In a series of pre-registered studies, we explored (a) the difference between people’s intuitions about indeterministic scenarios and their intuitions about deterministic scenarios, (b) the difference between people’s intuitions about indeterministic scenarios and their intuitions about neurodeterministic scenarios (that is, scenarios where the determinism is described at the neurological level), (c) the difference between people’s intuitions about neutral scenarios (e.g., walking a dog in the park) and their intuitions about negatively valenced scenarios (e.g., murdering a stranger), and (d) the difference (...) between people’s intuitions about free will and responsibility in response to first-person scenarios and third-person scenarios. We predicted that once we focused participants’ attention on the two different abilities to do otherwise available to agents in indeterministic and deterministic scenarios, their intuitions would support natural incompatibilism—the view that laypersons judge that free will and moral responsibility are incompatible with determinism. This prediction was borne out by our findings. (shrink)

Anscombe introduces the notion of "non-observational knowledge" by taking the knowledge one usually has of the position of his limbs as an example. According to her definition two requirements need to be met when we speak of "observing something": first, we can speak of separately describable sensations (call it the SD condition); second, having such sensations is in some sense our criterion for saying something (call it the CS condition). The "sensations of position"-so called by Anscombe-play a central role in (...) understanding the knowledge we usually have of our bodily position as non-observational. But, do we really have such sensations? If yes, how can we tell whether they are "separately describable" or not? In what sense can having a given sensation be or be not our criterion of saying something? And, why (and how) are the above question to be related to our understanding the knowledge that we usually have of our bodily position as non-observational knowledge? By clarifying the ambiguity in the possible meanings of "sensation of X", I'll try to defend my understanding of Anscombe's answers to the above questions, namely, that we do have sensations of position, and usually they are neither separately describable nor our criterion of saying something-in the sense that we usually don't identify our bodily position by identifying the sensations of position, and that. (shrink)

In the book "Experiential Philosophy- Body-based Wisdom and Challenges to Western Thought', Professors Lakoff and Johnson divided cognitive science into the first generation of cognitive science (based on British-American analytical philosophy and a Priori philosophy) and the second generation of cognitive science (based on experiential philosophy, emphasizing: the experiential nature of the mind, the unconscious nature of cognition, and the metaphorical nature of thinking), expounded the characteristics of the two generations of cognitive science and the differences between the two, and (...) firmly believed that cognitive linguistics is based on the second generation of cognitive science theory, which is a reaction to structuralism and generative schools, thereby clarifying cognitive linguistics. Some basic points of view. (shrink)

This paper aims to clarify the relationship between extraversion and employees’ innovative and disclose the moderating effect of organizational innovative climate on that relationship. To this end, 300 employees were selected from various enterprises in three Chinese cities, and subjected to a questionnaire survey based on the five factor model (FFM) and 5-point Likert scale. Through statistical regressions, the author explored the effects of extraversion and organizational innovative climate have on employees’ innovative behavior. Then, the organizational innovative climate was divided (...) into five dimensions, and the feature activation theory was implemented to reveal the moderating effect of each dimension on relationship between extraversion and employees’ innovation. Through the above analysis, it is concluded that extraversion has a positive effect on employees’ innovative behavior; the five dimensions of organizational innovative climate all exert a positive effect on employees’ innovative behavior; the resource support in organizational innovative climate has a moderating effect on the relationship between extraversion and employees’ innovation. The research findings shed new light on the improvement of organizational innovative and the construction of an innovative country. (shrink)

Throughout history, a relatively small number of individuals have made a profound and lasting impact on science and society. Despite long-standing, multi-disciplinary interests in understanding careers of elite scientists, there have been limited attempts for a quantitative, career-level analysis. Here, we leverage a comprehensive dataset we assembled, allowing us to trace the entire career histories of nearly all Nobel laureates in physics, chemistry, and physiology or medicine over the past century. We find that, although Nobel laureates were energetic producers from (...) the outset, producing works that garner unusually high impact, their careers before winning the prize follow relatively similar patterns as ordinary scientists, being characterized by hot streaks and increasing reliance on collaborations. We also uncovered notable variations along their careers, often associated with the Nobel prize, including shifting coauthorship structure in the prize-winning work, and a significant but temporary dip in the impact of work they produce after winning the Nobel. Together, these results document quantitative patterns governing the careers of scientific elites, offering an empirical basis for a deeper understanding of the hallmarks of exceptional careers in science. (shrink)

Dù nam hay nữ giới theo ngành CNTT, tin rằng với việc theo học FUNiX, các bạn trẻ sẽ tìm được sự hỗ trợ tốt nhất để chinh phục mục tiêu của mình.

Dù nam hay nữ giới theo ngành CNTT, tin rằng với việc theo học FUNiX, các bạn trẻ sẽ tìm được sự hỗ trợ tốt nhất để chinh phục mục tiêu của mình.

The yin yang model of thinking is most essential to the Chinese cosmology, ontology and outlook on life. This paper is a systematic discussion of such a dialectical way of thinking and its significance. It starts with investigating the origin and the meaning of terms “yin” and “yang”, and explains the later developed yin yang doctrine; it then shows how greatly and profoundly the yin yang model of thinking has influenced Chinese philosophy and Chinese character. It concludes that Chinese naturalistic, (...) dialectical, and optimistic attitudes toward the world and life are all based on the yin yang model of thinking and that the yin yang doctrine is the starting point for anyone to understand Chinese people and their philosophies. (shrink)

Rõ ràng, cây vối đã trổ hoa rất đúng lúc, như duyên trời đất tạo nên. Mà cũng chỉ một cây trong số nhiều cây đang được mong chờ.

El conocimiento de la filosofía feminista del este asiático, en general, y de China en particular, se ha difundido habitualmente como apéndice dentro de las grandes historias de las ideas y del feminismo europeo como teoría y filosofía política. En el mejor de los casos, como puras notas al margen. En la actualidad, ya estamos en disposición de descentralizar las ideas y dar espacio a la historia, la diversidad de voces y textos de pensadoras no-europeas. Por lo tanto, el primer (...) objetivo de esta propuesta es contribuir a la presentación y descubrimiento, para el lector en castellano, de algunas perspectivas feministas chinas que no sólo ayudarán a conocer una desconocida pluralidad filosófica, sino, a la vez, quizás de modo más importante, a pensar “con” y “contra”, críticamente, las tesis de las pensadoras. Para sumar esfuerzos a las muchas voces filosóficas feministas que conceptúo como “in-disciplinadas”, pues se sitúan fuera de la disciplina y del canon filosófico hegemónico, la propuesta de capítulo presentará y disertará en torno a la figura de He-Yin Zhen (1880-1920?). Intelectualmente presentada como representativa del anarco-feminismo chino, sus escritos de vindicación, como “Sobre la venganza de las mujeres”, “Sobre la cuestión del trabajo de las mujeres” o “El Manifiesto Feminista”, datados en 1907 y que forman el corpus de artículos publicados por la autora durante su estancia como exiliada en Japón, se erigen en una defensa de las mujeres, desde una mirada internacionalista, y, a la vez, en un paso de restitución de lo que pertenece, por derecho, a las mujeres, conjugando las dos acepciones de la acción vindicatoria. El estudio que se propone partirá de la estructuración dialógica y reflexionada con los textos de la pensadora, poniendo la mirada frente a los mismos, en su textualidad y contexto, para explorar sus argumentos. Asimismo, se enfrentarán sus tesis a aquellas quizás más difundidas, como las surgidas de los ilustrados reformistas, como las expresadas por Liang Qichao (1873-1929) en su “Sobre la educación de las mujeres” (1897), explorando, entre otras cosas, hasta qué punto la autora responde y erosiona una trampa del reformismo ilustrado al defender derechos básicos, como la educación, como elemento subordinado al fortalecimiento -económico, social- de la China atravesada también por el mal del siglo XIX, por el espíritu finisecular. (shrink)

Fericirea este un concept fuzzy. Ea poate fi definită în termeni de a trăi o viață bună sau de a înflori, mai degrabă decât de a experimenta o emoție. Fericirea în acest sens a fost folosită pentru a traduce eudaimonia greacă și este încă folosită în etica virtuții. A existat o tranziție în timp, de la accent pe fericirea virtuții la virtutea fericirii. În psihologie, fericirea este o stare mentală sau emoțională a bunăstării, care poate fi definită, printre altele, de (...) emoții pozitive sau plăcute, variind de la mulțumire până la bucuria intensă. În Vedele hinduse, ānanda semnifică fericirea veșnică, cea care însoțește sfârșitul ciclului de renaștere. Pentru grecii antici, ataraxia este o stare lucidă de echilibru robust, caracterizată de elibertatea continuă de teama primejdiei și îngrijorare. Filosofii consideră că fericirea poate fi înțeleasă ca fiind scopul moral al vieții sau ca aspect al hazardului, explicând fericirea fie ca o stare de spirit, fie ca o viață înfloritoare pentru persoana căreia i se aplică. „Conceptul de fericire este un concept atât de vag încât, în ciuda dorinței fiecărui om de a fi fericit, nimeni nu poate spune niciodată în termeni preciși și coerent ce vrea și dorește cu adevărat. Motivul este că elementele care fac parte din conceptul de fericire sunt în totalitate empirice, adică trebuie împrumutate din experiență, și că în același timp, pentru ideea fericirii, un întreg absolut, este necesar un maxim de bunăstare în starea actuală și cea viitoare. Ori, este imposibil ca o persoană finită să fie atât de perspicace și, în același timp, atât de puternică încât să se presupună că poate crea un concept cert despre ceea ce își dorește cu adevărat. Bogăție? ... Cunoaștere? ... Viață lungă? .. Sănătate? Prin urmare, nu există, în acest sens, un imperativ care să ne impună în sensul strict al cuvântului ce să facem pentru a fi fericiți, deoarece fericirea este un ideal nu al rațiunii, ci al imaginației." (Emmanuel Kant, Critica facultății de judecată) -/- CUPRINS: -/- Fericirea - Definiție - Legătura cu sănătatea fizică - Filozofie - Religie - - Religiile orientale - - - Budism - - - Hinduism - - - Confucianismul - - Religiile abrahamice - - - Iudaismul - - - Catolicismul roman - - - Islam - Psihologie - - Ierarhia nevoilor a lui Maslow - - Teoria autodeterminării - - Psihologie pozitivă - - Măsurarea fericirii - Viziunea economică și politică Ānanda - Diferite sensuri de fericire în filosofia hindusă - - Swami Vivekananda - - Sri Aurobindo - - Advaita vedanta - - Dvaita vedanta - - Vishishtadvaita vedanta - - Sri Ramana Maharshi - Modalități de realizare a ānandei Ataraxia - Epicureismul - Pironism - Stoicism Indici ai fericirii: Fericirea Națională Brută - Definirea FNB - Implementarea FNB în Bhutan - Răspândirea FNB în afara Bhutan - Critica Filosofia fericirii - Grecia antică - - Platon - - Aristotel - - Cinism - - Cirenaicism - - Pironism - - Epicureism - - Stoicism - Roma antică - - Școala lui Sextius - - Augustin de Hippo - - Boețiu - Evul Mediu - - Avicenna - - Al-Ghazali - - Maimonide - - Thomas de Aquino - Perioada modernă timpurie - - Michel de Montaigne - - Jeremy Bentham - - Arthur Schopenhauer - Perioada contemporană - - Władysław Tatarkiewicz - - Herbert Marcuse - - Viktor Frankl - - Robert Nozick - Scientismul - Studiul fericirii - - Sonja Lyubomirsky Teoria (etica) virtuții - Concepte cheie - Istoria virtuții - - „Turnura aretaică” contemporană Consecințialism - Filosofii - - Consecințialismul de stat - - Utilitarism - - Egoismul etic - - Altruismul etic - - Consecințialismul regulilor - - Consecințialismul pe două niveluri - - Consecințialismul motivațional - - Consecințialism negativ - - Etica teleologică - - Actele și omisiunile, și "doctrina actelor și omisiunilor" Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Book review: Emmanuel Todd, "Où en sommes-nous? Une esquisse de l'histoire humaine" (Seuil, 2017).

This article introduces a cross-cultural comparative study on Hegel’s Western triad of Being-Nothing-Becoming and I-Ching (including Tao-Teh-Ching, TTK)’s Eastern triad of Yin-Yang-I (Change). The study exposes the similarities and differences between the two triads in three aspects: concept, internal motivation, and external manifestation. Results include: (1) Hegel’s “Tao” is not identical to that of the Yin-Yang paradigm; (2) Hegel’s envision of Becoming is intrinsically far away from the essence of I-Ching’s I.

Nghiên cứu khảo sát bằng bảng hỏi được thiết kế theo thang đo Likert 5 mức độ gửi tới 380 khách hàng nữ trong độ tuổi 18-35 tham gia mua sắm mỹ phẩm thông qua livestream trên nền tảng TikTok nhằm phân tích tác động của chương trình khuyến mãi và nỗi sợ bị bỏ lỡ đến quyết định mua sắm bốc đồng của phụ nữ trẻ khi xem livestream mỹ phẩm trên TikTok. Số mẫu thu về hợp lệ là (...) 242 mẫu, dữ liệu sau khi thu thập được phân tích bằng phần mềm SmartPLS 4. Kết quả nghiên cứu cho thấy, nhân tố Chương trình khuyến mãi và Sự tham gia vào phiên livestream có tác động đáng kể đến Ý định và Quyết định mua sắm bốc đồng của phụ nữ trẻ. Trong khi đó, nhân tố Nỗi sợ bị bỏ lỡ không có ý nghĩa thống kê đối với Ý định mua sắm, nhưng vẫn ảnh hưởng đến Quyết định mua sắm. (shrink)

PREFACE WORD The Tanzimat period, which was the starting point of reform movements in many areas such as social, political, economic, military, etc., in which steps were taken towards Westernization, is considered to be an important milestone in drawing the fate of the Ottoman Empire. In this longest century of the empire, when many things were rushed, education partially received its share of change and reform. However, since the field of education was under the control of religious institutions such as (...) the Şeyhülislâmlık and the Nezâresi Evkâf-ı Hümâyun, the changes and reforms in this field remained limited. Regarding philosophy, which is the subject of our study, we can say in advance that philosophical movements in the West, the ideas of philosophers and philosophical education in the Western sense began to enter our country in the post-Tanzimat period. It is noteworthy that during this period when the Ottoman Empire became acquainted with Western philosophy, philosophy in the West experienced a period of crisis. In the period preceding this acquaintance, philosophy education in our country was carried out in a style loyal to the tradition of Islamic philosophy, and the break in this tradition occurred with the Tanzimat. One of the most widely debated issues from the Tanzimat to the present day has been whether or not a philosophical tradition unique to us can be established. Issues such as whether a philosophy built on our own culture and values can provide us with the opportunity to raise philosophers who are considered philosophers in the Western sense, and the level of competence and proficiency of Turkish in terms of creating a philosophical language on the way to realizing this opportunity, and efforts to establish a deep-rooted tradition continue to stand before us. In this study, from a holistic perspective, the changes in philosophical paradigms in certain periods from Tanzimat to the present day have been tried to be determined chronologically and problematically. The fact that the movements that emerged with Tanzimat were broken in certain periods, such as 1915, 1933 and 1960, and left their place to different movements, and the changes in our country in parallel with the change in the perception of philosophy in the world have been tried to be revealed in this study, and as a result of the study, results that have not been expressed so far have been reached. Again, whether the perception of philosophy has changed in society along with the change in philosophy in higher education is among the topics investigated in this study. For example, the fact that professors such as Mehmet İzzet, Niyazi Berkes and Necati Öner, who studied philosophy, regretfully admitted that it was embarrassing to say "I am studying philosophy", and instead took refuge in evasive answers such as "I am studying at the Faculty of Literature, I am studying at the Faculty of Language and History", clearly shows how the difficulty of doing philosophy in Turkey is at a high level with these prejudices. From the times when philosophy was identified with irreligion and atheism, and philosophers were seen as useless people who only criticized and did not produce solutions, to the present situation, the paths taken and the obstacles overcome make us hopeful for the bright future of philosophy in Turkey. In the Dârülfünun, which was de facto established in 1863 and opened and closed many times, philosophy courses were able to find a wide place in the curriculum after 1900 and especially after 1916. However, the contribution of philosophy courses and departments, which have been a significant part of the academy since 1916 both as a field of research and education, to the establishment and development of the longed-for original philosophical thought is currently the subject of a separate discussion. Indeed, philosophy departments have never escaped the criticism that they teach Western thought, transfer Western intellectual currents, ignore social values, and provide an exclusively Western and unproductive education. Our study, which deals with the processes of change and transition in philosophy education in Turkey and the debates on these processes, consists of three chapters and three appendices. In the first part, the studies in the field of philosophy from Tanzimat to the Republic are discussed theoretically and a general framework is tried to be drawn about the establishment of philosophy in Turkey. The topics covered in this section are mainly philosophy education until the establishment of the first university in 1863 under the name Dârülfünun and its closure and reopening in 1900 under the name Dârülfünun-ı Şâhâne. As is known, after a long period of trial and error, Dârülfünun was reformed under the name "Dârülfünun-ı Osmânî" in 1908 during the Second Constitutional Monarchy. Reforms in the field of education continued unabated, and with the university reforms in 1915 and 1933, philosophy departments also underwent significant change and transformation. Especially German faculty members, who were influential in these reforms, played an active role in the restructuring of the philosophy department. Apart from universities, philosophical activities were also carried out in non-governmental organizations, newspapers and journals. In particular, the philosophers who tried to become an association under the name of the Turkish Philosophical Society are today actively working under the name of the Philosophical Society of Turkey and the Turkish Philosophical Association. In this part of our study, in addition to these issues, the philosophers of the Republican period, which we have identified as four generations, and their philosophical attitudes and behaviors are evaluated together with the aspects reflected and not reflected in their works, and the interaction between the similarities and differences between the general characteristics of the generations and the philosophical atmosphere in the country is tried to be analyzed. The similarities and differences between the generations are analyzed since they are the main factors that determine and govern the course of philosophy in Turkey. The second chapter is devoted to "Philosophical Disciplines in Purgatory in the Republican Era". In this section, the disciplines of history of science, logic, Islamic philosophy and philosophy of religion, which we characterize as disciplines in limbo because their place in philosophy departments has always been controversial, are analyzed. In the third and final chapter, under the title "Philosophical Problems and Movements in the Republican Era", the problem of establishing the practical implications of the philosophical issues discussed in the first two chapters on the theoretical level, the question of whether Turkish can be the language of philosophy, Western philosophical movements in Turkey and their representatives are discussed. This chapter concludes with the main purpose of the study, which is to discuss the problems of philosophy in Turkey, suggestions for solutions and future perspectives. We have tried to enrich our research with three appendices that are considered to be complementary to these three chapters. The first appendix contains interviews with twelve senior professors who retired after teaching philosophy in Turkey for many years. These senior professors were asked questions about the changes in the view of philosophy in Turkey, philosophy education in higher education, their perceptions of philosophy, etc., and an important historical note was made with their answers based on their experiences. In this respect, we believe that these interviews will serve as an important source and reference for future generations and the social sciences community. Although the speeches of these professors contain many important discourses, messages and references, we have chosen one motto phrase to carry in the title. On this occasion, we would like to express our gratitude to our esteemed professors for sharing their vast knowledge and experience in the field of philosophy with us. In the second appendix, the short life stories and works of about a hundred professors in the field of philosophy in the Republican period are included. Although this information is sometimes easily obtained through the internet, biographical books or the works of the professors themselves, sometimes, after a very long and laborious work, original information has been reached, which is expressed for the first time in this study. Sometimes the capture of a very small detail required great efforts. In the third and final appendix, the names and periods of the senior philosophers of the Republican period are listed chronologically. (shrink)

Mùa xuân, đất trời dậy sự sống. Từ đồng bằng tới vùng núi cao của đất nước ta, khắp nơi muôn hoa đua sắc. Trong số những người Việt quan tâm tới tiến triển khoa học nước nhà, trước đà bứt phá công nghệ khoa học vũ bão của thế giới, vẫn có những cành mai mỗi ngày lại đơm những nụ hoa hiến dâng cho cuộc sống. Cảm ơn những tác giả đã dành thời gian đặt bút để mang (...) chúng đến với cuộc đời. (shrink)

Kể từ năm 2015, ngày 11 tháng 2 hàng năm đã chính thức được Đại hội đồng Liên hiệp quốc công nhận là Ngày Quốc tế Phụ nữ trong Khoa học. Sự kiện này được UNESCO và UN Women kết hợp cùng với các cơ quan đối tác tổ chức trên toàn thế giới nhằm khuyến khích sự tham gia của phái nữ trong khoa học.

Trong thực tế, số lượng nữ giới giữ các vị trí lãnh đạo trong các doanh nghiệp vẫn thấp hơn đáng kể so với nam giới. Vì lý do này, việc tăng cường quyền lực cho phụ nữ là cần thiết để tăng số lượng doanh nhân nữ và đáp ứng quá trình phát triển của xã hội. Nghiên cứu nhằm luận giải các quan điểm về đặc điểm lãnh đạo và tinh thần kinh doanh của nữ giới trong quản (...) lý doanh nghiệp. Thông qua các kỹ thuật phân tích, đánh giá và diễn giải, nghiên cứu này tiết lộ rằng, tinh thần lãnh đạo của phụ nữ trong kinh doanh đang ngày càng có sự tăng trưởng và có sự khác biệt về phong cách lãnh đạo so với nam giới. Dựa trên nghiên cứu này, tác giả đưa ra các khuyến nghị liên quan để nâng cao vai trò lãnh đạo quản lý kinh doanh các trong doanh nghiệp và hướng đến giải pháp bảo đảm vấn đề bình đẳng giới trong xã hội. (shrink)

Nhiều nаm hơn nữ đượс đăng ký tên trên GCNQSDĐ. Phụ nữ sở hữu ít mảnh đất hơn nаm giới. Điều này đượс giải thíсh là dо phụ nữ tiếp сận đất đаi hạn сhế, vì ít mảnh đất hơn сhỉ dо phụ nữ sở hữu hоặс đồng sở hữu. Một số yếu tố giải thíсh sự kháс biệt. Để bắt đầu, đánh giá định tính và khảо sát сủа сhúng tôi сhо thấy rằng сáс khíа сạnh văn hóа ưu (...) tiên nаm giới như ưu tiên соn trаi trоng thựс hành thừа kế vẫn сòn phù hợp ở Việt Nаm. Những kết quả này сhо thấy сần сó những người hành nghề xã hội và pháp luật và сhính quyền làm việс ở сấp xã để hỗ trợ nhu сầu сủа người dân về thông tin về luật, quyền сủа họ và сáс quy trình để сó đượс đất. Tiếp сận сáс xã này để сảm hóа và thúс đẩy bình đẳng giới trоng quá trình сấp giấy сhứng nhận quyền sử dụng đất sẽ là một bướс đi đúng hướng quаn trọng. Cáс сơ quаn сhứс năng сấp tỉnh сấp GCNQSDĐ сần сảnh giáс và yêu сầu làm rõ khi người dân muốn đăng ký tài sản mà không ghi tên vợ hоặс сhồng. (shrink)

The discovery of a letter in the Niels Bohr archives written by Bohr to a Danish schoolteacher in which he reveals his early knowledge of the Daodejing led the present author on a search to unveil the influence of the philosophy of Yin-Yang on Bohr's famed complementarity principle in Western physics. This paper recounts interviews with his son, Hans, who recalls Bohr reading a translated copy of Laozi, as well as Hanna Rosental, close friend and associate who also confirms the (...) influence of ancient Chinese philosophy on this major figure in Western physics. As with Bohr’s dual perspective approach to the wave-particle, in which describing matter as either wave or particle is not considered inherently contradictory, this article likewise argues that Eastern and Western perspectives about philosophy, reality and life in general need not antagonize one another as is the case in Hegelian dialecticism. Through developing a globally accessible, harmonized system of Eastern and Western thought, this article suggests that individuals can more easily overcome limitations arising from cultural singularity in conventional philosophical approaches and, in turn, achieve a greater degree of social harmony and depth of philosophical understanding, all in the same stroke. (shrink)

Conceptul de dreptate socială este unul dintre cele mai controversate concepte ale filosofiei politice. Foarte puține aspecte legate de acest concept nu sunt înconjurate de controverse și dezbateri argumentative. Unele dintre cele mai importante astfel de controverse sunt cele legate de definirea, de specificarea și de legitimitatea lui. Prima este, în esență, o controversă în privința răspunsului la următoarea întrebare: care este conceptul care surprinde cel mai bine trăsătura fundamentală a dreptății și nedreptății sociale? A doua este o controversă în (...) privința exigențelor sau a principiilor „corecte” ale dreptății sociale. În sfărșit, a treia este o controversă pe marginea acceptabilității conceptului de dreptate socială. În studiul de față prezint pe scurt principalele idei, poziții și argumente invocate de filosofii politici recenți în cadrul fiecăreia dintre aceste controverse. (shrink)

Nhiều nаm hơn nữ đượс đăng ký tên trên GCNQSDĐ. Phụ nữ sở hữu ít mảnh đất hơn nаm giới. Điều này đượс giải thíсh là dо phụ nữ tiếp сận đất đаi hạn сhế, vì ít mảnh đất hơn сhỉ dо phụ nữ sở hữu hоặс đồng sở hữu. Một số yếu tố giải thíсh sự kháс biệt. Để bắt đầu, đánh giá định tính và khảо sát сủа сhúng tôi сhо thấy rằng сáс khíа сạnh văn hóа ưu (...) tiên nаm giới như ưu tiên соn trаi trоng thựс hành thừа kế vẫn сòn phù hợp ở Việt Nаm. Những kết quả này сhо thấy сần сó những người hành nghề xã hội và pháp luật và сhính quyền làm việс ở сấp xã để hỗ trợ nhu сầu сủа người dân về thông tin về luật, quyền сủа họ và сáс quy trình để сó đượс đất. Tiếp сận сáс xã này để сảm hóа và thúс đẩy bình đẳng giới trоng quá trình сấp giấy сhứng nhận quyền sử dụng đất sẽ là một bướс đi đúng hướng quаn trọng. Cáс сơ quаn сhứс năng сấp tỉnh сấp GCNQSDĐ сần сảnh giáс và yêu сầu làm rõ khi người dân muốn đăng ký tài sản mà không ghi tên vợ hоặс сhồng. (shrink)

Knows-knows principles in epistemology say that if you know some proposition, then you are in a position to know that you know it. This paper examines the viability of analogous principles in ethics, which I call ought-ought principles. Several epistemologists have recently offered new defences of KK principles and of other related principles, and there has recently been an increased interest in examining analogies between ethics and epistemology, and so it seems natural to examine whether defences of KK and related (...) principles carry over to OO principles. In this paper, I introduce two OO principles, and I show how some arguments in favour of KK carry over to them. Then I show how these OO principles can be used to shed light on a much-discussed case in ethics, that of Professor Procrastinate. (shrink)

Mengzi 孟子 6A2 contains the famous water analogy for the innate goodness of human nature. Some evaluate Mengzi’s reasoning as strong and sophisticated; others, as weak or sophistical. I urge for more nuance in our evaluation. Mengzi’s reasoning fares poorly when judged by contemporary standards of analogical strength. However, if we evaluate the analogy as an instance of correlative thinking within a yin-yang 陰陽 cosmology, his reasoning fares well. That cosmology provides good reason to assert that water tends to flow (...) downward, not because of available empirical evidence, but because water correlates to yin and yin correlates to naturally downward motion. Substantiating these contentions also gives occasion to better understand the nature of correlative reasoning in classical Chinese philosophy. (shrink)

In the author’s previous contribution to this journal (Rosen 2015), a phenomenological string theory was proposed based on qualitative topology and hypercomplex numbers. The current paper takes this further by delving into the ancient Chinese origin of phenomenological string theory. First, we discover a connection between the Klein bottle, which is crucial to the theory, and the Ho-t’u, a Chinese number archetype central to Taoist cosmology. The two structures are seen to mirror each other in expressing the psychophysical (phenomenological) action (...) pattern at the heart of microphysics. But tackling the question of quantum gravity requires that a whole family of topological dimensions be brought into play. What we find in engaging with these structures is a closely related family of Taoist forebears that, in concert with their successors, provide a blueprint for cosmic evolution. Whereas conventional string theory accounts for the generation of nature’s fundamental forces via a notion of symmetry breaking that is essentially static and thus unable to explain cosmogony successfully, phenomenological/Taoist string theory entails the dialectical interplay of symmetry and asymmetry inherent in the principle of synsymmetry. This dynamic concept of cosmic change is elaborated on in the three concluding sections of the paper. Here, a detailed analysis of cosmogony is offered, first in terms of the theory of dimensional development and its Taoist (yin-yang) counterpart, then in terms of the evolution of the elemental force particles through cycles of expansion and contraction in a spiraling universe. The paper closes by considering the role of the analyst per se in the further evolution of the cosmos. (shrink)

The notion of suffering carries with it aspects which are private and individual on the one hand and social and lingual on the other. I would pay attention to the latter part of the suffering notion, where the notion of suffering is recognized to be primitive by almost all the theories of human values. This primitive character allows a commensurable basis on the basis of which most plural theories share something in common to talk objectively to each other. In this (...) paper I would like to offer three arguments in order to advance a thesis that one’s suffering is redemptive of others First, the conservation law of mass says that matter of a closed system can neither be created nor destroyed, although it may be differently rearranged. This may be applied to the experience of suffering, to allow the conservation law of suffering: my unjust self-interest costs pains in others to the level of the same amount but if I voluntarily suffer a sacrifice others will have their pains lightened to the analogous level. Second, notion of yin-yang helps to support the redemptive thesis of suffering. The notion says that all things in the reality consist of two complementary opposite capacities that interact within a greater whole, as part of a dynamic system. Then, my acceptance of suffering and the decrease of other’s pain are two complementary capacities of one reality. Third, any person is responsible for his own act, so is a society as a whole. Then, as an individual restores his damaged person, when he commits a crime, by being suffered or punished, a society restores itself to its own proper state, when any member of the society is wronged, by suffering communally in one way or other. (shrink)

One of the interpretive devices that Ch'eng-kuan (澄 觀) is famous for having employed to distill the essence of the vast Mahāvaipulya Buddhāvataṃsaka Sūtra (Tafang-kuang fo-hua-yen ching 《大方廣佛華嚴經》 was a series of variations on the contemplative theme (kuan-men 觀門) of the complete interfusion (yüan-jung 圓融) of the scripture's three chief protagonists (san-sheng 三聖) ── the Buddha Vairocana (Pi-lu-che-na 毘盧遮那) and the bodhisattvas Mañjuśrī (Wen-shu-shih-li 文殊師利) and Samantabhadra (P'u-hsien 普賢). By aligning these three powerful sacred persons with a number of philosophical (...) categories that he believed to be central to the sūtra ── categories like "cause" (yin 因 ), "fruition" (kuo 果 ), "faith" (hsin 信 ), "understanding" (chieh 解), "insight" (chih 智), "practice" (hsing 行), "principle" (li 理), etc. ── he provided a focal point at which the rich and vivid meditative and liturgical lives of Hua-yen devotees could be made to converge with their philosophical reflections. -/- Although Ch'eng-kuan invoked this device in several of his writings, his most concerted development of it is a short essay entitled San-sheng yüan-jung kuan-men, which appears to have been written relatively late in his long career. Like many important Hua-yen texts, this essay seems to have been lost in China not long after its author's death. However, it was preserved in Korea and Japan and from the latter country was reintroduced to China in the last years of nineteenth century. Neither in China nor in the West has it yet been adequately studied. -/- The core of the present article is a critical edition of the Chinese text of the essay based on a careful comparison of all available versions and presented together with a copiously annotated English translation. The edition translation are preceded by a brief interpretive introduction and followed by an appendix in which are given: a detailed discussion of the work's textual history, detailed accounts of its various editions, and descriptions of its several surviving paraphrases and commentaries. (shrink)

Smarandache in 2019 has generalized the algebraic structures to NeutroAlgebraic structures and AntiAlgebraic structures. In this paper, authors, for the first time, define the NeutroAlgebra of neutrosophic triplets group under usual+ and x, built using {Zn, x}, n a composite number, 5 < n < oo, which are not partial algebras. As idempotents in Zn alone are neutrals that contribute to neutrosophic triplets groups, we analyze them and build NeutroAlgebra of idempotents under usual + and x, which are not partial (...) algebras. We prove in this paper the existence theorem for NeutroAlgebra of neutrosophic triplet groups. This proves the neutrals assocaited with neutrosophic triplet groups in { Zn, X} under product is a NeutroAlgebra of triplets. We also prove the non-existence theorem of NeutroAlgebra for neutrosophic triplets in case of Zn when n = 2p, 3p and 4p (for some primes p). Several open problems are proposed. Further, the NeutroAlgebras of extended neutrosophic triplet groups have been obtained. (shrink)

Ancient Chinese history holds a quality which has syncretized traditional thought with its cultural wealth unified of mystical and mythological figures in the background. Such that classical documents, which had begun to be written before Common Era, has directly influenced the political regime, education system and status of society in China. One of the most prominent features of these works is to propound collective knowledge about perception of cosmology, attitudes to earthiness, community standards, policy and morality. Among Five Classics works (...) of these masterpieces of Chinese philosophy, Book of Changes which stands closest to metaphysical narrative, mainly consists of the texts about prophecy. While this piece of work had been referred as a divination guide in Western Zhou Dynasty (1046-771 BC), it turned into a cosmological text that included a range of philosophical commentary during Warring States Period (475-221 BC). The mainstay of this remarkable change is the direct correlation of all the concepts and terms that characterize the worldly beyond along with the relevant text, especially yin-yang dualism, which symbolizes an extraordinary harmony in early Chinese thought. Traditional idea suggests reciprocity in which heaven, earth and man are interconnected to maintain natural order. However, the superiority attributed to human beings also brings compulsive responsibilities to idealize a compatible society. This paper aims to discuss influences of cosmological and anthropological items on human behaviors explained in prescriptive perspective. (shrink)

În acest capitol prezint neutralismul liberal urmând, în esență, patru pași. Încep cu definirea neutralismului și cu unele precizări și explicații importante pentru înțelegerea adecvată a susținerii lui fundamentale. Al doilea pas este dedicat evidențierii și explicării celor mai importante argumente neutraliste. Mă concentrez apoi asupra caracterizării principalelor versiuni ale acestei teorii politice și a reliefării argumentelor pe baza cărora se legitimează ele. În sfârșit, într-un ultim pas, expun obiecțiile sau argumentele anti-neutraliste și – totodată – replicile neutraliștilor liberali la (...) ele. Și de această dată este vorba, trebuie să precizez, doar despre obiecțiile cele mai importante (și mai „rezonabile”), nu despre toate obiecțiile, mai mult sau mai puțin plauzibile, care au fost aduse neutralismului de criticii săi. (shrink)

Volumul de articole, studii, cuvântări şi Pastorale publicat la Editura Mitropolia Olteniei din Craiova în anul 1986 trebuie văzut şi analizat, pentru o bună şi corectă înţelegere, în lumina vremurilor în care a apărut. În acelaşi timp, ideile pe care IPS Nestor Vornicescu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, le dezvoltă în scrierile sale sunt actuale şi după aproape 30 de ani de la strângerea lor între paginile aceleaşi cărţi, după ce văzuseră lumina tiparului cu ani în urmă în diferite reviste (...) din ţară şi străinătate, semn că autorul dovedeşte o putere impresionantă de a rămâne viu prin scrierile sale într-o epocă în care totul era dictat şi atent controlat şi cenzurat de la centru. În zilele noastre, într-o perioadă în care cei ce abordează teme ca „patriotism”, „românism”, „idealul strămoşilor”, „istoria naţională”, „pacea pe pământ”, „munca”, „dreptatea” ş.a. sunt consideraţi a fi spirite retrograde şi contaminate de perioada apusă şi de tristă amintire, cuvintele IPS Nestor Vornicescu referitoare la aceste idei rămân de o actualitate ce îi lasă pe mulţi fără replică. În ciuda faptului că anumite cuvinte şi expresii au fost acaparate de doctrina comunistă, schimbându-li-se sensul, ele reprezintă constante şi permanenţe atât ale spiritului nostru naţional, cât şi virtuţi creştine despre care s-a vorbit şi trebuie să se vorbească şi să fie respectate pentru a putea să ne orientăm într-o Europă din care ele nu au dispărut nicio clipă din discursul oficial sau particular şi în care România îşi caută coordonatele naţionale pentru a se adapta după integrarea atât de mult dorită de toţi. „Volumul Pace pe pământ îl adevereşte pe Mitropolitul şi Academicianul Nestor Vornicescu ca ierarh şi teolog pe linia învăţăturii şi a tradiţiei Ortodoxiei româneşti, iubitor şi luptător pentru ţară şi popor, pentru pace şi înţelegere între oameni şi neamuri, pentru apărarea păcii şi a vieţii. Concluzia categorică este că pacea – salvgardarea, apărarea, întărirea, impunerea şi permanentizarea ei urbi et orbi – constituie imperativul vital al zilelor noastre, cum arată autorul pe bună dreptate”.2. (shrink)

Unul dintre cele mai importante subiecte de dezbatere în contextul deliberărilor publice privind revizuirea Constituției a fost lansat, fără îndoială, de solicitările de revizuire a ei in sens creștin. Solicitările în discuție au fost făcute, după cum este cunoscut, de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei în 5 martie 2013. Potrivit acestor solicitări, ar fi dezirabil ca, printre altele, noua Constituție „să facă referire la numele lui Dumnezeu”, să „sublinieze ... importanța tradiției creștine a poporului român”, să evidențieze „rolul (...) pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut și îl are în istoria țării” și – nu în ultimul rând – să recunoască „necesitatea predării religiei în școală.” In acest articol, explorez, în limitele spațiului pe care îl am la dispoziție, fiecare dintre aceste solicitări. Obiectivul meu fundamental este acela de a arăta că – și de a explica de ce – niciuna dintre ele nu este o solicitare „rezonabilă”. Prin aceasta înțeleg că niciuna dintre solicitările Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei nu este suficient susținută argumentativ și – mai ales – că niciuna dintre ele nu este compatibilă cu idealul unei societăți organizate și guvernate în baza unor valori precum libertatea, egalitatea și echitatea în relațiile dintre cetățeni. Ceea ce sper să arăt este, cu alte cuvinte, că, dat fiind respectul pe care îl datorăm acestor valori, România trebuie să rămână și în viitor un stat laic sau, poate mai corect spus, unul neutru din punct de vedere religios, așa cum statuează în prezent articolul 9 al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Articolul precizează, reamintesc, că în România „nu există religie de stat” și că „statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee”. (shrink)

In this paper, I attempt to throw some light on modal realism. Since it is David Lewis who has put forward the best arguments for thar position, I focus on his work. In the first, I point out that his approach does not provide an adequate account for the intuitive lack of symmetry between the actual and the possible. To begin with, I try to show that the strategy of appealing to both the spatio-temporal network and causality is not at (...) all satisfactory. Secondly, I criticize the argument for modal realism that is based on theoretical benefits. Then, I defend the view that Lewis' indexical analysis of the concept of actuality does not satisfy his own criterion of acceptability: an analysis of actuality should account for the intuitions about our actual word. I claim thet Lewis' objections to other positions can be raised against his own position. Finally, I conclude that, even though Lewis is right in claiming that actualist conceptions do not explain why the possible is not part of the actual, the realist conception fail to account for the special ontological status that we intuitively grant to our own world. (shrink)

What are some metaphysical fundamentals which constitute the reality? This question has occupied philosophers for a long time. The western tradition once dealt with conceptions of earth, air, water, fire, ether whereas the eastern tradition has studied notions like yin-yang(陰陽), taiji(太極), lichi(理氣). The question is now being researched under the name of physicalism or naturalism, and yet what is not yet clarified is the relationship between electromagnetic force as the fundamental of the physical and consciousness as the fundamental of the (...) mental. What is puzzling is that most philosophers insist on the overcoming of the traditional dualism while they tend to accept the distinction between electromagnetic force and consciousness. If they decide that the metaphysical paradigm of the duality is plausible then they should first present the grammar of functions of those concepts like individual, identity, causation. If they can see that the prospect of that traditional metaphysical paradigms are not hopeful, then they better start to look for an alternative metaphysical picture where the world can be understood more holistically. There have been alternative paradigms such as metaphysics of process and integration. It’s time to take a look at one of these. This paper tries to interpret the latter. -/- The notion of integration(誠) has been the subject studied for a long time as a teaching of Zhongyong, one of the key Confucian texts. Many has taken the word “誠” of Zhongyong to mean sincerity or faithfulness. Certainly there are anthropological or ethical dimension to the meaning of the word. But the whole text seems to direct a reader to see how the world is, the metaphysical dimension of the world. I will interpret the major thrust of Zhongyong to say that integration is a metaphysical fundamental. If one is to accept the evolution thesis of the body of human being then she is also to concede the evolution thesis of the mind of human being. If one is positive toward the evolutionary theory of the human mind then she is more likely open-minded toward the powers of the mind of physical things. This may allow to proceed to a thesis that integration is an information consciousness(chapter 1). Suppose that physical things of the world are integrational. Then the integration is not to be given from the outside but from within. Then when things are integrational they become integrators. Integrators are bound to possess some sort of power. I will discuss the thesis that integration is a dispositional power(chapter 2). If all things are bundles of informations then information is ubiquitous(chapter 3) and things may be passive in certain contexts but are active toward their informations, processing them in their own ways. If these three hypotheses are reasonable then my thesis of integration as a metaphysical fundamental would be plausible. (shrink)

Virușii coabitează de cca. 300 milioane de ani cu oamenii. Uneori, virușii pot infecta oamenii pe scară largă. Dar, cum a fost posibilă actuala pandemie? Încălzirea globală determină fenomene meteorologice extreme care au dus la o creștere a bolilor infecțioase. Noul climat poate susține vectori epidemiologici pentru perioade mai lungi de timp, creând condiții mai favorabile replicării și apariția de noi vectori. În cazul bolilor infecțioase emergente, se consideră că există o graniță peste care s-a sărit deja. Virușii au, în (...) mod normal, o zonă nativă („rezervorul” lor), din care nu ar trebui să fie împinși afară. Se creează astfel o intimitate periculoasă, cu „puncte fierbinți” care includ locații precum piețele, care devin adevărate focare de epidemii. DOI: 10.13140/RG.2.2.16634.11202. (shrink)

Discutindo acerca das centenas de detecções de planetas extrassolares, que supostamente aconteceram desde 1989 e que ele considera (incorretamente) como instâncias de observações, Peter Kosso disse, justamente, que segundo os parâmetros de Bas van Fraassen esses objetos celestes seriam observáveis. Ora, tais astros poderiam sem dúvida ser observados diretamente (sem a necessidade de instrumentos), nas condições apropriadas. Mas, acrescenta Kosso, “esse tipo de epistemologia externalista, que permite que a justificação se baseie em informação que não temos a disposição (nós não (...) estamos em condição de ver planetas extrassolares a olho nu [atualmente]), não ajuda a decidir quais particulares afirmações científicas garantem a crença” (Kosso 2006, 225, nota 1). Van Fraassen provavelmente incorre em uma petição de princípio não muito diferente daquelas que ele muitas vezes desmascarou em textos de autores realistas, quando apela para o fato de o objeto detectado ser observável, para atribuir o estatuto de ‘observação’ a uma certa detecção. O ponto é, mais uma vez, entender o que vale como observação, particularmente quando isso envolve o uso de algum instrumento. Endossar aquilo que Otávio Bueno chama de ‘padrão internalista’ parece garantir solidez à qualificação de determinadas ações como observações. Uma das principais consequências dessa adoção é que tal critério, não operando nenhuma distinção relevante entre detecções ‘diretas’ e detecções mediadas por instrumentos, permite que a linha que separa observáveis e inobserváveis seja traçada de maneira diferente de como van Fraassen acredita que deveria ser, abarcando, entre os observáveis, mais (tipos de) entidades do que esse parece estar disposto a admitir. (shrink)

Un gran número de comentaristas de Foucault afirman que la biopolítica forma parte de manera fundamental del corpus de su obra. La discusión acerca de esta noción está imbricada en la política contemporánea, pero dicha interpretación se aleja de las ideas mismas de Foucault. En ese sentido, ¿en qué consisten esas modificaciones que se desprenden de la obra foucaultiana? ¿Se trata de movimientos propios de la noción o de innovaciones investigativas ulteriores? ¿Existe una lógica que sigue el concepto y si (...) es así qué lógica interna juega esta noción dentro del pensamiento del filósofo francés? La biopolítica se comprende a partir del sentido y significado de la vida en los siglos XVIII-XIX y, de esa manera, en torno a la estrategia política que circula en esos siglos. Una relación entre la política y la biopolítica o, si se prefiere, un problema discontinuo, es decir, una relación que intenta unir áreas que hasta ahora no han sido consideradas: la discontinuidad y la misma biopolítica. ¿Es posible considerar la biopolítica como un problema discontinuo y como un método en el que la discontinuidad es preeminente? Es una pregunta que pretendemos desplegar en este trabajo. (shrink)

Enligt ett realistiskt synsätt kan ett påstående vara sant trots att det inte ens i princip är möjligt att veta att det är sant. En sanningsteoretisk antirealist kan inte godta denna möjlighet utan accepterar en eller annan version av Dummetts vetbarhetsprincip: (K) Om ett påstående är sant, så måste det i princip vara möjligt att veta att det är sant. Det kan dock förefalla rimligt, även för en antirealist, att gå̊ med på̊ att det kan finnas sanningar som ingen faktiskt (...) vet (har vetat, eller kommer att veta) är sanna. Man kan därför tänka sig att en antirealist skulle acceptera principen (K) utan att därför gå med på den till synes starkare principen: (SK) Om ett påstående är sant, så måste det faktiskt finnas någon som vet att det är sant. Ett mycket omdiskuterat argument – som ytterst går tillbaka till Alonzo Church, men som först publicerades i en uppsats av Frederic Fitch i Journal of Symbolic Logic 1963 – tycks emellertid visa att principen (K) implicerar principen (SK). Anta nämligen att (K) är sann, medan (SK) inte är det. Men om (SK) är falsk, så finns det ett påstående som är sant men som ingen faktiskt vet är sant. Anta nu att p är ett sådant påstående. Låt Kp betyda att någon vet att p är sant. Det galler alltså̊ att p är sant samtidigt som Kp inte är det. Betrakta nu påståendet (p ∧ −Kp). Enligt antagandet är detta påstående sant. Enligt (K) måste det då vara möjligt att någon vet att (p ∧ −Kp). D.v.s., det måste vara möjligt att påståendet K(p ∧ −Kp) är sant. Men i så fall är det också̊ möjligt att påståendet Kp ∧ K−Kp är sant, vilket i sin tur implicerar att det är möjligt att Kp ∧ −Kp är sant, vilket ju är absurt. Således kan inte (K) vara sann samtidigt som (SK) är falsk. Vi tycks således kunna sluta oss till att (K) implicerar (SK). I uppsatsen diskuterar jag några olika sätt att undgå̊ Church-Fitch paradoxala slutsats. Ett tillvägagångssätt är att ersätta kunskapsoperatorn med en hierarki av kunskapspredikat. Ett annat är baserat på distinktionen mellan faktisk och potentiell kunskap och ett förkastande av den vanliga modallogiska formaliseringen av principen (K). Den senare typen av lösning betraktas både från ett realistiskt och ett icke-realistiskt perspektiv. Utifrån denna analys kommer jag fram till slutsatsen att vi, vare sig vi är realister eller antirealister rörande sanning, kan sluta oroa oss för vetbarhetsparadoxen och ändå uppskatta Church-Fitchs argument. (shrink)

Automatizarea şi informatizarea nu mai reprezintă astăzi un simplu deziderat pentru bibliotecile româneşti. Dimpotrivă, ele sunt o realitate ce, pe zi ce trece, prinde contururi mai extinse, devenind mediul nostru cotidian. Cu cât ne sunt însă mai "apropiate" cu atât mai mult ele devin şi o sursă de sfidări şi de confruntare. Cu ce anume ne confruntă însă - în primul rând şi în esenţă - automatizarea şi informatizarea, în general, şi cea a activităţii de informare, în special? Ca orice (...) întrebare pusă în mod serios şi aceasta trebuie să fie însă mai întâi lămurită cu privire la structura şi natura ei proprie. Ceea ce - din punct de vedere structural - ne izbeşte din capul locului la această întrebare este faptul că, în structura ei este cuprins deopotrivă şi în mod explicit şi cel care ridică întrebarea. Astfel spus, în ea, noi înşine suntem aceia care, aflaţi în faţa unei confruntări, ne întrebăm despre noi înşine. Apoi: în şi prin această întrebare, însăşi sarcina cu care ne confruntăm - adică automatizarea şi informatizarea - devine şi ea dizlocată din toposul său pur destinai şi se eliberează pentru întâlnirea unei sfidări organice. (shrink)

The argument is that (1) the spiritual crisis that Zhu Xi discussed with Zhang Shi 張栻 (1133–1180) and the other “gentlemen of Hunan” from about 1167 to 1169, which was resolved by an understanding of what we might call the interpenetration of the mind’s stillness and activity (dong-jing 動靜) or equilibrium and harmony (zhong-he 中和), (2) led directly to his realization that Zhou Dunyi’s thought provided a cosmological basis for that resolution, and (3) this in turn led Zhu Xi to (...) understand (or construct) the meaning of taiji in terms of the polarity of yin and yang; i.e. the Supreme Polarity as the most fundamental ordering principle (li 理). (shrink)

Die gegenwärtig unter dem Titel ›Realismus‹ geführten Debatten in der Philosophie befinden sich nach allgemeiner Ansicht in einem Zustand größter Verwirrung, so daß es nützlich erscheint, ein wenig Ordnung in die theoretischen Optionen zu bringen bevor man für die eine oder andere Auffassung Partei ergreift. In der vorliegenden Arbeit wird dafür argumentiert, daß sich ein systematisch zusammenhängendes Zentrum dieser Debatten mit Hilfe des Begriffes der Referenz ordnen läßt. Nach der Analyse einiger klassischer Positionen soll ein Rahmen erstellt werden, innerhalb dessen (...) die Positionen eingeordnet und die zentralen Probleme fruchtbar diskutiert werden können. Zu diesem Zwecke ist es erforderlich, für die Einordnung der Positionen theoretische Kriterien zu benennen, die sich an den Problemen orientieren von denen hier argumentiert wird, das sie zentral seien. Sehr knapp ausgedrückt wird hier die Auffassung vertreten, Realismus sei als metaphysische These aufzufassen, welche eine von menschlichen epistemischen und semantischen Möglichkeiten unabhängige Existenz behauptet; in den gegenwärtigen Debatten typischerweise die Existenz einer Art von Dingen, nicht die eines individuellen Gegenstandes. Diese metaphysische These wird jedoch in der gegenwärtigen Debatte mit semantischen Argumenten untermauert, bzw. angegriffen und jene semantischen Argumente wiederum verwenden epistemische Erwägungen – die Frage betreffend, was man wissen kann und was nicht. Der Beginn der gegenwärtigen Realismusdebatten mit der soeben skizzierten zentralen Stellung semantischer Argumente ist, der hier vertretenen Auffassung zufolge, die Kritik am traditionellen Fregeschen Referenzbegriff durch Kripke und den frühen Putnam um 1970 (Kap. 2). Aus dieser neu zu bewertenden Kritik und der von den Autoren daraus entwickelten externalistischen realistischen Semantik für Artausdrücke läßt sich das erste Kriterium für eine Position in einer Realismusdebatte ableiten und klären (Kap. 3): Hält man die fragliche Art für eine natürliche Art und meint also, sie habe ihren ›Zusammenhalt‹ von Natur aus? Wenn ja, dann ist die fragliche Position eine realistische (das Kriterium ist dank des engen Zusammenhangs von Realismus und Externalismus sowohl hinreichend als auch notwendig). Hält man die Art nicht für eine natürliche Art, ist man Antirealist. Damit geht jeweils not- wendig eine bestimmte Semantik für den auf die Art referierenden Ausdruck einher. Es zeigt sich zugleich, daß es zwei Varianten des Realismus zu unterscheiden gilt, die hier als klassischer bzw. als moderater Realismus bezeichnet werden. Im folgenden (Kap. 4.1) wird argumentiert, daß der Begriff der Wahrheit nicht eigentlich der zentrale Punkt in den in Frage stehenden Realismusdebatten sein sollte, wie vielfach behauptet wurde, sondern seine Brisanz vielmehr aus zugrundeliegenden semantischen Fragen gewinnt die also in der weiteren Aufdeckung der Kriterien die zentrale Rolle spielen müssen. In der Analyse der Kritik an der in Kap. 3 entwickelten Position des ›klassischen Realismus‹ läßt sich ein zweites unterscheidendes Kriterium für Positionen in Realismusdebatten entwickeln: begriffliche Relativität. Nach der Ablehnung von Putnams Auffassungen zu diesem Thema, werden zwei Varianten vorgeschlagen, starke und schwache begriffliche Relativität (Kap. 4.2). Die Anwendung dieses Merkmals zwingt, so wird argumentiert, in einigen Fällen zu einer Kombination einer realistischen Auffassung von Arten als natürliche mit begrifflicher Relativität. Diese mittlere Position zwischen klassischem Realismus und Antirealismus wird als »moderater Realismus« bezeichnet. Der im ersten Kriterium verwendete Begriff der natürlichen Art, und damit die Optionen in den Debatten, wird schließlich mittels einer Dis- kussion des Phänomens der Vagheit noch weiter verdeutlicht (Kap. 4.3). Ab- schließend werden die drei Optionen zusammenfassend dargestellt und ein Versuch unternommen, ihre Fruchtbarkeit für diverse Realismusdebatten anzudeuten. (shrink)

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

Lucrarea debutează cu o retrospectivă a dezbaterilor privind originea vieții: virusul sau celula? Virusul are nevoie de celulă pentru replicare, în schimb celula este o formă mai evoluată pe scara evoluționistă a vieții. În plus, studiul virușilor ridică întrebări conceptuale și filozofice presante despre natura lor, clasificarea lor, și locul lor în lumea biologică. Subiectul pandemiilor este abordat pornind de la existențialismul lui Albert Camus și Sartre, înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, și despre ipoteza (...) Gaia, dezvoltată de James Lovelock și susținută în actuala pandemie de Bruno Latour. În continuare sunt evidențiate dimensiunile sociale ale pandemiilor, legătura lor cu încălzirea globală care a dus la o creștere a bolilor infecțioase, și despădurirea unor zone întinse, care au determinat virușii să migreze din zona lor nativă („rezervorul” lor). Etica pandemiilor este abordată din mai multe puncte de vedere filosofice, din care cel mai important într-o criză de asemenea dimensiuni globale este utilitarismul care presupune maximizarea beneficiilor pentru societate în conflict direct cu viziunea obișnuită (kantiană) privind respectul față de persoane ca indivizi. După o retrospectivă a virusul COVID-19 care a cauzat actuala pandemie, a ciclului său de viață și a istoriei sale, cu accent pe filosofia morții, este discutat conceptul de bioputere dezvoltat inițial de Foucault, cu referire la practica statelor naționale moderne de control al populațiilor și dezbaterea generată de Giorgio Agamben care afirmă că ceea ce se manifestă în această pandemie este tendința crescândă de a folosi starea de excepție ca o paradigmă normală de guvernare. O altă abordare de interes și foarte dezbătută este cea generată de lucrările lui Slavoj Žižek, care afirmă că actuala pandemie a dus la falimentul actualului capitalism ”barbar”, întrebându-se dacă nu cumva drumul pe care îl va lua omenirea este un neo-comunism. Un alt efect negativ important este desocializarea, cu concluzia unor filosofi că nu putem exista independent de relațiile noastre cu ceilalți, că umanitatea unei persoane depinde de umanitatea celor din jurul ei. Ultima secțiune este dedicată previziunilor despre cum va arăta lumea după pandemie, existând deja semne ale unei schimbări de paradigmă, inclusiv dispariția bruscă a ideologiei legate de „ziduri”: o tuse a fost suficientă pentru a face dintr-o dată imposibilă evitarea responsabilității pe care fiecare individ o are față de toate ființele vii pentru simplul fapt că este parte a acestei lumi, și a dorinței de a fi parte a ei. Întregul este întotdeauna implicat în parte, pentru că totul este, într-un anumit sens, în tot și în natură nu există regiuni autonome care să constituie o excepție. Pandemia COVID-19 pare să restabilească supremația care a aparținut cândva politicii. Una din virtuțile virusului este capacitatea acestuia de a genera o idee mai sobră de libertate: a fi liber înseamnă a face ceea ce trebuie făcut într-o situație specifică. -/- CUPRINS: -/- Abstract Introducere 1 Viruși 1.1 Ontologia 2 Pandemii 2.1 Dimensiuni sociale 2.2 Etica 3 COVID-19 3.1 Biopolitica 3.2 Neocomunism 3.3 Desocializarea 4 Previziuni Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.27611.39205 . (shrink)

Tới hôm nay, lúc miền Bắc có mưa do ảnh hưởng gió mùa, những nụ vối tích tụ dưỡng chất qua nhiều ngày hè nắng nóng, oi bức, đã tới ngày khai hoa.

Aceasta nu este o carte de matematică, ci una despre matematică, care se adresează elevului sau studentului, dar şi dascălului său, cu un scop cât se poate de practic, anume acela de a iniţia şi netezi calea către înţelegerea completă a matematicii predate în şcoală. Tradiţia predării matematicii într-o abordare preponderent procedural-formală a avut ca efect o viziune deformată a elevilor asupra matematicii, ca fiind ceva strict formal, instrumental şi calculatoriu. Pierzând contactul cu baza conceptuală a matematicii, elevii dezvoltă pe (...) parcurs o "anxietate matematică" şi renunţă la a mai căuta înţelegerea matematicii, care devine "duşmanul tradiţional" din şcoală. Această lucrare şi-a propus materializarea rezultatelor cercetărilor inter- şi trans-disciplinare având ca obiect înţelegerea matematicii, care au concluzionat că domeniile care au potenţialul de a contribui în acest fel la educaţia matematicii, unificând abordările procedurală şi conceptuală, sunt epistemologia şi filosofia matematicii şi ştiinţei, precum şi fundamentele şi istoria matematicii. Aceste rezultate susţin teza că teama de matematică poate fi înlăturată prin abordarea conceptuală, iar un elev cu o bună înţelegere conceptuală va fi un rezolvitor de probleme mai bun. Autorul a identificat acele zone şi concepte aparţinând acestor discipline, care pot fi adaptate şi prelucrate în vederea familiarizării elevului sau studentului cu acest tip de cunoştinţe, care să însoţească conţinutul tradiţional al matematicii şcolare. Lucrarea a fost astfel organizată încât să contureze cititorului o imagine unificatoare asupra complexităţii naturii matematicii, precum şi o perspectivă conceptuală necesară, în final, înţelegerii de tip holistic a matematicii şcolare. Autorul vorbeşte despre matematică, pentru a convinge că a înţelege matematica înseamnă mai întâi să o înţelegem ca întreg, dar şi ca parte a unui întreg. Natura matematicii, conceptele sale primare (cum ar fi numerele şi mulţimile), structurile, limbajul, metodele, rolurile şi aplicabilitatea matematicii, sunt prezentate în conţinutul lor esenţial, iar explicarea conceptelor non-matematice este făcută într-un limbaj accesibil, însoţită de multe exemple relevante. Cartea este o unitate didactică concepută să reprezinte punctul de plecare şi un ghid de orientare către dobândirea înţelegerii de tip holistic a matematicii (pentru elev sau student) şi (pentru dascăl) către o predare de tip epistemic-conceptual, în care înţelegerea conceptuală este la fel de importantă ca antrenarea abilităţilor procedural-aplicative. (shrink)

Pe parcursul anului trecut, la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gheorghe Zane” din Iaşi, a avut loc workshopul „Concepte şi argumente în filosofia social-politică. Interpretări şi dezbateri”. Workshopul s-a desfăşurat în cadrul proiectului POSDRU „Societatea bazată pe cunoaştere: cercetări, dezbateri, perspective”. Cartea de faţă este principalul rezultat al acestui workshop. Ea a fost gândită şi propusă spre publicare în primul rând din speranţa că va fi utilă celor care doresc să se iniţieze – sau celor care încearcă să-i iniţieze (...) pe alţii – în teoria şi filosofia social-politică (mai ales cea contemporană). Aceasta cu atât mai mult cu cât, la noi, lucrările de acest tip (fie semnate de autori români, fie traduceri) sunt încă destul de rare. Mă refer aici la lucrările care acordă o atenţie specială (şi) filosofiei politice (teoriei politice normative), nu doar ştiinţei politice sau politologiei (teoriei politice empirice). Dacă cele din urmă apar din ce în ce mai frecvent în ultima vreme, cele dintâi rămân, din păcate, foarte puţine, chiar insuficiente. Cartea nu este nici pe departe una exhaustivă. În ciuda acestui „defect”, cred că ea îşi poate îndeplini totuşi obiectivul fundamental, fie şi numai pentru că oferă analize, prezentări şi comentarii despre câteva dintre cele mai importante concepte şi teorii din teoria socială şi politică recentă. Mai mult, în cadrul ei sunt discutate inclusiv unele concepte sau/şi teorii încă puţin analizate la noi (precum „multiculturalismul”, „dreptatea socială”, „genul” sau „democraţia deliberativă”). Se obişnuieşte uneori ca autorul introducerii unui volum de acest tip să prezinte în rezumat şi principalele idei apărate sau/şi metodologii utilizate de autorii fiecăruia dintre capitole. Eu nu voi face acest lucru. Motivul? Aş risca să fiu redundant, de vreme ce astfel de precizări şi rezumate au fost deja realizate de autorii volumului, chiar în debutul capitolelor pe care le semnează. Acestea fiind spuse, ţin să mai evidenţiez doar un singur lucru: aşa cum se va observa cu siguranţă, multe dintre capitolele lucrării nu sunt simple texte introductive (deşi au, fără îndoială, şi o astfel de dimensiune). Altfel spus, autorii acestor capitole nu s-au mulţumit să prezinte doar ideile, argumentele sau teoriile altor autori (şi în special ale celor consideraţi de referinţă) în problemele pe care le analizează. De multe ori, ei prezintă, dimpotrivă, şi idei, opinii, interpretări, argumente, perspective sau chiar teorii ori măcar „semiteorii” proprii asupra conceptelor şi problemelor pe care le abordează. Acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător. Pentru fiecare dintre autorii capitolelor din acest volum, conceptele şi problemele pe care le prezintă aici constituie o preocupare sistematică şi constantă, dacă nu chiar preocuparea lor fundamentală, cel puţin în ultimii ani. De altfel, cel puţin în România, preocupările şi contribuţiile în domeniu ale multora dintre ei sunt deja cunoscute şi comentate, fie şi doar în cercul restrâns al specialiştilor şi al celor interesaţi de teoria social-politică. (shrink)

Se vorbește îndeobște mai mult despre un spirit al timpului (Zeitgeist) și amprenta acestuia asupra modului în care noi înțelegem și reflectăm lumea – asemenea cerului, al cărui joc de lumini și umbre oferă un contur de culoare lucrurilor. Nu trebuie însă să uităm solul din care ideile încolțesc și spiritul locului (Raumgeist) care le‐a animat creșterea. În acest orizont au loc întâlnirile, împlinirile, speranțele și dezamăgirile care ne edifică ca oameni și ne orientează busola căutărilor filosofice și spirituale. Există (...) roade pentru care dăm socoteală în secerișul vieții de zi cu zi și există resturi de care recolta zilei nu pare să ia seama – aparent neînsemnate pentru logica zilei, aceste resturi de roade sunt tocmai cele care la urmă, la apus, dau sens întregii strădanii. Avem sarcina existențială de a nu lăsa iarna vieții să se aștearnă pe resturile rămase în urma secerișului. Acesta este și imboldul volumului de față, care se dorește a fi un spicilegium, care în limba latină înseamnă „un mănunchi de resturi de spice rămase în urma recoltei”. Așadar, o antologie de paisprezece texte filosofice de diferite dimensiuni și subiecte, dar care reprezintă expresia unei comunități de cercetători, profesori, doctoranzi și pasionați de filosofie aduși împreună de filosofia studiată sau trăită cândva la Cluj‐Napoca. Chiar dacă este compus din texte eterogene, cititorul atent al acestui volum va putea sesiza cum spiritul acestui loc subîntinde toate tematizările: propensiunea față de idealism, profunzimea psihanalizei, subtilitatea fenomenologiei, pasiunea realist speculativă și fervoarea căutării autentice a binelui, adevărului și frumosului în lume, în gândire și artă sunt predispozițiile care însuflețesc și textele de față. - Dan Siserman. (shrink)