de WNT-4 e RSPO-1. Na gônada feminina não se expressam SRY, SOX-9 e nem FGF-9, o que permite que se expressem os genes WNT-4 e RSPO-1, que iniciam uma cascata de sinalização que dirige a formação de um ovário. Fonte: ZARCO, 2018. -/- • ___DIFERENCIAÇÃO SEXUAL DOS GENITAIS -/- Uma vez que se formam os testículos, todo o desenvolvimento subsequente dos órgãos e as características “masculinas” em lugar das femininas é em consequência dos hormônios produzidos pelos testículos em formação, incluindo os andrógenos e o hormônio inibidor dos ductos de Müller. Mediante a ausência de testículos todo o desenvolvimento dos órgãos genitais internos e externos segue um padrão feminino, sem levar em conta se estão presentes os ovários; o que significa a ausência de hormônios gonodais determina que o embrião se desenvolva como fêmea, uma vez que não requerem hormônios ovarianos para desencadear o padrão feminino. Por sua vez, as gônadas masculinas (os testículos), produzem substâncias que desviam o desenvolvimento em direção ao padrão masculino. Sob etapas relativamente rápidas da diferenciação todos os embriões possuem dois pares de dutos sexuais, os dutos de Wolff ou mesonéfricos e os dutos de Müller ou paramesonéfricos (figura 4). A testosterona secretada pelos testículos do feto macho em desenvolvimento atua sobre os dutos de Wolff, o que induz a formação posterior dos dutos deferentes, do epidídimo e das glândulas seminais (figura 4). Figura 4: formação dos órgãos genitais internos a partir dos dutos de Wolff no macho e dos dutos de Müller na fêmea. Fonte: ZARCO, 2018. -/- Os testículos produzem ao mesmo tempo, uma glicoproteína chamada Hormônio Inibidor dos Dutos de Müller (Müllerian Inhibiting Hormone, MIH, também chamado de Anti-Müllerian Hormone, AMH); como o seu nome indica, inibe o desenvolvimento dos dutos de Müller ou paramesonéfricos, provocando sua regressão, que impede a formação dos órgãos genitais característicos da fêmea como os ovidutos, o útero, a cérvix e a porção cranial da vagina (figura 4). O MIH é uma glicoproteína da família dos fatores de crescimento transformativo β (TGFβ). O gene MIH possui locais de união para os produtos dos genes SOX-9 e SF-1, pelo que a presença simultânea de ambos fatores de transcrição é necessária para a secreção do MIH e leva a cabo sua função de iniciação dos dutos de Müller sobre o embrião macho (vale lembrar que nessa etapa tanto a gônada de embriões machos como de embriões fêmeas expressam o gene SF-1, mas somente o macho expressa o SOX-9, para que unicamente esse último produza MIH). O certo é que na gônada do embrião fêmea não se produzem quantidades importantes da proteína SOX-9, além de que se produz a proteína DAX-1, mesma que antagoniza tanto a SOX-9 como a SF-1, todo o qual impede a produção de MIH e resulta no desenvolvimento dos dutos de Müller até a formação dos ovidutos, útero, cérvix e a porção cranial da vagina (figura 4). Assim, na fêmea, ao não haver testículos não circulam concentrações elevadas de andrógenos, o que impedirá o desenvolvimento dos dutos de Wolff, enquanto que os dutos de Müller se desenvolvem já que não haverá a presença do MIH para impedi-lo. O desenvolvimento dos genitais internos e externos femininos não requerem a presença de nenhum hormônio ovariano o que levará a cabo de maneira predeterminada (ou pré-estabelecida) na ausência de testículos. Outra estrutura interna que também se desenvolve de forma distinta nos machos e nas fêmeas é o seio urogenital, que no embrião macho é estimulado pela testosterona para formação da próstata, das glândulas bulbouretrais e da uretra peniana, enquanto que na fêmea forma a porção caudal da vagina. A respeito dos órgãos genitais externos (figura 5), nos embriões de ambos os sexos existem estruturas precursoras chamadas de tubérculo genital e pregas vestibulares. Na fêmea o tubérculo genital da origem ao clitóris e as pregas vestibulares dão origem aos lábios vulvares sem a necessidade da atuação de hormônios ovarianos, já que o padrão “por via pré-estabelecida” é feminino. Em contrapartida, no macho, tanto o tubérculo genital quanto as pregas vestibulares respondem ao hormônio 5α-dehidro-testosterona (DHT), ao qual se formam as células da pele da zona genital a partir da testosterona que é secretada pelos testículos. Para isso existem nas células a enzima 5α-reductasa, que transforma a testosterona em DHT. Uma vez formada, a DHT atua sobre as pregas vestibulares do embrião macho para que se fusionem e formem o escroto (em lugar dos lábios vulvares), e sobre o tubérculo genital para formar o pênis (em lugar do clitóris). Figura 5: estruturas que se desenvolvem nos embriões de cada sexo a partir do seio urogenital, o tubérculo genital e as pregas vestibulares. A cor do né de cada estrutura final corresponde com a cor do nome da estrutura a partir da qual se originou. Fonte: ZARCO, 2018. -/- • ___DIFERENCIAÇÃO SEXUAL DO SISTEMA NERVOSO -/- Existem inúmeras diferenças funcionais entre o sistema nervoso da fêmeas e o do machos, em humanos podem incluir diferenças tão complexas como a maior capacidade de verbal da mulher ou a maior capacidade de orientação espacial do homem. Nessa parte será abordada aquelas diferenças que influenciam diretamente sobre a função reprodutiva, como as diferenças na regulação da secreção de gonadotropinas ou as diferenças na capacidade de comportamento sexual masculino ou feminino. É necessário lembrar que, apesar de que essas diferenças se originem durante um período crítico da vida fetal ou neonatal (dependendo da espécie), geralmente se fazem presentes até que o animal chegue a vida adulta e demonstre obter ou não a capacidade para se comportar como macho ou como fêmea uma vez que é exposto aos hormônios sexuais que são secretada depois da puberdade. Igualmente aos processos acima citados, podemos afirmar que nos mamíferos o padrão pré-estabelecido de comportamento sexual e de secreção de gonadotropinas é o feminino. Se durante os primeiros dias de vida neonatal uma rata fêmea não é exposta a nenhum hormônio gonodal, ao chegar a vida adulta ela terá a capacidade de se comportar como fêmea na presença de estrógenos, assim como de secretar um pico pré-ovulatório de GnRH/LH em resposta aos mesmos (figura 6). Essa rata, portanto, não poderá se comportar como macho embora que em sua vida adulta seja exposta a testosterona. O sistema nervoso do rato macho recém-nascido que é exposto aos andrógenos produzidos pelos testículos, em detrimento, faz com que adquiram o potencial para se comportar como machos em sua vida adulta e que perdem o potencial para ter conduta de fêmeas na presença e/ou administração de estrógenos (processo conhecido como desfeminização do SNC). Se por meios de experimentos injetamos testosterona em uma rata fêmea recém-nascida, essa rata não poderá se comportar como fêmea em sua vida adulta, e passará a se comportar como macho. A castração neonatal de um rato (visando evitar a exposição de seu SNC a andrógenos testiculares), assim mesmo, resultará em sua vida adulta um padrão feminino (SNC feminizado e não masculinizado). O hipotálamo das ratas adultas possui uma área em que o número, características e densidade dos corpos neurais difere em machos e fêmeas, essa área é denominada como “núcleo sexualmente dimórfico do hipotálamo”, e tem demonstrado que quando as ratas são tratadas com testosterona na vida neonatal, a morfologia de seu núcleo sexualmente dimórfico será masculinizado em sua vida adulta, enquanto que a castração neonatal de ratos resulta em um núcleo sexualmente dimórfico feminizado em sua vida adulta. Isso significa que a exposição ou não a testosterona na vida neonatal é o que determina que tipo de núcleo sexualmente dimórfico se desenvolverá, o que por sua vez está relacionado com o tipo de conduta que o animal poderá expressar em sua vida adulta. Não deixa de ser um paradoxo que ao injetar uma dose elevada de estrógenos nos primeiros dias de vida de uma rata, os núcleos sexualmente dimórficos da mesma se desenvolverão como macho e em sua vida adulta seu potencial de conduta estará masculinizado e desfeminizado. O hormônio “feminino” conhecido como estradiol, masculiniza o hipotálamo e a conduta do animal. Logo, se a rata neonatal for exposta a injeção de andrógeno não-aromatizado (que não pode ser transformado em estrógenos pelas células) ela não se masculiniza. A masculinização e desfeminização dos ratos ou das ratas tratados com testosterona, na realidade, não são provocados pela própria testosterona, senão pelos estrógenos que se formam dentro dos neurônios quando absorvem a testosterona do sangue e a aromatizam para transformá-la em estrógenos (figura 6). Figura 6: desfeminização e masculinização do sistema nervoso central por meio da testosterona, que quando não absorvida pela α-fetoproteína pode entrar nos neurônios, onde se aromatizam para serem transformados em estrógenos, hormônio que é responsável pela desfeminização. Fonte: ZARCO, 2018. Por que as ratas, que possuem ovários funcionalmente produtores de estrógenos, não se masculinizam? A resposta está em uma proteína denominada α-fetoproteína que circula em altas concentrações nos fetos e nos recém-nascidos. Essa proteína possui a capacidade de unir-se aos estrógenos, ao qual impede seu entrada nas células. Os ratos, em desenvolvimento, produzem testosterona, no entanto não possui afinidade pela α-fetoproteína, o que permite com que ela circule livremente. Ao chegar ao SNC, a testosterona (que não foi absorvida) pode entrar nos neurônios e dentro deles se aromatizam e transformam-se em estrógenos, que finalmente masculinizam o SNC. A diferenciação sexual do hipotálamo depende, em síntese, da presença ou ausência dos testículos, o que permite que se produza ou não o hormônio testosterona que pode não ser absorvida por parte da α-fetoproteína, transformar-se em estrógenos e masculinizar o SNC. -/- •___CONCLUSÃO -/- Nos mamíferos todo o processo que se requerem para o desenvolvimento de um macho depende da existência de somente um gene do cromossomo Y, o gene SRY; a ausência desse gene resulta no desenvolvimento de uma fêmea. A presença ou ausência do gene SRY determina, então, a cadeia de eventos morfogênicos que ocorrerá em sua expressão ou não, para desenvolver todos os órgãos e características de um macho ou de uma fêmea. Por essa razão, os indivíduos com uma monossomia XOA (síndrome de Turner) são fêmeas (por não possuir o cromossomo Y nem o gene SRY), enquanto que os indivíduos triploides XXY (síndrome de Kleinefelter) são machos embora possuam dois cromossomos X. Em algumas espécies, no entanto, têm-se identificado machos que são cromossomicamente XX; nesses casos é determinado invariavelmente que por ser um erro durante a meiose a região do cromossomo Y em que reside o gene SRY tem sido transloucada ao cromossomo X. Da mesma forma, em alguns casos tem sido encontrado fêmeas com cariótipo XY; que nelas se identifica uma mutação inabilitante do gene SRY. Isso demonstra experimentalmente que por meio da engenharia genética é possível produzir machos com cariótipo XY mas com o gene SRY eliminado (knockout). Como é de se esperar, esses machos desenvolvem ovários e todos seus órgãos genitais, tanto internos quanto externos, e se desenvolvem como fêmeas. Os machos cromossomicamente XX transgênicos aos que se insertam uma cópia do gene SRY, desenvolvem testículos e um fenótipo masculino, embora sejam estéreis por causa da ausência de alguns genes do cromossomo Y que são necessários para a realização de uma espermatogênese normal. As falhas nos mecanismos de diferenciação sexual podem, diretamente, ocasionar anormalidades como as observadas nas bezerras Freemartin, que são bezerras originadas de uma gestação gemelar em que seu gêmeo era macho. O que sucede é que na espécie bovina, quando há uma gestação gemelar, é produzido um certo grau de anastomose entre as placentas dos fetos, o que permite a troca de sangue e de células entre ambos. Os produtos recebem, então, algumas células de seu gêmeos, que encontram seu lugar no órgão correspondente e se integram a ele. No caso particular das gônadas, quando o ovário primitivo de um embrião fêmea é colonizado por algumas células gonodais de seu gêmeo macho, essas células expressam o gene SRY, o que fará com que essa região da gônada se diferencie como testículo. Como resultado, se desenvolve um ovo-testículo (com maior ou menor proporção de tecido testicular dependendo do grau de colonização da gônada em formação por células provenientes do gêmeo macho). Ademais, ao haver certa quantidade de tecido testicular produtor de MIH, circularão sobre o feto fêmea níveis desse hormônio que, embora baixos, afetarão o desenvolvimento normal dos dutos de Müller, fazendo com que as bezerras Freemartin possuam genitálias internas ausentes ou pouco desenvolvidas. Os andrógenos produzidos pelas zonas de tecido testicular, por fim, são suficientes para causar um certo grau de masculinização, que se manifesta como um clitóris mais grande que o normal ou um desenvolvimento corporal masculinizado. -/- REFERÊNCIAS BIBLIOGRÁFICAS -/- ARNOLD, Arthur P.; CHEN, Xuqi; ITOH, Yuichiro. What a difference an X or Y makes: sex chromosomes, gene dose, and epigenetics in sexual differentiation. In: Sex and gender differences in pharmacology. Springer, Berlin, Heidelberg, 2013. p. 67-88. CUNNINGHAM, James. Tratado de fisiologia veterinária. Elsevier Health Sciences, 2011. DERIVAUX, Jules; BARNABÉ, Renato Campanarut. Reprodução dos animais domésticos. Zaragoza: Acribia, 1980. DA SILVA, Emanuel Isaque Cordeiro. Desenvolvimento Embrionário e Diferenciação Sexual nos Animais Domésticos. Disponível em:. Acesso em: Julho de 2020. HAFEZ, Elsayed Saad Eldin; HAFEZ, Bahaa. Reprodução animal. São Paulo: Manole, 2004. HIDALGO, C. Galina et al. Reproducción de animales domésticos. México: Limusa, 2008. MACLAUGHLIN, David T.; DONAHOE, Patricia K. Sex determination and differentiation. New England Journal of Medicine, v. 350, n. 4, p. 367-378, 2004. MCCARTHY, Margaret M.; ARNOLD, Arthur P. Reframing sexual differentiation of the brain. Nature neuroscience, v. 14, n. 6, p. 677, 2011. PLANT, Tony M.; ZELEZNIK, Anthony J. (Ed.). Knobil and Neill's physiology of reproduction. Academic Press, 2014. REY, Rodolfo. Diferenciación sexual embrio-fetal: De las moléculas a la anatomía. Revista chilena de anatomía, v. 19, n. 1, p. 75-82, 2001. SENGER, P. L. Embryogenesis of the pituitary gland and male or female reproductive system. In. Pathways to Pregnancy and Parturition. Current Conception Inc, v. 1, p. 8-76, 1997. ZARCO, L. Diferenciación sexual. In. PORTA, L. R.; MEDRANO, J. H. H. Fisiología reproductiva de los animales domésticos. Cidade do México: FMVZ-UNAM, 2018. -/- REALIZAÇÃO -/- . (shrink)

That all pleasure is good and all pain bad in itself is an eternally true ethical principle. The common claim that some pleasure is not good, or some pain not bad, is mistaken. Strict particularism (ethical decisions must be made case by case; there are no sound universal normative principles) and relativism (all good and bad are relative to society) are among the ethical theories we may refute through an appeal to pleasure and pain. Daniel Dennett, Philippa Foot, R M (...) Hare, Gilbert Harman, Immanuel Kant, J. L. Mackie, and Jean-Paul Sartre are among the many philosophers addressed. (shrink)

Cunoașterea și informațiile (abordate în ansamblu sau în componentele lor distincte) sunt o preocupare majoră pentru tehnologia informației, sisteme de informații, știința informației și activitatea de informații în general. Procesul obţinerii, prelucrării şi analizei informaţiilor este o preocupare majoră pentru societatea actuală. În acest scop se folosesc procedee şi tehnici specifice pentru culegerea sau generarea de informaţii, prelucrarea acestora prin analiză şi sinteză, generarea de predicţii şi strategii, transmisia şi prezentarea informaţiilor factorilor de decizie, şi stocarea lor. Analiza informațiilor poate (...) fi caracterizată ca o intreprindere epistemologică, care urmărește să dezvolte o înțelegere clară a produselor cunoașterii. Perspectiva lui Polanyi despre cunoaștere servește unor considerații epistemologice fundamentale privind cunoașterea ca produs. Conceptul acesta de cunoaștere personală contribuie la o înțelegere mai profundă a cunoașterii. Perspectiva inversează ierarhia tradițională epistemologică. Cea mai mare provocare ar putea fi aceea de a convinge analiștii, conducerea și clienții lor de avantajele metodelor analitice structurale. O introducere treptată și naturală a acestor metode în fluxul obișnuit de procese și produse de informații ar putea fi mai eficientă decât realinierea la scară largă a gândirii. "Spațiul" activităților de informații s-a extins de la guverne ca actori statali la actori non-statali precum ONG-uri, instituții transnaționale și corporații, firme private și grupuri de interese și presiuni reprezentând comunități, concepte și ideologii diverse. Procesul de luare a deciziilor a devenit dispersat și granular. Actuala "democratizare" a serviciilor de informații are un impact major asupra colectării și analizei informațiilor, și a procesului decizional, determinând serviciile de informații să devină mai transparente, să ia în considerație dezbaterile publice a acțiunilor lor și să fie nevoite, uneori, să le justifice public. Un domeniu de care pot beneficia serviciile de informații este cel al managementului cunoașterii, implicat într-o dezbatere riguroasă asupra conceptelor, teoriilor și abordărilor cunoașterii și utilizării acestora. Noua paradigmă a serviciilor de informații impune schimbări majore la nivel organizațional și de pregătire a profesioniștilor pentru a înțelege și adopta noile concepte și tehnologii. -/- CUPRINS -/- Introducere 1 Cunoaștere - Definirea cunoașterii în filozofie - Comunicarea cunoașterii - Cunoașterea situată - Cunoașterea parțială - Cunoașterea științifică - 1.1 Ontologia - - Prezentare generală - - - Unele întrebări fundamentale - - - Concepte - - - Tipuri - - Istorie - - - Originile - - - - Parmenide și monismul - - - - Pluralismul ontologic - - - - Platon - - Ontologia în știință - - Alte subiecte ontologice - - - Formațiuni ontologice - - - Certitudine ontologică și epistemologică - - - Corpul și mediul, care pun la îndoială semnificația ființei - - - Ontologie și limbă - - - Ontologie și geografia umană - - - Realitate și actualitate - 1.2 Epistemologia - - Context și semnificație - - Cunoașterea - - - Cunoașterea că, cunoașterea cum și cunoașterea directă - - - Credință - - - Adevăr - - - Justificare - - - Problema lui Gettier - - - Externalism și internalism - - - Problema valorii - 1.3 Metodologii - - Prezentare generală - - - Procesul - - - - Formularea unei întrebări - - - - Ipoteza - - - - Predicția - - - - Testarea - - - - Analiza - - - Alte componente - - - - Replicarea - - - - Examinarea externă - - - - Înregistrarea și partajarea datelor - - Investigații științifice - - - Proprietățile cercetării științifice - - - Credințe și prejudecăți - - Elementele metodelor științifice idealizate - - Elemente ale metodei științifice - - - Caracterizări - - - Incertitudine - - - Definire - - - Dezvoltarea ipotezelor - - - Predicții din ipoteze - - - Experimente - - - Evaluare și îmbunătățire - - - Confirmarea - - Modele de cercetare științifică - - - Modelul clasic - - - Modelul ipotetico-deductiv - - - Modelul pragmatic - - Știința sistemelor complexe - 1.4 Hermeneutica - - Etimologie - - Hermeneutica filosofică - - - Hermeneutica modernă - - - - Schleiermacher (1768-1834) - - - - Dilthey (1833-1911) - - - - Heidegger (1889-1976) - - - - Gadamer (1900-2002) și colab. - - - - Noua hermeneutică - - - - Hermeneutica marxistă - - - - Hermeneutica obiectivă - 1.5 Filosofia limbajului - - Subiecte și sub-domenii majore - - - Compoziție și părți - - - Natura sensului - - - Referință - - - Mintea și limba - - - - Înnăscut și învățat - - - - Limba și gândul - - - Interacțiunea socială și limba - - Limbajul și filozofia continentală - - Probleme în filosofia limbajului - - - Imprecizia - - - Problema universalului și a compoziției - - - Natura limbajului - - - Abordări formale versus informale - - - Traducere și interpretare - 1.6 Logica - - Concepte - - Forma logică - 1.7 Filosofia logicii - - Adevăr - - - Purtătorii de adevăr - - - Adevăruri analitice, adevăr logic, valabilitate, consecință logică și implicare - 1.8 Declarații - - Declarația ca o entitate abstractă - 1.9 Dileme - - Utilizarea dilemei în logică - 1.10 Limitările cognitive - - Colin McGinn - - Friedrich Hayek - - John Tyndall - - Noam Chomsky - - Fenomene și obiecte și evenimente care nu se pot simți (numene) - - Noi misterieni - 1.11 Managementul cunoașterii - - Cercetare - - - Dimensiuni - - - Strategii - - - Motivații - 1.12 Ingineria cunoașterii - 1.13 Cunoașterea tacită în activitatea de informații 2 Date - Date, informații, cunoaștere și înțelepciune - În alte domenii - Memoria - - Procese - Înregistrări - 2.1 Referințe - - Etimologie și semnificații - - Semantică - - - Sens - - - Referent absent - - - Semnul lingvistic - - Informatică - - Biblioteci și știința informației - - Psihologie - - Școala - - Lege - - Artă - 2.2 Simboluri - - Etimologie - - Definiții - - Simbolurile și semiotica - - Psihanaliza, retorica și arhetipuri - - Paul Tillich - - Rolul contextului în simbolism - - - Semnificația istorică - - - Context - - Acțiuni simbolice - 2.3 Baze de date - - Baze de date guvernamentale - - - Uniunea Europeană - - Baze de date naționale ADN - 2.4 Metadate - - Definiție - - Identificarea - - - Exemplu - 2.5 Statistici - - Domeniu - - - Statistica matematică - - - Prezentare generală 3 Informații - Abordarea teoriei informației - Ca intrare senzorială - Ca reprezentare și complexitate - Informația ca mesaj - Informația ca determinant al transformărilor - Utilizarea studiului informațiilor - Informații mediate tehnologic - Informații sub forma unor fișiere - Semiotica - 3.1 Teoria informației - - Domeniul de studiu - - Evoluție - - Cantități de informații - - - Entropia unei surse de informații - - - Entropia comună - - - Entropia condițională (echivocă) - - - Informații reciproce (transinformații) - - - Divergența Kullback-Leibler (câștigul de informații) - - - Alte cantități - - Teoria codificării - - - Teoria surselor - - - - Rata - - - Capacitatea canalului - - - - Capacitatea anumitor modele de canale - - Aplicații în alte domenii - - - Utilizări în intelligence și aplicații de secretizare - - - Generarea numerelor pseudoaleatorii - - - Explorarea seismică - - - Semiotica - - - Aplicații diverse - - Unități de informație - - Unități primare - - Unități derivate din biți - - - Octet (byte) - - - Nibble - - - Cuvânt, bloc și pagină - - Exemple de valori - 3.2 Tehnologia informației - - Procesarea datelor - - - Stocarea datelor - - - Regăsirea datelor - - - Transmisia de date - - - Manipularea datelor - - Perspectiva - - - Perspectiva academică - - - Perspectiva etică - 3.3 Confidențialitatea informațiilor - - Tipuri de informații - - - Internet - - - Televiziunea prin cablu - - - Informații medicale - - - Informații financiare - - - Localizarea - - - Informații politice - - - Informații educaționale - - Legalitatea - 3.4 Informații sensibile - - Informații non sensibile - - - Informații publice - - - Informații de rutină în afaceri - - Tipuri de informații sensibile - - - Informații comerciale confidențiale - - - Informații clasificate - - Protecția legală împotriva divulgării neautorizate - - - Informații personale și private - - - Informații de afaceri confidențiale - - - Informații clasificate - - Informații sensibile digitale - 3.5 Informații clasificate - - Clasificări guvernamentale - - Nivele de clasificare - - - Top Secret (TS) - - - Secret - - - Confidențial - - - Resticționat - - - Neclasificat - - Permisul de acces - - Informații compartimentate - - Informații nucleare - - Internațional - - - Clasificările NATO - - - Organizații internaționale - - - Clasificări echivalente în diferite țări - - Clasificarea corporativă - - Protocolul luminii de trafic - 3.6 Tipuri de informații clasificate 4 Activitatea de informații - 4.1 Istoria activității de informații - 4.2 Știința informației - - Fundamente - - - Domeniu de aplicare și abordări - - - Definiții ale științei informației - - - Filozofia informației - - - Ontologie - - Extragerea informațiilor - - Vectori de cercetare și aplicații - - - Accesul la informații - - - Arhitectura informațiilor - - - Managementul informațiilor - - - Extragerea informațiilor - - - Societatea informațională - - - Reprezentarea cunoașterii și raționamentul - 4.3 Ontologia activității de informații - 4.4 Economia informațională - - Valoarea informațiilor - - Informațiile, mecanismul prețurilor și organizațiile - - Asimetria informațională - - - Semnalizare - - - Screening - - Bunuri informaționale - - - Împachetarea - 4.5 Economia informațiilor industriale - 4.6 Managementul informațiilor - - Aspecte teoretice - - - Teorii comportamentale și organizaționale - - - Teoria economică - - Managementul informațiilor strategice - - - Alinierea tehnologiilor și strategiilor de afacere cu managementul informațiilor - - - Un model de portofoliu contemporan pentru informații - - - Competențe pentru gestionarea calității informațiilor - - - Rezumat - - Operaționalizarea managementului informațiilor - - - Gestionarea schimbării necesare - - - Opera timpurie a lui Galbraith - - - Organizații matriceale - - Informații în sursă deschisă - - - Surse deschise pentru informații - - - Definiții pentru OSINT - - - Informații competitive - - - OSINT în afaceri - 4.7 Ciclul de informații - 4.8 Managementul ciclului de informații - - Prezentare generală - - - Definirea intelligence - - - Managementul ciclului de informații - - - Planificarea și prezentarea generală a direcției - - Cerințe - - - Naționale / strategice - - - Militare / operaționale - - Arhitectura intelligence - - - Bugetarea - - - Factori politici - - - Echilibrarea aplicării legii și securitatea națională - - - Public versus privat - - Planificarea colectărilor - - - CCIRM - - Emiterea de ordine și cereri - - - Prioritizare - - Alte subiecte - - - Folosirea politică greșită - - - Intelligence clandestină față de acțiunea sub acoperire - - - - Coordonarea acțiunii HUMINT și a acțiunii sub acoperire - - - - Riscuri și resurse comune - - Eșecurile din ciclul intelligence - - Alte cicluri - - - Bucla Boyd OODA - 4.9 Informațiile în afaceri (Business intelligence) - - Componente - - Istorie - - Depozitarea datelor - - Comparație cu inteligența competitivă - - Comparație cu cercetarea analitică de afaceri - - Aplicații într-o întreprindere - - Prioritizarea proiectelor - - Factori de succes în implementare - - - Suportul afacerii - - - Nevoile afacerii - - - Cantitatea și calitatea datelor disponibile - - Aspect utilizator - - Date semistructurate sau nestructurate - - - Date nestructurate vs. date semistructurate - - - Probleme cu date semistructurate sau nestructurate - - - Utilizarea de metadate - 4.10 Informații competitive - - Dezvoltare istorică - - Tendințe recente - - Domenii similare - - Etica - - Externalizarea - 4.11 Analogii cu alte discipline - - Știința - - Arheologia - - Afaceri - - Medicina 5 Comunitatea - 5.1 Sisteme informaționale - - Prezentare generală - - Tipuri de sisteme informaționale - 5.2 Comunicarea - - Comunicare nonverbală - - Comunicare verbală - - Comunicarea scrisă și dezvoltarea sa istorică - - Comunicare de afaceri - - Comunicare familială - - Comunicarea interpersonală - - Proiectarea comunicării - - Revoluția comunicării informațiilor - - Consultanța - 5.3 Societatea informațională - - Ce este? - - Creșterea informației în societate - - Dezvoltarea modelului societății informaționale - - - Tranziția economică - - Procesarea informațiilor sociale - 5.4 Guvernarea electronică - - Definirea e-guvernării - - Indicele ONU de dezvoltare a e-guvernării - - Exemple de e-guvernare și e-guvernanță - 5.5 Servicii secrete - - Relația dintre serviciile aceleiași țări - 5.6 Epistemologia activității de informații - 5.7 Comunități epistemice - 5.8 Comunități epistemice în UE - - Conceptul comunităților epistemice și limitele sale - - Agenția Europeană de Apărare - - Centrul UE de analiză a informațiilor - - Concluzie 6 Contrainformații - 6.1 Istoria spionajului - - Istoria timpurie - - Europa timpurie modernă - - Secolul al 18-lea - - - Franța - - - Marea Britanie - - - Spionaj industrial - - - Revoluția americană, 1775-1783 - - - Revoluția franceză și războaiele napoleoniene, 1793-1815 - - Secolul al 19-lea - - - Războiul civil american 1861-1865 - - - Informații militare - - - - Austria - - - - Marea Britanie - - - - Franța - - - - Germania - - - - Italia - - - - Rusia - - - Informații navale - - - Contraspionaj - - Secolul 20 - - - Agenții de informații civile - - - Primul Razboi Mondial - - - - Decodarea - - - Revoluția rusă - - - Perioada interbelică - - - - Germania nazistă - - - Al doilea razboi mondial - - - - MI6 în Marea Britanie - - - - MAGIC: SUA sparge codul japonez - - - - OSS în Statele Unite - - - - Contraspionaj - - - Războiul rece - - - Războiul post-rece - - - - Războiul din Irak 2003 - - - - Antiterorism - - - - - Israel - 6.2 Spionajul - - Țintele spionajului - - Metode și terminologie - - - Tehnologii și tehnici - 6.3 Contraspionaj - - Operațiunile de contraspionaj defensive - - - Contra-HUMINT - - - Motivații pentru divulgarea informațiilor și operațiunilor - - Teoria contraspionajului ofensiv - 6.4 Securitatea - - Clasificarea securității - - Concepte de securitate - - Managementul securității în organizații - 6.5 Terorism - - Lupta UE împotriva terorismului - - - Strategia UE - - - - Prevenirea - - - - Protecția - - - - Urmărirea - - - - Răspunsul - 6.6 O teorie a contrainformațiilor - - Definiții concurente - - Serviciile de informații - - - Factorii care determină comportamentul serviciilor de informații - - Contrainformații aplicate - - - Asistență politică - - - Suport operațional - - - Evidențierea documentelor - - Operațiuni de contrainformații - - Contraspionaj - - Domenii de studiu 7 Culegerea de informații - 7.1 Extragerea cunoașterii - - Privire de ansamblu - - Extragerea din surse structurate în RDF - - - Maparea din tabele/vizionări RDB în entități/atribute/valori RDF - - - Mapări complexe ale bazelor de date relaționale RDF - - - XML - - Extracția din surse naturale de limbaj - - - Extracție de informații (EI) tradițională - - - Extracția de informații bazată pe ontologie (EIBO) - - - Învățarea ontologiei - - - Adnotare semantică - - - Instrumente - - Descoperirea de cunoștințe - 7.2 Colectarea de informații umane - - Surse - - Operații de bază HUMINT - - - Pregătirea ofițerilor pentru lucrul în culturi - - - Diferențierea de bază pe tip de subiect - - - Selectarea surselor potențiale - - - Identificare - - - Tipuri de interviuri - - - - Informarea (debriefing) - - - - Interogare - - - Planificarea interviului inițial - - - - Caracteristicile interogatorului (anchetatorilor)â - - - - Sprijinirea nevoilor - - - - Atitudini ale subiectului - - - Planificarea interviurilor suplimentare - - Principii de interogare - - - Raport de construcție - - - Utilizarea înregistratoarelor - - - Lucrul cu interpreți - - Surse recrutate / de încredere - - - Spionaj - - Analiza relațiilor dintre subiecții HUMINT - 7.3 Investigații - - Surse clasice - - - Deducția - - - Inducția - - - Abducția - - Investigații criminale - 7.4 Profilarea infractorilor - 7.5 Informația asimetrică - - Modele de informații asimetrice - - Selecția adversă - - - Semnalizare (Signaling) - - - Investigare (Screening) - - Aplicarea asimetriei de informații în domeniul cercetării - - Surse de asimetrie informațională - - Efectul blogurilor asupra asimetriei informaționale - - Efectul inteligenței artificiale asupra asimetriei informaționale - 7.6 Proiectarea mecanismului - - Intuiția - - Proiectarea - - - Mecanismul - - - Principiul revelației - - - Gradul de implementare - 7.7 Raportul circular - - Exemple specifice - 7.8 Liberul acces la informații 8 Supravegherea - Tipuri - - Calculator - - Telefoane - 8.1 Camere de supraveghere - 8.2 Camere IP - - Standarde - - Avantaje ale camerelor IP - - Dezavantaje potențiale - 8.3 Camere web - - Probleme de intimitate - - Efecte asupra societății moderne - - Utilizări ale camerelor web - - - Monitorizare video pentru îngrijirea copiilor - - - Comerț - - - Apeluri video și videoconferințe - - - Video de securitate - - - Clipuri video și fotografii - - - Dispozitive de control al intrărilor - - Tehnologia camerelor web - 8.4 Supravegherea în IR - - Applicații - - Specificații - - Cum funcționează supravegherea în IR - 8.5 Supravegherea în masă - - Supravegherea în masă în Uniunea Europeană - - - INDECT - - - HIDE - 8.6 Supravegherea aeriană - 8.7 Supravegherea calculatoarelor - - Emanații - - Policeware - 8.8 Interceptarea convorbirilor telefonice - - Aspecte legale - - Supravegherea electronică a telefoanelor - 8.9 Identificarea automată și captura de date (AIDC) - 8.10 Captarea datelor din documente tipărite - - Cele mai cunoscute tipuri de aplicații - - - ABBYY - - - Accusoft - - - AnyDoc Software - - - Cvision Technologies - - - Expervision - - - I.R.I.S. Group - - - LEADTOOLS - - - Nuance Communications - - - PSIGEN Software - 8.11 Ingineria securității - - Calificări - - Atitudini privind securitatea - - Practici de bază - - Subdomenii - 8.12 Securitatea calculatoarelor - - Securitate prin proiectare - 8.13 Biometria - - Sisteme biometrice adaptive - - Direcții noi de dezvoltare - - - Accesul în rețele publice - - Supravegherea biometrică - - Funcționalitatea biometrică 9 Analiza informațiilor - Prezentare generală - Metoda analitică - - Stabilirea obiectivelor pentru o analiză de informații - - - Fii îndrăzneț și cinstit - - - Acord privind conținutul - - - Orientarea spre clienți - - - Orientarea spre colegi - - Organizând ceea ce aveți - Natura analizei - - Tipuri de raționament - - - Inducție: căutarea cauzalității - - - Deducția: aplicarea generalului - - - Intuiția instruită - - - Metoda științifică - - Metode de analiză - - - Analiza oportunităților - - - Analiza cuiului de siguranță - - - Analiza ipotezelor concurente - - - Analogie - Procesul analitic - - Definirea problemei - - Generarea de ipoteze - - Determinarea nevoilor de informații și colectarea de informații - - Evaluarea surselor - - Evaluarea ipotezelor (teste) - - Producția și ambalarea - - Evaluarea colegială - - Feedback de la client și evaluarea producției - Nu uitați niciodată utilizatorul final - 9.1 Conceptualizarea funcțiilor analizei de informații - 9.2 Metodologii în analiza informațiilor - 9.3 Euristica în analiza de informații - - Puterea de expertiză - - Paradoxul de expertiză - - Sarcinile analiștilor de informații - - Pro și contra echipelor - - Tehnologii - - Metodologii analitice - - Euristica - 9.4 Raționamentul inductiv - - Raționamentul inductiv vs. raționamentul deductiv - - Critici - - - Prejudecăți - - Tipuri de raționament inductiv - - - Generalizare - - - Silogismul statistic - - - Inducția simplă - - - Argumentul din analogie - - - Inferența cauzală - - - Predicția - - Inferența bayesiană - - Inferența inductivă - 9.5 Evaluarea informațiilor - - Procesul de evaluare a informațiilor - - Ciclul informațiilor centrice specifice - - Evaluarea informațiilor criminale - - - Utilizarea de Armata SUA - - - Procesul CRIMINT - - Analiza informațiilor criminale - 9.6 Abordarea orientată spre țintă a ciclului de informații - - Analiza orientată pe țintă - - - Procesul de intelligence - - Crearea modelului - - - Modele în intelligence - - - Surse de informații de intelligence - - - Popularea modelului - - Analiza organizațională - - Aplicarea abordării centrate pe țintă în intelligence - - Critici - 9.7 Analiza ipotezelor competitive - - Proces - - Puncte forte - - Puncte slabe - - - Analiza structurată a ipotezelor concurente - - - Alte abordări ale formalismului - 9.8 Analiza indicatorilor - - Istorie - - Elemente de analiză a indicatorilor - - - Tehnici analitice structurate - - - Cerință - - - Categorii - - - Factori - - - Scenarii - - - Indicatori - - Proces - - Beneficii - - Puncte slabe - - Tehnici analitice structurate înrudite - 9.9 Cuvinte de probabilitate estimativă - - Istorie - - - Informații - - - - Eșecuri de politică și de informații legate de CPE - - Reformele metodologiei - - - Cuantificarea fiabilității sursei și a încrederii analitice - - - Analiza stocastică - - - Standardizare - - - - Experiența Mercyhurst cu CPE standardizate - 9.10 Predicții - - Predicții informale pe bază de ipoteze - - Sondaje de opinie - - Statistici - - Supranaturalul (profeții) - - Predicția în știință - - Finanțe 10 Media și rețele sociale - Studiul - Istoria - Nivele de analiză a rețelelor sociale - - Nivel micro - - Nivel mediu - - Nivel macro - Legături teoretice - - Teorii importate - - Teorii specifice - Decalaje structurale - Clustere de cercetare - - Comunicare - - Comunitate - - Rețele complexe - - Rețele criminale - - Difuzarea inovațiilor - - Demografie - - Sociologia economică - - Sănătate - - Ecologie umană - - Limba și lingvistica - - Rețele literare - - Studii organizatorice - - Capitalul social - - Poziția și beneficiile rețelei - - Media socială - Servicii în rețele sociale - - Impactul social - - Caracteristici tipice - - Caracteristici suplimentare - 10.1 Media socială - - Clasificarea mediei sociale - - - Viralitate - - Bloguri - - Comunicarea prin calculator - - Defăimarea - - Jurnalism - - - Mass media - - Facebook - - Twitter - - YouTube - 10.2 Știri - - Caracteristici - - - Noutatea - - - Marfă - - - Tonul - - - Valoarea de noutate a știrii - - Media de știri - - - Ziare - - - Televiziunea - - - Internet - 10.3 Psihologia mulțimilor - 10.4 Manipularea prin media - - Contexte - - - Activism - - - Publicitate - - - Farsa - - - Propaganda - - - Război psihologic - - - Relații publice - - Tehnici - - - Marketingul motoarelor de căutare - - Profesioniști în conformitate - - - Tehnici - 10.5 Psihologia rețelelor sociale - - Neuroplasticitatea - 10.6 Analiza rețelelor sociale 11 Etica - Definirea eticii - 11.1 Relativismul moral - - Variații - - - Descriptiv - - - - Meta-etic - - - - Normativ - 11.2 Utilitarism - - Etimologie - - Fundal istoric - - - Filozofia chineză - - - Filosofia occidentală - 11.3 Dileme etice - - Exemple de dileme etice - - Răspunsuri la argumente - - Dileme morale - - - Exemple - - - Conceptul - - - Probleme - 11.4 Codul de conduită FBI - 11.5 Meta-etica - - Întrebări meta-etice - - Teoriile semantice - - - Centralism și non-centralism - 11.6 Filosofia dreptului - - Jurisprudență analitică - - Jurisprudența normativă - - Abordări filosofice ale problemelor juridice Încheiere Resurse Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

David Benatar argues that coming into existence is always a harm, and that – for all of us unfortunate enough to have come into existence – it would be better had we never come to be. We contend that if one accepts Benatar’s arguments for the asymmetry between the presence and absence of pleasure and pain, and the poor quality of life, one must also accept that suicide is preferable to continued existence, and that his view therefore implies both anti-natalism (...) and pro-mortalism . This conclusion has been argued for before by Elizabeth Harman – she takes it that because Benatar claims that our lives are ‘awful’, it follows that ‘we would be better off to kill ourselves’ (Harman 2009: 784). Though we agree with Harman’s conclusion, we think that her argument is too quick, and that Benatar’s arguments for non-pro-mortalism deserve more serious consideration than she gives them. We make our case using a tripartite structure. We start by examining the prima facie case for the claim that pro-mortalism follows from Benatar’s position, presenting his response to the contrary, and furthering the dialectic by showing that Benatar’s position is not just that coming into existence is a harm, but that existence itself is a harm. We then look to Benatar’s treatment of the Epicurean line, which is important for him as it undermines his anti-death argument for non-pro-mortalism. We demonstrate that he fails to address the concern that the Epicurean line raises, and that he cannot therefore use the harm of death as an argument for non-pro-mortalism. Finally, we turn to Benatar’s pro-life argument for non-pro-mortalism, built upon his notion of interests, and argue that while the interest in continued existence may indeed have moral relevance, it is almost always irrational. Given that neither Benatar’s anti-death nor pro-life arguments for non-pro-mortalism work, we conclude that pro-mortalism follows from his anti-natalism, As such, if it is better never to have been, then it is better no longer to be. -/- . (shrink)