In our article (Zawadzki and Adamczyk 2021), we analyzed threats that novel memory modifying interventions may pose in the future. More specifically, we discussed how optogenetics’ potential for reversible erasure/deactivation of memory “may impact authenticity by producing changes at different levels of personality.” Our article has received many thoughtful open peer commentaries for which we would like to express our great appreciation. We have identified two main threads of objections. They are related to the potential applicability of optogenetics as a (...) therapeutic memory modification technology (MMT) in humans—applicability thread, and the normative value of authenticity, that is, the assumption that preserving authenticity is valuable (either in general or in the particular approach we adopted)—normative thread. Both of these threads concern fundamental issues: The former deals with the scientific credibility of the case vignette on which our discussion is based, and the latter deals with the normative weight of our considerations. We think that addressing both of them can be instructive in a broader context as they reflect a more general disagreement among neuroethicists about the very purpose and method of our discipline. (shrink)

Optogenetics is an invasive neuromodulation technology involving the use of light to control the activity of individual neurons. Even though optogenetics is a relatively new neuromodulation tool whose various implications have not yet been scrutinized, it has already been approved for its first clinical trials in humans. As optogenetics is being intensively investigated in animal models with the aim of developing novel brain stimulation treatments for various neurological and psychiatric disorders, it appears crucial to consider both the opportunities and dangers (...) such therapies may offer. In this review, we focus on the memory-modifying potential of optogenetics, investigating what it is capable of and how it differs from other memory modification technologies. We then outline the safety challenges that need to be addressed before optogenetics can be used in humans. Finally, we re-examine crucial neuroethical concerns expressed in regard to other MMTs in the light of optogenetics and address those that appear to be unique to the memory-modifying potential of optogenetic technology. (shrink)

This chapter aims at describing the role of housing in the ageing population, on the example of Poland, which is one the fastest ageing country in the world. This issue is significant because housing well suited to the needs of older people means lower expenses in medical and social care. Seniors living in proper conditions remain not only longer healthy, but they may also stay longer active in the labor market. Housing adoption to the needs of an older population means (...) a particular challenge for Poland, where the majority of the housing stock was created in socialism and is inhabited by large by older people. It is crucial to raise awareness of age-friendly housing among the seniors, their relatives, architects, and policymakers. This purpose serves the first model apartment for seniors in Poland, which was created by the chapter's authors. (shrink)

There has been a growing interest in research concerning memory modification technologies (MMTs) in recent years. Neuroscientists and psychologists are beginning to explore the prospect of controllable and intentional modification of human memory. One of the technologies with the greatest potential to this end is optogenetics—an invasive neuromodulation technique involving the use of light to control the activity of individual brain cells. It has recently shown the potential to modify specific long-term memories in animal models in ways not yet possible (...) with other MMTs. As the therapeutic potential of optogenetics has already prompted approval of the first human trials, it is especially important and timely to consider the opportunities and dangers this technology may entail. In this article, we focus on possible consequences of optogenetics as an MMT by analyzing fundamental threats potentially associated with memory modifications: the potential disruption of personality and authenticity. (shrink)

The article presents edmund Husserl’s idea of transcendental phenomenology in the perspec‐ tive of the project of science. this aspect of Husserl’s writings was pointed out by, for example, rudolf Bernet, man ed Brelage, Iso Kern, eduard marbach, eugen Fink, Ludwig Landgrebe, and roman Ingarden. the main aim, realised in the article is to prove the main hypothesis claiming that transcendental phenomenology is closely connected with Husserl’s conception of philosophy, the idea of philosophy as a science (eidetic and transcendental). the (...) project of transcendental science and knowledge is also connected with Husserl’s conception of transcen‐ dental reduction taken as a mode of revealing those constitutive achievements of consciousness which were covered in the natural attitude. In the paper, I focus on presenting the most im‐ portant points (epistemological, methodological, and transcendental) connected with Husserl’s evolution of phenomenology in the perspective of the project of science. (shrink)

Multicellular organisms contain numerous symbiotic microorganisms, collectively called microbiomes. Recently, microbiomic research has shown that these microorganisms are responsible for the proper functioning of many of the systems (digestive, immune, nervous, etc.) of multicellular organisms. This has inclined some scholars to argue that it is about time to reconceptualise the organism and to develop a concept that would place the greatest emphasis on the vital role of microorganisms in the life of plants and animals. We believe that, unfortunately, there is (...) a problem with this suggestion, since there is no such thing as a universal concept of the organism which could constitute a basis for all biological sciences. Rather, the opposite is true: numerous alternative definitions exist. Therefore, comprehending how microbiomics is changing our understanding of organisms may be a very complex matter. In this paper we will demonstrate that this pluralism proves that claims about a change in our understanding of organisms can be treated as both true and untrue. Mainly, we assert that the existing concepts differ substantially, and that only some of them have to be reconsidered in order to incorporate the discoveries of microbiomics, while others are already flexible enough to do so. Taking into account the plurality of conceptualisations within different branches of modern biology, we will conduct our discussion using the developmental and the cooperation–conflict concepts of the organism. Then we will explain our results by referring to the recent philosophical debate on the nature of the concept of the organism within biology. (shrink)

Tematem artykułu są nowe założenia w nauczaniu wiedzy okrajach niemieckiego obszaru językowego, zawarte w najnowszym curriculum dotyczącym tego przedmiotu. Cele, treści, metody, mierzenie postępu w nauce opierają się na czterech podstawowych zasadach: - integralności, która oznacza łączenie przekazywanych informacji z kompetencją językową i metodyczno-dydaktyczną; - łączenia i wzajemnego powiązania wiedzy z różnych dziedzin, np. realioznawstwo, kulturoznawstwo, historia itp.; - interkulturowości, tzn. rozwijania kompetencji, umiejętności, strategii w kontakcie z innymi kulturami; - ukierunkowania na działania, tzn. przekazywanie wiedzy nie w formie prezentacji (...) faktów, lecz na drodze indukcyjnej, także w formie projektów, wyjazdów studyjnych, kontaktów w kraju i za granicą. Nadrzędnym celem jest wykształcenie człowieka, który będzie dysponował nie tylko wiedzą z zakresu przedmiotu, ale także kompetencją fachowo-dydaktyczną, interkulturową i będzie w stanie samodzielnie interpretować zjawiska społeczne, polityczne i kulturowe w krajach niemieckiego obszaru językowego, a także we własnym zakresie uzupełniać swoją wiedzę. Ponieważ zjawiska te są w ciągłym rozwoju, nie należy zakładać, iż ogarnięty zostanie ich całokształt. Należy dążyć do naświetlenia różnorakich aspektów rzeczywistości społecznej z takich zakresów, jak np. jednostka i społeczeństwo, państwo i społeczeństwo, gospodarka, życie kulturalne itp. Przy ich omawianiu punktem wyjścia są doświadczenia i zainteresowania uczących się. Znajdują oni wspólnie takie tematy, które dają się rozbudowywać w różnych kierunkach w zależności od potrzeb i zainteresowań. Efektem takiego postępowania jest stworzenie nie listy obowiązujących tematów, lecz pewnej sieci wzajemnie z siebie wynikających problemów, którą ciągle można rozszerzać. Wdrożenie takiej drogi musi iść w parze z zastosowaniem różnorakich technik i metod. Powyższe curriculum uwzględnia także powstałą w ostatnich latach koncepcję nauczania wiedzy okrajach niemieckiego obszaru językowego nie w sposób sumaryczny, czyli omawiając kolejno te kraje i występujące w nich zjawiska, lecz w sposób zintegrowany i ukierunkowany na problem, tzn. odnosząc omawiane zjawiska do wszystkich krajów jednocześnie. (shrink)

Fritz von Herzmanovsky-Orlando, austriacki pisarz zmarły w 1954 r., którego dzieła, wydane przez Friedricha Torberga w 1957 r., zostały uznane za kwintesencję austriackości, ponownie wzbudził zainteresowanie germanistów. Kolejna, IQ-tomowa edycja Dziel wszystkich, które opierając się na źródłach i rezygnując ze skrótów oraz przeróbek Torberga, rzuca nowe światło na autora. Ujawnia ona m. in. jego antysłowiańskie i antysemickie skłonności, jego fascynację rasistowskimi teoriami Lanza Liebenfelsa i skłonności do mistyki.

Yuri Matiyasevich's theorem states that the set of all Diophantine equations which have a solution in non-negative integers is not recursive. Craig Smoryński's theorem states that the set of all Diophantine equations which have at most finitely many solutions in non-negative integers is not recursively enumerable. Let R be a subring of Q with or without 1. By H_{10}(R), we denote the problem of whether there exists an algorithm which for any given Diophantine equation with integer coefficients, can decide whether (...) or not the equation has a solution in R. We prove that a positive solution to H_{10}(R) implies that the set of all Diophantine equations with a finite number of solutions in R is recursively enumerable. We show the converse implication for every infinite set R \subseteq Q such that there exist computable functions \tau_1,\tau_2:N \to Z which satisfy (\forall n \in N \tau_2(n) \neq 0) \wedge ({\frac{\tau_1(n)}{\tau_2(n)}: n \in N}=R). This implication for R=N guarantees that Smoryński's theorem follows from Matiyasevich's theorem. Harvey Friedman conjectures that the set of all polynomials of several variables with integer coefficients that have a rational solution is not recursive. Harvey Friedman conjectures that the set of all polynomials of several variables with integer coefficients that have only finitely many rational solutions is not recursively enumerable. These conjectures are equivalent by our results for R=Q. (shrink)

In the Nyāyasūtras (NS), the fundamental text of the Nyāya tradition, testimony is defined as a statement of a reliable speaker (āpta). According to the NS, such a speaker should possess three qualities: competence, honesty and desire to speak. The content of a discourse, including the prescriptions, is also considered reliable due to the status of a given author and the person that communicated it. -/- The Polish philosopher J.M. Bocheński similarly stresses the role of a speaker; he holds that (...) an authoritative source (whose discourse is called testimony) should be competent and truthful. The conditions of trust and superiority also apply. According to Bocheński, being an authority entails a special relation—it has a subject, object and field. Notably, Bocheński develops his own typology of testimony by distinguishing between what he calls epistemic and deontic authority. He asks questions such as: Who can be the subject of an authoritative statement? Which features should the speaker possess? How is authority recognised? Is there a universal or an absolute authority? What is the field of authority? Moreover, which qualities should the listener possess? -/- The Nyāya philosophers, both the ancient ones, like Akṣapāda Gautama, Vātsyāyana, Vācaspati Miśra, and the contemporary scholars of Nyāya, such as B. K. Matilal and J. Ganeri, were also concerned with these issues. -/- The aim of this paper is to discuss the above points in a comparative manner. I will argue that both Bocheński’s and the Nyāya accounts share very similar perspectives and encounter analogous problems. (shrink)

In the chapter, there is an analysis of sharing economy development in Poland. It concerns both the big players on the market like the most known Airbnb and Uber, as well as smaller, local initiatives, flourishing especially in the food sector. Sharing economy is not a normative concept and is defined differently depending on the subject to which it refers. However, the significance of the phenomenon is rising rapidly from year to year. Moreover, sharing economy brings many opportunities but also (...) creates a lot of unsolved issues, such as regulations, tax regulations, labour law, competition, which often can lead to conflicts between diverse groups of actors. The new, unregulated, by law, model of the economy in some sectors has caused a lot of confusion, leading to conflicts, as well as a feeling of inequality. (shrink)

To construct a synthetic cell we need to understand the rules that permit life. A central idea in modern biology is that in addition to the four entities making reality, matter, energy, space and time, a fifth one, information, plays a central role. As a consequence of this central importance of the management of information, the bacterial cell is organised as a Turing machine, where the machine, with its compartments defining an inside and an outside and its metabolism, reads and (...) expresses the genetic program carried by the genome. This highly abstract organisation is implemented using concrete objects and dynamics, and this is at the cost of repeated incompatibilities (frustration), which need to be sorted out by appropriate «patches». After describing the organisation of the genome into the paleome (sustaining and propagating life) and the cenome (permitting life in context), we describe some chemical hurdles that the cell as to cope with, ending with the specific case of the methionine salvage pathway. (shrink)

Creations of many contemporary artists indicate the emergence of technoculture. Although artistic manifestations of technoculture may appear to be a provocation, they encourage fundamental ontological questions, such as whether a person has unchanging nature; what was and is our relationship to the Other, and what it should be; to what extent can body and mind be altered before they stop being “human”; what is the future of our species. To properly understand the works of technoculture artists, it appears necessary to (...) have a thorough grasp post- and transhumanism as their key sources of inspiration. As a result, the developed tools will be employed to indicate which aspects of technoculture are a manifestation of post- and transhumanist ideas. This analysis is based primarily on the works of Stelarc and Orlan – two widely commented artists of technoculture. (shrink)

SPIS TREŚCI Ryszard Moń Wstęp -/- Rozdział 1: Lękam się świata bez filozofii. O nieodzowności humanistyki w dobie techniki i globalizacji -/- 1.1 Konieczność filozofii 1.2 Narodziny sztuk wyzwolonych 1.3 Uniwersytet domem humanistyki 1.4 Upadek humanistyki 1.5 Uniwersytet – biznes i korporacyjna logika 1.6 Kognitywny kapitalizm 1.7 Złowroga moc etatyzmu 1.8 Pragmatyzm a ideały kształcenia 1.9 Demokracja – dialog, kultura, światopogląd 1.10 Humanistyka na straży demokracji 1.11 Edukacja filozoficzna w szkole 1.12 Podsumowanie – filozofia jako fundament -/- Rozdział 2: Czy (...) starożytna paideia może być alternatywą dla współczesnej pedagogiki? Antyczne metody wychowawcze i ich obecna rola -/- 2.1 Filozofia jako sposób życia 2.2 Rola ćwiczeń duchowych w paidei starożytnej Grecji oraz starożytnego Rzymu 2.3 Antyczna paideia a aktualne wzorce kształcenia -/- Rozdział 3: Problem ujawniania przez nauczyciela własnej tożsamości moralnej w nauczaniu etyki i filozofii -/- 3.1 Nauczyciel na lekcjach filozofii i etyki 3.2 Etyka, moralność i tożsamość 3.3 Matthew Lipmana filozofowanie z dziećmi i młodzieżą 3.4 Filozofia! Ale jaka? 3.5 Nauczyciel-filozof 3.6 Tożsamość moralna nauczyciela -/- Rozdział 4: Język i filozofia. O Naturalnym Metajęzyku Semantycznym i jego związkach z filozofią -/- 4.1 Naturalny Metajęzyk Semantyczny – rozważania wstępne 4.2 Inspiracje filozoficzne koncepcji NMS 4.3 Naturalny Metajęzyk Semantyczny – cel i założenia koncepcji 4.4 Kierunki rozwoju NMS 4.5 Jak wykorzystać NMS w dydaktyce filozofii? -/- Rozdział 5: Metody problemowe na lekcji etyki i filozofii jako możliwe działanie prewencyjne -/- 5.1 Metody rozwiązywania problemów – informacje ogólne 5.2 Rozwiązywanie problemów poznawczych 5.3 Rozwiązywanie problemów decyzyjnych 5.4 Rozwiązywanie problemów praktycznych 5.5 Nauczanie i uczenie się metodą „układanki” 5.6 Metoda wychowania bez porażek 5.7 Rola nauczyciela 5.8 Kształcenie umiejętności rozwiązywania problemów 5.9 Oceny i wartościowania 5.10 Podsumowanie Rozdział 6: Trudności w uczeniu się – profilaktyka i terapia -/- 6.1 Trudności w uczeniu się 6.2 Specyficzne trudności w uczeniu się 6.3 Niepowodzenia szkolne 6.4 Profilaktyka i terapia -/- Aneks – konspekty lekcji o tematyce filozoficznej i etycznej. (shrink)

W językoznawstwie wiele miejsca poświęca się w ostatnim czasie językom fachowym. Językoznawcy najczęściej podejmują badania dotyczące języka medycyny, ekonomii czy w ostatnim czasie Unii Europejskiej. Rzadziej, choć wymaga tego rzeczywistość, analizuje się język prawny czy też prawniczy. Trzeba zaznaczyć, że język prawny nie jest językiem fachowym w ogólnie przyjętym tego słowa znaczeniu. Opisuje on sytuacje, które są ważne dla opinii publicznej, które muszą być, dla dobra obywateli, uregulowane poprzez przepisy. Przepisy są wprawdzie tworzone przez prawników, powinny być jednak rozumiane przez (...) ogół społeczeństwa. Prawnicy posługują się najczęściej językiem, którego cechy nie są proste do uszeregowania. Język prawny i prawniczy charakteryzuje się skomplikowaną składnią, stylem, który unika wszelkich ozdobników. Problem wiąże się jednak przede wszystkim z prawidłowym odczytaniem znaczeń używanych pojęć. Można tu mówić o dwóch rodzajach pojęć, gdyż język prawny używa terminów tjpowych dla tej dziedziny, takich jak np. prawo majątkowe, prawo autorskie czy ustawa, jednak obok nich pojawiają się często pojęcia zaczerpnięte z języka ogólnego, które w pewnych kolokacjach nabierają innego z punktu widzenia prawa znaczenia, np. orzeczenie, wyrok czy własność. Autorka niniejszego tekstu próbuje odpowiedzieć na pytanie, jak dalece pojęcia języka ogólnego wnikają w język prawny i czy ma miejsce odwrotny proces oraz w jakim stopniu może mieć to wpływ na rozumienie tekstu. Odpowiedź nie jest z pewnością prosta, ale należy wierzyć, że dalsze badania prowadzone nad językiem prawnym przybliżą semantyczne aspekty różnic pomiędzy językiem prawnym a ogólnym i tym samym ułatwią rozumienie tekstów ustaw czy wyroków sądowych. (shrink)

Tekst ten ma na celu przybliżenie problemu jednoznaczności języka prawa na podstawie niemieckich i polskich wyroków sądowych. Język prawa jest tak bogaty i różnorodny, że trudno o jego jednoznaczną, definicję. Język wyroków sądowych wydaje się zaprzeczać temu stwierdzeniu. Wyrok sądowy jako pewien schematyczny rodzaj tekstu jest bardziej uporządkowany i jednolity. Wyrok jako produkt myślowego procesu prowadzącego sprawę sędziego cechuje pewna budowa. Każda część wyroku sądowego (rubrum, tenor, stan faktyczny czy uzasadnienie) charakteryzuje się odpowiednim stylem i w zależności od jej przeznaczenia (...) odpowiednimi środkami wyrazu. Na podstawie badań przeprowadzonych na autentycznych wyrokach sądowych można stwierdzić, że ta właściwość wyróżnia wyrok sądowy od innych tekstów prawniczych. Mimo tej różnorodności językowej w ramach jednego wyroku, można śmiało stwierdzić, że każda z jego części wyróżnia się użyciem tylko niektórych zjawisk językowych, takich jak np. strona bierna czy styl nominalny. I tak np. w trzeciej części wyroku, w której przedstawiany jest stan faktyczny sprawy procesowej, pojawi się bardzo wiele zdań w stronie biernej itp. Każdy sędzia ma swój własny styl. Jednakże tworząc wyrok sądowy, powinien się trzymać pewnych reguł, zarówno formalnych, jak i językowych. Jest to ściśle określone m. in. w kodeksie postępowania cywilnego. Dzięki tym regułom wyrok sądowy nabiera jako tekst prawniczy właściwego dla siebie charakteru. Nie jest to język prosty i wymaga wielu lat praktyki początkowo aplikantów, asesorów czy w końcu sędziów sądów najwyższych. Zaprezentowany tekst podejmuje tylko próbę przybliżenia owych zasad i ukazuje je na licznych przykładach, które zostały zaczerpnięte z autentycznych wyroków sądów polskich i niemieckich. (shrink)

Recreational Drugs European Network (ReDNet) project aims to use the Psychonaut Web Mapping Project database (Psychonaut Web Mapping Group, 2009) containing novel psychoactive compounds usually not mentioned in the scientific literature and thus unknown to clinicians as a unique source of information. The database will be used to develop an integrated ICT prevention approach targeted at vulnerable individuals and focused on novel synthetic and herbal compounds and combinations. Particular care will be taken in keeping the health professionals working directly with (...) young people showing problematic behaviors regularly updated in terms of novel compounds and combinations as well. A user-friendly project website will be developed aimed primarily at delivering the information/prevention approaches, but will also be a way of communicating with project partners and relevant stakeholders (e.g. thematic forum facilities, instant messages, blogs, video chat, wikiblog, newsletters distributed via mailing list). The website will support various ICT prevention tools, including an SMS alert service. Different areas and sections will be aimed specifically at the different target groups. -/- . (shrink)

The objective of Working Group 4 of the COST Action NET4Age-Friendly is to examine existing policies, advocacy, and funding opportunities and to build up relations with policy makers and funding organisations. Also, to synthesize and improve existing knowledge and models to develop from effective business and evaluation models, as well as to guarantee quality and education, proper dissemination and ensure the future of the Action. The Working Group further aims to enable capacity building to improve interdisciplinary participation, to promote knowledge (...) exchange and to foster a cross-European interdisciplinary research capacity, to improve cooperation and co-creation with cross-sectors stakeholders and to introduce and educate students SHAFE implementation and sustainability. To enable the achievement of the objectives of Working Group 4, the Leader of the Working Group, the Chair and Vice-Chair, in close cooperation with the Science Communication Coordinator, developed a template to map the current state of SHAFE policies, funding opportunities and networking in the COST member countries of the Action. On invitation, the Working Group lead received contributions from 37 countries, in a total of 85 Action members. The contributions provide an overview of the diversity of SHAFE policies and opportunities in Europe and beyond. These were not edited or revised and are a result of the main areas of expertise and knowledge of the contributors; thus, gaps in areas or content are possible and these shall be further explored in the following works and reports of this WG. But this preliminary mapping is of huge importance to proceed with the WG activities. In the following chapters, an introduction on the need of SHAFE policies is presented, followed by a summary of the main approaches to be pursued for the next period of work. The deliverable finishes with the opportunities of capacity building, networking and funding that will be relevant to undertake within the frame of Working Group 4 and the total COST Action. The total of country contributions is presented in the annex of this deliverable. (shrink)

This Research Topic addresses the eleventh Sustainable Development Goal (SDG), which is to “make cities and human settlements inclusive, safe, resilient and sustainable.” Several individual targets and indicators measure progress toward this goal. Researchers study, among others, urban inclusion, the influence of urban policy on socioeconomic disparities, and gentrification. This Research Topic primarily addresses the challenges and complexities of sustainable urban planning and development concerning decent work, economic growth, and associated crises due to their significant impact on urban living.

Mentionez ca, in raport cu colegii mei, la acest departament si facultate, eu am avut am avut cea mai slaba promovarea de-a lungul carierei mele, desi CVul meu a fost, inca de la inceput, cel mai bun raportat la cei din generatia mea sau apropiati de generatia mea. La ora actuala, raportat la criteriile INTERNATIONALE, CVul meu este cel mai bun de la aceasta facultate.

Agnieszka Jaworska and Julie Tannenbaum recently developed the ingenious and novel person‐rearing account of moral status, which preserves the commonsense judgment that humans have a higher moral status than nonhuman animals. It aims to vindicate speciesist judgments while avoiding the problems typically associated with speciesist views. We argue, however, that there is good reason to reject person‐rearing views. Person‐rearing views have to be coupled with an account of flourishing, which will (according to Jaworska and Tannenbaum) be either a species (...) norm or an intrinsic potential account of flourishing. As we show, however, person‐rearing accounts generate extremely implausible consequences when combined with the accounts of flourishing Jaworska and Tannenbaum need for the purposes of their view. (shrink)

Dacă cercetarea fenomenologică are o anumită intuiţie mai mult sau mai puţin vagă a direcţiei în care se îndreaptă, ea nu ştie dintru început unde anume va ajunge, unde anume o vor ghida întrebările. Ca în Călăuza lui Tarkovski, cercetătorul aruncă înaintea sa întrebarea şi apoi o urmează, înaintând oarecum în necunoscut, în orizontul neştiut pe care întrebarea îl deschide. Tocmai de aceea cercetarea fenomenologică este o explorare, o înaintare în necunoscut, fără o hartă sigură, fără o busolă infailibilă, alta (...) decât cea a propriei pre-înţelegeri, care poate fi confirmată sau infirmată pe parcurs. Spre deosebire de alte tipuri de cercetare, care pornesc de la un dat pozitiv deja disponibil, deja asigurat, în fenomenologie cercetătorul trebuie să îşi obţină datul originar, să şi-l asigure constant, să-l extragă din contexte fenomenale în care el este de cele mai multe ori ocultat, mascat şi obturat. Tot aşa şi noi, întrebându-ne dacă şi cum ar putea fi conceput un sens originar şi integrator al trupului, unul care să premeargă şi totodată să cuprindă diversele forme de expresie corporală a existenţei umane, noi nu presupunem că îl avem deja, gata dat, disponibil, apt de a fi arătat cu degetul: iată-l! Dimpotrivă, este mult mai plauzibil ca acest sens originar să ne fie dat întâi de toate prin ocultările sale, prin formele sale derivate, privative sau sărăcite. Explorarea fenomenologică ia atunci chipul unei operaţii de desfoliere, de recuperare a unui strat de sens originar, ascuns în spatele unor aluviuni care îl acoperă şi, uneori, îl fac de nerecunoscut. (shrink)

O argumentare a importanței dualiste a emoțiilor în societate, individual și la nivel de comunitate. Tendința actuală de conștientizare și control al emoțiilor prin inteligența emoțională are un efect benefic în afaceri și pentru succesul activităților sociale dar, dacă nu suntem atenți, poate duce la o alienare ireversibilă la nivel individual și social. Lucrarea se compune din trei părți principale: Emoții (Modele ale emoțiilor, Procesarea emoțiilor, Fericirea, Filosofia emoțiilor, Etica emotiilor), Inteligența emoțională (Modele ale inteligenței emoționale, Inteligența emoțională în cercetare (...) și educație, Filosofia inteligenței emoționale, Inteligența emoțională în filosofia orientală) și Inteligența emoțională în organizații (Munca emoțională, Filosofia inteligenței emoționale în organizații, Critica inteligenței emoționale în organizații, Etica inteligenței emoționale în organizații). În Concluzii prezint un rezumat al afirmațiilor din lucrare. CUPRINS: Abstract 1. Emoții 1.1 Modele ale emoțiilor 1.2 Procesarea emoțiilor 1.3 Fericirea 1.4 Filosofia emoțiilor 1.5 Etica emoțiilor 2. Inteligența emoțională 2.1 Modele ale inteligenței emoționale 2.1.1 Modelul de abilități al lui Mayer și Salovey 2.1.2 Modelul mixt al lui Goleman 2.1.3 Modelul mixt al lui Bar-On 2.1.4 Modelul de trăsături al lui Petrides 2.2 Inteligența emoțională în cercetare și educație 2.3 Filosofia inteligenței emoționale 2.3.1 Inteligența emoțională în filosofia orientală 3. Inteligența emoțională în organizații 3.1 Munca emoțională 3.2 Filosofia inteligenței emoționale în organizații 3.3 Critica inteligenței emoționale în organizații 3.4 Etica inteligenței emoționale în organizații Concluzii Bibliografie DOI: 10.13140/RG.2.2.32991.20640. (shrink)

De ce a fost fondată Uniunea Europeană? Un prim răspuns ar fi dorinţa de pace după un război devastator şi umilitor. Un al doilea răspuns ar fi realizarea importanţei unităţii. O unitate care se va caracteriza printr-o diversitate a culturilor şi a limbilor. Statele europene nu au dorit să renunţe la suveranitatea lor, au vrut să devină un corp comun pentru a nu a mai putea fi călcate în picioare de iureşul istoriei. Ca orice unitate, UE avea nevoie de un (...) cadru de reglementare oferit de instituţii şi politici europene. De asemenea, pentru a armoniza ceva trebuie să poţi pune împreună anumite elemente separate. Armonizarea Uniunii a fost realizată prin fondarea instituţiilor şi a reglementărilor acestora (structura instituţională a UE este prezentată în Anexa nr. 1). Instituţionalizarea Uniunii Europene este cheia de boltă a construcţiei istorice europene. Început în anul 1957, acest proces a lăsat urme adânci în conştiinţa politică europeană. Dacă la început a fost privită cu reticenţă, acum Uniunea nu poate exista fără instituţii. (shrink)

Nimeni nu ştie sigur dacă amintirea lui Newton despre măr a fost corectă, dar perspectiva lui aceasta este. Filosofii au crezut încă de la greci că mişcarea “naturală” a stelelor, planetelor, Soarelui şi Lunei este circulară. Kepler a stabilit că orbitele sunt de fapt eliptice, dar a crezut că mişcările planetelor este dictată de către o “forţă divină” emanată de la Soare, iar Newton şi-a dat seama că aceeaşi forţă care face ca o piatră aruncată să cadă înapoi pe Pământ, (...) ţine şi planetele pe orbita Soarelui, şi Luna pe orbita Pământului. În 1687, Isaac Newton a publicat Principia, în care face ipoteza legii pătratelor inverse a gravitației universale. Aplicarea legii gravitației lui Newton a permis obținerea multor informații detaliate pe care le avem despre planetele din Sistemul Solar, masa Soarelui și detalii despre quasari; chiar și existența unei materii întunecate se deduce din legea gravitației lui Newton. Deși nu am călătorit pe toate planetele și nici pe Soare, cunoaștem masele lor. Aceste mase se obțin prin aplicarea legilor gravitației la caracteristicile măsurate ale orbitei. În spațiu un obiect își menține orbita datorită forței gravitaționale care acționează asupra ei. Planeta orbitează stelele, stelele orbitează în centre galactice, galaxiile orbitează un centru de masă în grupuri și clusterele orbitează în superclustere. CUPRINS: Gravitația - Istoria teoriei gravitației - - Revoluția științifică - - Teoria lui Newton a gravitației - - Principiul echivalenței - - Relativitatea generală - - Gravitația și mecanica cuantică - Aspecte specifice - - Gravitația Pământului - - Ecuațiile pentru un corp care cade aproape de suprafața Pământului - - Gravitația și astronomia - - Radiații gravitaționale - - Viteza gravitației - Anomalii și discrepanțe Istoria teoriei gravitației - Antichitate - Era modernă - - Teoria lui Newton despre gravitație - - Explicații mecanice ale gravitației - - Relativitatea generală - - Gravitația și mecanica cuantică Isaac Newton - Ortodoxia creștină - Dumnezeu ca maestru creator - Alte credințe - Scrieri Legea gravitaţiei universale a lui Newton - Istorie - Forma modernă - - Forma vectorială - - Comparaţie cu forţa electromagnetică - - Reticenţele lui Newton - Aspecte problematice - - Preocupări teoretice privind expresia lui Newton - - Observații care contravin formulei lui Newton - - Reticențele lui Newton - - Soluția lui Einstein Isaac Newton vs. Robert Hooke - Opera și revendicările lui Hooke - Opera și revendicările lui Newton - Recunoașterea lui Newton - Controversa modernă a priorității - Schopenhauer despre Newton și Hooke Acțiunea la distanță - Ipotezele eterului - Corespondența cu Richard Bentley - Concluzii Explicarea gravitației prin eter - Curenți - Presiune statică Constanta gravitațională universală, G Legea inversului pătratului în gravitație - Formula - Justificare - Gravitația Gravitaţia Pământului - Ecuațiile pentru un corp în cădere în apropiere de suprafața Pământului Greutatea și imponderabilitatea - Greutatea în mecanica newtoniană - Istorie - - Newton - Relativitatea Mareele și gravitația - Caracteristici - Constituienți - Istoria fizicii mareelor - Forțe - Ecuațiile de maree ale lui Laplace - Mareele oceanelor - - Amplitudine și ciclu - - Batimetrie - Mareea Pământului - - Forța fluxului - - Mareea corporală - - Ceilalți contribuabili ai mareelor Pământului - Mareea atmosferei Pământului - - Caracteristici generale - Mareele lunare - - Componenta principală lunară semi-diurnă Câmpul gravitațional - Mecanica clasică Gravitația în interiroul unei planete (Teorema carcasei) - Dovezile lui Newton - - Forța pe un punct în interiorul unei sfere goale - Modelul preliminar de referință al pământului (PREM) Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Omul a căutat dintotdeauna să descopere în viața sa chintesența elementelor existențiale. Adunate laolaltă ca un imens puzzle cosmologic, întrebările Filosofiei au avut cel puțin capacitatea revelatoare a marilor problematizări în ascendența omului de la imanent la transcendent. Prima etapă notabilă în atingerea acestei performanțe îi este negreșit tributată „Filosofiei”, socotită de Platon drept „cea mai mare artă”. Mai concis, pornind de la termenul de artă (gr. μουσικη – lumea muzelor), ni se arată în mod inspirat că „Filosofia este cea (...) mai înaltă muzică pe care a creat-o și a intonat-o mintea omenească. Numai prin acordurile și armoniile acestei muzici a filosofiei, înțelepții lui Platon se puteau ridica până la cel mai înalt cerc al sferelor cerești, unde erau învredniciți de epopteia divină a sublimelor Idei și unde se desfătau cu inefabila muzică a sferelor, muzica universală, cosmică”. Temele fundamentale descoperite prin atare contextualizări, în ceea ce privește filosofia platonică, au rămas până astăzi: „Binele”, „Adevărul” și „Frumosul”. Pentru lămurirea și înțelegerea lor deplină avem însă, negreșit, nevoie de interdisciplinaritate, aplecându-ne așadar spre contextualizarea filosofică, juridică și nu în cele din urmă, teologico-religioasă. „Marii filosofi ai antichității, Socrate, Platon sau Aristotel, ca să enumerăm pe cei mai importanți dintre ei, au cultivat în rândul contemporanilor gustul valorilor eterne, pentru bine, adevăr și frumos, pregătind astfel terenul pentru răspândirea Evangheliei lui Hristos, ca sinteză a valorilor supreme și în primul rând a iubirii. Dacă există până astăzi continente mai puțin receptive la valorile creștine, acestea se datorează în bună măsură absenței unor filosofi care să ridice mintea omului la înălțimea valorilor ideale. Filosofia antică a făcut parte din planul lui Dumnezeu pentru plinirea vremii, în vederea întrupării Fiului lui Dumnezeu. Dacă Vechiul Testament poate fi considerat, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, ca un pedagog către Hristos pentru evrei, tot astfel și filosofia antică a îndeplinit în lumea păgână același rol de pedagog către Hristos. Ca o dovadă a prețuirii lor, Biserica răsăriteană a așezat chipurile lui Platon, Socrate sau Aristotel în rândul personajelor din tinda locașului de cult”. Înainte de a analiza interdisciplinar aceste valori perene ale culturii universale, este necesar să conștientizăm ascendența omului spre dobândirea deplină a virtuților. Astfel, în perspectiva descoperirii omului corect, filosofia platoniciană merge până la experierea directă a paideei conceptelor de persoană, stat și societate, de unde trece foarte ușor spre problematizarea Binelui absolut. „Așa trebuie gândite în statul platonic, înțelepciunea, curajul cumpătarea și dreptatea ... Respingerea tiraniei și unitatea reală a corpului social impun acțiuni reciproce ale individului și statului. Sensul și limitele libertății sunt determinate prin formula educației prin stat și pentru stat”. Această absorbție statală a individului l-a depărtat pe Aristotel de Republica lui Platon, „Stagiritul având un simț deosebit al concretului, ca orice observator al naturii”. (shrink)

Pe măsură ce canalele de socializare se îndreaptă de la viața personală la cea profesională și pătrund în rutinele corporative de zi cu zi și în fluxurile de lucru ale afacerilor, organizațiile se confruntă cu nevoia de a formula și implementa tehnici de măsurare care să le ajute să obțină informații din interacțiunile social media și să evalueze succesul propriilor lor inițiative de socializare. Analitica rețelelor sociale (analitica social media) este un domeniu nou și emergent, pregătit pentru a permite companiilor (...) să își îmbunătățească inițiativele de gestionare a performanței în diferite funcții de afaceri. Indiferent dacă este vorba de măsurarea eficienței campaniilor promoționale, colectarea de informații despre nevoile și preferințele clienților, discernerea percepțiilor mărcii, obținerea de feedback cu privire la performanța produsului sau pentru a capta date despre tendințele pieței, analitica social media are potențialul de a furniza informații utile diferitelor linii de afaceri precum marketing și vânzări, relații cu clienții, relații publice și dezvoltarea de produse. (shrink)

După declararea pandemiei COVID-19, Slavoj Žižek a publicat o carte numită „Pandemic!: COVID-19 Shakes the World”, care a declanșat un val de reacții. În carte, el prezintă modul în care media a exploatat fără milă acest subiect, accentuând panica. Multe studii majore au prezis apariția unei astfel de pandemii, dar au fost ignorate de toate guvernele, declarându-le ca fiind exagerate. Žižek crede că actuala pandemie a dus la falimentul actualului capitalism ”barbar”, întrebându-se dacă nu cumva drumul pe care îl va (...) lua omenirea este un neo-comunism (el însuși se descrie ca un „radical de stânga” și un „comunist în sens calificat”). Žižek argumentează aceste idei cu măsurile socio-politice din pandemie ale cancelarului Germaniei, Angela Merkel și a președintelui Franței, și naționalizarea temporară a căilor ferate de către Boris Johnson. ”Chiar și președintele SUA, Donald Trump, a transferat miliarde de dolari americanilor. El a emis apeluri pentru preluarea sectorului privat în ceea ce privește materialele medicale.” DOI: 10.13140/RG.2.2.31451.80167. (shrink)

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

Lucrarea debutează cu o retrospectivă a dezbaterilor privind originea vieții: virusul sau celula? Virusul are nevoie de celulă pentru replicare, în schimb celula este o formă mai evoluată pe scara evoluționistă a vieții. În plus, studiul virușilor ridică întrebări conceptuale și filozofice presante despre natura lor, clasificarea lor, și locul lor în lumea biologică. Subiectul pandemiilor este abordat pornind de la existențialismul lui Albert Camus și Sartre, înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, și despre ipoteza (...) Gaia, dezvoltată de James Lovelock și susținută în actuala pandemie de Bruno Latour. În continuare sunt evidențiate dimensiunile sociale ale pandemiilor, legătura lor cu încălzirea globală care a dus la o creștere a bolilor infecțioase, și despădurirea unor zone întinse, care au determinat virușii să migreze din zona lor nativă („rezervorul” lor). Etica pandemiilor este abordată din mai multe puncte de vedere filosofice, din care cel mai important într-o criză de asemenea dimensiuni globale este utilitarismul care presupune maximizarea beneficiilor pentru societate în conflict direct cu viziunea obișnuită (kantiană) privind respectul față de persoane ca indivizi. După o retrospectivă a virusul COVID-19 care a cauzat actuala pandemie, a ciclului său de viață și a istoriei sale, cu accent pe filosofia morții, este discutat conceptul de bioputere dezvoltat inițial de Foucault, cu referire la practica statelor naționale moderne de control al populațiilor și dezbaterea generată de Giorgio Agamben care afirmă că ceea ce se manifestă în această pandemie este tendința crescândă de a folosi starea de excepție ca o paradigmă normală de guvernare. O altă abordare de interes și foarte dezbătută este cea generată de lucrările lui Slavoj Žižek, care afirmă că actuala pandemie a dus la falimentul actualului capitalism ”barbar”, întrebându-se dacă nu cumva drumul pe care îl va lua omenirea este un neo-comunism. Un alt efect negativ important este desocializarea, cu concluzia unor filosofi că nu putem exista independent de relațiile noastre cu ceilalți, că umanitatea unei persoane depinde de umanitatea celor din jurul ei. Ultima secțiune este dedicată previziunilor despre cum va arăta lumea după pandemie, existând deja semne ale unei schimbări de paradigmă, inclusiv dispariția bruscă a ideologiei legate de „ziduri”: o tuse a fost suficientă pentru a face dintr-o dată imposibilă evitarea responsabilității pe care fiecare individ o are față de toate ființele vii pentru simplul fapt că este parte a acestei lumi, și a dorinței de a fi parte a ei. Întregul este întotdeauna implicat în parte, pentru că totul este, într-un anumit sens, în tot și în natură nu există regiuni autonome care să constituie o excepție. Pandemia COVID-19 pare să restabilească supremația care a aparținut cândva politicii. Una din virtuțile virusului este capacitatea acestuia de a genera o idee mai sobră de libertate: a fi liber înseamnă a face ceea ce trebuie făcut într-o situație specifică. -/- CUPRINS: -/- Abstract Introducere 1 Viruși 1.1 Ontologia 2 Pandemii 2.1 Dimensiuni sociale 2.2 Etica 3 COVID-19 3.1 Biopolitica 3.2 Neocomunism 3.3 Desocializarea 4 Previziuni Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.27611.39205 . (shrink)

Pe parcursul anului trecut, la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gheorghe Zane” din Iaşi, a avut loc workshopul „Concepte şi argumente în filosofia social-politică. Interpretări şi dezbateri”. Workshopul s-a desfăşurat în cadrul proiectului POSDRU „Societatea bazată pe cunoaştere: cercetări, dezbateri, perspective”. Cartea de faţă este principalul rezultat al acestui workshop. Ea a fost gândită şi propusă spre publicare în primul rând din speranţa că va fi utilă celor care doresc să se iniţieze – sau celor care încearcă să-i iniţieze (...) pe alţii – în teoria şi filosofia social-politică (mai ales cea contemporană). Aceasta cu atât mai mult cu cât, la noi, lucrările de acest tip (fie semnate de autori români, fie traduceri) sunt încă destul de rare. Mă refer aici la lucrările care acordă o atenţie specială (şi) filosofiei politice (teoriei politice normative), nu doar ştiinţei politice sau politologiei (teoriei politice empirice). Dacă cele din urmă apar din ce în ce mai frecvent în ultima vreme, cele dintâi rămân, din păcate, foarte puţine, chiar insuficiente. Cartea nu este nici pe departe una exhaustivă. În ciuda acestui „defect”, cred că ea îşi poate îndeplini totuşi obiectivul fundamental, fie şi numai pentru că oferă analize, prezentări şi comentarii despre câteva dintre cele mai importante concepte şi teorii din teoria socială şi politică recentă. Mai mult, în cadrul ei sunt discutate inclusiv unele concepte sau/şi teorii încă puţin analizate la noi (precum „multiculturalismul”, „dreptatea socială”, „genul” sau „democraţia deliberativă”). Se obişnuieşte uneori ca autorul introducerii unui volum de acest tip să prezinte în rezumat şi principalele idei apărate sau/şi metodologii utilizate de autorii fiecăruia dintre capitole. Eu nu voi face acest lucru. Motivul? Aş risca să fiu redundant, de vreme ce astfel de precizări şi rezumate au fost deja realizate de autorii volumului, chiar în debutul capitolelor pe care le semnează. Acestea fiind spuse, ţin să mai evidenţiez doar un singur lucru: aşa cum se va observa cu siguranţă, multe dintre capitolele lucrării nu sunt simple texte introductive (deşi au, fără îndoială, şi o astfel de dimensiune). Altfel spus, autorii acestor capitole nu s-au mulţumit să prezinte doar ideile, argumentele sau teoriile altor autori (şi în special ale celor consideraţi de referinţă) în problemele pe care le analizează. De multe ori, ei prezintă, dimpotrivă, şi idei, opinii, interpretări, argumente, perspective sau chiar teorii ori măcar „semiteorii” proprii asupra conceptelor şi problemelor pe care le abordează. Acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător. Pentru fiecare dintre autorii capitolelor din acest volum, conceptele şi problemele pe care le prezintă aici constituie o preocupare sistematică şi constantă, dacă nu chiar preocuparea lor fundamentală, cel puţin în ultimii ani. De altfel, cel puţin în România, preocupările şi contribuţiile în domeniu ale multora dintre ei sunt deja cunoscute şi comentate, fie şi doar în cercul restrâns al specialiştilor şi al celor interesaţi de teoria social-politică. (shrink)

The book titled The Collaborative Economy in Action: European Perspectives is one of the important outcomes of the COST Action CA16121, From Sharing to Caring: Examining the Socio-Technical Aspects of the Collaborative Economy that was active between March 2017 and September 2021. The Action was funded by the European Cooperation in Science and Technology - COST. The main objective of the COST Action Sharing and Caring is the development of a European network of researchers and practitioners interested in investigating the (...) collaborative economy models, platforms, and their socio-technological implications. The network involves scholars, practitioners, communities, and policymakers. The COST Action Sharing and Caring helped to connect research initiatives across Europe and enabled scientists to develop their ideas by collaborating with peers. This collaboration opportunity represented a boost for the participants’ research, careers, and innovation potential. The main aim of this book is to provide a comprehensive overview of the collaborative economy in European countries with a variety of its aspects for a deeper understanding of the phenomenon as a whole. For this reason, in July 2017, an open call for country reports was distributed among the members of the COST Action Sharing and Caring. Representatives of the member countries were invited to produce short country reports covering: definition of the CE; types and models of the CE; key stakeholders involved; as well as legislation and technological tools relevant for the CE. Submitted reports varied in length and regarding the level of detail included, in accordance with how much information was available in each respective country at the time of writing. Editors of the book have compiled these early reports into a summary report, which was intended as a first step in mapping the state of the CE in Europe. The Member Countries Report on the Collaborative Economy, edited by Gaia Mosconi, Agnieszka Lukasiewicz, and Gabriela Avram that was published on the Sharing and Caring website, represented its first synergetic outcome and provided an overview of the CE phenomenon as interpreted and manifested in each of the countries part of the network. Additionally, Sergio Nassare-Aznar, Kosjenka Dumančić, and Giulia Priora compiled a Preliminary Legal Analysis of Country Reports on Cases of Collaborative Economy. In 2018, after undertaking an analysis of the previous reports’ strengths and weaknesses, the book editors issued a call for an updated version of these country reports. Prof. Ann Light advised the editorial team, proposing a new format for country reports and 4000 words limit. The template included: Introduction, Definition, Key Questions, Examples, Illustration, Context, Developments, Issues, Other Major Players, and Relevant Literature. The new template was approved by the Management Committee in October 2018. The task force that had supported the production of the first series of country reports acted as mentors for the team of authors in each country. The final reports arrived at the end of 2018, bringing the total number of submissions to 30. A call for book editors was issued, and a new editorial team was formed by volunteers from the participants of the COST Action: Andrzej Klimczuk, Vida Česnuityte, Cristina Miguel, Santa Mijalche, Gabriela Avram, Bori Simonovits, Bálint Balázs, Kostas Stefanidis, and Rafael Laurenti. The editorial team organized the double-blind reviews of reports and communicated to the authors the requirements for improving their texts. After reviews, the authors submitted updated versions of their country reports providing up-to-date interdisciplinary analysis on the state of the CE in 2019, when the reports were collected. During the final phase, the chapters were again reviewed by the lead editors together with all editorial team members. At the time, the intention was to update these reports again just before the end of the COST Action Sharing and Caring in 2021 and to produce a third edition. However, the COVID-19 pandemic changed these plans. Thus, this final volume was created by 82 scholars-editors and contributors-and consists of reports on 27 countries participating in the COST Action. M4 - Citavi. (shrink)

În lucrarea noastră despre însemnările lui Mircea Eliade cu privire la Sfântul Grigorie Palama şi la isihasm am încercat să propunem o altfel de abordare a învăţăturii ortodoxe, aşa cum a fost ea formulată în secolul al paisprezecelea. Dacă abordarea teologică este cea care scoate la iveală frumuseţea învăţăturii ortodoxe, ideile Sfântului Grigorie Palama fiind o continuare a tradiţiei creştine din primele secole, încercarea de a compara aceste învăţături, ca şi a tradiţiei isihaste, cu alte învăţături şi tradiţii, este un (...) subiect spre care se îndreaptă tot mai mulţi cercetători. Mircea Eliade, dincolo de formarea sa în spaţiul creştinismului ortodox, aşa cum remarcă din ce în ce mai mulţi cercetători ai operei sale, este un istoric al religiilor a cărui abordare este atât nouă, cât şi continuatoarea vechii cercetări fenomenologice. Mai mult decât atât, chiar dacă sunt destule voci care contestă acest lucru, Mircea Eliade rămâne unul dintre cei mai mari istorici ai religiilor din toate timpurile. În analiza operelor la care ne-am oprit în studiul nostru, Eliade scoate în evidenţă asemănările, dar mai ales deosebirile ce există între învăţătura isihastă şi anumite practici specifice altor tradiţii religioase. Astfel sunt însemnările despre Yoga, în care savantul, analizând practicile indiene, le compară cu cele din isihasm, subliniind diferenţele aşa cum se desprind din studiul celor două tradiţii. O părere asemănătoare se desprinde şi din analiza luminii mistice, prezentă în majoritatea religiilor lumii. Eliade evidenţiază asemănările, dar şi deosebirile cu privire la felul în care lumina mistică este percepută în creştinism şi în alte tradiţii. Studiul istoric asupra isihasmului şi a personalităţii Sfântului Grigorie Palama, prezent în Istoria credinţelor şi ideilor religioase, se îmbină cu studiul fenomenologic din celelalte surse. În ceea ce priveşte operele publicate după dispariţia savantului de origine română, Enciclopedia religiilor şi Dictionarul religiilor, se pot observa atât continuităţi cât şi discontinuităţi. Dicţionarul cuprinde, în mare parte, gândirea lui Culianu şi mai puţin pe cea a maestrului său, deşi urme ale acesteia sunt încă evidente. În Enciclopedie, capitolele despre Sfântul Grigorie Palama şi isihasm sunt semnate de cercetători ale căror opere au fost folosite de Eliade în scrierile precedente, subliniind astfel legăturile cu preocupările savantului în acest domeniu. Dincolo de concluziile studiului, trebuie să spunem că această cercetare este importantă şi dintr-un alt punct de vedere: în disciplina Istoria religiilor, a compara mai multe religii sau părţi din tradiţiile religioase ale lumii rămâne o metodă esenţială, evidenţiind importanţa creştinismului în lumea contemporană. (shrink)

Reflexia critică a aspectelor inteligenței emoționale se poate pune pe seama perspectivelor epistemologice diferite, reflectând o maturitate a conceptului.Unii filosofi au subliniat necesitatea de a găsi dovezi empirice consistente pentru dimensionalitatea inteligenței emoționale și pentru a dezvolta metode adecvate pentru măsurarea corectă și utilă a acesteia. O preocupare a cercetătorilor este dacă inteligența emoțională este o teorie despre personalitate, o formă de inteligență, sau o combinație a ambelor. Multe studii consideră inteligența emoțională ca fiind un factor personal asociat competenței, dar (...) majoritatea o consideră o conștientizare emoțională în raport cu sinele și cu ceilalți, pe lângă eficiența profesională și managementul emoțional. DOI: 10.13140/RG.2.2.20078.15689 . (shrink)

O teorie științifică, conform lui Popper, poate fi salvată în mod legitim de falsificare prin introducerea unei ipoteze auxiliare care să permită generarea de predicții noi, falsificabile. De asemenea, dacă există suspiciuni de părtinire sau eroare, cercetătorii ar putea introduce o ipoteză falsificabilă auxiliară, care să permită testarea. Dar această tehnică nu poate rezolva problema în general, deoarece orice ipoteză auxiliară poate fi contestată în același mod, ad infinitum. Pentru a rezolva această regresiune, Popper introduce ideea unei declarații de bază, (...) o afirmație empirică care poate fi folosită atât pentru a determina dacă o teorie dată este falsificabilă și, dacă este cazul, pentru a corobora ipotezele de falsificare. DOI: 10.13140/RG.2.2.10245.50405 . (shrink)

Cele mai multe experimente au confirmat relativitatea generală cu ajutorul tehnologiilor nou dezvoltate. S-a creat o bază tehnologică pentru astronomia undelor gravitaționale. S-au construit antene barogene criogenice și antene interferometrice laser performante, asociate cu analiza teoretică a experimentelor cu masele de testare, rezultând că sensibilitatea experimentelor depinde de izolarea termică, dacă dispozitivul înregistrează continuu coordonatele sensibilitatea antenei este limitată, și se poate crește sensibilitatea dacă se folosesc proceduri cuantice. Antenele pot ajuta în observarea radiației gravitaționale de fond și testarea relativității (...) generale în cazul ultra-nelinar. DOI: 10.13140/RG.2.2.34549.63200. (shrink)

Desfăşurând harta lumii -/- Istoria şi geografia sunt lecţii pe care omenirea le-a învăţat, dar nu le-a respectat. Adesea surprinzătoare, istoria ne oferă exemple de măreţie şi de uimitor declin. Geografia ne arată cum se pot dezvolta popoarele lumii dacă sunt ajutate de mediul înconjurător. Studierea acestor lecţii ne oferă un paradox. State cu o istorie bogată, dar cu o geografie dezavantajoasă, au devenit mari puteri economice şi tehnologice ‒ un exemplu clasic este Japonia. State cu o istorie şi cu (...) o civilizaţie nu atât de bogată sunt exemple de prosperitate datorită unei geografii avantajoase ‒ Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite. Un singur stat a putut să înmănuncheze aceste lecţii şi să devină cea mai mare putere cunoscută a lumii ‒ Statele Unite ale Americii. Stat cu un destin manifest şi cu o dorinţă de a arăta lumii că libertatea este cel mai de preţ lucru. Am desfăşurat harta lumii şi am rămas uluit de ce am observat. Regiuni pline de resurse care se afundă într-o subdezvoltare uluitoare ‒ Africa, Rusia şi America Latină ‒ şi regiuni cu resurse puţine şi cu o dezvoltare impresionantă ‒ Japonia, Germania, China şi, într-o anumită măsură, şi Statele Unite ale Americii. Dacă nu ne putem alege geografia, putem măcar să ne facem istoria. După acest dicton s-au condus multe state care şi-au dorit să atingă un nivel înalt de civilizaţie. Totuşi, de acest clivaj? O sumedenie de răspunsuri ne vin în minte: model cultural, arhetip civilizaţional, dorinţa de a se dezvolta. Toate aceste state au trăit în realitatea pe care şi-au creat-o, dar şi în utopia la care au visat. Lumea este condusă de vise şi speranţe, refuzând realitatea. Expansiunea islamului este paradigma utopică a mântuirii tuturor, expansiunea capitalistă este utopia dezvoltării lumii şi avansului civilizaţiei iar utopia democratică este dorinţa ascunsă a omului de a fi egal cu toţi ceilalţi. Toate aceste utopii formează din actuala lume în care trăim o lume conflictuală, o lume avidă de resurse, o lume în care puterea este mai importantă decât modelul civilizaţional. Am denumit această carte Noua Utopie după ce am deschis cartea de istorie a lumii şi am desfăşurat harta lumii, realizând că fiecare popor şi-a format propriul său vis. Conflictul izbucnit în lume a fost declanşat de reala dorinţă a fiecărui popor de a-şi exprima liber propriul vis. Fiecare vis s-a întâlnit cu alt vis şi aşa a ieşit o realitate deformată, în care popoarele lumii, cu structură bio-genetică asemănătoare, au intrat într-un conflict fratricid, care modelează această lume în care trăim. Când scriu aceste rânduri o serie de evenimente ne-au demonstrat că utopia globalistă a lumii este desuetă şi că se revine la o nouă eră a naţionalismelor. De ce am numit aceste idei filosofice, politice şi morale utopii? Pentru că niciuna dintre aceste idei nu poate exprima, în mod real şi concret, dimensiunea realităţii în care trăim. -/- Dr. Alexandru Cristian. (shrink)

Poniższa dyskusja odbyła siȩ we wrześniu 2018 w Szkole Głównej Handlowej w Warszawie. Skupiła zarówno badaczy problematyki polityki senioralnej, ekspertów, analityków. Dyskusjȩ moderował i zaplanował Andrzej Klimczuk, zwi¸a}zany z SGH, natomiast zaproszenie do dyskusji przyjȩli: Barbara Szatur-Jaworska, polityk społeczny i gerontolog z Uniwersytetu Warszawskiego, Paweł Kubicki, ekonomista, SGH, Marek Niezabitowski, socjolog z Politechniki Śl¸a}skiej, Ryszard Majer, polityk społeczny, Agnieszka Cieśla, architektka i urbanistka, Politechnika Warszawska, Marzena Rudnicka, fundatorka oraz prezeska Krajowego Instytutu Gospodarki Senioralnej. Paneliści podczas dyskusji analizowali nastȩpuj¸a}ce zagadnienia: (...) I. pocz¸a}tki polityki senioralnej, jej definiowanie, dokumenty strategiczne państwa, II. rola samorz¸a}dów w animowaniu działań w obrȩbie polityki senioralnej oraz organizacji pozarz¸a}dowych, III. powstanie i rola ustawy o seniorach, IV. zróżnicowanie środowiska osób w wieku senioralnym, V. działania w innych krajach w obrȩbie polityki senioralnej, VI. zmiany w świadomości społecznej, ewolucja postaw wobec osób starszych, starości, starzenia siȩ, VII. rynek produktów i usług dla seniorów, VIII. aktywność seniorów, formalna i nieformalna, infrastruktura aktywności, IX. mieszkalnictwo dla osób starszych i starzej¸a}cej siȩ ludności X. rola państwa i samorz¸adu w polityce senioralnej, dialog z władz¸a, partnerstwo publiczno-prywatne, XI. wyzwania i kierunki rozwoju polityki senioralnej, XII. deficyt usług opiekuńczych XIII. polityka senioralna i emerytalna, XIV. konwergencja i dywergencja w polityce senioralnej. ** The following discussion took place in September 2018 at the Warsaw School of Economics. It focused on both senior politics, experts, and analysts. The discussion was moderated and planned by Andrzej Klimczuk, associated with the Warsaw School of Economics, and invited to the discussion: Barbara Szatur-Jaworska, social politician and gerontologist from the University of Warsaw, Paweł Kubicki, economist, Warsaw School of Economics, Marek Niezabitowski, sociologist from the Silesian University of Technology, Ryszard Majer, social politician, Agnieszka Cieśla, architect and urban planner, Warsaw University of Technology, Marzena Rudnicka, founder and president of the National Institute of Senior Management. Panelists during the discussion analyzed the following issues: I. Beginnings of the senior policy, its definition, strategic documents of the state, II. The role of local governments in animating activities within the framework of senior policy and non-governmental organizations, III. Creation and role of the law on seniors, IV. Diversification of the environment of seniors, V. Activities in other countries within the framework of the senior policy, VI. Changes in social awareness, the evolution of attitudes towards older people, old age, ageing, VII. The market for products and services for seniors, VIII. Seniors’ activity, formal and informal, activity infrastructure, IX. Housing for older people and ageing population X. The role of the state and self-government in the senior policy, dialogue with the authorities, public-private partnership, XI. Challenges and directions of development of the senior policy, XII. The deficit of care services, XIII. Senior and pension policy, XIV. Convergence and divergence in the senior policy. (shrink)

În acest articol încerc să argumentez opinia că, așa cum este definită eugenia, este foarte dificil de făcut o diferențiere clară între știință (medicină, ingineria genetică) și eugenie. Și de stabilit o linie peste care ingineria genetică nu ar trebui să treacă, conform unor norme morale, juridice și religioase. Atâta timp cât acceptăm ajutorul geneticii în găsirea unor modalități de combatere a cancerului, diabetului sau HIV, acceptăm în mod implicit și eugenia pozitivă, conform definiției actuale. Și atâta timp cât acceptăm (...) screening-ul genetic, și intervenții asupra fătului nenăscut, sau avortul, acceptăm în mod implicit și eugenia negativă. În plus, la nivel de guverne, deși oficial eugenia este repudiată, ea a fost legalizată în foarte multe țări până de curând, și încă mai este acceptată și legalizată, chiar dacă în forme mai subtile, și în prezent. În Introducere definesc termenul și modurile de clasificare. Urmează Istoria eugeniei pornind din perioada antică, introducerea eugeniei de Francis Galton, practica eugeniei ca politică de stat în diverse țări, și eugenia actuală (eugenia liberală). Analizez apoi diverse probleme ridicate de Etica eugeniei liberale, și am dezvoltat o secțiune aparte pentru Viitorul eugeniei, cu accent pe proiectul genomului uman. În final, în secțiunea Concluzii expun opiniile personale cu privire la practica actuală a eugeniei. Am folosit ca surse principale de investigație articolele lui Kenneth M. Ludmerer, ”American Geneticists and the Eugenics Movement: 1905-1935”, Kathy J. Cooke, ”Duty or Dream? Edwin G. Conklin's Critique of Eugenics and Support for American Individualism”, Jonathan Anomaly, ”Defending Eugenics”, John R. Harding Jr. ”Beyond Abortion: Human Genetics and the New Eugenics”, Michael Boulter, ”Bloomsbury Scientists”, Chapter Title: The rise of eugenics, 1901–14, Michael Ruse and Edward O. Wilson, ”Moral Philosophy as Applied Science” și Goering, Sara, "Eugenics". (shrink)

„Strategia noastră a fost de a gândi un text util pentru profesori, dar de a-l scrie mai ales pentru studenți. Etica este interesantă cu precădere atunci când pune în joc intuiții morale sau valori diferite și când ne confruntăm cu dileme în care decizia nu este evidentă, iar dezacordul este rezonabil. Prin urmare, am încercat să ne ferim pe cât a fost posibil de verdicte și de simpla enumerare a unor interdicții. Veți observa că, de cele mai multe ori, exercițiile (...) și temele de discuție nu au soluții impuse. Nu pentru că autorii manualului nu ar adera la anumite soluții (poate nu la aceleași!), ci pentru că ni s-a părut mult mai importantă conturarea problemelor. Dilemele și întrebările deschise generează dezbateri și prilejuiesc reflecție. Sentințele, pe de altă parte, tind să ucidă discuția și să prilejuiască mai curând reacții de îmbrățișare sau de respingere vehementă. Dacă vom ajunge, în comunitățile noastre profesionale și în societate, să vorbim mai mult unii cu alții și mai puțin unii la alții, vom fi făcut probabil un pas major în direcția corectă pentru dezvoltarea unei atitudini morale.” (Autorii). (shrink)

Singularitățile la care se ajunge în relativitatea generală prin rezolvarea ecuațiilor lui Einstein au fost și încă mai sunt subiectul a numeroase dezbateri științifice: Există sau nu, singularități? Big Bang a fost o singularitate inițială? Dacă singularitățile există, care este ontologia acestora? Este teoria generală a relativității o teorie care și-a arătat limitele în acest caz? În acest eseu argumentez faptul că există singularități, iar teoria generală a relativității, ca de altfel oricare altă teorie științifică din prezent, nu este valabilă (...) în interiorul orizontului evenimentelor. Dar asta nu presupune, așa cum consideră unii oameni de știință, că ea trebuie considerată ca fiind perimată. După o scurtă prezentare a aspectelor specifice din teoria clasică newtoniană și teoria specială a relativității, și o scurtă prezentare a teoriei generale a relativității, în capitolul Ontologia relativității generale prezint aspectele ontologice specifice relativității generale. Următorul capitol, Singularități, este dedicat prezentării singularităților care rezultă în relativitatea generală, a aspectelor specifice ale găurilor negre și orizontul evenimentelor, inclusiv dezbaterea despre Big Bang ca singularitate inițială, și argumentele în favoarea existenței singularităților. În Ontologia singularităților vorbesc despre posibilitățile de încadrare ontologică a singularităților în general și a găurilor negre în special, despre argumentul găurii pus în evidență de Einstein, și argumentele prezentate de oamenii de știință că nu există singularități și deci că teoria generală a relativității este în impas. Închei cu Concluziile în care expun și reiau pe scurt argumentele care ămi susțin opiniile prezentate mai sus. Aceasta este o traducere din limba engleză a lucrării: Sfetcu, Nicolae, "The singularities as ontological limits of the general relativity". (shrink)

Inteligența artificială este un domeniu transformator care a captat atenția oamenilor de știință, inginerilor, întreprinderilor și guvernelor din întreaga lume. Pe măsură ce avansăm mai departe în secolul 21, au apărut câteva tendințe proeminente în domeniul IA. Inteligența artificială și tehnologia de învățare automată sunt utilizate în majoritatea aplicațiilor esențiale ale anilor 2020. Propunerile de control al capabilității inteligenței artificiale, denumite și în mod mai restrictiv confinarea IA, urmăresc să sporească posibilitatea de a monitoriza și controla comportamentul sistemelor IA, inclusiv (...) inteligența generală artificială, propusă pentru a reduce pericolul pe care l-ar putea prezenta dacă sunt nealiniate. Cercetarea și dezvoltarea menite să valideze răspunsuri la toate aceste întrebări trebuie să includă filozofia pentru formalismele sale robuste. (shrink)

Teoriile descriptiviste au încercat să elimine anumite contradicții logice dacă numele erau considerate descrieri definite. Kripke a respins valabilitatea acestor teoriile descriptiviste argumentând că nu este nevoie de o descriere unică a identității, se pot utiliza descrieri identificatoare chiar dacă referința nu a fost identificată corect, și o descriere (spre deosebire de un nume) nu poate funcționa ca indicator rigid. Ulterior, teoriile descriptiviste au extins această idee a descrierii definite la un set de descrieri sau o medie ponderată a acestor (...) descrieri. DOI: 10.13140/RG.2.2.25776.00009. (shrink)

Orice teorie care ar permite călătoria în timp ar introduce probleme de cauzalitate. Aceste tipuri de paradoxuri temporale pot fi evitate prin principiul de consecvență Novikov sau printr-o variație a interpretării multor lumi cu lumi care interacționează. Argumentul clasic împotriva cauzalității înapoi este argumentul bilking, Dacă un eveniment A provoacă un eveniment anterior B, bilking recomandă o încercare de a decorela A și B, adică de a aduce A în cazurile în care B nu a avut loc și de a (...) preveni A în cazurile în care a avut loc B. DOI: 10.13140/RG.2.2.13245.41448. (shrink)

Relativitatea generală permite singularități. Trebuie să înțelegem ontologia singularităților gravitaționale dacă vrem să înțelegem natura spațiului și a timpului în universul actual. Deșii unii fizicieni consideră că singularitățile indică un eșec al relativității generale, alții cred că singularitățile deschid în fapt un orizont nou în cosmologie, cu fenomene fizice reale care pot ajuta la un progres profund în înțelegerea noastră a lumii. DOI: 10.13140/RG.2.2.31766.50242.

Prima ediție a Principia lui Newton conține doar două comentarii suplimentare despre metodologie: notificarea că scopul lucrării este de a explica "cum să determinăm mișcările adevărate din cauzele lor, efectele și diferențele aparente și, dimpotrivă, cum să determinăm din ipoteze dacă sunt adevărate sau aparente, cauzele și efectele lor"; și, în Scholiul de la sfârșitul Cărții 1, Secțiunea 11, Newton afirmă că abordarea sa distinctivă face posibilă argumentarea mai sigură în filosofia naturală. În a doua ediție (1713) Newton introduce secțiuni (...) separate pentru fenomene și reguli implicate în determinarea gravitației universale, iar la sfârșitul Scholiului General din cea de-a treia ediție, 1726, include cea mai faimoasă declarație metodologică. DOI: 10.13140/RG.2.2.34012.54403. (shrink)

Previzualizare carte Așa cum este definită eugenia, este foarte dificil de făcut o diferențiere clară între știință (medicină, ingineria genetică) și eugenie. Și de stabilit o linie peste care ingineria genetică nu ar trebui să treacă, conform unor norme morale, juridice și religioase. Atâta timp cât acceptăm ajutorul geneticii în găsirea unor modalități de combatere a cancerului, diabetului sau HIV, acceptăm în mod implicit și eugenia pozitivă, conform definiției actuale. Și atâta timp cât acceptăm screening-ul genetic, și intervenții asupra fătului (...) nenăscut, sau avortul, acceptăm în mod implicit și eugenia negativă. În plus, la nivel de guverne, deși oficial eugenia este repudiată, ea a fost legalizată în foarte multe țări până de curând, și încă mai este acceptată și legalizată, chiar dacă în forme mai subtile, și în prezent. CUPRINS Eugenia - Istorie - - Origine și dezvoltare - - Nazismul și declinul eugeniei - - Renașterea moderna a eugeniei - Semnificații și tipuri - - Metode de implementare - Argumente - - Eficacitate - - Pierderea diversității genetice - - Etica - - - Opoziţia - - - Suport Istoria eugeniei - Istorie - - Filosofii pre-galtoniene - - Teoria lui Galton - - Charles Davenport - - Regatul Unit - - Statele Unite - - Australia - - Brazilia - - - Fundația Rockefeller în Brazilia - - Canada - - Germania - - - Coloniile germane din Africa - - - Coloniile germane din Pacific - - - Caraibe și America de Sud - - Japonia - - Coreea - - China - - Singapore - - Alte țări - - Marginalizarea după al doilea război mondial - Eugenica modernă, ingineria genetică și reevaluarea etică - - Cipru - - China - - Japonia - - Rusia - - Statele Unite - - Israel - - Reevaluarea etică Darwinismul social - Originea termenului - Utilizare - Susținătorii - Ipoteze legate de schimbarea și evoluția socială Noua eugenie - Istorie - Critică - Semiotica - Genetica și avortul - - Legalitatea avortului selectiv - - Testarea genetică pentru sindromul Down - - Susținătorii avortului selectiv al persoanelor cu dizabilități - - Opoziția față de avortul selectiv al persoanelor cu dizabilități Diagnoza genetică de preimplantare - Probleme etice - - Dizabilităţi - - Trăsături intersex - Obiecții religioase - Factori psihologici Etica eugeniei Viitorul eugeniei Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)