In Slovenia, the collaborative economy is in the early stages of development. The collaborative economy became a popular topic in 2015 when the government intensified its efforts to initiate a debate on legal reforms that would better accommodate foreign collaborative economy companies in Slovenia. While in 2016, the government was actively working on the topic and eager to start the discussions on legal reform in line with the European agenda for the collaborative economy since 2018, the issue has lost its (...) momentum. After the Act Amending the Hospitality Act was adopted, the government has slowed down its efforts to create a regulatory framework conducive to the needs of the collaborative economy. Nevertheless, the practice is becoming more and more common, with several sharing initiatives surfacing in the past few years. Most collaborative economy services are not yet subject to taxation and regulation, one of the most pressing questions that will have to be answered in Slovenia is how to regulate and tax the collaborative economy. (shrink)

In the mid 30s of the 20th century Martin Heidegger attempted to explain the “history of Being” leading to what he called “the oblivion of Being”. In this he focused on the impact of the modern science, which he grants to be a sort of metaphysics. According to Heidegger, the main feature of the modern science consists in what he calls the mathéma-character. The Greek word “to mathéma” means “it what can be learned” and “what must be know beforehand”. It (...) is Heidegger’s intention to show that the mathéma-character of the modern science is deciding about the general understanding of the meaning of “being” and that modern science is replacing the metaphysics, which is the origin of the modern science. (shrink)

Fenomenologie není pouze specifická metoda filosofického zkoumání, ale též svébytná filosofická pozice. Husserl je znám a diskutován spíše jako autor právě zmíněné metody, ovšem ta přeci měla sloužit jakožto organon pro vytvoření samostatné filosofické nauky. Proto se bude v příspěvku věnovat pozornost Husserlovu chápání toho, co je to filosofie, a to v kontrastu proti dobově populárním filosofickým pozicím, jimiž byly naturalismus a filosofie světového názoru s jeho nejodpudivější podobou nazývanou Husserlem pejorativně „Tiefsinn“: důvtipná duchaplnost. Husserl zamýšlí odstranit oba zmíněné typy (...) filosofie skutečně přísně vědeckou filosofií, jež bude filosofií fenomenologickou. (shrink)

Martin Heidegger svým poukázáním na mathématický charakter novověké vědy vyostřil rozbor její bytnosti prostřednictvím výkladu klíčové části její metody, jež podle něj spočívá v „souvislosti hypotéza-experiment“. V Heideggerově výkladu experimentální charakter novověké vědy znamená předchůdný metafyzický akt logického stanovení obecného porozumění významu „jsoucna“. Heidegger tedy analyzuje čtyři stupně konceptu „zakoušení“, jenž rozlišuje moderní vědu ode všech starších pojetí „vědy“. Ovšem vše, čeho chce Heidegger dosáhnout, je jasné nahlédnutí do podstaty časového charakteru „existence“.

Edmund Husserl obdržel v roce 1927 nabídku od Jamese Louise Garvina, britského editora Encyclopædia Britannica, ať napíše pro novou, tehdy čtrnáctou edici článek „Fenomenologie“. Garvin stanovil rozsah článku na 4000 slov a termín vydání na září roku 1929. Husserl pracoval na článku v časovém rozmezí mezi zářím a prosincem roku 1927, během kterého vyhotovil celkem čtyři verze. Husserl požádal o spolupráci na prvních třech verzích svého žáka Martina Heideggera, který toho času zastával profesorský stolec na univerzitě v Marburku. Heidegger strávil (...) v říjnu 1927 u Husserla několik dní, během kterých intenzivně pracovali na řečeném článku. Nicméně jejich spolupráce vedla ke vzájemnému profesnímu odcizení, protože práce na formulování článku dala vytanout nepřekonatelným obsahovým diferencím mezi oběma filosofy. Na základě Heideggerových nepřijatelných návrhů a připomínek Husserl nakonec sepsal finální, čtvrtou verzi článku již sám. Tuto poslední verzi čítající 7000 slov pak Husserl předal oxfordskému učenci Christopheru V. Salmonovi, který ji měl zkrátit a přeložit do angličtiny. Salmon sice v únoru roku 1928 opravdu dodal do redakce EB text čítající 3844 slov bez bibliografie, ovšem nejednalo se vpravdě o překlad, nýbrž dost svévolnou parafrázi. Tato podoba Husserlova článku se pak objevovala ve čtrnácté edici EB, jež se vydávala až do roku 1974, jen do roku 1956, kdy byla nahrazena článkem napsaným Johnem N. Findlayem. Původní podoba Husserlova článku byla poprvé zveřejněna až roku 1962 v rámci jeho sebraných spisů známých pod označením Husserliana, podle jejichž IX. svazku jsme vyhotovili předložený překlad z německého jazyka. Podle této edice rovněž uvádíme paginaci, která je uvedena v hranatých závorkách, přičemž stránkový přechod indikuje v textu umístěná značka |.U příležitosti 80. výročí Husserlova skonu, který připadl na rok 2018, bylo naším záměrem připomenout přínos a odkaz tohoto našeho krajana tím, že napravíme absenci překladu jeho patrně nejvíce instruktivního, přehledného a programového textu, který byť ve zkomolené podobě anglického „překladu“, po dlouhou dobu seznamoval učenou veřejnost s tím, co je to fenomenologie. (shrink)

The paper deals with the ways in which Edmund Husserl develops the question of God. Six ways to reach God are shown as present in Husserl’s writings, some of them seem to be very close to the traditional philosophical ways to go as far as God (the objective and the subjective ways) others are very original, in particular the way that starts from the analysis of the hyletic sphere of the human being, a sphere which is present in all the (...) reality too. At last it is possible to notice Husserl’s interest in the mystical approach to God. (shrink)

People construe reality by using words as basic units of meaningful categorization. The present theory-driven study applied the method of a free association task to explore how people express the concepts of the world and the self in words. The respondents were asked to recall any five words relating with the word world. Afterwards they were asked to recall any five words relating with the word self. The method of free association provided the respondents with absolute freedom to choose any (...) words they wanted. Such free recall task is suggested as being a relatively direct approach to the respondents’ self- and world-related conceptual categories, without enormous rational processing. The results provide us, first, with associative ranges for constructs of the world and the self, where some associative dimensions are defined by semantic polarities in the meanings of peripheral categories (e.g., Nature vs. Culture). Second, our analysis showed that some groups of verbal categories that were associated with the words world and self are central, while others are peripheral with respect to the central position. Third, the analysis of category networks revealed that some categories play the role of a transmitter, mediating the pathway between other categories in the network. (shrink)

The personality traits of social work leaders are important factors influencing ethical decision-making in organisations. The lack of empirical evidence with regard to the relationship between personal authenticity and ethical decision-making in social work stimulated the present study. Two hundred thirty-eight leaders (81.9% female) from organisations working in various fields of social work were administrated with the Authenticity Scale, Managerial Ethical Profile, and conducted two free association tasks with the cue words authenticity and self. Authenticity was positively correlated with ethical (...) decision-making. In contrast, authenticity was not correlated with the tendency to make decisions in an effort to maximise economic profit for the organisation. The results of the present study have important practical implications for the social work sector. The positive correlation of authenticity with ethical decision-making indicates that positive reinforcement of authenticity in leaders could possibly lead to supporting ethical decision-making within an organisation. Therefore, supporting authenticity in leaders working in social work may also help foster quality services and prevent unethical behaviour. (shrink)

Suporterii lui Popper au susținut că cele mai multe critici se bazează pe o interpretare neînțeleasă a ideilor sale. Ei afirmă că Popper nu ar trebui interpretat în sensul că falsificabilitatea este o condiție suficientă pentru delimitarea științei. Unele pasaje par să sugereze că el o consideră doar o condiție necesară. Alte pasaje ar sugera că, pentru ca o teorie să fie științifică, Popper impune (pe lângă falsificabilitate) și alte teste, și că rezultatele negative ale testelor sunt acceptate. DOI: 10.13140/RG.2.2.22639.79521.

Emoția poate fi diferită de alte constructe similare, precum sentimentele (nu toate sentimentele includ emoția); stările sufletești (durează mult mai mult decât emoțiile, sunt mai puțin intense și adesea lipsite de stimul contextual), sau afectul (experiența sentimentului sau a emoției). Platon, în Republica, propune trei componente de bază ale minții umane: raționamentul, dorința și părțile emotive. Pentru Aristotel emoțiile au fost importante în viața morală, o componentă esențială a virtuții. Stoicii au evidențiat importanța emoțiilor în judecată (în teoriile stoice, emoțiile (...) sunt considerate o piedică pentru rațiune, și deci pentru virtute). DOI 10.13140/RG.2.2.24223.30884. (shrink)

Modelele inteligenței emoționale au ajutat la dezvoltarea de diferite instrumente pentru evaluarea constructelor. Fiecare paradigmă teoretică conceptualizează inteligența emoțională din una din cele două perspective: abilitatea sau modelul mixt. Modelele de abilitate consideră inteligența emoțională ca o formă pură a abilității mentale și deci ca o inteligență pură. Modelele mixte de inteligență emoțională combină capacitatea mentală cu caracteristicile personalității. Modelele de trăsături ale inteligenței emoționale se referă la percepțiile individuale ale abilităților emoționale proprii. DOI: 10.13140/RG.2.2.32497.22881 .

The purpose of this study is to highlight the underlying themes or motifs that recur in Russian war propaganda in the context of the war in Ukraine. Using the method of thematic analysis, I analyzed the messages about the war in Ukraine that Russian opinion leaders and media institutions disseminated through the lens of the "principles of war propaganda" presented and illustrated by Arthur Ponsonby and Anne Morelli. Due to the language barrier and restrictions on access to Russian news sources, (...) we limited our analysis to articles published on the TASS news agency website and Twitter posts, which reproduce and comment on the interventions of Vladimir Solovyov, considered by the United States State Department as "the Kremlin's most energetic propagandist." In total, I analyzed 58 articles from the website of the TASS news agency and 40 Twitter posts with excerpts from the show "Evening with Vladimir Solovyov" on the Russia-1 TV channel. The analysis highlights that the "principles" defined by Arthur Ponsonby and Anne Morelli govern Russian war propaganda, at least in part. Our analysis does not exclude the possibility that Russian propagandists may have used other leitmotifs or public communication themes. Their identification and presentation could be the subject of further research. (shrink)

The analysis performed in connection with religious education in Romania has pointed out that after fatal atheist communist period in which religious denominations were excluded from social life and religious education was restricted and then completely excluded from public education in most cases being only present in families who passed it on ancestral beliefs, in our time, with the establishment of democratic regime in Romania, religion has regained the place it deserves in society. In the last 25 years were made (...) considerable efforts to correct the mistakes of the past and at the same time, attempt to respect religious freedom, as they are present throughout Europe, without abandoning the Romanian national values. Religious education has come to be again part of the educational structures, being introduced in the public schools, although currently there are voices that want to exclude it from the everyday life of people. This is just another atheist challenge that Romanian society should respond promptly and seriously, showing that Romanian national values have been built on traditional religious values. With these values the Romanian people appears before Europe, trying to meet the challenges of any kind in the world today. (shrink)

Istoria antropologiei culturale a înregistrat nu puţine descrieri mitologice sau interpretări ficţionale ale datelor etnografice, în așa măsură încât recursul la imaginaţie în caracterizarea „naturii umane” sau a diverselor grupuri sociale constituie un subiect de studiu în sine. El prezintă o cazuistică impresionantă când vine vorba de referirile la trăsăturile distinctive ale grupurilor etnice sau ale tradiţiilor naţionale, discursul politic despre acestea fiind încărcat de stereotipuri și reprezentări antropologice itologizate, care spun mai multe despre cei ce le vehiculează decât despre (...) obiectul la care se referă. Studiul de faţă prezintă comparativ două exemple de manifestare a acestor reprezentări ficţionale cu implicaţii antropologice în discursul public românesc post-socialist. (shrink)

Citation: Christodoulou, Marina. “Philosophical An(n)ales: Laideur Abject Dégoût...comme une allergie à l’Autre (féminin),” (trans. Bertrand Naivin) in Sur la laideur. [Actes du symposium On Ugliness, organizé par Lars Aagaard- Mogensen au Wassard Elea (Ascea, Italie) en juin 2016], edited by d Bertrand Naivin and Lars Aagaard-Mogensen (Paris: Editions Complicités, 20178, 97-109. ISSN: 9782351201435 -/- -------------------- -/- Laideur Abject Dégoût ... comme une allergie à l’Autre (féminin) Sur l’art et l’esthétique sexués. -/- Pourquoi le dégoût est-il (ou peut-il être considéré) comme (...) sexiste (phallocratique et misogyne): Une allergie à l’Autre. (shrink)

Citation: Christodoulou, Marina. “Philosophical An(n)ales: Ugliness Abject Disgust ... as an allergy to the (Feminine) Other”, in Wassard Elea Rivista III, no 3 (giugno12,2016), 119-141. -/- -------- -/- Ugliness Abject Disgust ... as an allergy to the (Feminine) Other -/- Appendix: Towards a Philosophy of Poop The Anti-Aesthetics of Scat, the Philosophy of Disgust and the Scato- Libidinal Economy.

Evidențierea și compararea principalelor teorii cauzale ale referinței pentru nume proprii, și propunerea unei noi abordări pe baza analogiei lanțului cauzal al referinței cu lanțul de blocuri din tehnologia blockchain și teoria narativă a lui Paul Ricœur. După o scurtă Introducere în care trec în revistă tipurile de propoziții din conceptul de lumi posibile, și o prezentare generală a teoriei în Teoria cauzală a referinței, prezint teoria cauzală inițială a referinței propusă de Saul Kripke, apoi două teorii cauzale hibride dezvoltate (...) de Gareth Evans și Michael Devitt. În secțiunea Blockchain și arborele cauzal al referinței prezint ideea dezvoltării unei noi teorii cauzale a referinței pentru nume proprii printr-un arbore cauzal al referinței. În Concluzii vorbesc despre dezvoltarea ulterioară a modurilor în care termenii referențiali s-ar putea referi la anumite obiecte și indivizi, principalele critici ale teoriilor cauzale, și sugestii de dezvoltare pe viitor. -/- CUPRINS: -/- Abstract Introducere 1. Teoria cauzală a referinței 2. Saul Kripke 3. Gareth Evans 4. Michael Devitt 5. Blockchain și arborele cauzal al referinței Concluzii Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.23906.89289. (shrink)

Singularitățile la care se ajunge în relativitatea generală prin rezolvarea ecuațiilor lui Einstein au fost și încă mai sunt subiectul a numeroase dezbateri științifice: Există sau nu, singularități? Big Bang a fost o singularitate inițială? Dacă singularitățile există, care este ontologia acestora? Este teoria generală a relativității o teorie care și-a arătat limitele în acest caz? În acest eseu argumentez faptul că există singularități, iar teoria generală a relativității, ca de altfel oricare altă teorie științifică din prezent, nu este valabilă (...) în interiorul orizontului evenimentelor. Dar asta nu presupune, așa cum consideră unii oameni de știință, că ea trebuie considerată ca fiind perimată. După o scurtă prezentare a aspectelor specifice din teoria clasică newtoniană și teoria specială a relativității, și o scurtă prezentare a teoriei generale a relativității, în capitolul Ontologia relativității generale prezint aspectele ontologice specifice relativității generale. Următorul capitol, Singularități, este dedicat prezentării singularităților care rezultă în relativitatea generală, a aspectelor specifice ale găurilor negre și orizontul evenimentelor, inclusiv dezbaterea despre Big Bang ca singularitate inițială, și argumentele în favoarea existenței singularităților. În Ontologia singularităților vorbesc despre posibilitățile de încadrare ontologică a singularităților în general și a găurilor negre în special, despre argumentul găurii pus în evidență de Einstein, și argumentele prezentate de oamenii de știință că nu există singularități și deci că teoria generală a relativității este în impas. Închei cu Concluziile în care expun și reiau pe scurt argumentele care ămi susțin opiniile prezentate mai sus. Aceasta este o traducere din limba engleză a lucrării: Sfetcu, Nicolae, "The singularities as ontological limits of the general relativity". (shrink)

Thomas Kuhn a criticat falsificabilitatea pentru că a caracterizat "întreaga întreprindere științifică în termeni care se aplică doar părților revoluționare ocazionale". Potrivit lui Kuhn, modul în care știința funcționează în astfel de ocazii nu poate fi folosit pentru a caracteriza întreaga întreprindere științifică. În opinia lui Kuhn, un criteriu de delimitare trebuie să se refere la funcționarea științei normale. Kuhn obiectează împotriva întregii teorii a lui Popper și exclude orice posibilitate de reconstrucție rațională a dezvoltării științei. În opinia lui Kuhn, (...) nu poate exista logică, ci doar psihologia descoperirii. DOI: 10.13140/RG.2.2.16061.92641. (shrink)

Virușii coabitează de cca. 300 milioane de ani cu oamenii. Uneori, virușii pot infecta oamenii pe scară largă. Dar, cum a fost posibilă actuala pandemie? Încălzirea globală determină fenomene meteorologice extreme care au dus la o creștere a bolilor infecțioase. Noul climat poate susține vectori epidemiologici pentru perioade mai lungi de timp, creând condiții mai favorabile replicării și apariția de noi vectori. În cazul bolilor infecțioase emergente, se consideră că există o graniță peste care s-a sărit deja. Virușii au, în (...) mod normal, o zonă nativă („rezervorul” lor), din care nu ar trebui să fie împinși afară. Se creează astfel o intimitate periculoasă, cu „puncte fierbinți” care includ locații precum piețele, care devin adevărate focare de epidemii. DOI: 10.13140/RG.2.2.16634.11202. (shrink)

De la existențialismul lui Albert Camus și Sartre, la înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, o formă ideală de control al autorităților statului a tuturor formelor de ”dezordine”, și modernitatea virală și bioinformaționalism. Și despre ipoteza Gaia, dezvoltată de James Lovelock și susținută în actuala pandemie de Bruno Latour. DOI: 10.13140/RG.2.2.31276.49284.

Cu ajutorul formalismului PPN se confruntă teoriile gravitației cu rezultatele experimentelor din sistemul solar. Parametrul γ din acest formalism evidențiază deformarea luminii și întârzierea luminii. Prin calcule în conformitate cu PPN se obține deformarea luminii în raport cu liniile drepte locale, comparativ cu tije rigide; din cauza curburii spațiului în jurul Soarelui, determinată de parametrul γ, liniile locale drepte sunt îndoite în raport cu liniile drepte asimptotice departe de Soare. Dezvoltarea interferometriei radio de bază foarte lungi (VLBI) a îmbunătățit măsurarea (...) deformării luminii, permițând observații VLBI transcontinentale și intercontinentale ale quasarilor și radio galaxiilor pentru a monitoriza rotația Pământului. DOI: 10.13140/RG.2.2.32362.67520. (shrink)

În timp, teoria generală a relativității a acumulat mai multe anomalii și discrepanțe, indicând necesitatea unor teorii mai bune despre gravitație sau alte moduri de abordare. Ipotezele ad-hoc introduse în relativitatea generală pentru a explica singularitățile gravitaționale pe baza condițiilor energetice nu sunt foarte eficiente. Sunt necesare ipoteze mai detaliate asupra conținutului materiei. Mulți oameni de știință și filosofi au ajuns la concluzia că singularitățile trebuie să fie asociate cu atingerea limitelor valabilității fizice a relativității generale, fiind nevoie să se (...) dezvolte o nouă teorie, a gravitației cuantice. DOI: 10.13140/RG.2.2.29013.78565 . (shrink)

Perioada dintre 1960 și 1980 a fost perioada de maturitate a relativității generale: s-au dezvoltat noi metode de testare de mare precizie care au inclus teste noi, precum precesiunea giroscopică, întârzierea luminii și "efectul Nordtvedt" în mișcarea lunară, utilizând inclusiv observații astrofizice și sateliții artificiali. Există diferențe mari de predicții între relativitatea generală și fizica clasică, precum dilatarea timpului gravitațional, lentila gravitațională, deplasarea spre roșu gravitațională a luminii, etc. Și există multe teorii relativiste ale gravitației, bifurcate sau independente, dar teoria (...) generală a relativității lui Einstein a confrmat toate predicțiile și este cea mai simplă dintre astfel de teorii. DOI: 10.13140/RG.2.2.20036.99205. (shrink)

În mod obișnuit, "laboratorul" testelor gravitaționale a fost corpurile cerești, sistemele astrofizice. Dar astfel de teste sunt perturbate de efecte non-gravitaționale. Cel mai utilizat astfel de "laborator" a fost sistemul solar. De curând, oamenii de știință s-au concentrat pe observarea pulsarilor binari pentru verificarea teoriilor gravitaționale, prin observațiile privind variațiile perioadei orbitale, furnizând astfel dovezi indirecte pentru emisia de radiație gravitațională. Dar experimentatorul nu poate ”aranja laboratorul” după nevoile sale, și nici declanșa anumite evenimente atunci când are nevoie de ele. (...) Însă actuala dezvoltare tehnologică începe să permită experimente pure de laborator. DOI: 10.13140/RG.2.2.31987.48169 . (shrink)

Anul acesta se împlinesc 245 de ani de la Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii, 4 iulie 1776. O istorie plină de lupte, de evenimente zguduitoare, de înfruntări la nivel intern și internațional dar la finalul acestor zbateri s-au împlinit idealuri de unire și unificare statală. Expansiunea la nivel geopolitic și geostrategic a fost rapidă și susținută de credința unui excepționalism unic în istorie dar și de dorința de a căuta fericirea, mai exact libertatea de a căuta fericirea (...) și împlinirea. (shrink)

Istoria ne-a demonstrat că statele învecinatese se războiesc mai mult iar cele care nu au frontieră comună pot fi într-o relație politică și diplomatică excelentă. Statele Unite ale Americii și România și-au construit relația în jurul așezării geografice și a comerțului. Tânărul stat american era concentrat pe dezvoltare, iar poziția geografică a țării noastre la gurile Dunării a fost un imbold în a dezvolta relații comerciale cu Principatele Române.

The history of phenomenology is usually portrayed within its methodological scope and the same goes for its turning points, such as the hermeneutical approach developed by Martin Heidegger. I argue, however, that Gustav Shpet’s hermeneutical phenomenology has an ontological bearing and its methodological acceptance is subsidiary. I extract textual pieces of evidence from his critical appraisal of Husserl’s Ideen I, i.e. Appearance and Sense (1914), as well as from his phenomenological essay, The Consciousness and its Owner (1916), in order to (...) show that at the basis of hermeneutics as a method lies a hermeneutical being on its own. I support this claim by comparing in a topological-contemplative way—that is a methodological procedure found in Viorel Cernica’s work on history of Romanian philosophy—the ideas of Gustav Shpet and those of Martin Heidegger that converge on this point. I show that both of them conceived human subjectivity as being both unique and historical, a notion that denounces Husserl’s transcendental turn. However, I claim that this differentiation doesn’t imply a dissent from phenomenology, but rather its recasting into a different philosophical ethos. (shrink)

Teoriile descriptiviste au încercat să elimine anumite contradicții logice dacă numele erau considerate descrieri definite. Kripke a respins valabilitatea acestor teoriile descriptiviste argumentând că nu este nevoie de o descriere unică a identității, se pot utiliza descrieri identificatoare chiar dacă referința nu a fost identificată corect, și o descriere (spre deosebire de un nume) nu poate funcționa ca indicator rigid. Ulterior, teoriile descriptiviste au extins această idee a descrierii definite la un set de descrieri sau o medie ponderată a acestor (...) descrieri. DOI: 10.13140/RG.2.2.25776.00009. (shrink)

The right temporo-parietal junction (rTPJ) has been associated with two apparently disparate functional roles: in attention and in social cognition. According to one account, the rTPJ initiates a “circuit-breaking” signal that interrupts ongoing attentional processes, effectively reorienting attention. It is argued this primary function of the rTPJ has been extended beyond attention, through a process of evolutionarily cooption, to play a role in social cognition. We propose an alternative account, according to which the capacity for social cognition depends on a (...) network which is both distinct from and in tension with brain areas involved in focused attention and target detection: the default mode network. Theory characterizing the rTPJ based on the area’s purported role in reorienting may be falsely guided by the co-occurrence of two distinct effects in contiguous regions: activation of the supramarginal gyrus (SMG), associated with its functional role in target detection; and the transient release, during spatial reorienting, of suppression of the angular gyrus (AG) associated with focused attention. Findings based on meta-analysis and resting functional connectivity are presented which support this alternative account. We find distinct regions, possessing anti-correlated patterns of resting connectivity, associated with social reasoning (AG) and target detection (SMG) at the rTPJ. The locus for reorienting was spatially intermediate between the AG and SMG and showed a pattern of connectivity with similarities to social reasoning and target detection seeds. These findings highlight a general methodological concern for brain imaging. Given evidence that certain tasks not only activate some areas but also suppress activity in other areas, it is suggested that researchers need to distinguish two distinct putative mechanisms, either of which may produce an increase in activity in a brain area: functional engagement in the task versus release of suppression. (shrink)

The present text attempts to introduce readers to the fundamental philosophical and pedagogical values promoted by Matthew Lipman, the author who laid the basis for the philosophy for children movement. It analyzes several theoretical and applied texts written by Lipman, in an attempt to explain Lipman’s goals, his views on education, and the way in which his „community of inquiry” manages to transform the classroom into a space of freedom, creativity and thinking.

Serviciile de informații interne, externe și militare, serviciile de securitate și alte departamente de informații și protecție realizează cunoașterea, prevenirea, contracararea sau înlăturarea, după caz, a amenințărilor la adresa securității naționale. În asigurarea stării de securitate, un rol fundamental îl reprezintă cunoașterea disfuncționalităților, vulnerabilităților, factorilor de risc, amenințărilor și pericolelor la adresa acesteia, care se realizează prin identificarea/transmiterea de către alte organe competente, a priorităților informaționale, căutarea și obținerea de informații Pentru securitate, analiza/prelucrarea acestora și transmiterea/diseminarea acestora către factorii de (...) decizie împuterniciți din punct de vedere legal pentru prevenirea și contracararea deciziilor. Acest obiectiv se realizează prin acțiunile operative specifice structurilor de informații, instituțiilor statului, integrate organic în administrația statului, pe baza unui suport juridic adecvat, a responsabilității depline a autorităților politice și a controlului parlamentar. (shrink)

Prezentări și recenzii ale unor lucrări filosofice care au influențat conceptele și discursurile filosofice, și viziunea actuală asupra lumii. -/- CUPRINS: -/- Despre sens și referință Structura normativă a științei - Universalism - "Comunism" - Dezinteresare - Scepticism organizat Natura teoriilor - Teorii și non-observabile - Reguli de corespondență - Cum sunt derivate noile legi empirice din legile teoretice Legile și rolul lor în explicarea științifică - Două cerințe de bază pentru explicații științifice - Explicația deductiv-nomologică - Legi universale și (...) generalizări accidentale - - Ce diferențiază legile autentice de generalizările accidentale? - Explicație probabilistică: fundamente - Probabilități statistice și legi probabilistice - Caracterul inductiv al explicației probabiliste Evenimente și particularități Numire și necesitate - Prelegerea I - - Prelegerea II - Prelegerea III - Concluzii Metodologia programelor de cercetare științifică Către o filosofie a tehnologiei - Dinamica formală a tehnologiei - - Trăsături ale tehnologiei moderne - Aspectele materiale ale tehnologiei - Către o etică a tehnologiei Viața în laborator Filosofia morală ca știință aplicată Progres sau raționalitate? Raționalizarea democratică Relativitatea existențială Cercetarea științifică este o datorie morală - Principiul beneficiarității - Principiul corectitudinii Coordonarea între variabile - Antinomia variabilei - Abordarea tarskiană - Respingerea rolului semantic - Abordarea instanțială - Abordarea algebrică - Abordarea relațională - Semantica relațională pentru logica de primul ordin Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Despre necesitatea şi utilitatea dezvoltării unei filosofii specifice tehnologiei blockchain, accentuând pe aspectele ontologice. După o Introducere în care evidenţiez principalele direcţii filosofice pentru această tehnologie emergentă, în Tehnologia blockchain explicitez modul de funcţionare al blockchain, punând în discuţie direcţiile ontologice de dezvoltare în Proiectarea şi Modelarea acestei tehnologii. Următoarea secţiune este dedicată principalei aplicaţii a tehnologiei blockchain, Bitcoin, cu implicaţiile sociale ale acestei criptovalute. Urmează o secţiune de Filosofie în care identific tehnologia blockchain cu conceptul de heterotopie dezvoltat de (...) Michel Foucault şi o interpretez în lumina tehnologiei notaţionale dezvoltată de Nelson Goodman ca sistem notaţional. În secţiunea Ontologii dezvolt două direcţii de dezvoltare considerate de mine ca importante: Ontologia narativă, bazată pe ideea de ordine şi structură a istoriei transmise prin naraţia istoriei a lui Paul Ricoeur, şi un sistem ontologic bazat pe Ontologiile de intreprindere, bazat pe conceptele şi modelele de intreprindere specifice webului semantic, şi pe care eu îl consider cel mai bine dezvoltat şi cel care va deveni, probabil, sistemul ontologic formal, cel puţin în ceea ce priveşte aspectele economice şi juridice ale tehnologiei blockchain. În Concluzii vorbesc despre direcţiile viitoare de dezvoltare a filosofiei tehnologiei blockchain în general ca o teorie explicativă şi robustă din punct de vedere fenomenologic, consistentă şi care să permită testabilitatea, şi a ontologiilor în special, argumentând pentru necesitatea unei adopţii globale a unui sistem ontologic pentru a dezvolta soluţii transversale şi a rentabiliza tehnologia. -/- Cuvinte cheie: filosofie, blockchain, ontologie, bitcoin, proiectare, modele -/- CUPRINS -/- Abstract Introducere Tehnologia blockchain - - - Proiectare - - - Modele Bitcoin Filosofia Ontologii - - - Ontologii narative - - - Ontologii de intreprindere Concluzii Note Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.25492.35204. (shrink)

W artykule wykażę, że szeroko rozpowszechnione poglądy na temat norm, które obowiązują żółnierzy na wojnie, pozostają w sprzeczności z moralnością ogólną. Etyka wojny dopuszcza działania, które w zwyczajnych sytuacjach nie tylko są uznawane za moralnie niedopuszczalne, ale wydają się czynami godnymi najwyższego moralnego potępienia. Zwracam uwagę na dwie wybrane rozbieżności między etyką ogólną a etyką wojny, tj. na problem związany z istnieniem asymetrii pomiędzy atakującymi i atakowanymi oraz na kwestię tego, kto jest właściwym celem moralnie usprawiedliwionego aktu przemocy. Odrzucając stanowiska (...) skrajne (realizm w stosunkach międzynarodowych i różne odmiany pacyfizmu), uznaję, że możliwe są dwa rozwiązania problemu tych rozbieśności: albo godzimy się na status quo, czyli mocną niezgodność etyki wojny z etyki ogólną, albo uznajemy, że należy znacząco przeformułować tradycyjną etykę wojny, a być może także obowiązujące normy prawa międzynarodowego. (shrink)

În această lucrare analizez posibilitatea călătoriei în timp pe baza mai multor lucrări de specialitate, printre care cele ale lui Nicholas J.J. Smith ("Time Travel", The Stanford Encyclopedia of Philosophy”), William Grey (”Troubles with Time Travel”), Ulrich Meyer (”Explaining causal loops”), Simon Keller și Michael Nelson (”Presentists should believe in time-travel”), Frank Arntzenius și Tim Maudlin ("Time Travel and Modern Physics") și David Lewis (“The Paradoxes of Time Travel”). Lucrarea începe cu o Introducere în care fac o scurtă prezentare a (...) călătoriei în timp, și continuă cu o Istoria conceptului de călătorie în timp, prezentarea principalelor Aspecte fizice ale călătoriei în timp, inclusiv călătoria în timp în trecut în relativitatea generală și în fizica cuantică și călătoria în timp în viitor, apoi o prezentare a Paradoxul bunicului care este abordat în aproape toate lucrările de specialitate, urmat de o secțiune dedicată Filosofiei călătoriei în timp, și o secțiune în care analizez Buclele cauzale pentru călătoria în timp. Finalizez lucrarea cu Concluzii, în care expun opiniile personale privind călătoria în timp, și Bibliografia pe care se bazează lucrarea. (shrink)

"Kapitał społeczny ludzi starych na przykładzie mieszkańców miasta Białystok" to książka oparta na analizach teoretycznych i empirycznych, która przedstawia problem diagnozowania i używania kapitału społecznego ludzi starych w procesach rozwoju lokalnego i regionalnego. Kwestia ta jest istotna ze względu na zagrożenia i wyzwania związane z procesem szybkiego starzenia się społeczeństwa polskiego na początku XXI wieku. Opracowanie stanowi próbę sformułowania odpowiedzi na pytania: jaki jest stan kapitału społecznego ludzi starych mieszkających w Białymstoku, jakim ulega przemianom i jakie jest jego zróżnicowanie? Ludzie (...) starzy są tu postrzegani jako kategoria społeczna, czyli zbiór osób podobnych do siebie pod względem społecznie istotnych cech (takich jak wiek, posiadane role społeczne i świadomość korzystania ze świadczeń społecznych), którzy są świadomi tego podobieństwa i swojej odrębności od innych. Przyjmuje się ponadto, iż osoby takie przekroczyły 60. rok życia. Zakłada się też, że w zasobach ludzkich skumulowany jest kapitał ludzki, społeczny i kulturowy. Kapitał społeczny jest tu ujmowany szeroko jako potencjał współdziałania osadzony w powiązaniach międzyludzkich i normach społecznych, który może przynosić korzyści osobom, grupom i społeczeństwom. W części teoretycznej przedstawiono informacje o starości jako etapie w życiu jednostki, wyjaśniono pojęcie ludzi starych, omówiono społeczne teorie starzenia się, historyczne czynniki oddziaływające na położenie kategorii społecznej ludzi starych, zmiany ich miejsca w społeczeństwie polskim w trakcie transformacji ustrojowej i na początku XXI wieku, możliwe konsekwencje wzrostu długości życia w warunkach demokracji i kapitalizmu oraz charakterystykę problemu starzenia się ludności Białegostoku jako miasta pogranicza. Zaprezentowano też różnorodne koncepcje kapitału społecznego, sfery jego oddziaływania na rozwój społeczno-gospodarczy, jego stan w Polsce oraz wytyczne do strategicznego budowania jego zasobów. Przybliżono również wybrane informacje o aktywności ludzi starych w życiu publicznym, społecznym i gospodarczym jako kluczowych cechach ich kapitału społecznego. Porządkując różne stanowiska teoretyczne, wyniki badań i dane statystyczne, dążono do powiązania wielu rozproszonych źródeł w przekonaniu, iż jest to istotne w celu określenia i zagospodarowania zasobów kapitału społecznego seniorów, jak również niwelacji opóźnienia polskiej socjologii w zakresie badań nad ludźmi starymi. Pomimo, iż za podstawową perspektywę teoretyczną publikacji uznana została koncepcja kapitału P. Bourdieu, autor bierze również pod uwagę propozycje badawcze J.S. Colemana, R.D. Putnama, F. Fukuyamy, A. Giddensa, P. Sztompki i A. Sadowskiego. Drugi rozdział zawiera określenie ram metodologicznych badań przeprowadzonych na potrzeby tej publikacji. Omówiono przyjęte założenia badawcze oraz przybliżono sposób i przebieg realizacji badań. Przede wszystkim zdecydowano się na korzystanie z metody jakościowej i zastosowanie techniki wywiadu swobodnego ukierunkowanego. Uznano, iż podmiotowy kontakt z ludźmi starymi umożliwi dokładniejsze rozpoznanie kontekstu, w którym znajdują się zasoby ich kapitału społecznego. Jest to ważne, gdyż przenoszenie na rodzimy grunt opracowanych za granicą interpretacji działań ludzi starych i rozwiązań aktywizujących, może okazać się nieskuteczne lub wywołać negatywne efekty zewnętrzne. Ponadto w literaturze przedmiotu zwraca się uwagę na niedostatek badań gerontologicznych zgodnych z paradygmatem interpretatywnym. Badaniu poddano 26 respondentów w wieku od 60 do 89 lat żyjących w mieście Białystok związanych z jedną z dwóch różnych instytucji: Domem Pomocy Społecznej i Uniwersytetem Trzeciego Wieku. Poprzez porównywanie osób znajdujących się na dwóch biegunach aktywności społecznej możliwe było dostrzeżenie podobieństw i różnic w ich wyposażeniu kapitałowym, a zarazem w osiągniętych w ciągu życia pozycjach w strukturze klasowej i zasobach służących pomyślnej starości6. W trzecim rozdziale przedstawiona została część wyników analiz empirycznych. Przybliżono tu sposób, w jaki ludzie starzy myślą o podobnych sobie przodkach i osobach współczesnych, a także czynniki, w zależności od których zmienia się ich pozycja społeczna w mieście oraz problemy społeczne, jakie uznają za najważniejsze dla ludzi starych. Analizie poddano opinie o ich czasie wolnym, szansach i barierach aktywności ekonomicznej. Wyróżniono typy kapitału społecznego ludzi starych w zależności od instytucji, z którymi są związani oraz podejścia do postrzegania i wykorzystywania zróżnicowania wewnętrznego seniorów. Omówiono wizerunek seniorów w środkach masowego przekazu. Publikacja nie zawiera ścisłego zakończenia. W ostatnim rozdziale wskazano jedynie na główne wnioski płynące z badań oraz na potencjalne dalsze kierunki analiz. Uzupełnienie tego podejścia stanowią zamieszczone w aneksie zestawienia oddolnych technik budowania kapitału społecznego oraz podstawowych cech Miast Przyjaznych Starszemu Wiekowi. Z opracowania tego z pewnością będą mogli skorzystać nie tylko naukowcy zajmujący się tematyką ludzi starych, ale i pracownicy socjalni, politycy, pracodawcy, przedstawiciele mediów i organizacji pozarządowych oraz obywatele Białegostoku i innych miast. ** "Social Capital of Old People on the Example of Bialystok Residents" is a book based on theoretical and empirical study, which presents an issue of diagnosing and using of old people social capital in the local and regional development processes. This issue is significant because of the threats and challenges associated with process of rapid ageing of Polish society at the beginning of 21st century. Publication, in particular, is an attempt to give answers to the following questions: what is the state of old people social capital in Bialystok, what transformations it undergoes and how is it differentiated? In this study old people are viewed as a social category, which is a set of people similar to each other in terms of socially significant features (such as age, possessed social roles and awareness of received social benefits), who are aware of these similarities and differences between each other. Moreover, it is assumed, that such persons exceeded the 60 years of age. It is also assumed that human, social and cultural capital is accumulated in the human resources. Social capital is recognized here broadly as a potential for collaboration embedded in interpersonal relationships and social norms that may benefit individuals, groups and societies. The book consists of three chapters. The first, which is the theoretical part of work, includes information about: old age as a stage of individual life and explanation of the old people notion. It discusses social theories of ageing, historical factors affecting on the social position of old people category, changes in their place in Polish society during the system transformation and in the early 21st century. It describes the possible consequences of increased life expectancy for democracy and capitalism - including the concepts of society for all ages, silver economy. It also features ageing population issue, as well as social policy towards the elderly and old age in Bialystok as the borderland city. A variety of social capital concepts were presented; the spheres of its influence on socio-economic development, its status in Poland and guidelines for strategic building of its resources. Selected information on the activity of old people in public, social and economic life as key features of their social capital was brought closer. Putting various theoretical positions, results of research and statistical data in order was aimed to link many dispersed sources considering that it is relevant to identify and develop seniors' social capital resources, as well as leveling the delay of Polish sociology research on the elderly. Fundamental theoretical perspective of publication is the concept of capital according to P. Bourdieu. However, the proposals of J.S. Coleman, R.D. Putnam, F. Fukuyama, A. Giddens, P. Sztompka and A. Sadowski were also used. The second chapter contains a methodological framework for the purposes of study. Research assumptions, method and course of implementation of studies were discussed. The study is based on the qualitative method and the application of in-depth interview techniques. It was considered that the personal contact with old people will be more accurate than other research techniques to identify the context in which they social capital resources can be found. It is important because the transfer of developed abroad activating solutions and interpretations of old people actions may be ineffective or have negative external effects in the Polish context. Moreover, in the Polish science literature attention is paid to scarcity of gerontological research in accordance with the interpretive paradigm. Study involved 26 respondents aged 60 to 89 years living in Bialystok associated with one of two different institutions: nursing home for the elderly and University of the Third Age. By comparing the persons on two extremes of social activity it was possible to see similarities and differences in their capital equipment, and also in achievements of the life positions in the class structure and resources aimed at successful ageing. The third chapter presents the empirical analysis of the research results. This part outlines the way in which old people think about their ancestors and contemporary people. It also shows factors according to changes in their social position in the city, social issues which they consider most important for old people, their opinions about leisure time, opportunities and barriers of economic activity and types of old people social capital depending on the institution with which they are associated. Approach to the perception and use of internal disparities of seniors were also discussed. The analysis additionally contains the evaluation of senior citizens image in the polish mass media. This publication does not contain a strict ending. It only identifies the main conclusions of the research and potential directions of future analysis. Above all, older people could improve their position not by demanding increases in social benefits from which major parts are often taken away by their family members, but by highlighting their human, social and cultural capital. It is necessary to create favorable conditions for social and professional life of old people and their cooperation with members of local communities. Important role in this regard is played by institutions implementing three tasks: stimulating senior citizens' desire to satisfy previously unrealized needs; creating relationships between them so that they can solve their own problems and work for the others; and providing legal, social and vocational guidance. Stimulating cooperation between existing public, commercial and non-governmental sector organizations may serve to achieve these goals. The dissemination of bottom-up techniques of social capital building and checklist of essential features of Age-friendly Cities may also be important. -/- . (shrink)

Artykuł, opublikowany po raz pierwszy w 1979 r., jest jednym z najczęściej cytowanych tekstów filozoficznych z drugiej połowy XX wieku. Tekst Bernarda Williamsa zainicjował kilka ważnych debat, toczących się do dziś w etyce i filozofii działania. Zaproponowana przez niego interpretacja pojęcia racji działania jest, z jednej strony, niezwykle wpływowa, ale z drugiej bardzo niejednoznaczna i często krytykowana. Williams broni stanowiska, które z czasem zaczęto określać jako internalizm racji: pewne względy są racjami działania dla danego podmiotu tylko wtedy, gdy mają ścisły (...) związek z "subiektywnym układem motywacyjnym" tego podmiotu, czyli z jakimiś aspektami jego psychiki, charakteru, celów, pragnień, planów, relacji z innymi itd. Stwierdzenie, że ktoś ma rację, by coś zrobić (a jeśli uznajemy, że jest to racja przeważająca - to, że powinien to coś zrobić), znaczy więc wedle tego stanowiska tyle, że ten ktoś jest w stanie być motywowany, by to coś zrobić. W przeciwieństwie do tego stanowisko określane obecnie ako eksternalizm racji głosi, że pewne względy mogą być racjami działania dla danego podmiotu także wtedy, gdy odwołują się do niezależnych od jego układu motywacyjnego własności świata. Williams wychodzi od modelu działania nawiązującego do koncepcji Hume'owskiej, następnie przedstawia jego bardziej rozbudowaną wersję, omawia rolę namysłu, naturę potrzeb, a także przedstawia argument za internalizmem racji, określany jako argument z wyjaśniania działania. Głosi on, że nawet gdyby istniały zewnętrzne racje działania, niezwiązane z subiektywnym układem motywacyjnym danego podmiotu, to odwołanie się do nich nie byłoby w stanie wyjaśnić, dlaczego dany podmiot postąpił tak, a nie inaczej, gdyż "nic nie jest w stanie wyjaśnić (zamierzonych) działań podmiotu za wyjątkiem czegoś, co motywuje go działania". (shrink)

Konserwatywni przeciwnicy prowadzenia badań naukowych na ludzkich embrionach argumentują, że od momentu poczęcia mają one status moralny równy statusowi ludzi dorosłych: zarodki mają takie samo prawo do życia jak dorośli. W artykule przedstawiam oryginalną argumentację za tym stanowiskiem, której źródła można znaleźć w XVII-wiecznej teologii moralnej i współczesnej teorii decyzji. Argumentacja ta nie odwołuje się do statusu ontologicznego embrionów, ale do pewnego typu rozumowania praktycznego na temat tego, co należy robić w rozmaitych sytuacjach niepewności. Na pierwszy rzut oka wydaje się (...) ona wzmacniać stanowisko konserwatywne, ponieważ nie zależy od kontrowersyjnych metafizycznych założeń na temat statusu zarodków czy kwestii ich potencjalności. W artykule pokażę jednak, że argumentacja ta obarczona jest poważnymi wadami, które sprawiają, że nie da się jej zastosować do uzasadnienia sprzeciwu wobec moralnej czy prawnej dopuszczalności np. badań na zarodkowych komórkach macierzystych. (shrink)

Pojęcie niszy (otoczenia, kontekstu, siedliska, środowiska) nie cieszy się specjalnym zainteresowaniem ontologów, mimo że ma szerokie zastosowanie w rozmaitych dyscyplinach, od biologii ewolucyjnej po ekonomię. Niniejszy artykuł zawiera pierwszą teorię formalną tego pojęcia — teorię relacji pomiędzy przedmiotami a ich niszami. Teoria ta opiera się na istniejącym dorobku mereologii, topologii i teorii lokalizacji przestrzennej, które są narzędziami ontologii formalnej. Jest ona tutaj ilustrowana głównie za pomocą prostych przykładów z biologii, ale pojęcie niszy należy rozumieć — podobnie jak pojęcia części, granicy (...) i położenia — jako pojęcie strukturalne, znajdujące zastosowanie w obszernym zakresie różnych dziedzin. (shrink)

Klasyczne teorie ekspresji, identyfikując treści uczuciowe dzieła sztuki z przeżyciami twórcy czy też odbiorcy, zdawały się wyprowadzać je poza dzieło. W konsekwencji formalizm treści takie – jako wobec dzieła zewnętrzne – uznawał za obojętne dla jego wartości i istoty. Sposobem wyjścia z dylematu okazało się dostrzeżenie i uznanie istnienia jakości psychicznych w samych zmysłowo postrzegalnych przedmiotach, a jednym z prekursorów tej idei był Henryk Elzenberg (1937). Koncepcja taka – ekspresywności jako własności – stała się, począwszy od lat pięćdziesiątych, za sprawą (...) Bouwsmy i Beardsleya, szeroko akceptowana w estetyce amerykańskiej. Jednocześnie autorzy ci postulowali całkowite usunięcie terminu „ekspresja” z języka estetyki. Jednak powszechna skłonność do wiązania sztuki z ekspresją domaga się interpretacji. Dostarcza jej koncepcja ekspresywności jako ekspresji fikcyjnego podmiotu, opracowana znowu przez Elzenberga (1950/1960). Później podobne ujęcie wykształciło się w estetyce anglosaskiej, ale dopiero w latach dziewięćdziesiątych doczekało się satysfakcjonującej wersji, stając się koncepcją szeroko dyskutowaną. (shrink)

At the beginning of the XXI century, human societies are entering a period of "late modernity" characterized by new forms of trust and risk, untransparent social situations and economic, political and cultural globalization. These processes are associated with the presence of abstract systems that surround people and which require support of people with expertise in the fields which include transport, telecommunications, finance, security, media, energy. At the same time, it is noted that the expertise cult is born and specialists not (...) only meet the identified needs, but also produce new, thus contributing to the development of a culture of narcissism. Article aims to explain the characteristics of expert systems and cultural narcissism, experts role as a participant in social change, model types and kinds of experts with their arcane in to ontological and epistemological structures of the social world. I also highlight the problems associated with the suppression of restrictions in to the access of expertise knowledge. ** Wraz z początkiem XXI wieku społeczeństwa ludzkie wchodzą w okres „późnej nowoczesności” cechujący się nowymi formami zaufania i ryzyka, nieprzejrzystością sytuacji społecznych oraz postępującą globalizacją ekonomiczną, polityczną i kulturową. Procesy te wiążą się z obecnością systemów abstrakcyjnych, które otaczają ludzi i do funkcjonowania wymagają wsparcia osób z wiedzą specjalistyczną z zakresu m.in. transportu, telekomunikacji, finansów, bezpieczeństwa, mediów, energetyki. Jednocześnie zauważa się, iż rodzi się kult ekspertyzy a specjaliści nie tylko zaspokajają rozpoznane potrzeby, ale też wytwarzają nowe, przyczyniając się tym samym do rozwoju kultury narcyzmu. Artykuł ma na celu przybliżenie specyfiki systemów eksperckich i narcyzmu kulturowego, roli eksperta jako uczestnika przemian społecznych, modelowych typów ekspertów i rodzajów ich wtajemniczeń w struktury ontologiczne i epistemologiczne świata społecznego oraz zwrócenie uwagi na problemy związane ze znoszeniem ograniczeń dostępu do wiedzy specjalistycznej. -/- . (shrink)

Visual imagery is a form of sensory imagination, involving subjective experiences typically described as similar to perception, but which occur in the absence of corresponding external stimuli. We used the Activation Likelihood Estimation algorithm (ALE) to identify regions consistently activated by visual imagery across 40 neuroimaging studies, the first such meta-analysis. We also employed a recently developed multi-modal parcellation of the human brain to attribute stereotactic co-ordinates to one of 180 anatomical regions, the first time this approach has been combined (...) with the ALE algorithm. We identified a total 634 foci, based on measurements from 464 participants. Our overall comparison identified activation in the superior parietal lobule, particularly in the left hemisphere, consistent with the proposed ‘top-down’ role for this brain region in imagery. Inferior premotor areas and the inferior frontal sulcus were reliably activated, a finding consistent with the prominent semantic demands made by many visual imagery tasks. We observed bilateral activation in several areas associated with the integration of eye movements and visual information, including the supplementary and cingulate eye fields (SCEFs) and the frontal eye fields (FEFs), suggesting that enactive processes are important in visual imagery. V1 was typically activated during visual imagery, even when participants have their eyes closed, consistent with influential depictive theories of visual imagery. Temporal lobe activation was restricted to area PH and regions of the fusiform gyrus, adjacent to the fusiform face complex (FFC). These results provide a secure foundation for future work to characterise in greater detail the functional contributions of specific areas to visual imagery. (shrink)

Despre analogia existentă între aspectele epistemologice şi metodologice ale activităţii serviciilor de informaţii şi unele discipline ştiinţifice, pledând pentru o abordare mai ştiinţifică a procesului de culegere şi analiză de informaţii din cadrul ciclului de informaţii. Afirm că în prezent aspectele teoretice, ontologice şi epistemologice, în activitatea multor servicii de informaţii, sunt subestimate, determinând înţelegere incompletă a fenomenelor actuale şi creând confuzie în colaborarea inter-instituţională. După o scurtă Introducere, care include o istorie a evoluţiei conceptului de serviciu de informaţii după (...) al doilea război mondial, în Activitatea de informaţii definesc obiectivele şi organizarea serviciilor de informaţii, modelul de bază al acestor organizaţii (ciclul informaţional), şi aspectele relevante ale culegerii de informaţii şi analizei de informaţii. În secţiunea Ontologia evidenţiez aspectele ontologice şi entităţile care ameninţă şi sunt ameninţate. Secţiunea Epistemologie include aspecte specifice activităţii de informaţii, cu analiza principalului model (Singer) folosit în mod tradiţional, şi expun o posibilă abordare epistemologică prin prisma conceptului de cunoaştere tacită dezvoltat de omul de ştiinţă Michael Polanyi. În secţiunea Metodologii prezint diverse teorii metodologice cu accent pe tehnicile analitice structurale, şi câteva analogii, cu ştiinţa, arheologia, afacerile şi medicina. Lucrarea se încheie cu Concluziile privind posibilitatea unei abordări mai ştiinţifice a metodelor de culegere şi analiză a informaţiilor din cadrul serviciilor de informaţii. -/- Cuvinte cheie: servicii de informaţii, agenţii de informaţii, informaţii, intelligence -/- CUPRINS -/- Abstract 1. Introducere 1.1. Istorie 2. Activitatea de informaţii 2.1. Organizaţii 2.2. Ciclul informaţional 2.3. Colectarea informaţiilor 2.4. Analiza informaţiilor 2.5. Contrainformatii 2.6. Comunităţi epistemice 3. Ontologia 4. Epistemologia 4.1. Cunoaşterea tacită (Polanyi) 5. Metodologii 6. Analogii cu alte discipline 6.1. Stiinta 6.2. Arheologia 6.3. Afaceri 6.4. Medicina 7. Concluzii Bibliografie -/- ISBN: 978-606-033-160-5 , DOI: 10.58679/TW56764. (shrink)

Cartea de față este teza de doctorat în Teologie a autorului, alcătuită și susținută în cadrul Școlii Doctorale „Sf. Nicodim” a Universității din Craiova, în noiembrie 2021. Lucrarea se remarcă prin rigurozitatea și amploarea cercetării teologice despre o temă actuală în misiologie, anume relația dintre misiune și eclesiologie. În acest sens, opera și personalitatea Pr. Prof. Ion Bria sunt punctele de referință pentru susținerea dimensiunii misionare a Bisericii Ortodoxe. Amintim că Pr. Ion Bria ne-a fost un apropiat, mai ales în (...) perioada activității noastre ca profesor la Facultatea de Teologie din Sibiu (1999- 2001). În semn de apreciere, i-am semnat Prefața volumului Tratat de Teologie Dogmatică și Ecumenică, publicat la editura România Creștină, în anul 1999. Lucrarea părintelui Diac. Doru Marcu se situează la întâlnirea dintre Misiologie și Dogmatică. Totuși, analiza este una misiologică, având în vedere formarea profesional-teologică a autorului, licențiat în teologie, cu studii masterale la Facultatea de Teologie din București și cu studii misiologice în străinătate, la Facultatea de Teologie și Studii Religioase, Universitatea Catolică din Leuven, Belgia. Pregătirea temeinică a părintelui autor se observă din numeroasele studii și lucrări folosite în prezenta cercetare. Apreciem și informațiile inedite despre prestigioasa activitate a Pr. Ion Bria, în conformitate cu documentele de arhivă cercetate de autor în fondul dedicat teologului român în Arhivele Consiliului Mondial al Bisericilor din Geneva, Elveția. Pornind de la adevărul că misiunea este parte integrantă eclesiologiei, autorul demonstrează că, în viziunea Pr. Ion Bria, conceptul liturghie după Liturghie este definitoriu pentru a înțelege legătura dintre cele două dimensiuni. Punctul de vedere al autorului se situează în interiorul teologiei ortodoxe ce consideră că misiunea nu se poate realiza fără eclesiologie. Așadar, Biserica rămâne un organism viu și teandric propovăduind neîncetat mesajul evanghelic al Împărăției lui Dumnezeu. Conceptul liturghie după Liturghie propune o strânsă legătură între actul eclesial și actul misionar, care începe prin săvârșirea Sfintei Liturghii și se continuă ca o nouă liturghie a iubirii aproapelui, prin cuvânt și prin faptă. 8 În concluzie, lucrarea părintelui Marcu este un reper pentru teologia românească și nu numai. Mai mult, având în vedere că în acest an se împlinesc două decenii de la trecerea la cele veșnice a Pr. Ion Bria, cartea de față va reprezenta în mod sigur și un omagiu de cinstire a celui mai important misiolog român. (shrink)

Opracowanie dotyczy relacji konstytucyjnego pojęcia „dobro wspólne” z art. 1 Konstytucji RP, do pozaprawnych pojęć dobra wspólnego. Bezpośredni asumpt do jego przygotowania dało zdanie odrębne sędziego Trybunału Konstytucyjnego Zbigniewa Cieślaka do wyroku TK z dnia 20 kwietnia 2011 r. w sprawie Kp 7/09, dotyczącej zmian w prawie budowlanym. Jest to w ogóle najobszerniejsza wypowiedź w całym dotychczasowym orzecznictwie TK poświęcona wprost problematyce dobra wspólnego. Sędzia Z. Cieślak wyraźnie odróżnił prawne pojęcie dobra wspólnego – jego zdaniem właściwe dla interpretacji klauzuli dobra (...) wspólnego z art. 1 Konstytucji RP z 1997 r. – od pojęć pozaprawnych, uznając te ostatnie za źródło nieporozumień w prawniczych dyskusjach na temat rozumienia wyrażenia „dobro wspólne” w prawie i jako kategorii konstytucyjnej. Argumentować będę, że zrekonstruowane przez Z. Cieślaka prawne pojęcie dobra wspólnego nie nadaje się do interpretacji klauzuli dobra wspólnego z art. 1 konstytucji z 1997 r., i że pojęcia pozaprawne powinny być postrzegane nie jako źródło nieporozumień, ale jako nieodzowna pomoc w ustalaniu treści konstytucyjnego pojęcia dobra wspólnego. Problematyka ta prowadzi do podjęcia pewnego – kluczowego dla stosowania art. 1 – zagadnienia relacji między dobrem wspólnym a prawami człowieka (wolnościami i prawami człowieka), zagadnienia, które ostro zarysowało się w orzecznictwie trybunalskim po raz pierwszy właśnie w tym zdaniu odrębnym. Chodzi mianowicie o związki zachodzące między dwoma zasadniczymi tradycjami pojmowania dobra wspólnego i odpowiadającymi tym tradycjom dwoma typami pojęć dobra wspólnego – tradycji klasycznej, znajdującej swój wyraz w Konstytucji 3 maja z 1791 r., i tradycji, w której dobro wspólne pojmowane jest przede wszystkim jako dobro państwa i która znalazła wyraz w konstytucji kwietniowej z 1935 r. Dla pierwszej tradycji charakterystyczne jest uznanie praw człowieka za zasadniczy element dobra wspólnego – i tę tezę Z. Cieślak akceptuje. Analiza jego propozycji pokazuje jednak, że należy ona do tradycji konstytucji kwietniowej, a przyjęcie pojęcia dobra wspólnego należącego do tej tradycji prowadziłoby do niespójności z niektórymi fundamentalnymi rozstrzygnięciami ustrojodawcy, dotyczącymi tak interpretacji art. 1 konstytucji i przyjętej w nim koncepcji dobra wspólnego, jak i konstytucyjnej koncepcji wolności i praw człowieka. (shrink)

An important argument in favour of recognising the cultural relativism and against universality of dignity and human rights, is the claim that the concept of dignity is a genuinely modern one. An analysis of a passage from the Demiurge’s speech in Timaeus reveals that Plato devoted time to reflecting on the question of what determines the qualitative difference between certain beings (gods and human being) and the world of things, and what forms the basis for the special treatment of these (...) beings – issues that using the language of today can be described reasonably as dignity. The attributes of this form of dignity seem to overlap with the nature of dignity as we know it today. Moreover, Plato proposes a response both to the question of what dignity is like, as well as the question of what dignity is. It is existential perfection, rooted in a perfect manner of existence, based on a specific internal unity of being. Dignity is therefore primordial in regard to particular features and independent of their acquisition or loss. Plato’s approach allows him to postulate that people be treated as ends in themselves; an approach therefore that prohibits the treatment of people as objects. Both the state and law are ultimately subordinated to the good of the individual, rather than the individual to the good of the state. -/- Istotny argument na rzecz relatywizmu kulturowego i przeciwko powszechności godności i wynikających z niej praw człowieka, oparty jest na poglądzie, że godność uznana została dopiero w czasach nowożytnych. Analiza fragmentu mowy Demiurga z Platońskiego dialogu Timajos ujawnia, że Platon rozwinął refleksję nad czymś, co stanowi o jakościowej różnicy między pewnymi istotami (bogami i ludźmi) a światem rzeczy, i co jest podstawą szczególnego traktowania tych istot, a co językiem współczesnym zasadnie można określić jako godność. Zbieżna jest charakterystyka tej godności z charakterystyką przyjmowaną współcześnie. Co więcej, Platon daje propozycję odpowiedzi nie tylko na pytanie, jaka jest godność, ale także na pytanie, czym jest godność. Jest ona doskonałością egzystencjalną, ugruntowanym w szczególnie doskonałym sposobie istnienia, opartym na szczególnej wewnętrznej jedności bytu. Jako doskonałość istnienia ogarnia ona cały byt, wszystkie jego cechy; jest nieoddzielalna od bytu (jest przyrodzona i niezbywalna). Jako pierwotna wobec partykularnych cech, jest niezależna od ich nabywania lub utraty. Platońskie ujęcie pozwala w oparciu o ujęcie godności formułować postulaty zbieżne z formułowanymi dziś dyrektywami nakazującymi traktować osoby jako cele same w sobie i zakazującymi traktowania osób w sposób czysto instrumentalny, przedmiotowy. Okazuje się, że – zdaniem Platona – jednostki nie wolno traktować czysto instrumentalnie dla dobra państwa; zarówno państwo, jak i prawo są podporządkowane dobru jednostki. (shrink)

„Skoro powszechnie przyjmuje się, że sumienie jest suwerenne, to nie wiadomo, po co lekarz miałby uzasadniać pisemnie swój światopogląd” – napisała Naczelna Izba Lekarska w skardze do Trybunału Konstytucyjnego. Trybunał tę część skargi oddalił w wyroku z 7 października 2015 r., ale stwierdził, że „Celem prowadzenia dokumentacji medycznej nie jest (…) utrwalanie na piśmie poglądów filozoficzno-prawnych lekarza”. Uznał też, że uzasadnienie „powinno mieć charakter medyczny, a nie służyć wyjaśnieniu światopoglądu lekarza, czy też wskazaniu zasady moralnej leżącej u podstaw jego zachowania”. (...) Podobną interpretację akceptuje wielu polskich prawników, twierdząc, że skoro sumienie czy światopogląd lekarza są „indywidualne”, „autonomiczne”, „suwerenne”, to merytoryczne powody odmowy wykonania świadczenia medycznego nie mogą podlegać jakiejkolwiek ocenie i kontroli. (shrink)