One reason to think that names have a predicate-type semantic value is that they naturally occur in count-noun positions: ‘The Michaels in my building both lost their keys’; ‘I know one incredibly sharp Cecil and one that's incredibly dull’. Predicativism is the view that names uniformly occur as predicates. Predicativism flies in the face of the widely accepted view that names in argument position are referential, whether that be Millian Referentialism, direct-reference theories, or even Fregean Descriptivism. But names are predicates (...) in all of their occurrences; they are predicates that are true of their bearers. When a name appears as a bare singular in argument position, it really occupies the predicate position of what in this essay is called a denuded definite description: a definite description with an unpronounced definite article. Sloat provided good evidence for this. The definite article is sometimes pronounced with names in the singular: ‘The Ivan we all love doesn't feel well’. Sloat proposed a disjunctive generalization of when the definite article must be pronounced with a singular name. This essay shows that by slightly revising Sloat's generalization, we arrive at a simple, nondisjunctive, syntactic rule that governs the overt appearance of the definite article with singular names. But Ivan does not necessarily bear the name ‘Ivan’, so one might worry that the sentence “Ivan might not have had ‘Ivan’ as a name” would incorrectly be predicted false. This essay shows that Predicativism does not have this consequence by showing that incomplete definite descriptions in general and incomplete denuded descriptions, such as ‘Øthe Ivan’, in particular are rigid designators. (shrink)

I propose that the meanings of vague expressions render the truth conditions of utterances of sentences containing them sensitive to our interests. For example, 'expensive' is analyzed as meaning 'costs a lot', which in turn is analyzed as meaning 'costs significantly greater than the norm'. Whether a difference is a significant difference depends on what our interests are. Appeal to the proposal is shown to provide an attractive resolution of the sorites paradox that is compatible with classical logic and semantics.

Although Strawson’s main aim in “On Referring” was to argue that definite descriptions can be used referentially – that is, “to mention or refer to some individual person or single object . . . , in the course of doing what we should normally describe as making a statement about that person [or] object” (1950, p. 320) – he denied that definite descriptions are always used referentially. The description in ‘Napoleon was the greatest French soldier’ is not used referentially, says (...) Strawson, since it is used not to mention an individual, but only “to say something about an individual already mentioned” (p. 320). This is an example of what we may call a predicative use of a definite description, though such uses might be better illustrated by considering the false sentence.. (shrink)

In “Descriptions as Predicates” (Fara 2001) I argued that definite and indefinite descriptions should be given a uniform semantic treatment as predicates rather than as quantifier phrases. The aim of the current paper is to clarify and elaborate one of the arguments for the descriptions-aspredicates view, one that concerns the interaction of descriptions with adverbs of quantification.

If a counterpart theorist’s understanding of the counterpart relation precludes haecceitist differences between possible worlds, as David Lewis’s does, how can he admit haecceitist possibilities, as Lewis wants to? Lewis (Philosophical Review 3–32, 1983; On the Plurality of Worlds, 1986) devised what he called a ‘cheap substitute for haecceitism,’ which would allow for haecceitist possibilities while preserving the counterpart relation as a purely qualitative one. The solution involved lifting an earlier (Journal of Philosophy 65(5):113–126, 1968; 68(7):203–211, 1971) ban on there (...) being multiple intra-world counterparts. I argue here that serious problems for ‘cheap haecceitism’ lurk very close to its surface, and they emerge when we consider the effect of using an actuality operator in our language. Among the most serious of the problems is the result that being the case in some possible world does not always suffice for possibly being the case. The result applies to any counterpart theory that employs a purely qualitative counterpart relation. The upshot is that if we are to admit haecceitist possibilities, as we should, then we must reject any purely qualitative relation as the one involved in the analysis of what might have been for an individual. (shrink)

Consider the following sentences: In every race, the colt won; In every race, John won.John Hawthorne and David Manley say that the difference between these two sentences raises a problem for Predicativism about names. According to the currently more standard version of Predicativism, a bare singular name in argument position, like ‘John’ in , is embedded in a definite description with an unpronounced definite article. The problem is supposed to be that permits a covarying reading that allows for different races (...) to have been won by different colts, while does not permit a covarying reading—it can be true only if there is a single John that won every race. But, the objection runs, if the name ‘John’ is really embedded in a definite description with an unpronounced definite article, then the two sentences are structurally parallel and should not differ with respect to covariation. Appealing to Jason Stanley's ‘Nominal Restriction’ , I show that the difference between the two sentences above not only does not raise a problem for Predicativism but also is actually predicted by it. (shrink)

Philosophers disagree about whether vagueness requires us to admit truth-value gaps, about whether there is a gap between the objects of which a given vague predicate is true and those of which it is false on an appropriately constructed sorites series for the predicate---a series involving small increments of change in a relevant respect between adjacent elements, but a large increment of change in that respect between the endpoints. There appears, however, to be widespread agreement that there is some sense (...) in which vague predicates are gappy which may be expressed neutrally by saying that on any appropriately constructed sorites series for a given vague predicate there will be a gap between the objects of which the predicate is denitely true and those of which it is denitely false. Taking as primitive the operator ‘it is denitely the case that’, abbreviated as ‘D’, we may stipulate that a predicate F is denitely true (or denitely false) of an object just in case ‘DF (a)’, where a is a name for the object, is true (or false) simpliciter.1 This yields the following conditional formulation of a ‘gap principle’: (D Φ (x) ∧ D¬ Φ (y)) → ¬R(x, y). Here ‘ Φ ’ is to be replaced with a vague predicate, while ‘R’ is to stand for a sorites relation for that predicate: a relation that can be used to construct a sorites series for the predicate---such as the relation of being just one millimetre shorter than for the predicate ‘is tall’. Disagreements about the sense in which it is correct to say that vague predicates are gappy can then be recast as disagreements about how to understand the denitely operator. One might give it, for example, a pragmatic construal such as ‘it would not be misleading to assert that’; or an epistemic construal such as ‘it is known that’ or ‘it is knowable that’; or a semantic construal such as ‘it is true that’. (shrink)

This paper discusses Fara's so-called 'Paradox of Higher-Order Vagueness' concerning supervaluationism. In the paper I argue that supervaluationism is not committed to global validity, as it is largely assumed in the literature, but to a weaker notion of logical consequence I call 'regional validity'. Then I show that the supervaluationist might solve Fara's paradox making use of this weaker notion of logical consequence. The paper is discussed by Delia Fara in the same volume.

In this paper I would like to give a brief account of self-creation in Nietzsche’s work, by employing some of Michel Foucault’s ideas. For Nietzsche, life should be lived like “a work of art without an author”. This phrase may sound at first strange, but it makes sense if we take a look at Foucault analysis on authorship. The author is not something given, a transcendental and external agent, but something that emerges in the process of writing. In the same (...) way, the subject is not an autonomous and absolute entity, but something that emerges in the process of subjectivation. If we understand this, then we can move forward to investigate some of Nietzsche’s most famous, yet intriguing concepts. Assuming this new account of the subject, ideas like “become who you are”, the dichotomy “master/slave”, “eternal recurrence of the same” etc. will bear new meanings that can give new answers to the old question: “How should one live?”. (shrink)

Internetul a schimbat complet modul nostru de viață, fiind considerat unul dintre cele mai benefice progrese tehnologice ale secolului XXI. Totul se vinde și se cumpără acum pe Internet, inclusiv distracția. Internetul face lumea mai mică, pentru că am putea comanda sau comercializa orice în întreaga lume. Și în această societate virtuală suntem cu toții comentatori, editori și creatori. Îți poți imagina cum ar fi viața acum fără Internet? Închide ochii pentru un minut și gândește-te la cum a fost viața (...) înainte de Internet. Pentru unii, Internetul este ocazia ideală de a scăpa de realitate, în timp ce pentru alții este cea mai bună oportunitate de a socializa și a se împrieteni cu persoane din toată lumea. Poveștile personale devin publice; problemele locale devin globale. -/- ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT34520. (shrink)

Interpretarea textelor lui Isaac Newton a suscitat numeroase controverse, până în zilele noastre. Una din cele mai aprinse dezbateri este legată de acțiunea între două corpuri aflate la distanță unul de celălalt (atracția gravitațională), și în ce măsură Newton a implicat pe Dumnezeu în acest caz. Practic, majoritatea lucrărilor discută patru tipuri de atracții gravitaționale în cazul corpurilor aflate la distanță: acțiunea la distanță directă ca proprietate intrinsecă a corpurilor în sens epicurian; acțiunea la distanță directă mediată divin, de Dumnezeu; (...) acțiunea la distanță mediată printr-un eter material; sau acțiunea la distanță mediată printr-un eter imaterial. Scopul acestei lucrări este argumentarea opiniei proprii conform căreia Newton a refuzat categoric tipurile de acțiune directă ca proprietate intrinsecă a corpurilor, și acțiunea la distanță mediată printr-un eter material. În ceea ce privește celelalte două tipuri de acțiune, directă prin intervenție divină și mediată printr-un mediu imaterial, Newton a declarat în mai multe rânduri că nu cunoaște cauza exactă a gravitației, dar în amândouă cazuri a implicat pe Dumnezeu, în mod direct în primul caz și ca fiind cauza primară (mediul/eterul fiind cauza secundară) în acțiunea mediată imaterial. Însă, întrucât o recunoaștere a acțiunii directe la distanță ar fi putut da oarecare credit celor care considerau că gravitația poate fi esențială pentru materie, și în consecință ateismului, Newton nu a recunoscut niciodată în mod deschis acceptarea posibilității unei astfel de idei. Spre finele vieții, Newton a înclinat mai mult spre o acțiune la distanță mediată de un eter imaterial. -/- DOI: 10.58679/TW52523. (shrink)

Michael Fara's ‘habitual analysis’ of disposition ascriptions is equivalent to a kind of ceteris paribus conditional analysis which has no evident advantage over Martin's well known and simpler analysis. I describe an unsatisfactory hypothetical response to Martin's challenge, which is lacking in just the same respect as the analysis considered by Martin; Fara's habitual analysis is equivalent to this hypothetical analysis. The feature of the habitual analysis that is responsible for this cannot be harmlessly excised, for the resulting (...) analysis would be subject to familiar counter-examples. (shrink)

O privire fugitivă asupra unora dintre religiile lumii antice scoate la iveală faptul că, indiferent de structura sa și de teritoriul în care s-a răspândit, credința într-o viață fără boli și suferințe a fost idealul permanent al omului. Astfel că, alături de nădejdea în viața de apoi, încrederea într-un trai mai bun încă de pe pământ a reprezentat o constată a vieții private și publice. În acest sens, au existat divinități, dar și specialiști, care s-au îngrijit de întreținerea speranțelor oamenilor. (...) „Într-adevăr, cultura indo-europeană cunoștea un singur tip de intelectual, cel care se îngrijea de toate activitățile legate de cuvânt: era preot (cunoscând rugăciunile și formulele rituale), era istoric (știind să povestească tradițiile și istoria străveche a tribului său), era jurist (cunoscând pe de rost formulele dreptului cutumiar), era poet (stăpânind tehnica dificilă a compunerii), era povestitor (știind să recite pentru delectarea auditoriului o cantitate însemnată de texte și tradiții orale), era medic (cunoscând formulele magice vindecătoare)”.24 Cu toată această diversificare, oamenii au așteptat în continuare venirea unui Mântuitor dintr-o altă lume, Care să le vindece bolile, să le ierte păcatele și să le aducă învierea din morți. Acest lucru s-a întâmplat prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu „la plinirea vremii” (Galateni 4, 4-5). (shrink)

This fourteenth volume of Collected Papers is an eclectic tome of 87 papers in Neutrosophics and other fields, such as mathematics, fuzzy sets, intuitionistic fuzzy sets, picture fuzzy sets, information fusion, robotics, statistics, or extenics, comprising 936 pages, published between 2008-2022 in different scientific journals or currently in press, by the author alone or in collaboration with the following 99 co-authors (alphabetically ordered) from 26 countries: Ahmed B. Al-Nafee, Adesina Abdul Akeem Agboola, Akbar Rezaei, Shariful Alam, Marina Alonso, Fran Andujar, (...) Toshinori Asai, Assia Bakali, Azmat Hussain, Daniela Baran, Bijan Davvaz, Bilal Hadjadji, Carlos Díaz Bohorquez, Robert N. Boyd, M. Caldas, Cenap Özel, Pankaj Chauhan, Victor Christianto, Salvador Coll, Shyamal Dalapati, Irfan Deli, Balasubramanian Elavarasan, Fahad Alsharari, Yonfei Feng, Daniela Gîfu, Rafael Rojas Gualdrón, Haipeng Wang, Hemant Kumar Gianey, Noel Batista Hernández, Abdel-Nasser Hussein, Ibrahim M. Hezam, Ilanthenral Kandasamy, W.B. Vasantha Kandasamy, Muthusamy Karthika, Nour Eldeen M. Khalifa, Madad Khan, Kifayat Ullah, Valeri Kroumov, Tapan Kumar Roy, Deepesh Kunwar, Le Thi Nhung, Pedro López, Mai Mohamed, Manh Van Vu, Miguel A. Quiroz-Martínez, Marcel Migdalovici, Kritika Mishra, Mohamed Abdel-Basset, Mohamed Talea, Mohammad Hamidi, Mohammed Alshumrani, Mohamed Loey, Muhammad Akram, Muhammad Shabir, Mumtaz Ali, Nassim Abbas, Munazza Naz, Ngan Thi Roan, Nguyen Xuan Thao, Rishwanth Mani Parimala, Ion Pătrașcu, Surapati Pramanik, Quek Shio Gai, Qiang Guo, Rajab Ali Borzooei, Nimitha Rajesh, Jesús Estupiñan Ricardo, Juan Miguel Martínez Rubio, Saeed Mirvakili, Arsham Borumand Saeid, Saeid Jafari, Said Broumi, Ahmed A. Salama, Nirmala Sawan, Gheorghe Săvoiu, Ganeshsree Selvachandran, Seok-Zun Song, Shahzaib Ashraf, Jayant Singh, Rajesh Singh, Son Hoang Le, Tahir Mahmood, Kenta Takaya, Mirela Teodorescu, Ramalingam Udhayakumar, Maikel Y. Leyva Vázquez, V. Venkateswara Rao, Luige Vlădăreanu, Victor Vlădăreanu, Gabriela Vlădeanu, Michael Voskoglou, Yaser Saber, Yong Deng, You He, Youcef Chibani, Young Bae Jun, Wadei F. Al-Omeri, Hongbo Wang, Zayen Azzouz Omar. (shrink)

Criptomonedele au devenit un „cuvânt la modă” pentru a se referi la o gamă largă de evoluții tehnologice, prin care criptomonedele sunt securizate. Criptosecuritățile sunt folosite pentru înregistrarea, emiterea și transferul de acțiuni obișnuite și alte titluri corporative, astfel încât tabelul de capitalizare al unei companii să fie întotdeauna corect și actualizat. Contractul inteligent este protocol informatic destinat să faciliteze, să verifice sau să execute în mod digital negocierea sau executarea unui contract, permițând tranzacții credibile, trasabile și ireversibile, fără terțe (...) părți. (shrink)

The counterpart theorist has a problem: there is no obvious way to understand talk about actuality in terms of counterparts. Fara and Williamson have charged that this obstacle cannot be overcome. Here I defend the counterpart theorist by offering systematic interpretations of a quantified modal language that includes an actuality operator. Centrally, I disentangle the counterpart relation from a related notion, a ‘representation relation’. The relation of possible things to the actual things they represent is variable, and an adequate (...) account of modal language must keep track of the way it is systematically shifted by modal operators. I apply my account to resolve several puzzles about counterparts and actuality. In technical appendices, I prove some important logical results about this ‘representational’ counterpart system and its relationship to other modal systems. (shrink)

Cum va arăta știința în viitorul apropiat? În primul rând, foarte strâns cuplată cu, dependentă chiar de, tehnologie. În al doilea rând, trei factori își vor pune amprenta puternic pe evoluția științei și tehnologiei; globalizarea, încălzirea globală, și acutizarea conflictelor la nivel de națiuni. O perioadă de acumulare în știință, fără salturi calitative spectaculoase în științele naturii și cele formale, dar cu o mulțime de noi teorii care vor apare în domeniul științelor sociale și o dezvoltare fără precedent a tehnologiilor. (...) Noua paradigmă a revoluției științifice și tehnologice a făcut progrese rapide, iar lumea a intrat într-o nouă eră a inovației, cu schimbări profunde. Accentele actuale sunt puse pe spațiul cosmic și controlul genetic. Cercetarea și dezvoltarea științifică creativă va deveni principala activitate a umanității. -/- CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 1, Numărul 2, Decembrie 2022, pp. 3-10 ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS23812. (shrink)

Many philosophical discussions hinge on the concept of knowability. For example, there is a blooming literature on the so-called paradox of knowability. How to understand this notion, however? In this paper, we examine several approaches to the notion: the naive approach to take knowability as the possibility to know, the counterfactual approach endorsed by Edgington (1985) and Schlöder (2019) , approaches based on the notion of a capacity or ability to know (Fara 2010, Humphreys 2011), and finally, approaches that (...) make use of the resources of dynamic epistemic logic (van Benthem 2004, Holliday 2017). (shrink)

In 'The Reference Book' (2012), Hawthorne and Manley observe the following contrast between (1) and (2): -/- (1) In every race John won. (2) In every race, the colt won. -/- The name 'John' in (1) must intuitively refer to the same single individual for each race. However, the description 'the colt' in (2) has a co-varying reading, i.e. a reading where for each race it refers to a different colt. This observation is a prima facie problem for proponents of (...) so-called The-Predicativism which is the view that the name in (1) is really a covert definite description, viz. 'the John'. If the The-Predicativism is correct, (1) and (2) are therefore syntactically equivalent, but this makes it mysterious why only (2) would have a co-varying reading. In a recent paper, Fara (2015) argues that there is a simple and elegant way for proponents of The-Predicativism to explain this contrast. This explanation relies on discerning some subtle syntactic differences between (1) and (2) which in turn are based on assumptions about nominal restrictions a la Stanley and Szabó (2000). In this short paper, I demonstrate that Fara's proposed explanation has a variety of serious shortcomings and hence that the contrast between (1) and (2) remains a significant problem for Predicativism. (shrink)

Presa creştin-ortodoxă craioveană a ocupat un loc important în viaţa culturală şi duhovnicească a locuitorilor Cetăţii Presa creştin-ortodoxă craioveană: trecut şi prezent 71 Băniei şi nu numai, începând cu secolul al XX-lea. Publicaţiile apărute de-a lungul timpului au avut ca principal scop clădirea sufletească a credincioşilor olteni, fară a uita de pregătirea lor teologică şi de conectarea la realităţile religioase şi laice din anumite perioade. între apariţiile de acest fel din Craiova (din consideraţii de spaţiu nu ne-am ocupat în aceste (...) pagini decât de o parte dintre ele), cea mai importantă rămâne revista Mitropolia Olteniei, cu o vechime neîntreruptă de peste 70 de ani, continuând traseul început de vechile publicaţii ortodoxe craiovene şi deschizând perspective pentru noile apariţii periodice olteneşti ce abordează teme religioase. (shrink)

Cartea de față este teza de doctorat în Teologie a autorului, alcătuită și susținută în cadrul Școlii Doctorale „Sf. Nicodim” a Universității din Craiova, în noiembrie 2021. Lucrarea se remarcă prin rigurozitatea și amploarea cercetării teologice despre o temă actuală în misiologie, anume relația dintre misiune și eclesiologie. În acest sens, opera și personalitatea Pr. Prof. Ion Bria sunt punctele de referință pentru susținerea dimensiunii misionare a Bisericii Ortodoxe. Amintim că Pr. Ion Bria ne-a fost un apropiat, mai ales în (...) perioada activității noastre ca profesor la Facultatea de Teologie din Sibiu (1999- 2001). În semn de apreciere, i-am semnat Prefața volumului Tratat de Teologie Dogmatică și Ecumenică, publicat la editura România Creștină, în anul 1999. Lucrarea părintelui Diac. Doru Marcu se situează la întâlnirea dintre Misiologie și Dogmatică. Totuși, analiza este una misiologică, având în vedere formarea profesional-teologică a autorului, licențiat în teologie, cu studii masterale la Facultatea de Teologie din București și cu studii misiologice în străinătate, la Facultatea de Teologie și Studii Religioase, Universitatea Catolică din Leuven, Belgia. Pregătirea temeinică a părintelui autor se observă din numeroasele studii și lucrări folosite în prezenta cercetare. Apreciem și informațiile inedite despre prestigioasa activitate a Pr. Ion Bria, în conformitate cu documentele de arhivă cercetate de autor în fondul dedicat teologului român în Arhivele Consiliului Mondial al Bisericilor din Geneva, Elveția. Pornind de la adevărul că misiunea este parte integrantă eclesiologiei, autorul demonstrează că, în viziunea Pr. Ion Bria, conceptul liturghie după Liturghie este definitoriu pentru a înțelege legătura dintre cele două dimensiuni. Punctul de vedere al autorului se situează în interiorul teologiei ortodoxe ce consideră că misiunea nu se poate realiza fără eclesiologie. Așadar, Biserica rămâne un organism viu și teandric propovăduind neîncetat mesajul evanghelic al Împărăției lui Dumnezeu. Conceptul liturghie după Liturghie propune o strânsă legătură între actul eclesial și actul misionar, care începe prin săvârșirea Sfintei Liturghii și se continuă ca o nouă liturghie a iubirii aproapelui, prin cuvânt și prin faptă. 8 În concluzie, lucrarea părintelui Marcu este un reper pentru teologia românească și nu numai. Mai mult, având în vedere că în acest an se împlinesc două decenii de la trecerea la cele veșnice a Pr. Ion Bria, cartea de față va reprezenta în mod sigur și un omagiu de cinstire a celui mai important misiolog român. (shrink)

Inteligența artificială a câștigat tracțiune în ultimii ani, facilitând luarea deciziilor inteligente și automate în cadrul scenariilor de implementare și a zonelor de aplicare. Deși este, fără îndoială, benefică, poate expune indivizii și organizațiile la riscuri noi și uneori imprevizibile, și poate deschide noi căi în metodele și tehnicile de atac, precum și crearea de noi provocări în materie de protecție a datelor. În acest sens, un element critic în peisajul amenințărilor este identificarea categoriilor de active pentru care pot fi (...) amenințări. (shrink)

Revista IT & C este o publicație trimestrială din domeniile tehnologiei informației și comunicații, și domenii conexe de studiu și practică. -/- Cuprins: -/- EDITORIAL Cu sau fără Internet?, de Nicolae Sfetcu Supremația tehnologiilor IT&C, de Nicolae Sfetcu -/- TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI Tehnologia blockchain, de Nicolae Sfetcu Ciclul de viață al inteligenței artificiale, de Nicolae Sfetcu -/- TELECOMUNICAȚII Rețelele de comunicații 5G, de Nicolae Sfetcu Proiectarea și arhitectura rețelelor de comunicații 5G, de Nicolae Sfetcu -/- INTERNET Megadatele (Big Data) pe Internet, (...) de Nicolae Sfetcu Cum funcționează Internetul, de Michael Mendez -/- SOFTWARE Deschideți / Creați o imagine în Adobe Photoshop, de Nicolae Sfetcu Excel: Comenzi rapide și formatare de bază, de Nicolae Sfetcu -/- PROGRAMARE Utilizarea limbajului de programare R în știința datelor cu RStudio, de Rafael A. Irizarry Tipuri de date atomice în Python, de Stephen Davies -/- DEZVOLTARE WEB Servere web, de Michael Mendez Variabile în dezvoltarea WordPress, de Nicolae Sfetcu -/- SECURITATE CIBERNETICĂ Securitatea informațiilor în lucrul cu megadate pe Internet, de Nicolae Sfetcu Securitatea Big Data: Amenințări, de Nicolae Sfetcu -/- AFACERI ONLINE Proiectarea și modelarea tehnologiei blockchain – Bitcoin, de Nicolae Sfetcu Marketing de conţinut, de Nicolae Sfetcu -/- MEDIA Analitica rețelelor sociale, de Nicolae Sfetcu Cercetare și aplicații în rețelele sociale, de Bogdan Batrinca și Philip C Treleaven -/- ISSN 2971 – 9097 ISSN-L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT89910. (shrink)

Recently, and rather startlingly, given the history of the debate about a name's semantic content, some claim that names are in fact predicates -- predicativism. Some of predicativists claim that a name's semantic content involves the concept of being called -- calling accounts that have been traditionally meta-linguistic. However, these accounts fail to be informative. Inspired by Burge's claim that proper names are literally true of the individuals that have them, Fara develops a non-meta-linguistic concept of being called analysed (...) in terms of property attributions. I offer seven separate reasons for rejecting the account, one of which is that Fara's development of the view, at least, has implausible consequences for a theory of name acquisition. I sketch an alternative account of name acquisition that is meta-linguistic in nature, but because it is not offered as a theory of name's content, the standard worries fail to apply. In fact, I argue that an account of name acquisition must be meta-linguistic, and therefore a more nuanced conception of meta-linguistic speech acts is required. The account invokes Austin's performative-constative distinction. It analyses name acquisition as due to performative meta-linguistic speech acts. (shrink)

De ce a fost fondată Uniunea Europeană? Un prim răspuns ar fi dorinţa de pace după un război devastator şi umilitor. Un al doilea răspuns ar fi realizarea importanţei unităţii. O unitate care se va caracteriza printr-o diversitate a culturilor şi a limbilor. Statele europene nu au dorit să renunţe la suveranitatea lor, au vrut să devină un corp comun pentru a nu a mai putea fi călcate în picioare de iureşul istoriei. Ca orice unitate, UE avea nevoie de un (...) cadru de reglementare oferit de instituţii şi politici europene. De asemenea, pentru a armoniza ceva trebuie să poţi pune împreună anumite elemente separate. Armonizarea Uniunii a fost realizată prin fondarea instituţiilor şi a reglementărilor acestora (structura instituţională a UE este prezentată în Anexa nr. 1). Instituţionalizarea Uniunii Europene este cheia de boltă a construcţiei istorice europene. Început în anul 1957, acest proces a lăsat urme adânci în conştiinţa politică europeană. Dacă la început a fost privită cu reticenţă, acum Uniunea nu poate exista fără instituţii. (shrink)

Unul dintre cele mai importante subiecte de dezbatere în contextul deliberărilor publice privind revizuirea Constituției a fost lansat, fără îndoială, de solicitările de revizuire a ei in sens creștin. Solicitările în discuție au fost făcute, după cum este cunoscut, de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei în 5 martie 2013. Potrivit acestor solicitări, ar fi dezirabil ca, printre altele, noua Constituție „să facă referire la numele lui Dumnezeu”, să „sublinieze ... importanța tradiției creștine a poporului român”, să evidențieze „rolul (...) pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut și îl are în istoria țării” și – nu în ultimul rând – să recunoască „necesitatea predării religiei în școală.” In acest articol, explorez, în limitele spațiului pe care îl am la dispoziție, fiecare dintre aceste solicitări. Obiectivul meu fundamental este acela de a arăta că – și de a explica de ce – niciuna dintre ele nu este o solicitare „rezonabilă”. Prin aceasta înțeleg că niciuna dintre solicitările Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei nu este suficient susținută argumentativ și – mai ales – că niciuna dintre ele nu este compatibilă cu idealul unei societăți organizate și guvernate în baza unor valori precum libertatea, egalitatea și echitatea în relațiile dintre cetățeni. Ceea ce sper să arăt este, cu alte cuvinte, că, dat fiind respectul pe care îl datorăm acestor valori, România trebuie să rămână și în viitor un stat laic sau, poate mai corect spus, unul neutru din punct de vedere religios, așa cum statuează în prezent articolul 9 al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Articolul precizează, reamintesc, că în România „nu există religie de stat” și că „statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee”. (shrink)

This paper addresses a solution due to Michael Fara to the Church/Fitch paradox of knowability. Fara’s solution has significant interest but the paradox can beresurrected within his approach by considering a slightly more complex sentence. The issue of what counts as an epistemological capability for enhanced agents is then discussed with some emphasis on the developmental heritage of agents and their ability to transcend conceptual frameworks.

Este estudo tem por objetivo principal abordar a segunda definição de belo (καλός) oferecida pelo sofista Hípias de Élis no diálogo Hípias Maior de Platão. Após o fracasso da primeira tentativa, de que o belo seria uma bela donzela (Hp. mai. 287e), Sócrates introduz um novo elemento à investigação: a ideia de que é preciso descobrir a forma (εἶδος) que, quando acrescentada (προσγένηται), fará com que um ser surja (φαίνεται) belo (Hp. mai. 289d). Diante dessa nova compreensão, Hípias desenvolve a (...) tese de que o belo é na verdade o ouro (χρυσός), pois o ouro, ao ser acrescido a um objeto, é capaz de torná-lo belo e valioso. A fim de melhor esclarecer essa hipótese, o presente estudo divide-se em um comentário de duas partes: uma primeira, em que se aborda a tese áurica do sofista, suas peculiaridades, motivações e dificuldades preliminares e uma segunda, em que se discute a refutação da tese de Hípias e o problema do conveniente (πρέπων), levantado por Sócrates, tendo como exemplo a escultura de Fídias. -/- Palavras-chave: Platão; beleza; ouro; Hípias de Élis; eidos. (shrink)

Ca actor pe scena internațională, UE trebuie să facă fată noilor pericole, amenințări și provocări, cu atât mai mult cu cât urmărește să joace un rol în securitatea globală ceea ce implică asumarea de responsabilități sporite, așa cum sunt prezentate în anexă. Mediul global este caracterizat prin insecuritate, astfel Uniunea Europeană are nevoie de un mecanism complex de management al crizelor. Dezvoltarea unei astfel de capabilități atrage de la sine o altă problemă majoră, dezvoltarea unei capabilități a Uniunii. Există pericolul (...) ca această nouă capabilitate să dubleze NATO sau există pericolul ca Uniunea să își dezvolte o capacitate dar fără puterea de a o proiecta. Un conflict ce se întrevede în viitor este între președintele Consiliului European și Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, în opinia unor eurosceptici. Dezvoltarea acestor capabilități este necesară Uniunii ce se dorește un important actor pe scena internațională. (shrink)

Dacă cercetarea fenomenologică are o anumită intuiţie mai mult sau mai puţin vagă a direcţiei în care se îndreaptă, ea nu ştie dintru început unde anume va ajunge, unde anume o vor ghida întrebările. Ca în Călăuza lui Tarkovski, cercetătorul aruncă înaintea sa întrebarea şi apoi o urmează, înaintând oarecum în necunoscut, în orizontul neştiut pe care întrebarea îl deschide. Tocmai de aceea cercetarea fenomenologică este o explorare, o înaintare în necunoscut, fără o hartă sigură, fără o busolă infailibilă, alta (...) decât cea a propriei pre-înţelegeri, care poate fi confirmată sau infirmată pe parcurs. Spre deosebire de alte tipuri de cercetare, care pornesc de la un dat pozitiv deja disponibil, deja asigurat, în fenomenologie cercetătorul trebuie să îşi obţină datul originar, să şi-l asigure constant, să-l extragă din contexte fenomenale în care el este de cele mai multe ori ocultat, mascat şi obturat. Tot aşa şi noi, întrebându-ne dacă şi cum ar putea fi conceput un sens originar şi integrator al trupului, unul care să premeargă şi totodată să cuprindă diversele forme de expresie corporală a existenţei umane, noi nu presupunem că îl avem deja, gata dat, disponibil, apt de a fi arătat cu degetul: iată-l! Dimpotrivă, este mult mai plauzibil ca acest sens originar să ne fie dat întâi de toate prin ocultările sale, prin formele sale derivate, privative sau sărăcite. Explorarea fenomenologică ia atunci chipul unei operaţii de desfoliere, de recuperare a unui strat de sens originar, ascuns în spatele unor aluviuni care îl acoperă şi, uneori, îl fac de nerecunoscut. (shrink)

Volumul de articole, studii, cuvântări şi Pastorale publicat la Editura Mitropolia Olteniei din Craiova în anul 1986 trebuie văzut şi analizat, pentru o bună şi corectă înţelegere, în lumina vremurilor în care a apărut. În acelaşi timp, ideile pe care IPS Nestor Vornicescu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, le dezvoltă în scrierile sale sunt actuale şi după aproape 30 de ani de la strângerea lor între paginile aceleaşi cărţi, după ce văzuseră lumina tiparului cu ani în urmă în diferite reviste (...) din ţară şi străinătate, semn că autorul dovedeşte o putere impresionantă de a rămâne viu prin scrierile sale într-o epocă în care totul era dictat şi atent controlat şi cenzurat de la centru. În zilele noastre, într-o perioadă în care cei ce abordează teme ca „patriotism”, „românism”, „idealul strămoşilor”, „istoria naţională”, „pacea pe pământ”, „munca”, „dreptatea” ş.a. sunt consideraţi a fi spirite retrograde şi contaminate de perioada apusă şi de tristă amintire, cuvintele IPS Nestor Vornicescu referitoare la aceste idei rămân de o actualitate ce îi lasă pe mulţi fără replică. În ciuda faptului că anumite cuvinte şi expresii au fost acaparate de doctrina comunistă, schimbându-li-se sensul, ele reprezintă constante şi permanenţe atât ale spiritului nostru naţional, cât şi virtuţi creştine despre care s-a vorbit şi trebuie să se vorbească şi să fie respectate pentru a putea să ne orientăm într-o Europă din care ele nu au dispărut nicio clipă din discursul oficial sau particular şi în care România îşi caută coordonatele naţionale pentru a se adapta după integrarea atât de mult dorită de toţi. „Volumul Pace pe pământ îl adevereşte pe Mitropolitul şi Academicianul Nestor Vornicescu ca ierarh şi teolog pe linia învăţăturii şi a tradiţiei Ortodoxiei româneşti, iubitor şi luptător pentru ţară şi popor, pentru pace şi înţelegere între oameni şi neamuri, pentru apărarea păcii şi a vieţii. Concluzia categorică este că pacea – salvgardarea, apărarea, întărirea, impunerea şi permanentizarea ei urbi et orbi – constituie imperativul vital al zilelor noastre, cum arată autorul pe bună dreptate”.2. (shrink)

Chiar de la inceputul acestui memoriu, mentionez ca am depus primul memoriu[ Primul memoriu se poate accesa pe researchgate sau philpapers. Am primit raspuns pe data de 05.04.2022. [ Dupa ce am citit raspunsul la Memoriu I, am avut impresia ca a fost un raport scris de un sef de la un CAP comunist (comuna Scornicesti, judetul Olt) impotriva unui profesor care indraznise sa creeze ceva care nu era trecut in planul socialist de promovare a comunei. Sa ne aducem aminte (...) de evenimentul din anii 1950’: un tractorist (patru clase) numit “primar” (sau “sef” de genul asta), de catre comunisti/rusi, a legat cu un lant de tractor “Coloana fara sfarsit” a lui Brancusi si a incercat sa o doboare. Tractorul s-a rasturnat, nu “Coloana”! Numele tractoristului nu a ramas in istorie, nici macar precum cel al lui Salieri care i-a furat “Requiem” lui Mozart (ultima lui compozitie, atunci cand era deja pe patul de moarte)...]. (shrink)

Anito é mais conhecido por ser um dos acusadores de Sócrates, mas este político teve outra proeza: sua sagacidade o fez criar um método obscuro de identificar os jurados e assim saber exatamente a quem subornar em um processo legal, ou seja, ele conseguia identificar quem eram os dikastaí que estariam agrupados no dikastḗrion específico que julgaria determinado caso em um tribunal. Com essa metodologia ele conseguiu se safar de uma condenação em 409 a.e.c., quando por sua falha Atenas perdeu (...) Pilos (Aristóteles, Constituição de Atenas, 27.5). A façanha desse cidadão possivelmente foi a origem de dois novos verbos (dekázein e syndekázein) e o motivo de uma nova lei contra esse método (reportada no segundo Contra Estéfano de Demóstenes, 46.26). Além disso, duas décadas depois, o sistema por sorteio para a escolha de jurados foi totalmente reformulado, justamente para evitar esse esquema corrupto que ele empregou. Este artigo fará a exposição desses aspectos legais relacionados à escolha de jurados no século V, bem como abordará a corrupção e suborno que foi feita a partir desse método de Anito, discorrendo também sobre uma alteração proposta no século IV (que aparece na Assembleia das Mulheres de Aristófanes) e a terceira reformulação, apresentada em Aristóteles, Constituição de Atenas, 63-66. Também se explorará essa temática com a Apologia de Platão, uma vez que Anito, aquele que subornou jurados, é o mesmo agente que está processando Sócrates por corromper (diaphtheírein) os jovens, aproveitando-se assim a ambiguidade deste verbo, pois pode significar tanto a corrupção moral em sentido largo, como também aquela motivada por suborno. (shrink)

Pe parcursul anului trecut, la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gheorghe Zane” din Iaşi, a avut loc workshopul „Concepte şi argumente în filosofia social-politică. Interpretări şi dezbateri”. Workshopul s-a desfăşurat în cadrul proiectului POSDRU „Societatea bazată pe cunoaştere: cercetări, dezbateri, perspective”. Cartea de faţă este principalul rezultat al acestui workshop. Ea a fost gândită şi propusă spre publicare în primul rând din speranţa că va fi utilă celor care doresc să se iniţieze – sau celor care încearcă să-i iniţieze (...) pe alţii – în teoria şi filosofia social-politică (mai ales cea contemporană). Aceasta cu atât mai mult cu cât, la noi, lucrările de acest tip (fie semnate de autori români, fie traduceri) sunt încă destul de rare. Mă refer aici la lucrările care acordă o atenţie specială (şi) filosofiei politice (teoriei politice normative), nu doar ştiinţei politice sau politologiei (teoriei politice empirice). Dacă cele din urmă apar din ce în ce mai frecvent în ultima vreme, cele dintâi rămân, din păcate, foarte puţine, chiar insuficiente. Cartea nu este nici pe departe una exhaustivă. În ciuda acestui „defect”, cred că ea îşi poate îndeplini totuşi obiectivul fundamental, fie şi numai pentru că oferă analize, prezentări şi comentarii despre câteva dintre cele mai importante concepte şi teorii din teoria socială şi politică recentă. Mai mult, în cadrul ei sunt discutate inclusiv unele concepte sau/şi teorii încă puţin analizate la noi (precum „multiculturalismul”, „dreptatea socială”, „genul” sau „democraţia deliberativă”). Se obişnuieşte uneori ca autorul introducerii unui volum de acest tip să prezinte în rezumat şi principalele idei apărate sau/şi metodologii utilizate de autorii fiecăruia dintre capitole. Eu nu voi face acest lucru. Motivul? Aş risca să fiu redundant, de vreme ce astfel de precizări şi rezumate au fost deja realizate de autorii volumului, chiar în debutul capitolelor pe care le semnează. Acestea fiind spuse, ţin să mai evidenţiez doar un singur lucru: aşa cum se va observa cu siguranţă, multe dintre capitolele lucrării nu sunt simple texte introductive (deşi au, fără îndoială, şi o astfel de dimensiune). Altfel spus, autorii acestor capitole nu s-au mulţumit să prezinte doar ideile, argumentele sau teoriile altor autori (şi în special ale celor consideraţi de referinţă) în problemele pe care le analizează. De multe ori, ei prezintă, dimpotrivă, şi idei, opinii, interpretări, argumente, perspective sau chiar teorii ori măcar „semiteorii” proprii asupra conceptelor şi problemelor pe care le abordează. Acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător. Pentru fiecare dintre autorii capitolelor din acest volum, conceptele şi problemele pe care le prezintă aici constituie o preocupare sistematică şi constantă, dacă nu chiar preocuparea lor fundamentală, cel puţin în ultimii ani. De altfel, cel puţin în România, preocupările şi contribuţiile în domeniu ale multora dintre ei sunt deja cunoscute şi comentate, fie şi doar în cercul restrâns al specialiştilor şi al celor interesaţi de teoria social-politică. (shrink)

Fotografiile acestui album s-au adunat, neprogramatic și fără pretenții artistice, în timpul recentei vizite pe care am făcut-o în România, în vara anului 2023. O vizită cu inima îngreunată de dor. Drumurile mele s-au întins mai mult pe Dunăre și pe Olt, de-a stânga și de-a dreapta acestor ape care au desenat și determinat o bună parte din istoria românilor. Instanțele foto sunt surprinse în și împrejurul Orșovei, Drobetei Turnu Severin, Cazanelor Dunării, Craiovei și Bălceștilor natali. Textele însoțitoare sunt eboșe (...) cu tentă poetică, așa cum le-au inspirat, instant, locurile văzute, oamenii (re)întâlniți și sentimentele prezente/trezite/reamintite în sufletul autorului. (shrink)

Acest roman este o continuare a povestilor din "Viata lui G." (dar romanul se poate citit fara sa se fi citit primul roman "Viata lui G."). Sunt alte "povesti" din viata domnului G.

Izolarea socială (desocializarea) presupune o lipsă completă sau aproape completă de contact între un individ și societate. Aceasta poate fi o problemă pentru persoanele de orice vârstă, deși simptomele pot diferi în funcție de grupul de vârstă. Izolarea socială poate include șederea acasă pentru perioade îndelungate de timp, și lipsa comunicării față în față cu familia, cunoștințele, prietenii sau colegii de servici. Izolarea socială poate duce la sentimente de singurătate, frica de ceilalți sau stima de sine negativă. Nu putem exista (...) independent de relațiile noastre cu ceilalți. Propria umanitate este redusă atunci când alții sunt tratați fără demnitate și respect. În același timp, provocarea de rău altei persoane poate afecta și percepțiile despre sine. Rezultă că umanitatea unei persoane depinde de umanitatea celor din jurul ei. DOI: 10.13140/RG.2.2.27847.32166. (shrink)

După declararea pandemiei COVID-19, Slavoj Žižek a publicat o carte numită „Pandemic!: COVID-19 Shakes the World”, care a declanșat un val de reacții. În carte, el prezintă modul în care media a exploatat fără milă acest subiect, accentuând panica. Multe studii majore au prezis apariția unei astfel de pandemii, dar au fost ignorate de toate guvernele, declarându-le ca fiind exagerate. Žižek crede că actuala pandemie a dus la falimentul actualului capitalism ”barbar”, întrebându-se dacă nu cumva drumul pe care îl va (...) lua omenirea este un neo-comunism (el însuși se descrie ca un „radical de stânga” și un „comunist în sens calificat”). Žižek argumentează aceste idei cu măsurile socio-politice din pandemie ale cancelarului Germaniei, Angela Merkel și a președintelui Franței, și naționalizarea temporară a căilor ferate de către Boris Johnson. ”Chiar și președintele SUA, Donald Trump, a transferat miliarde de dolari americanilor. El a emis apeluri pentru preluarea sectorului privat în ceea ce privește materialele medicale.” DOI: 10.13140/RG.2.2.31451.80167. (shrink)

Întrebarea de bază este, ce este o pseudoştiinţă? Una din cele mai disputate delimitări ale ştiinţei. Mulţi savanţi de renume mondial, unanim recunoscuţi (ca de ex. Charles Darwin) au cochetat de-a lungul timpului cu diverse aspecte ale pseudoştiinţei considerându-le, cu bună credinţă, drept ştiinţă. Şi multe domenii ale pseudoştiinţei actuale au fost, la vremea lor, considerate drept domenii onorabile ale ştiinţei. Chiar şi în prezent, practicanţii pseudoştiinţelor nu recunosc valabilitatea etichetei puse domeniului lor de activitate. Oamenii de ştiinţă au tendinţa (...) să claseze pe loc un domeniu de activitate, în funcţie de cunoştinţele şi cultura lor, drept ştiinţă sau pseudoştiinţă. Dar graniţa dintre ştiinţă şi pseudoştiinţă este în multe cazuri foarte vagă. Într-un fel, această problemă seamănă cu problema filozofică a stabilirii a ce e bine şi ce e rău. Filosofii ştiinţei, cum ar fi Paul Feyerabend, au susţinut că nu este nici posibil, nici de dorit, o distincţie între ştiinţă şi non-ştiinţă. Printre problemele care pot face distincţia dificilă este viteza variabilă de evoluţie între teoriile şi metodologiile ştiinţei ca răspuns la noile date. În plus, standardele specifice aplicabile unui domeniu al ştiinţei ar putea să nu fie aplicabile în alte domenii. După cum se spune în diferite cursuri despre introducerea în ştiinţe, pseudoştiinţa este oricare subiect care pare a fi ştiinţific la prima vedere, sau ai cărui susţinători susţin că este ştiinţific, dar care contravine condiţiilor de testare sau deviază mult de la alte aspecte fundamentale ale metodelor ştiinţifice. Pseudoştiinţa este caracterizată de folosirea unor afirmaţii vagi, exagerate sau care nu se pot testa, supralicitarea confirmării în detrimentul argumentării, lipsa transparenţei pentru teste realizate de alţi experţi, şi o stagnare în dezvoltarea teoriei. CUPRINS: Pseudoştiinţa - Ştiinţa şi pseudoştiinţa - - Metodologie ştiinţifică - - Falsificabilitatea - - Normele Merton - - Refuzul de a recunoaşte problemele - - Critica termenului - Identificarea pseudoştiinţei - Ştiinţa patologică - - Exemplele lui Langmuir - - - Raze N - - - Exemple ulterioare - - Exemple mai noi - - - Poliapa - - - Fuziunea la rece - - - Memoria apei - Antropomorfism - - În preistorie - - În religie şi mitologie - - - Critici - - În ştiinţă - - - Antonim - Criptozoologia - - Referinţe - - Critici - Pseudomatematica - - Unele taxonomii ale pseudomatematicii - - - Încercările de rezolvare a problemelor clasice imposibil de rezolvat - - Practicanţii - - Un exemplu ilustrativ - Radiestezia - - Originea radiesteziei - - Dispozitivele de detecţie - - - Anse - - Evaluarea ştiinţifică a radiesteziei - - - Studiul Kassel - - - Studiu Betz - - - Explicaţii sugerate - Scientologia - - Credinţe - - - Puntea Libertăţii Totale - - - Morala şi etica - - - Triunghiurile ARC şi KRC - - - Viaţa de apoi - - - Dumnezeu - - - Ştiinţa - - Învăţături şi practici - - - Terminologie - - - Interpretare şi context - - - Învăţarea treptată - - - Audit - - - Organismul - - - Naşterea silenţioasă - - - Sărbători - Sincronicitatea - - Principiul - - Exemplu - - Relaţia cu cauzalitatea - - Critici - Programarea neuro-lingvistică - - Tehnici sau set de practici - - Aplicaţii - - - Psihoterapie - - - Alte utilizări - - NLP ca o cvasi-religie - Manipularea şi automanipularea prin cuvinte - - Aflaţi când şi unde se folosesc cuvintele - - Testaţi pentru a vedea cum reacţionaţi la cuvinte - - Controlul sau manipularea prin cuvinte - - Uitaţi-vă la nivelul cuvintelor - - Vedeţi cum vă pot ajuta cuvintele, făcându-se nu doar utile, ci şi frumoase - - Exploraţi lumea mentală a cuvintelor - - - Încercaţi să exploraţi lumea fără cuvinte - - Priviţi din nou totul, pentru prima dată fără cuvinte Pseudofizica - Anti-gravitaţia - - Efecte convenţionale care imită efectele anti-gravitaţiei - - Soluţii ipotetice - - - Scuturi gravitaţionale - - - Cercetări în relativitatea generală în anii 1950 - - - A cincea forţă - - - "Unităţi distorsionate" în relativitatea generală - - - Breakthrough Propulsion Physics Program - - Încercări experimentale şi comerciale - - - Dispozitive giroscopice - - - Gravitatorul lui Thomas Townsend Brown - - - Cuplarea gravitoelectrică - - - Premiul Göde - Energia orgonică - - Dezvoltarea de către Reich a teoriilor sale orgonice - - Cărţile lui Reich - - Evaluarea teoriei - Eter luminifer - - Dezavantaje şi critici - Fuziunea la rece - - Fuziunea cu bule - - Rezultate - - - Producţia de energie şi căldura în exces - - - Heliu, elemente grele, şi neutroni - - Mecanisme propuse - Planete ipotetice: X / Nibiru - - Teorii ale conspiraţiei - - Reacţii publice - - Influenţa culturală - Poliapa (Apa polimerizată) - Maşini alimentate cu apă - - Ce nu sunt maşini alimentate cu apă - - Extragerea energiei din apă - - Hidrogenul ca supliment - - Pilula de benzină şi aditivi Pseudoarheologia - Caracteristici - - Lipsa metodei ştiinţifice - - Opoziţia la regulile arheologice - - Motivaţii naţionaliste - - Motivaţii religioase - Rasele de bază - - Rase de bază, epoci şi subrase - - - Prima rasă de bază (eterică) - - - A doua rasă de bază (hiperboreană) - - - A treia rasă de bază (lemuriană) - - - A patra rasă de bază (atlantidă) - - - A cincea rasă de bază (ariană) - - - A şasea rasă de bază - - - A şaptea rasă de bază - - Migrarea spre Mercur - - Credinţa teosofică în fraternitatea umanităţii - Protocronism - - Istoria protocronismului - - Scrierea dacică - Pământul gol (Intratereştrii) - - Ipoteza Pământului gol concav - Fenomenul 2012 - - Tortuguero - - Chilam Balam - Creaţia inteligentă - - Concepte - - - Complexitatea ireductibilă - - - Complexitatea specifică - - - Universul bine pus la punct - - - Creatorul inteligent - - Mişcarea creaţia inteligentă - - - Religia şi susţinătorii importanţi - Creaţionismul ştiinţific - - Abordări ale ştiinţei creaţiei - - - Religia - - - Afilieri religioase moderne - - - Abordări ştiinţifice - - Critici - - - Ipoteze metafizice - - - Critici religioase - - - Critici ştiinţifice - - - Critici istorice, filozofice, şi sociologice - - Domenii de studiu - - - Biologia creaţionistă - - - Ştiinţele Pământului şi Geofizica - - - Astronomia şi cosmologia - Ufologia - - Statutul ca disciplină ştiinţifică - - - Pseudoştiinţă - - - Aspecte metodologice - Teoria astronautului extraterestru - - Argumente şi susţinători - - Erich von Däniken - - Ipoteza creaţiei - - - Argumentul genetic - - - Cercetarea genetică şi evoluţia creierului Medicina alternativă - Tipuri de medicină alternativă - - Sisteme bazate pe convingeri neştiinţifice sau practici tradiţionale - - Energii supranaturale şi interpretări eronate ale energiilor fizice - Ayurveda - Homeopatia - - Remedii şi tratamente - - - Pregătirea - - - Diluţii - - - Patogeneza - - Reglementări şi prevalenţe - - Opoziţia publică - Medicina energetică - - Clasificarea metodelor - - Convingeri - - Cercetări ştiinţifice - - - Vindecarea la distanţă - - - Vindecarea prin contact - - - Baza de date - - Explicaţii alternative pentru rapoarte pozitive - Reiki - - Practica - - - Vindecarea - - - Tratamentul întregului organism - - - Tratament localizat - - - Respiraţia - - - Trei piloni de bază - Terapia de conversie - Metoda Bates pentru îmbunătăţirea vederii - - Concepte - - - Acomodarea - - - Cauze ale problemelor de vedere - Detoxifierea - - Detoxifierea în medicina alternativă - - - Istoric - - - Tampoane de curăţare şi detoxifiere - - Tipuri de detoxifiere - - - Dezintoxicarea de alcool - - - Dezintoxicarea de droguri - - - Detoxifiere metabolică - - - Medicina alternativă - - Modalităţi de detoxifiere - - - Diete de detoxifiere - - - Curăţirea colonului - - - Metale grele - - - Dispozitive de detoxifiere - - Terapia de chelare - - - Detoxifierea proteică - - Detoxifierea anusului şi intestinelor cu cafea - - - Efecte şi riscuri - - Plasturi (tampoane) de detoxifiere aplicate pe picioare - - - Ce sunt plasturii de detoxifiere (tampoanele de detoxifiere) pentru picior? - - - De ce se aplică plasturii pe picioare? - Fizionomia - - Origini moderne - - Perioada de popularitate - - Ştiinţa modernă - - Utilizarea modernă - Frenologia Paranormal - Activităţi paranormale - - Fantome şi alte entităţi spirituale - - Viaţa extraterestră şi OZN-urile - - Criptide - Cercetări în paranormal - - Abordări anecdotice - - Abordarea observaţiilor participanţilor - - Anomalistica - - Neuroştiinţa - - Critici - Vitalism - - Filozofia - - Ştiinţa - - - Relaţia cu emergentismul - - Mesmerism - - Medicina complementară şi alternativă - Aura - - Tradiţii spirituale - - Teste - - Explicaţii - Profeţii - - Definiţii - - Civilizaţii antice - - Credinţa Bahá'í - - Budism - - China - Religiile abrahamice - - Iudaism - - - She'ol - Experienţe aproape de moarte - - Caracteristici - Viaţa de Apoi (Viaţa de după moarte) - - Filozofia vieţii de Apoi - - - Filozofia modernă - - - Filozofia procesului - - Ştiinţa despre viaţa de Apoi - Modele metafizice ale Vieţii de Apoi - - Reîncarnarea - - Raiul şi iadul - - Limbo - - Purgatoriul - Nemurirea - - Abordări ştiinţifice - - Abordări religioase - - Nemurirea biologică - - - Specii biologice nemuritoare - - - Evoluţia îmbătrânirii - - Speranţe privind nemurirea biologică umană - - - Substanţe care prelungesc durata de viaţă - - - Nemurirea tehnologică - - - Crionica - - - Încărcarea minţii la calculator - - - Cibernetica - - - Nemurirea evoluţionară - Strigoi - Fantome - - Tipologia - - - Context antropologic - - Fantomele şi viaţa de apoi - - Teama de fantome - - Atribute comune - - Locaţii - Locaţii paranormale - România - - Judeţul Bacău - - - Conacul Zarifopol, în Filipeşti - - Bucureşti - - - Mănăstirea Chiajna - - - Hotel Cişmigiu - - - "Casa Diavolului", pe strada General Praporgescu - - - Orfelinatul pe strada Franceză - - - Casa Vernescu pe Calea Victoriei - - - Iazul Vrăjitoarelor - - Judeţul Călăraşi - - - Pădurea Călugăreasa - - Judeţul Cluj - - - Castelul Bánffy - - - Pădurea Hoia - - Judeţul Dâmboviţa - - - Trinitatea Miresei pe DN7 - - Judeţul Dolj - - - Pădurea Radovan - - Judeţul Iaşi - - - Casa Gavril Buzatu pe Manta Roşie - - - Dealul Lunganilor - - Judeţul Maramureş - - - Drumul European E58 lângă Cicărlău Parapsihologia - Terminologie - Cercetări - - Domenii - - Metodologie - - Cercetări experimentale - Percepţiile extrasenzoriale - - Investigarea parapsihologică - - Percepţiile extrasenzoriale şi hipnoza - Psihochinezia (telechinezia) - - Credinţa - - - Subdomenii ale telechineziei - - - Aptitudini notabile ale capabilităţilor psihocinetice Ezoterism - Etimologie - Cosmologia ezoterică - - Gnosticism - - Cabala - - Neoplatonism - - Teosofia şi antroposofia - - Max Theon şi "filosofia cosmică" - Ocultism - - Ştiinţă şi ocultism - - - Calităţi oculte - Magia - - Caracteristici comune în practica magiei - - - Ritualuri - - - Simboluri magice - - - Limbajul magiei - - - Magicieni - - - Vrăjitoria - - Teorii - - - Origini antropologice şi psihologice - Clarviziunea - - Aspecte ale clarviziunii - - Vizualizarea de la distanţă - Geomanţia - Tarot - - Arcana mare şi arcana mică - - Utilizare - - - Cărţi inversate - - - Desfăşurări - Masoneria - - Istoria masoneriei - - Loja masonică - - Structura masoneriilor - - - Recunoaşterea masonică reciprocă - Taoism - - Categorisire - - Ceaiul şi taoismul - - Credinţe taoiste - - Principii - - - Tao - - - De (Te) - - - Wu wei - - - Pu - - Spiritualitatea - - Escatologia Astrologia - Principii şi practici - - Astrologia occidentală - - Astrologia hindusă - - Astrologia chineză şi din Asia de Est - Astrologia şi ştiinţa - - Delimitarea - Astrohărţi - Principiile de bază ale astrologiei - - Modele astrologice - - Astrologia predictivă - Tradiţii în astrologie - - Tradiţii istorice - - Tradiţii ezoterice - Horoscop - - Etimologie - - Concepte în astrologia occidentală - - - Unghiuri - - - Zodiacul - - - Case - - Construcţia unui horoscop în astrologia occidentală - - - Case - - - Plasamente ale planetelor - - - Aspecte - - - Ascendentul - - Horoscopul chinez - Bioritm - - Teoria - - Calculul - - Plauzibilitate Vrăjitoria - Definiţii - Practici invocate de vrăjitoare - - Descântece - - Invocarea morţii - Vrăjitoarele bune - Demonologia Referinţe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Inteligența artificială a creat oportunități fără precedent, dar și noi riscuri. Creșterea exponențială a capabilităților modelelor de inteligența artificială permite atingerea unor niveluri de valoare și generalizare neatinse până acum. Cu toate acestea, opacitatea acestor modele a crescut, de asemenea, iar natura lor de cutie neagră face dificilă, chiar și pentru experți, explicarea justificării concluziilor lor. Acest lucru poate reprezenta un punct critic din punct de vedere tehnologic și social, deoarece riscul este real, după cum demonstrează episoadele recente, ale sistemelor (...) de antrenament care sunt compromise de părtiniri și prejudecăți de discriminare, care au învățat din datele de instruire. Prin urmare, este posibil ca învățarea din urmele digitale ale deciziilor trecute să poată duce la încorporarea prejudecăților invizibile existente în modelele rezultate, perpetuându-le. (shrink)

Instituţiile publice sunt reformate şi reorganizate după modelul managerial al firmelor, filosofia serviciului public este reformulată în termenii loialităţii faţă de interesele antreprenoriale (pentru profit) sau faţă de pasiunile cetăţenilor virtuoşi ce creează în jurul preocupărilor personale asociaţii civice, gestionând o parte din serviciile de interes public abandonate de statul capitalist. Pentru ca aceste lucruri să se întâmple, inflexibilitatea politicilor orientate către impunerea fără alternativă a aşa-numitului „consens de la Washington” trebuie să fie însoţită de o cât mai mare flexibilizare (...) a voinţei, aspiraţiilor şi vieţii umane. Cetăţenii statului neoliberal trebuie să se obişnuiască să trăiască departe de familie pentru a câştiga mai mult, pentru a obţine un loc de muncă sau pentru a nu îşi pierde poziţia profesională pe care au obţinut-o, trebuie să jongleze cu mai multe calificări, să fie deschişi către perspectiva înstrăinării unei bune părţi din timpul legal de odihnă în beneficiul companiei sau instituţiei publice pentru care lucrează, să construiască permanent strategii de salvare pentru eventualitatea în care angajatorul se va dispensa de serviciile lor etc. Tensiunile şi contradicţiile ce însoţesc transformările neoliberale sunt vizibile în numeroase domenii, dar sunt poate mai frapante în cele care au o îndelungată tradiţie a autonomiei organizaţionale şi care au obţinut privilegiul de a-şi construi practicile în conformitate cu reguli sau aprecieri endogene, în câmpul creaţiei culturale. Comunităţile universitare resimt din plin influenţele forţelor disruptive şi distructive ale re-structurării neoliberale. Observaţiile pe care le voi expune în cele ce urmează vor evidenţia câteva dintre acestea, fie că este vorba de manifestări generale, sesizabile la scară globală, fie că este vorba de forma pe care o iau ele în România. (shrink)

Una din cele mai disputate controverse privind prioritatea unor descoperiri științifice este cea privind legea gravitației universale, între Isaac Newton și Robert Hooke. În acest eseu extind o lucrare mai veche pe aceeași temă, ”Isaac Newton vs. Robert Hooke în legea gravitației universale”. Hooke l-a acuzat pe Newton de plagiat, preluându-i ideile exprimate în lucrările anterioare. În această lucrare încerc să arăt, pe baza unor analize anterioare, că ambii oameni de știință au greșit: Robert Hooke pentru că teoria sa nu (...) era în fond decât idei care nu s-ar fi materializat niciodată fără suportul matematic al lui Isaac Newton; iar acesta din urmă a greșit nerecunoscând niciun merit al lui Hooke în elaborarea teoriei gravitației. Mai mult, după moartea lui Hooke și preluarea prezidenției Societății Regale, Newton a înlăturat orice urmă din instituție a fostului președinte, Robert Hooke. De asemenea, La negarea contribuției lui Hooke a contribuit și statutul său social ”inferior”, fiind poreclit de contemporani ”mecanicul”, spre deosebire de Sir Isaac Newton cel nobil. Pentru aceasta detaliez acuzațiile și argumentele fiecăreia dintre părți, și cum a fost percepută această dispută de către contemporanii celor doi. Finalizez lucrarea cu concluziile desprinse din cuprins. (shrink)

Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică. -/- Cuprins: -/- EDITORIAL Știință sau pseudoștiință?, de Nicolae Sfetcu -/- ȘTIINȚE NATURALE Problems with String Theory in Quantum Gravity, de Nicolae Sfetcu -/- ȘTIINȚE SOCIALE The Adventures of Pinocchio – Education, de Nicolae Sfetcu Conceptele de putere și emergență, de Alexandru Cristian Câteva opinii privind etnogeneza românilor (1), de Dan D. Farcaș Sancțiunile internaționale, măsură suprastatală de coerciție, de Oana Denisa (...) Pătrașcu Persoanele adulte fără adăpost și importanța serviciilor sociale în procesul de reintegrare în comunitate și societate, de Bianca-Daniela Parepeanu Puncte de vedere asupra proiectului de democratizare a Orientului Mijlociu Extins, de Tiberiu Tănase -/- ȘTIINȚE FORMALE Măsurarea formei populației pentru înțelegerea tendințelor demografice, de Nicolae Sfetcu -/- FILOSOFIE Philosophy of Emotional Intelligence, de Nicolae Sfetcu -/- ISSN 2821-8086 ISSN-L 2821-8086, DOI: 10.58679/CS25335. (shrink)

Marea varietate de materie cu care ne confruntăm în experiența de zi cu zi este formată din atomi. Existența unor astfel de particule a fost propusă pentru prima dată de către filosofii greci, precum Democrit, Leucip, și epicurienii, dar fără niciun argument real, astfel încât conceptul a dispărut. Aristotel argumenta împotriva indivizibililor lui Democrit (care diferă considerabil de utilizarea istorică și modernă a termenului "atom"). Conceptul atomic a fost reînviat de Rudjer Boscovich în secolul XVIII, și apoi aplicat în chimie (...) de John Dalton. Atomul este cel mai mic constitutiv ireductibil al unui sistem chimic. Cuvântul este derivat din limba greacă, atomos, indivizibil, format din particula a-, nu, și tomos, divizare. Acesta reprezintă de obicei atomi chimici, componentele de bază ale moleculelor și materia obișnuită. Acești atomi nu sunt divizibili prin reacții chimice, dar sunt acum cunoscuți a fi compuși din particule subatomice chiar mai mici. Dimensiunile acestor atomi sunt în general în intervalul de la 22 până la 100 pm. (shrink)

Noul Testament leagă Cina cea de taină și crucificarea lui Iisus de Paștele evreiesc și exodul din Egipt. Iisus s-a pregătit pe el însuși și pe discipolii săi pentru moartea sa în timpul Cinei, dând mesei de Paștele evreiesc un nou înțeles. El a identificat pâinea și cupa de vin ca simbolizând corpul său care va fi sacrificat curând și sângele său care urma să fie vărsat. În Prima Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 5, el spune: “Curățiți (...) aluatul cel vechi, ca să fiți frământătură nouă, precum și sunteți fără aluat; căci Paștile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi.“, făcând referire la tradițiile Paștelui evreiesc și identificându-se cu mielul Pascal. (shrink)

Modelul educațional al lui Platon (paidèia) diferențiază nivelul educației în funcție de aptitudinile elevilor. Astfel, o educație de bază include, pe lângă gimnastică și luptă (exercițiul corpului), și muzica (exercițiul spiritului), fără a fi impusă cu forța „deoarece un om liber trebuie să fie și liber în cucerirea cunoașterii”. Dacă elevul are aptitudini, este educat în matematică pentru a deveni strateg, și în astronomie pentru înălțarea sufletului. Dintre aceștia se selectează cei mai buni pentru a deveni buni conducători, studiind filosofia (...) și dialectica. Femeile vor avea aceleași drepturi și îndatoriri ca și bărbații. Conform principiilor socratice, pentru a face dreptate trebuie să se știe ce este bine, iar aceasta o știe cel mai bine filosoful. Platon a detaliat acest concept, evidențiind distincția dintre filosof (care caută principiile adevărului fără a pretinde că îl posedă) și sofist (care se lasă ghidat de opinie ca singurul parametru valid al cunoașterii). Platon consideră filozofii ca fiind conducătorii ideali din două motive principale: pentru că ei știu ce este bine, și pentru că nu vor să conducă. -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.23824.89604. (shrink)

O ameninţare uriaşă planează asupra uneia dintre cele mai dezvoltate ţări ale lumii. Miracol economic şi sociala al secolului XX Japonia se confruntă cu o problemă gravă , îmbătrânirea populaţiei şi scăderea natalităţii. Populaţia este un factor de putere extrem de important în istoria unui stat. Fără o populaţie numeroasă un stat nu poate fi bine dezvoltat. O populaţiei mare este mărirea capacităţii economice a unui stat , într-o primă instanţă. Ulterior dezvoltarea economică ţine de un cumul de diverşi factori (...) cum ar fi diversificarea producţiei , forţa agricolă dar şi altele. Acest „câlcâi a lui Ahile” afectează Japonia , îmbătrânirea provoacă diverse consecinţe precum încetinirea economică , dezechlibrul balanţei între sexe şi chiar extincţia totală a populaţiei într-un viitor îndepărtat. (shrink)

This paper contributes to the debate regarding the semantic type of singular referential names. According to one view, known as referentialism, names rigidly designate individuals (Kripke 1972, Abbott 2002, Leckie 2013, Jeshion 2015, Schoubye 2017). According to another view, known as predicativism, names designate properties of individuals (Burge 1973, Geurts 1997, Bach 2002, Elbourne 2005, Matushansky 2008, Fara 2015). Most predicativist accounts claim that bare names in English occur with a phonologically null determiner, a proposal that is based on (...) languages like Greek where names require a determiner in argument position. Novel data from both English and Greek show that names can be nonrigid designators under modal operators ("Aristotle may teach Socrates") and bound variables under quantifiers ("in every set of twins, Helen is a musician"), challenging referentialism. As for rigidity, one possible source of this phenomenon is the proprial article, a name-specific determiner found in Catalan and other languages that may be null in English and homophonous with the definite article in Greek (Ghomeshi and Massam 2009, Muñoz 2019, Izumi and Erickson 2021). While much further research is needed, the data suggest that the proper analysis of names is grounded in predicativism rather than referentialism. (shrink)

Revista IT & C este o publicație trimestrială din domeniile tehnologiei informației și comunicații, și domenii conexe de studiu și practică. -/- Cuprins: -/- EDITORIAL Cu sau fără Internet?, de Nicolae Sfetcu -/- TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI Tehnologia blockchain, de Nicolae Sfetcu -/- TELECOMUNICAȚII Rețelele de comunicații 5G, de Nicolae Sfetcu -/- INTERNET Megadatele (Big Data) pe Internet, de Nicolae Sfetcu -/- SOFTWARE Excel: Comenzi rapide și formatare de bază, de Nicolae Sfetcu -/- PROGRAMARE Tipuri de date atomice în Python, de Stephen (...) Davies -/- DEZVOLTARE WEB Variabile în dezvoltarea WordPress, de Nicolae Sfetcu -/- SECURITATE CIBERNETICĂ Securitatea Big Data: Amenințări, de Nicolae Sfetcu -/- AFACERI ONLINE Marketing de conţinut, de Nicolae Sfetcu -/- MEDIA Cercetare și aplicații în rețelele sociale, de Bogdan Batrinca și Philip C Treleaven -/- ISSN 2821– 8469 ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT35986. (shrink)

Este ensaio pretende tatear uma hipótese relacional entre dois elementos heterogêneos: a obra de Christopher Isherwood e o poema elegíaco. Para tal, tomar-se-ão duas obras de Isherwood –“Christopher and His Kind” (1976) e “The Berlin Stories” (1945) –e a peculiar interpretação de Paul Veyne acerca do modo de escrita elegíaca. O que se defenderá, então, é que ao se construir a personagem de Sally Bowles, Isherwood descola o ente extra-textual (Jean Ross), assim como faz consigo mesmo quando escreve sobre si. (...) Como percurso para tal interpretação, este texto se divide em três partes: a primeira fará uma retomada biográfica de Christopher Isherwood, a segunda uma apresentação das duas personificações supracitadas, e a terceira uma explicação a partir do caráter elegíaco, tal como visto por Paul Veyne. (shrink)