English abstract: On last day of the year 1999, Russia has entered another era of despotism, that of Vladimir Putin. During his reign, the Putin‘s clan has undermined and infiltrated the mass media, the parliament and the judicial system. Deliberate violation of basic citizen‘s rights, compulsory acquisition of property, government-funded racket, misuse of mass media to scarify and to disinform the peoples belong to the diabolic methods of self-constituted disposers. All this lawlessness has led to exorbitant corruption, mass (...) poverty, economic stagnation, and escalation of crimes. The actual manuscript investigates the roots of Putinism putting the person of Vladimir Putin in the focus of investigation. -/- Russian abstract: В 1999 году, в последний день столетия и тысячелетия, Россия вступила в новую эру деспотизма, эру Владимира Путина. В продолжение его правления, клан Путина коррумпировал и инфильтрировал средства массовой информации, парламент, правовую систему. Умышленное нарушение основных гражданских прав, конфискация собственности, государственный рэкет, злоупотребление средств массовой информации с целью запугивания и дезинформации населения стали дьявольскими методами самоназванных правителей. Всё это привело к безмерной продажности, массовой бедности, экономической стагнации и взрыву преступности. Данный манускрипт исследует корни Путинизма, помещая личность Владимира Путина в центр исследования. (shrink)

War crimes are being committed in Ukraine today, but who should be held responsible? By looking at the literature on responsibility and violence by Philippa Foot and John Harris, this article argues that there are grounds for holding Vladimir Putin responsible for war crimes in Ukraine, even if he did not give the command for these crimes and other atrocities to be carried out.

The study delves into the foreign policy plans of Alexei Navalny, the Russian politician who is currently commonly regarded as the most prominent opposition leader and the sole plausible alternative to Vladimir Putin. Drawing on his interviews, public speeches, media publications and electoral manifestos, the author analyses his foreign policy views alongside three topics, that is, Russia’s policies towards disputed lands and states in the post-Soviet area (Crimea, Donbas, Abkhazia, South Ossetia, Transnistria), the country’s foreign policy orientation and priorities (...) (especially regarding relations with the West) and assessment of the Putin regime’s foreign policy. Following this, the author speculates on the likely foundations of Russia’s foreign policy under Navalny’s possible presidency and their implications for the West. (shrink)

As Russian influence in Italy grows, Putin’s ‘Trojan horse’ in the EU reflects several societal trends, molding perceptions of a foreign policy appropriate for Italy.

Cyberspeak, the language of cybernetics, or its metalanguage to be more precise, consists of words that are both explaining and describing human/animal and machine forms of control and communication, while in newspeak, words were value-laden, which means they had strong positive or negative connotations connected to their use. For example, a 'spy' could only be a foreign agent, while a Russian one was a 'patriot'. First, it will be shown how there are still remnants of cyberspeak in modern science, pinpointing (...) its cybernetic background and shaping our thoughts without us realizing they had any cybernetic origin whatsoever. Second, it will be investigated how newspeak, as its counterpart, can be analyzed from the theory of speech acts. Third, the current war in Ukraine allowed us a brief analysis of newspeak present in Russian public communication today (Putin's speeches), which will again be connected to their performative aspect. (shrink)

The topic may initially suggest that massive reductionism is pursued with it. Why this is not the case, can be explained as follows: 'Dictatorship of the proletariat', 'bureaucracy' and 'bureaucratization' are key terms through which new aspects, facts and connections of the questions about socialism can be opened again and again.

Conceptul de dreptate socială este unul dintre cele mai controversate concepte ale filosofiei politice. Foarte puține aspecte legate de acest concept nu sunt înconjurate de controverse și dezbateri argumentative. Unele dintre cele mai importante astfel de controverse sunt cele legate de definirea, de specificarea și de legitimitatea lui. Prima este, în esență, o controversă în privința răspunsului la următoarea întrebare: care este conceptul care surprinde cel mai bine trăsătura fundamentală a dreptății și nedreptății sociale? A doua este o controversă în (...) privința exigențelor sau a principiilor „corecte” ale dreptății sociale. În sfărșit, a treia este o controversă pe marginea acceptabilității conceptului de dreptate socială. În studiul de față prezint pe scurt principalele idei, poziții și argumente invocate de filosofii politici recenți în cadrul fiecăreia dintre aceste controverse. (shrink)

In Russian Foreign Policy: The Return of Great Power Politics, Jeffrey Mankoff examines the course of Russian foreign policy since the dissolution of the Soviet Union in 1991. He provides a comprehensive over-view of both the continuity and the changes in Russian foreign policy from the end of the Cold War to the Putin era, and analyses Russia’s interactions with major global powers. Throughout the book, the author makes use of various theoretical approaches, including theories of international relations, classical (...) geopolitical theory and Russian geopolitical tradition. (shrink)

În acest capitol prezint neutralismul liberal urmând, în esență, patru pași. Încep cu definirea neutralismului și cu unele precizări și explicații importante pentru înțelegerea adecvată a susținerii lui fundamentale. Al doilea pas este dedicat evidențierii și explicării celor mai importante argumente neutraliste. Mă concentrez apoi asupra caracterizării principalelor versiuni ale acestei teorii politice și a reliefării argumentelor pe baza cărora se legitimează ele. În sfârșit, într-un ultim pas, expun obiecțiile sau argumentele anti-neutraliste și – totodată – replicile neutraliștilor liberali la (...) ele. Și de această dată este vorba, trebuie să precizez, doar despre obiecțiile cele mai importante (și mai „rezonabile”), nu despre toate obiecțiile, mai mult sau mai puțin plauzibile, care au fost aduse neutralismului de criticii săi. (shrink)

„Strategia noastră a fost de a gândi un text util pentru profesori, dar de a-l scrie mai ales pentru studenți. Etica este interesantă cu precădere atunci când pune în joc intuiții morale sau valori diferite și când ne confruntăm cu dileme în care decizia nu este evidentă, iar dezacordul este rezonabil. Prin urmare, am încercat să ne ferim pe cât a fost posibil de verdicte și de simpla enumerare a unor interdicții. Veți observa că, de cele mai multe ori, exercițiile (...) și temele de discuție nu au soluții impuse. Nu pentru că autorii manualului nu ar adera la anumite soluții (poate nu la aceleași!), ci pentru că ni s-a părut mult mai importantă conturarea problemelor. Dilemele și întrebările deschise generează dezbateri și prilejuiesc reflecție. Sentințele, pe de altă parte, tind să ucidă discuția și să prilejuiască mai curând reacții de îmbrățișare sau de respingere vehementă. Dacă vom ajunge, în comunitățile noastre profesionale și în societate, să vorbim mai mult unii cu alții și mai puțin unii la alții, vom fi făcut probabil un pas major în direcția corectă pentru dezvoltarea unei atitudini morale.” (Autorii). (shrink)

Dacă cercetarea fenomenologică are o anumită intuiţie mai mult sau mai puţin vagă a direcţiei în care se îndreaptă, ea nu ştie dintru început unde anume va ajunge, unde anume o vor ghida întrebările. Ca în Călăuza lui Tarkovski, cercetătorul aruncă înaintea sa întrebarea şi apoi o urmează, înaintând oarecum în necunoscut, în orizontul neştiut pe care întrebarea îl deschide. Tocmai de aceea cercetarea fenomenologică este o explorare, o înaintare în necunoscut, fără o hartă sigură, fără o busolă infailibilă, alta (...) decât cea a propriei pre-înţelegeri, care poate fi confirmată sau infirmată pe parcurs. Spre deosebire de alte tipuri de cercetare, care pornesc de la un dat pozitiv deja disponibil, deja asigurat, în fenomenologie cercetătorul trebuie să îşi obţină datul originar, să şi-l asigure constant, să-l extragă din contexte fenomenale în care el este de cele mai multe ori ocultat, mascat şi obturat. Tot aşa şi noi, întrebându-ne dacă şi cum ar putea fi conceput un sens originar şi integrator al trupului, unul care să premeargă şi totodată să cuprindă diversele forme de expresie corporală a existenţei umane, noi nu presupunem că îl avem deja, gata dat, disponibil, apt de a fi arătat cu degetul: iată-l! Dimpotrivă, este mult mai plauzibil ca acest sens originar să ne fie dat întâi de toate prin ocultările sale, prin formele sale derivate, privative sau sărăcite. Explorarea fenomenologică ia atunci chipul unei operaţii de desfoliere, de recuperare a unui strat de sens originar, ascuns în spatele unor aluviuni care îl acoperă şi, uneori, îl fac de nerecunoscut. (shrink)

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

Omul a căutat dintotdeauna să descopere în viața sa chintesența elementelor existențiale. Adunate laolaltă ca un imens puzzle cosmologic, întrebările Filosofiei au avut cel puțin capacitatea revelatoare a marilor problematizări în ascendența omului de la imanent la transcendent. Prima etapă notabilă în atingerea acestei performanțe îi este negreșit tributată „Filosofiei”, socotită de Platon drept „cea mai mare artă”. Mai concis, pornind de la termenul de artă (gr. μουσικη – lumea muzelor), ni se arată în mod inspirat că „Filosofia este cea (...) mai înaltă muzică pe care a creat-o și a intonat-o mintea omenească. Numai prin acordurile și armoniile acestei muzici a filosofiei, înțelepții lui Platon se puteau ridica până la cel mai înalt cerc al sferelor cerești, unde erau învredniciți de epopteia divină a sublimelor Idei și unde se desfătau cu inefabila muzică a sferelor, muzica universală, cosmică”. Temele fundamentale descoperite prin atare contextualizări, în ceea ce privește filosofia platonică, au rămas până astăzi: „Binele”, „Adevărul” și „Frumosul”. Pentru lămurirea și înțelegerea lor deplină avem însă, negreșit, nevoie de interdisciplinaritate, aplecându-ne așadar spre contextualizarea filosofică, juridică și nu în cele din urmă, teologico-religioasă. „Marii filosofi ai antichității, Socrate, Platon sau Aristotel, ca să enumerăm pe cei mai importanți dintre ei, au cultivat în rândul contemporanilor gustul valorilor eterne, pentru bine, adevăr și frumos, pregătind astfel terenul pentru răspândirea Evangheliei lui Hristos, ca sinteză a valorilor supreme și în primul rând a iubirii. Dacă există până astăzi continente mai puțin receptive la valorile creștine, acestea se datorează în bună măsură absenței unor filosofi care să ridice mintea omului la înălțimea valorilor ideale. Filosofia antică a făcut parte din planul lui Dumnezeu pentru plinirea vremii, în vederea întrupării Fiului lui Dumnezeu. Dacă Vechiul Testament poate fi considerat, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, ca un pedagog către Hristos pentru evrei, tot astfel și filosofia antică a îndeplinit în lumea păgână același rol de pedagog către Hristos. Ca o dovadă a prețuirii lor, Biserica răsăriteană a așezat chipurile lui Platon, Socrate sau Aristotel în rândul personajelor din tinda locașului de cult”. Înainte de a analiza interdisciplinar aceste valori perene ale culturii universale, este necesar să conștientizăm ascendența omului spre dobândirea deplină a virtuților. Astfel, în perspectiva descoperirii omului corect, filosofia platoniciană merge până la experierea directă a paideei conceptelor de persoană, stat și societate, de unde trece foarte ușor spre problematizarea Binelui absolut. „Așa trebuie gândite în statul platonic, înțelepciunea, curajul cumpătarea și dreptatea ... Respingerea tiraniei și unitatea reală a corpului social impun acțiuni reciproce ale individului și statului. Sensul și limitele libertății sunt determinate prin formula educației prin stat și pentru stat”. Această absorbție statală a individului l-a depărtat pe Aristotel de Republica lui Platon, „Stagiritul având un simț deosebit al concretului, ca orice observator al naturii”. (shrink)

The present paper discusses the radical changes witnessed in the political landscape of the world today. After 25 years of post-Cold World hopes for triumph of liberal democracy, the years between 2014 and 2016 shattered the Western World. The annexation of Crimea by Putin’s Russia came first in March 2014, then in June 2016, the Berxit of Boris Johnson followed and finally in November 1916, came the stunning victory of Donald Trump at the US presidential elections. These developments can (...) be called the illiberal turn in politics and ideology. (shrink)

Pe parcursul anului trecut, la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gheorghe Zane” din Iaşi, a avut loc workshopul „Concepte şi argumente în filosofia social-politică. Interpretări şi dezbateri”. Workshopul s-a desfăşurat în cadrul proiectului POSDRU „Societatea bazată pe cunoaştere: cercetări, dezbateri, perspective”. Cartea de faţă este principalul rezultat al acestui workshop. Ea a fost gândită şi propusă spre publicare în primul rând din speranţa că va fi utilă celor care doresc să se iniţieze – sau celor care încearcă să-i iniţieze (...) pe alţii – în teoria şi filosofia social-politică (mai ales cea contemporană). Aceasta cu atât mai mult cu cât, la noi, lucrările de acest tip (fie semnate de autori români, fie traduceri) sunt încă destul de rare. Mă refer aici la lucrările care acordă o atenţie specială (şi) filosofiei politice (teoriei politice normative), nu doar ştiinţei politice sau politologiei (teoriei politice empirice). Dacă cele din urmă apar din ce în ce mai frecvent în ultima vreme, cele dintâi rămân, din păcate, foarte puţine, chiar insuficiente. Cartea nu este nici pe departe una exhaustivă. În ciuda acestui „defect”, cred că ea îşi poate îndeplini totuşi obiectivul fundamental, fie şi numai pentru că oferă analize, prezentări şi comentarii despre câteva dintre cele mai importante concepte şi teorii din teoria socială şi politică recentă. Mai mult, în cadrul ei sunt discutate inclusiv unele concepte sau/şi teorii încă puţin analizate la noi (precum „multiculturalismul”, „dreptatea socială”, „genul” sau „democraţia deliberativă”). Se obişnuieşte uneori ca autorul introducerii unui volum de acest tip să prezinte în rezumat şi principalele idei apărate sau/şi metodologii utilizate de autorii fiecăruia dintre capitole. Eu nu voi face acest lucru. Motivul? Aş risca să fiu redundant, de vreme ce astfel de precizări şi rezumate au fost deja realizate de autorii volumului, chiar în debutul capitolelor pe care le semnează. Acestea fiind spuse, ţin să mai evidenţiez doar un singur lucru: aşa cum se va observa cu siguranţă, multe dintre capitolele lucrării nu sunt simple texte introductive (deşi au, fără îndoială, şi o astfel de dimensiune). Altfel spus, autorii acestor capitole nu s-au mulţumit să prezinte doar ideile, argumentele sau teoriile altor autori (şi în special ale celor consideraţi de referinţă) în problemele pe care le analizează. De multe ori, ei prezintă, dimpotrivă, şi idei, opinii, interpretări, argumente, perspective sau chiar teorii ori măcar „semiteorii” proprii asupra conceptelor şi problemelor pe care le abordează. Acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător. Pentru fiecare dintre autorii capitolelor din acest volum, conceptele şi problemele pe care le prezintă aici constituie o preocupare sistematică şi constantă, dacă nu chiar preocuparea lor fundamentală, cel puţin în ultimii ani. De altfel, cel puţin în România, preocupările şi contribuţiile în domeniu ale multora dintre ei sunt deja cunoscute şi comentate, fie şi doar în cercul restrâns al specialiştilor şi al celor interesaţi de teoria social-politică. (shrink)

A collection of essays published in 2022.

În lucrarea noastră despre însemnările lui Mircea Eliade cu privire la Sfântul Grigorie Palama şi la isihasm am încercat să propunem o altfel de abordare a învăţăturii ortodoxe, aşa cum a fost ea formulată în secolul al paisprezecelea. Dacă abordarea teologică este cea care scoate la iveală frumuseţea învăţăturii ortodoxe, ideile Sfântului Grigorie Palama fiind o continuare a tradiţiei creştine din primele secole, încercarea de a compara aceste învăţături, ca şi a tradiţiei isihaste, cu alte învăţături şi tradiţii, este un (...) subiect spre care se îndreaptă tot mai mulţi cercetători. Mircea Eliade, dincolo de formarea sa în spaţiul creştinismului ortodox, aşa cum remarcă din ce în ce mai mulţi cercetători ai operei sale, este un istoric al religiilor a cărui abordare este atât nouă, cât şi continuatoarea vechii cercetări fenomenologice. Mai mult decât atât, chiar dacă sunt destule voci care contestă acest lucru, Mircea Eliade rămâne unul dintre cei mai mari istorici ai religiilor din toate timpurile. În analiza operelor la care ne-am oprit în studiul nostru, Eliade scoate în evidenţă asemănările, dar mai ales deosebirile ce există între învăţătura isihastă şi anumite practici specifice altor tradiţii religioase. Astfel sunt însemnările despre Yoga, în care savantul, analizând practicile indiene, le compară cu cele din isihasm, subliniind diferenţele aşa cum se desprind din studiul celor două tradiţii. O părere asemănătoare se desprinde şi din analiza luminii mistice, prezentă în majoritatea religiilor lumii. Eliade evidenţiază asemănările, dar şi deosebirile cu privire la felul în care lumina mistică este percepută în creştinism şi în alte tradiţii. Studiul istoric asupra isihasmului şi a personalităţii Sfântului Grigorie Palama, prezent în Istoria credinţelor şi ideilor religioase, se îmbină cu studiul fenomenologic din celelalte surse. În ceea ce priveşte operele publicate după dispariţia savantului de origine română, Enciclopedia religiilor şi Dictionarul religiilor, se pot observa atât continuităţi cât şi discontinuităţi. Dicţionarul cuprinde, în mare parte, gândirea lui Culianu şi mai puţin pe cea a maestrului său, deşi urme ale acesteia sunt încă evidente. În Enciclopedie, capitolele despre Sfântul Grigorie Palama şi isihasm sunt semnate de cercetători ale căror opere au fost folosite de Eliade în scrierile precedente, subliniind astfel legăturile cu preocupările savantului în acest domeniu. Dincolo de concluziile studiului, trebuie să spunem că această cercetare este importantă şi dintr-un alt punct de vedere: în disciplina Istoria religiilor, a compara mai multe religii sau părţi din tradiţiile religioase ale lumii rămâne o metodă esenţială, evidenţiind importanţa creştinismului în lumea contemporană. (shrink)

A. Poleev. Constitutional order in Russia. Enzymes, Revised print edition 2020.

Evoluția testelor gravitaționale dintr-o perspectivă epistemologică încadrată în conceputul de reconstrucție rațională al lui Imre Lakatos, pe baza metodologiei acestuia a programelor de cercetare. Perioada evaluată este foarte vastă, începând cu filosofia naturală a lui Newton și până la teoriile gravitației cuantice din zilele noastre. Pentru a explica mai rațional evoluția complexă a conceptului de gravitație din ultimul secol, propun o extindere naturală a metodologiei programelor de cercetare pe care o folosesc apoi pe parcursul lucrării. Consider că această abordare oferă (...) o nouă perspectivă asupra modului în care au evaluat în timp conceptul de gravitație și metodele de testare a fiecărei teorii a gravitației, prin observații și experimente. Argumentez, pe baza metodologiei programelor de cercetare și a studiilor oamenilor de știință și filosofilor, că actualele teorii ale gravitației cuantice sunt degenerative, datorită lipsei dovezilor experimentale pe o perioadă îndelungată de timp și a auto-imunizării împotriva posibilității falsificării. Mai mult, în prezent este în curs de dezvoltare un curent metodologic care atribuie un rol secundar, neimportant, verificărilor prin observații și/sau experimente. Din această cauză, nu va fi posibilă o teorie completă a gravitației cuantice în forma actuală care să includă la limită relativitatea generală, întrucât teoriile fizice au fost dintotdeauna ajustate, în decursul evoluției lor, pe baza testelor observaționale sau experimentale, și verificate prin predicțiile făcute. De asemenea, contrar unei opinii răspândite și a unor programe active actuale privind unificarea tuturor forțelor fundamentale ale fizicii într-o singură teorie finală, pe baza teoriei corzilor, argumentez că este puțin probabil în general să se realizeze această unificare, și nu este posibil oricum ca unificarea să se elaboreze pe baza teoriilor actuale ale gravitației cuantice, inclusiv prin teoria corzilor. În plus, susțin punctele de vedere ale unor oameni de știință și filosofi că în prezent se consumă mult prea multe resurse pe ideea dezvoltării teoriilor gravitației cuantice, și în special teoria corzilor, care să includă relativitatea generală și să unifice gravitația cu celelalte forțe, în condițiile în care știința nu impune astfel de programe de cercetare. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.14582.75842 . (shrink)

Despre necesitatea şi utilitatea dezvoltării unei filosofii specifice tehnologiei blockchain, accentuând pe aspectele ontologice. După o Introducere în care evidenţiez principalele direcţii filosofice pentru această tehnologie emergentă, în Tehnologia blockchain explicitez modul de funcţionare al blockchain, punând în discuţie direcţiile ontologice de dezvoltare în Proiectarea şi Modelarea acestei tehnologii. Următoarea secţiune este dedicată principalei aplicaţii a tehnologiei blockchain, Bitcoin, cu implicaţiile sociale ale acestei criptovalute. Urmează o secţiune de Filosofie în care identific tehnologia blockchain cu conceptul de heterotopie dezvoltat de (...) Michel Foucault şi o interpretez în lumina tehnologiei notaţionale dezvoltată de Nelson Goodman ca sistem notaţional. În secţiunea Ontologii dezvolt două direcţii de dezvoltare considerate de mine ca importante: Ontologia narativă, bazată pe ideea de ordine şi structură a istoriei transmise prin naraţia istoriei a lui Paul Ricoeur, şi un sistem ontologic bazat pe Ontologiile de intreprindere, bazat pe conceptele şi modelele de intreprindere specifice webului semantic, şi pe care eu îl consider cel mai bine dezvoltat şi cel care va deveni, probabil, sistemul ontologic formal, cel puţin în ceea ce priveşte aspectele economice şi juridice ale tehnologiei blockchain. În Concluzii vorbesc despre direcţiile viitoare de dezvoltare a filosofiei tehnologiei blockchain în general ca o teorie explicativă şi robustă din punct de vedere fenomenologic, consistentă şi care să permită testabilitatea, şi a ontologiilor în special, argumentând pentru necesitatea unei adopţii globale a unui sistem ontologic pentru a dezvolta soluţii transversale şi a rentabiliza tehnologia. -/- Cuvinte cheie: filosofie, blockchain, ontologie, bitcoin, proiectare, modele -/- CUPRINS -/- Abstract Introducere Tehnologia blockchain - - - Proiectare - - - Modele Bitcoin Filosofia Ontologii - - - Ontologii narative - - - Ontologii de intreprindere Concluzii Note Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.25492.35204. (shrink)

Istoria antropologiei culturale a înregistrat nu puţine descrieri mitologice sau interpretări ficţionale ale datelor etnografice, în așa măsură încât recursul la imaginaţie în caracterizarea „naturii umane” sau a diverselor grupuri sociale constituie un subiect de studiu în sine. El prezintă o cazuistică impresionantă când vine vorba de referirile la trăsăturile distinctive ale grupurilor etnice sau ale tradiţiilor naţionale, discursul politic despre acestea fiind încărcat de stereotipuri și reprezentări antropologice itologizate, care spun mai multe despre cei ce le vehiculează decât despre (...) obiectul la care se referă. Studiul de faţă prezintă comparativ două exemple de manifestare a acestor reprezentări ficţionale cu implicaţii antropologice în discursul public românesc post-socialist. (shrink)

În interpretarea tradițională, Republica este o continuare a discuțiilor din Gorgias, conform cărora virtutea și legile polis sunt un truc inventat de o masă de oameni slabi pentru a capta pofta de putere a celor mai buni indivizi, puțini la număr dar înclinați în mod natural să conducă. Tezele lui Calicles din Gorgias se aseamănă cu ideile expuse de Trasymachus în Cartea I din Republica. Tezele politice centrale exprimate de Socrate în Republica sunt: cei mai buni conducători sunt înțelepți, cei (...) mai buni conducători guvernează în folosul celor conduși și nu de dragul lor, este foarte puțin probabil ca un oraș să aibă cei mai buni conducători pentru că există o prăpastie între valorile majorității oamenilor și valorile celor înțelepți, cel mai mare rău adus unui oraș sunt luptele civile pentru cine ar trebui să conducă, armonia între cetățeni cu privire la cine ar trebui să conducă, și armonia impune ca orașul să cultive virtutea și statul de drept. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.10586.62404. (shrink)

Maxima lui Samuel Gompers, parafrazară adesea ca "Premiază prietenii și pedepsește dușmanii", se referă la două din cele cinci tipuri de putere recunoscute de psihologii sociali: puterea stimulativă (puterea de a premia) și puterea coercitivă (puterea de a pedepsi). Celelalte trei puteri derivă din acestea. Puterea legitimității, puterea unui polițist sau a celui care ia decizii, este puterea dată de unei persoane de o autoritate recunoscută pentru a impune standarde comportamentale. Puterea legitimității este similară puterii coercitive prin aceea că o (...) comportare inacceptabilă este pedepsită mai mult sau mai puțin direct. (shrink)

Un mic ghid despre conceptele politice pentru politicieni şi activişti. -/- Politica este procesul de luare a deciziilor de către grupuri de oameni. Termenul se aplică guvernelor civile, dar acest proces s-a observat în toate interacţiile între grupurile umane, inclusiv în instituţii corporative, academice şi religioase. Ea constă din "relaţii sociale implicând autoritatea sau puterea" şi se referă la reglementări ale unităţilor politice, şi la metode şi tactici folosite pentru a formula şi aplica politica. Maxima lui Samuel Gompers, parafrazată adesea (...) ca "Premiază prietenii şi pedepseşte duşmanii", se referă la două din cele cinci tipuri de putere recunoscute de psihologii sociali: puterea stimulativă (puterea de a premia) şi puterea coercitivă (puterea de a pedepsi). Celelalte trei puteri derivă din acestea. Puterea legitimităţii, puterea unui poliţist sau a celui care ia decizii, este puterea dată de unei persoane de o autoritate recunoscută pentru a impune standarde comportamentale. Puterea legitimităţii este similară puterii coercitive prin aceea că o comportare inacceptabilă este pedepsită mai mult sau mai puţin direct. Puterea deciziei este deţinută de persoane în virtutea unor aptitudini sau atitudini. Îndeplinirea dorinţei de a se simţi la fel ca o celebritate sau un erou este premiul pentru obedienţă. Acesta este un exemplu de putere stimulativă în care o persoană se autopremiază. Puterea expertului derivă din educaţie şi experienţă. De notat că puterea expertului este condiţională circumstanţelor. -/- CUPRINS: -/- Politica - Originea cuvântului 'Politica' - Sursa puterii în politică - - Puterea din punct de vedere pragmatic - - Autoritatea şi legitimitatea - - - Autoritatea tradiţională - - - Autoritatea charismatică - - - Autoritatea legal-raţională - - Suveranitatea Activism - Activismul pe Internet - - Tipuri - Activismul transformaţional - Dizidenţa - Grupuri de interese - - Tipuri de grupuri - - - Grupuri de profil - - - Grupuri promoţionale sau cu scop unic - - - 'Pompierii' - - Beneficii şi stimulente - Industria activismului - - Direcţii în industria activismului - Mişcarea Occupy - - Mişcarea Indignaţilor şi Satul Democraţiei - - Sloganul "Noi suntem cei 99%" - - Scopuri ale Mişcării Occupy - Organizaţii neguvernamentale - - Istoria Politici sincretice - Exemple de grupuri şi ideologii care pot fi descrise ca sincretice Alegeri - Ideologie - Votarea - - Procesul de vot - - De ce să votăm - - Votarea şi informarea - - Aspecte religioase - Parlamentul European - - Structura Parlamentului European - Alegerile în Parlamentul European - - Participarea la vot - - Sistemul de votare - - Grupuri politice Campanii politice - Alternative la campanii Comunicarea politică - Definirea conceptului - Ameninţarea - - Ameninţarea în politică - Propaganda Conspiraţii Corupţia politică Cultura politică - Definiţii - Anarhismul şi arta Filozofia politică - Guvernarea mondială Geografia politică - Geopolitica Neocolonialism Guvernarea - Paşapoarte biometrice Ideologii politice - Democraţia creştină - Democraţia directă - - Mişcări contemporane pentru democraţia directă - - Evoluţia democraţiei directe - - - Democraţia ateniană - - - Republica romană - - - Elveţia - - - Statele Unite - - - Democraţia electronică - - Trilema reformei democratice - Democraţia liberală - Democraţia socială - - Amplasări în spectrul politic - - Internaţionala Socialistă - Liberalism - - Liberalismul modern Istoria politică Justiţia - Conceptul de justiţie Media politică Parapolitica Parlamentul Partide politice Politica în România Politici europene - Uniunea Europeană Preocupări în politică - Politica ecologică - Securitatea energetică - - Ameninţări la adresa securităţii energetice - Apărarea antirachetă Sisteme politice - Formele de bază ale sistemelor politice - Forme antropologice ale sistemelor politice Spectrul politic - Politici de stânga-dreapta - Politici autoritare - libertariene Politologia Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Desfăşurând harta lumii -/- Istoria şi geografia sunt lecţii pe care omenirea le-a învăţat, dar nu le-a respectat. Adesea surprinzătoare, istoria ne oferă exemple de măreţie şi de uimitor declin. Geografia ne arată cum se pot dezvolta popoarele lumii dacă sunt ajutate de mediul înconjurător. Studierea acestor lecţii ne oferă un paradox. State cu o istorie bogată, dar cu o geografie dezavantajoasă, au devenit mari puteri economice şi tehnologice ‒ un exemplu clasic este Japonia. State cu o istorie şi cu (...) o civilizaţie nu atât de bogată sunt exemple de prosperitate datorită unei geografii avantajoase ‒ Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite. Un singur stat a putut să înmănuncheze aceste lecţii şi să devină cea mai mare putere cunoscută a lumii ‒ Statele Unite ale Americii. Stat cu un destin manifest şi cu o dorinţă de a arăta lumii că libertatea este cel mai de preţ lucru. Am desfăşurat harta lumii şi am rămas uluit de ce am observat. Regiuni pline de resurse care se afundă într-o subdezvoltare uluitoare ‒ Africa, Rusia şi America Latină ‒ şi regiuni cu resurse puţine şi cu o dezvoltare impresionantă ‒ Japonia, Germania, China şi, într-o anumită măsură, şi Statele Unite ale Americii. Dacă nu ne putem alege geografia, putem măcar să ne facem istoria. După acest dicton s-au condus multe state care şi-au dorit să atingă un nivel înalt de civilizaţie. Totuşi, de acest clivaj? O sumedenie de răspunsuri ne vin în minte: model cultural, arhetip civilizaţional, dorinţa de a se dezvolta. Toate aceste state au trăit în realitatea pe care şi-au creat-o, dar şi în utopia la care au visat. Lumea este condusă de vise şi speranţe, refuzând realitatea. Expansiunea islamului este paradigma utopică a mântuirii tuturor, expansiunea capitalistă este utopia dezvoltării lumii şi avansului civilizaţiei iar utopia democratică este dorinţa ascunsă a omului de a fi egal cu toţi ceilalţi. Toate aceste utopii formează din actuala lume în care trăim o lume conflictuală, o lume avidă de resurse, o lume în care puterea este mai importantă decât modelul civilizaţional. Am denumit această carte Noua Utopie după ce am deschis cartea de istorie a lumii şi am desfăşurat harta lumii, realizând că fiecare popor şi-a format propriul său vis. Conflictul izbucnit în lume a fost declanşat de reala dorinţă a fiecărui popor de a-şi exprima liber propriul vis. Fiecare vis s-a întâlnit cu alt vis şi aşa a ieşit o realitate deformată, în care popoarele lumii, cu structură bio-genetică asemănătoare, au intrat într-un conflict fratricid, care modelează această lume în care trăim. Când scriu aceste rânduri o serie de evenimente ne-au demonstrat că utopia globalistă a lumii este desuetă şi că se revine la o nouă eră a naţionalismelor. De ce am numit aceste idei filosofice, politice şi morale utopii? Pentru că niciuna dintre aceste idei nu poate exprima, în mod real şi concret, dimensiunea realităţii în care trăim. -/- Dr. Alexandru Cristian. (shrink)

Emoția poate fi diferită de alte constructe similare, precum sentimentele (nu toate sentimentele includ emoția); stările sufletești (durează mult mai mult decât emoțiile, sunt mai puțin intense și adesea lipsite de stimul contextual), sau afectul (experiența sentimentului sau a emoției). Platon, în Republica, propune trei componente de bază ale minții umane: raționamentul, dorința și părțile emotive. Pentru Aristotel emoțiile au fost importante în viața morală, o componentă esențială a virtuții. Stoicii au evidențiat importanța emoțiilor în judecată (în teoriile stoice, emoțiile (...) sunt considerate o piedică pentru rațiune, și deci pentru virtute). DOI 10.13140/RG.2.2.24223.30884. (shrink)

Filmul Solaris (1972) al lui Andrei Tarkovski poate fi abordat prin prisma filosofiei minții, a întrebărilor esențiale în acest domeniu. Aceste întrebări se referă la personalitate și suferință, care acoperă cel puțin perioada de la Rene Descartes la filosofii moderni, precum Derek Parfit și Hilary Putnam. Solaris apare ca un vehicul adecvat pentru a explora provocările filosofice. De altfel, filmul Solaris al lui Tarkovsky permite multiple interpretări semantice. În același timp, Solaris prezintă un exemplu excelent despre modul în care spațiile (...) heterotopice pot exista în termeni cinematografici. DOI: 10.13140/RG.2.2.30893.23521. (shrink)

Paştele este cea mai importantă sărbătoare religioasă din anul liturgic creştin. Creştinii cred că Iisus a fost înviat după trei zile de la crucificarea sa. Multe denominaţii creştine celebrează învierea sa în Ziua de Paşti sau Duminica Paştelui (denumită şi Ziua Învierii sau Duminica Învierii), la două zile după Sfânta Vineri. Orice altă sărbătoare religioasă din calendarul ortodox, inclusiv Crăciunul, este mai puţin importantă faţă de celebrarea Învierii lui Iisus Hristos. Acest lucru se reflectă în bogate obiceiuri pascale în ţările (...) cu majoritate creștin ortodoxă. Noul Testament leagă Cina cea de taină şi crucificarea lui Iisus de Paştele evreiesc şi exodul din Egipt. Iisus s-a pregătit pe el însuşi şi pe discipolii săi pentru moartea sa în timpul Cinei, dând mesei de Paştele evreiesc un nou înţeles. El a identificat pâinea şi cupa de vin ca simbolizând corpul său care va fi sacrificat curând şi sângele său care urma să fie vărsat. Istorisirile Evanghelii, inclusiv mormântul gol și aparițiile lui Isus înviat adepților săi, au fost interpretate și analizate în diverse moduri, și au fost văzute diferit de povestirile istorice ale unui eveniment literal, ca o evidență corectă a experiențelor vizionare, ca pilde escatologice non-literale. Învierea lui Isus este credința creștină conform căreia Iisus Hristos a revenit în mod miraculos la viață în duminica următoare după vinerea în care a fost executat prin răstignire. Este principiul central al credinței creștine și al teologiei, și o parte a Crezului de la Niceea: “În a treia zi a înviat din nou, în conformitate cu Scripturile“. Creștinii, prin credința în puterea lui Dumnezeu, vor fi înviați spiritual cu Iisus, și sunt răscumpăraţi astfel încât pot să urmeze un nou mod de viață. Încă de la originile, Paștele a fost o perioadă de sărbătoare și ospăț și de multe jocuri tradiționale și obiceiuri, cum ar fi rostogolirea ouălor, ciocnirea ouălor, și decorarea acestora. În prezent Paștele este important din punct de vedere comercial, cu vânzările ridicate de felicitări și produse, cum ar fi ouăle de ciocolată de Paști, bomboanele sub formă de iepuraşi sau lumânări, și jeleuri-boabe, precum și alte alimente de Paște. Chiar şi mulți ne-creștinii sărbătoresc aceste aspecte ale Paştelui în timp ce evită aspectele religioase. CUPRINS: Paşti - Semnificaţia teologică a Paştelui - Stabilirea datei pentru Paşti - - Controverse privind data Paştelui - Primul Consiliu de la Niceea - Poziția în anul bisericesc - - Creștinismul occidental - - Creștinismul oriental - Sărbătorirea Paştelui - - Ţările occidentale - - Ţările orientale - Sărbătorirea Paştelui în lume - Veghea de Paşti - - Cea mai timpurie formă cunoscută de Veghe de Paști - - Creștinismul bizantin: ortodoxia răsăriteană și greco-catolicismul - - - Sâmbăta la prânz - Urări de Paşti - - Urări de Paşti în diferite limbi Istoria Paştelui - Istoricitatea și originea Învierii lui Isus - - Contextul istoric - - Noul Testament - - Analiza scolastică - - - Metafora Învierea lui Iisus - Evenimente conform Noului Testament - - Înmormântarea - Starea morţii lui Hristos în timpul celor 3 zile - Descoperirea mormântului - Apariţii ale învierii lui Isus - Tradiţii creştine - - Paştele - - Învierea și răscumpărarea - - Reprezentări ale Învierii - Semnificaţia teologică - Alte puncte de vedere religioase - - Gnostici - - Iudaismul - - Islam - - Credința Baha'i - Mormântul gol - - Acorduri și diferențe în Evanghelii - - Cele patru naraţiuni - Vinerea Luminată - - Creștinismul occidental - - Creștinismul oriental Tradiţii de Paşti - Obiceiuri de Paşti - - Ţările de limbă engleză - - - Irlanda - - - America de Nord și Caraibe - - Europa - - - Europa Centrală şi de Est - - - Italia - - - Olanda, Belgia, Franța şi Germania - - - Țările nordice - Ouăle de Paşti - - Istoria - - Tradiţii în Postul Mare - - Decorarea şi simbolismul - Iepurele de Paşti - Mielul de Paşti - - Originea - - De ce miel, de Paşte? Mâncarea - Cozonac - - Origini - - Reţeta - - - Ingrediente - - - Instrucţiuni - Drob de miel - - Ingrediente - - Mod de preparare - Pasca - - Surse biblice - - Semnificația religioasă - - Ingrediente - - - Ingrediente pentru reţetă - - Preparare - - - Mod de preparare pentru reţetă . (shrink)

Include Ghidul Comisiei Europene pentru traducătorii din Uniunea Europeană Despre traducere şi traducători, teorii ale traducerilor, traducerea asistată pe calculator, şi software utilizat în traduceri. Include Ghidul Comisiei Europene pentru traducătorii din Uniunea Europeană şi legislaţia specifică traducerilor şi traducătorilor. Fidelitatea (sau loialitatea) şi transparenţa, idealurile duale în traducere, sunt de multe ori în conflict. Problema fidelităţii versus transparenţă a fost formulată şi în termeni de “echivalenţă formală” şi ” echivalenţă dinamică, sau funcţională“. Cele din urmă expresii sunt asociate cu (...) traducătorul Eugene Nida şi au fost iniţial inventate pentru a descrie modalităţi de traducere a Bibliei, dar cele două abordări sunt aplicabile la orice traducere. În general, traducători au căutat să păstreze contextul în sine prin reproducerea ordinei iniţiale a sememelor, şi, prin urmare, ordinea cuvintelor - atunci când este necesar, reinterpretarea structurii gramaticale reale, de exemplu prin trecerea de la starea activă la cea pasivă sau invers. Diferenţele gramaticale dintre limbile cu "ordinea fixă a cuvânului" (engleză, franceză, germană) şi limbile cu "ordinea liberă a cuvântului" (de exemplu, greacă, latină, poloneză, rusă) nu a fost un impediment în acest sens. Caracteristicile sintaxei speciale (propoziţie-structură) a textului în limba sursă sunt adaptate la cerinţele sintactice ale limbii ţintă. Rolul traducătorului în legătură cu un text a fost comparată cu cea a unui artist, de exemplu, un muzician sau actor, care interpretează o lucrare de artă. Traducerea, ca şi alte arte, implică inevitabil alegeri, şi alegerea implică interpretare. CUPRINS: Traduceri - Teorii - - Teoria occidentală a traducerilor - - Tradiţii mai puţin răspândite - - - Orientul Apropiat antic - - - Orient - - - Lumea islamică - Fidelitate versus transparenţă în traduceri - Echivalenţa în traduceri - Traducerea inversă - Traducători - - Traducători interpreţi - - - Notiţe folosite de traducătorii interpreţi - - Traducere umană sau traducere automată pe Internet? - - Traducerea asistată de calculator - Traducerea automată - Traducerea literară - - Traducerea poeziilor - - Traducerea textelor cântecelor - - Traducerea textelor religioase - Traducerea colaborativă - - Relaţia cu cloud computing - Nedeterminarea traducerilor - - Nedeterminarea referinţei - - Nedeterminarea holofrazică - - Observaţii generale - - Distincţie analitic-sintetică - Glosa interliniară - - Structura - - Punctuaţia Traducerea homofonică - Versurile cântecelor - Subtitrarea - - Crearea, livrarea şi afişarea de subtitrări - - Traducerea subtitrată - - - Subtitrarea Internaţionalizare şi localizare - Diferenţe în procesele de internaţionalizare şi localizare în traduceri - Localizarea - - Internaţionalizare, globalizare, localizare - - - Traducere versus localizare - - - Globalizarea versus localizare - - Etichete de limbă şi coduri - Localizarea site-urilor web - - Procesul - - Localizarea în zona de administrare - - Afacerea localizării site-ului - Localizarea jocurilor - - Sarcini şi provocări - - Valori lingvistice - - Tipuri de text şi formate de fişiere - - - Manual - - - Ambalaj - - - Fişier ajutător (readme) - - - Site-ul oficial - - - Dialog pentru dublaj - - - Dialog pentru subtitrare - - - Interfaţa utilizator - - - Arta grafică cu cuvinte - Localizarea socială - - Obiective - - - Localizarea comercială şi necomercială - Pseudolocalizarea - - Procesul de localizare - - Pseudolocalizarea în Microsoft Windows - - Procesul de pseudolocalizare la Microsoft - - Instrumente de pseudolocalizare pentru alte platforme Traduceri asistate de calculator - Aplicaţii - Concepte în traducerea asistată pe calculator - - Software de memorare a traducerii - - Software de limbaj ale motoarelor de căutare - - Software de gestionare a terminologiei - - Software de aliniere - - Traducere automată interactivă - - Traducere colaborativă - Software pentru traducerea asistată pe calculator - - Software - - Formate de fişiere suportate - - SO - - Licenţa - - GlobalSight - - gtranslator - - Lokalize - - MemSource - - MetaTexis - - OmegaT - - Open Language Tools - - Poedit - - Pootle - - SDL Trados - - TM-database - - Virtaal - - Wordfast PRO - - XTM Cloud - Traduceri în/din limba română cu Miscrosoft Word Traducerea automată - Abordări în traducerea automată - - Traduceri automate pe bază de reguli - - - Traduceri automate pe bază de transfer - - - Traduceri automate interlinguale - - - Traduceri automate pe bază de dicţionar - - Traducere automată statistică - - Traducere automată pe bază de exemple - - Traducere automată hibridă Baze de date - Terminologia Interactivă pentru Europa - - Eurodicautom - Google Translator Toolkit - BabelNet - - Statistica BabelNet - - Aplicaţii Dicţionare - Dicţionare bilingve - - Istoria - - Utilizare - - Formate - - Distribuţia - - Dicţionare multilingve - Provocări în domeniul dicţionarelor bilingve - Cărţi de fraze (Ghiduri de conversaţie) - - Structura - - De notat Legea nr. 178/1997 Ghidul UE - Întâi reflectaţi, apoi redactaţi - - Cine va citi documentul? - - Care este rezultatul urmărit? - - Ce trebuie să includă documentul dumneavoastră? - Cititorul are întâietate - - Stil direct şi interesant - Organizaţi documentul - - La început - - Pe parcursul redactării - SOS: Scurt, la obiect şi simplu - - Scurt, la obiect… - - ... şi simplu - - Un stil simplu şi neîncărcat înseamnă, de asemenea: - Fiţi logici – structuraţi-vă frazele - Evitaţi substantivele inutile – formele verbale sunt mai dinamice - Fiţi concreţi, evitaţi abstractizările - Optaţi pentru diateza adecvată - - Acolo unde este necesar, precizaţi agentul - Evitaţi „prietenii falşi”, jargonul, acronimele şi siglele - - Evitaţi „prietenii falşi” - - Evitaţi sau explicaţi jargonul - - Fiţi atenţi la acronime şi sigle - - Înainte de final, revizuiţi şi verificaţi - - Aveţi nevoie de ajutor? Citate Referinţe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing. (shrink)

This article for Chronicles Magazine deals with Aleksandr Dugin's religious, philosophical, and political outlook and how the Ukrainian war can be analysed in these terms.

O sintagmă revine recurent, cel puţin în prima parte a cărţii, „conștiinţă feministă”. Legat de aceasta, constatările Lilianei Popescu, conferenţiară universitară și prorectoră la Școala Naţională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), mi-au confirmat câteva intuiţii despre felul în care s-a produs transformarea politică a societăţii românești în ultimele trei decenii. „Coagularea conștiinţei feministe în ţara noastră după anul 1990 – susţine autoarea – s-a făcut mai ales prin adoptarea tradiţiei feminismului occidental. În același timp, trebuie remarcat faptul că, înainte (...) de anul 1990, în societatea socialistă existau elemente implicite și explicite de afirmare a egalităţii de gen: educaţia era deschisă atât tinerilor, cât și tinerelor; oportunităţile de muncă erau accesibile atât bărbaţilor, cât și femeilor; statul socialist oferea facilităţi tinerelor mame, concedii maternale, creșe, grădiniţe, iar la întoarcerea din concediul de creștere a copilului, serviciul era asigurat. Multe dintre societăţile occidentale au luptat din greu pentru obţinerea acestor drepturi. (…) Consider că în conștiinţa feministă de după 1990 s-a pus un accent supradimensionat pe principiile și pe practicile feministe venite dinspre Vest și s-a subestimat propria noastră moștenire din perioada socialistă, care era valoroasă și merita preţuită. Este suficient să ne gândim la scăderea dramatică a cifrei de reprezentare a femeilor în parlamentele formate începând cu 1990. Practic, reprezentarea femeilor a scăzut de aproape 10 ori – de la peste 30% la 4%” (p. 52-53). (shrink)

Istoria macabră a programelor anticomuniste de exterminare din ţările care nu făceau parte din sfera de influenţă sovietică este astăzi un subiect prea puţin confortabil pentru liderii şi savanţii „lumii libere”. „Studierea crimelor comunismului”, dimpotrivă. Prezentarea istoriei secolului 20 într‑o manieră maniheistă şi parţială este mult mai profitabilă. Un lucru e cert: indiferent ce dorim sau refuzăm să ştim despre istoriile deprimante ale succesului geopolitic american, cu certitudine amintirea lor nu se va şterge prea curând în comunităţile din Argentina, Bolivia, (...) Brazilia, Chile, Columbia, Timorul de Est, El Salvador, Guatemala, Honduras, Indonezia, Iraq, Mexic, Nicaragua, Paraguay, Filipine, Coreea de Sud, Sudan, Taiwan, Thailanda, Uruguay, Venezuela sau Vietnam. (shrink)